În drumul crucii spre calvar, la stațiunea a X-a, suntem invitați să medităm la scena umilitoare în

care Isus este despuiat de haine.

Evangheliile ne spun că Isus, după ce a ajuns la locul numit ”Golgota, care , tradus , înseamnă, locul
Craniului a fost răstignit. După ce l-au răstignit, au împărțit hainele lui aruncând zarurile, . Sf.
evanghelist Ioan adaugă spunând că „au luat hainele lui și au făcut patru părți fiecărui soldat o
parte, și tunica. Însă tunica era fără cusătură, țesută dintr-o bucată de sus până jos; așadar, au
zis uni către alții: ”să nu o rupem , ci să tragem la sorți pentru ea, a cui să fie! Aceasta ca să se
împlinească Scriptura care spune prin psalmul 22:
Au împărțit între ei hainele mele
Și pentru tunica mea au aruncat zaruri”

Încercând să ne imaginăm această scenă de pe calvar, ne gândim pe de o parte la rănile care se

reînnoiesc în momentul în care haina lui Isus este scoasă, dar și la rușinea pe care Isus trebuie
să o îndure în fața tuturor... Ne tulbură doar încercând să mergem cu gândul pe calvar...
Rămânem nedumeriți să vedem pe Fiul lui Dumnezeu, descoperit, El, care îmbracă sorele în
strălucire și care împodobește pământul florile câmpului, Cel care de-a pururi este îmbrăcat
în slavă și lumină...

Haina, îi oferă omului poziția sa socială; îi dă locul în societate, îl face cineva. A fi dezbrăcat în
public înseamnă că Isus nu mai este nimeni, nu este altceva decât un proscris, care nu mai benficiază
de apararea legii, disprețuit de toți. Momentul despuierii ne amintește și de izgonirea din paradis:
splendoarea lui Dumnezeu a eșuat în om, care este acum acolo, gol și expus, dezbrăcat și rușinat. În
acest fel, Isus își asumă din nou situația de om căzut. Iisus dezbrăcat ne amintește de faptul că toți
ne-am pierdut „prima noastră haină”, adică splendoarea lui Dumnezeu și totodată ne amintește de
munca dublă a vieții creștine pe care ne-a lăsat-o sf. Paul: adică mai întăi să ne desbrăcăm de omul
cel vechi, de păcat și să ne îmbrăcăm cu omul cel nou, cu Isus Cristos, cu virtuțile, cu sfințenia
însăși
Viața creștină... (vezi carte 255)

... referitor la acest lucru Sf. Faustina în Micul ei Jurnal descrie întălnirea pe care a avut-o cu
Mântuitorul. Isus mi-a – scrie ea -a dezbrăpcat de veșmintele Sale, cu tot trupul acoperit de răni, cu
ochii înecați de sânge și de lacrimi, cu fața desfigurată și acoperită de scuipături. Atunci Domnul mi-
a spus: „Mireasa trebuie să fie asemănătoare Mirelui ei”
Am înțeles aceste cuvinte în profunzime – scrie sora Faustina. Aici nu există nici umbră de îndoială.
Asemănarea mea cu Isus trebuie să treacă prin suferință și prin umilință.

Sub cruce soldații au tras la sorți pentru a împărți averile lui sărace, hainele lui. Evangheliștii
relatează aceste momente cumplite evocând cuvinte luate din Psalmul 22:19 și astfel ne spun ceea ce
va spune Isus ucenicilor care mergeau spre Emaus: totul s-a întâmplat „după Scripturi”. Aici nimic
nu este pură coincidență, tot ceea ce se întâmplă este închis în Cuvântul lui Dumnezeu și susținut de
planul său divin. Domnul experimentează toate etapele și gradele pierzării oamenilor și fiecare
dintre aceste grade este, în toată amărăciunea lui, un pas spre răscumpărare: tocmai așa aduce acasă
oaia rătăcită. Să ne amintim, de asemenea, că Ioan spune că obiectul tragerii era tunica lui Isus,
„țesută dintr-o bucată de sus până jos” (Ioan 19, 23). O putem considera o referire la haina marelui
preot, care era „țesută dintr-un singur fir”, fără cusături. Acesta, Crucifixul, este de fapt adevăratul
mare preot.

Rugăciune finală:
Doamne Isuse, ai fost dezbrăcat de hainele tale, expus dezonoarei, alungat din societate. Ai
luat dezonoarea lui Adam vindecându-l. Ți-ai luat asupra ta suferințele și nevoile săracilor,
celor care sunt alungați din lume. Dar tocmai pentru a împlini cuvântul profeților. Așa dai
sens la ceea ce pare fără sens. Exact așa ne faci să recunoaștem că Tatăl tău te ține pe tine, pe
noi și lumea în mâinile Lui. Ofera-ne un respect profund fata de om in toate fazele existentei
sale si in toate situatiile in care il intalnim. Dă-ne haina luminii harului tău și ajută-ne, ca
împreună cu tine, să acceptăm umilințele, jertfele care apar în viața noastră ca să putem să
împlinim mereu voința ta. Amin