Formalizarea războiului informaţional
FORMALIZAREA RÃ
R Ã ZBOIULUI INFORMAÞ
INFORMA Þ IONAL
Alin-George IONESCU
Centrul de operații psihologice „Samoilă Mârza”, București
Este războiul informațional o realitate a zilelor noastre sau rămâne doar o temă de
dezbatere teoretică, abstractă? Evoluția omenirii prin societatea informațională a creat
premisele dezvoltării metodelor de acțiune specifice războiului informațional bazate pe
avansul tehnologiei informației în toate domeniile de activitate. Marile puteri și-au introdus
anumite prevederi care fac trimitere la acest mod de ducere a războiului în documentele care
guvernează securitatea națională. Materialul oferă o abordare teoretică a domeniului prin
care se evidențiază lipsa referințelor doctrinare și conceptuale actuale, propune o reprezentare
a modului în care se poate acționa sub auspiciile acestui tip de război, evaluând pe scurt și
posibilele obiective asumate prin acest mod de acțiune.
Cuvinte-cheie: război informațional, operații, societate informațională, dislocabilitate,
război mediativ.
282 CONFERINÞA ª TIIN INTERNAÞIONALĂ GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ
TIINÞÞIFICĂ INTERNAÞ
INTRODUCERE – TRANZIȚIA SOCIETĂȚII UMANE CĂTRE ERA
INFORMAȚIONALĂ
Mediul informațional la nivel global a fost supus în ultimele decade la schimbări
semnificative, apariția de noi vectori digitali și diminuarea celor convenționali,
produse în special ca urmare a transformărilor radicale aduse de către avansul
tehnologiei informației. Tranziţa de la o societate industrială către una informaţională
a început, după părerea viitorologului american John Naisbitt, odată cu lansarea
satelitului Sputnik, în 1957, de către Rusia sovietică (coincidenţă sau nu cu numele
unui important instrument al războiului informaţional desfășurat în prezent de
Federaţia Rusă) fapt ce a revoluţionat nu explorarea spaţiului cosmic, aşa cum
s-a crezut la acel moment, ci modul în care omenirea a început să comunice prin
intermediul reţelelor de telecomunicaţii. Această interconectivitate internațională
s-a intensificat prin creșterea ritmului cu care noile tehnologii au fost dezvoltate și
care a produs un impact direct asupra vitezei de transmitere, procesare și stocare
a informației, pe de-o parte, și scăderea dramatică a costurilor de producție a
echipamentelor și sistemelor care asigură acești parametrii, pe de altă parte.
Cele mai importante repere ale trecerii la societatea informațională sunt
considerate a fi1:
• Reprezentarea acesteia ca o realitate economică, nu drept una ce ține de
nivelul abstract intelectual;
• Inovațiile în sistemul de comunicare și tehnologia informațiilor care vor
accelera ritmul schimbărilor, înlăturând privilegiul informațional (cantitatea
de timp necesară informației pentru a străbate canalul între emițător și
receptor);
• Tehnologiile informaționale ce vor fi aplicate inițial vechilor activități
industriale, iar ulterior vor genera activități, procese și produse noi;
• Noua societate care va presupune o instruire intensivă, iar sistemul
educațional va oferi un produs mereu mai slab.
Aici am putea să adăugăm alte două aspecte care prezintă relevanță pentru
demersul nostru:
• Informația a căpătat și o altă valoare de întrebuințare, pe lângă cea care
derivă din înțelesul original al tehnologiei informației, una din perspectiva
John Naisbitt, Mega tendințe, Editura Politică, 1989, p. 50.
1
TEORIE ª I ARTĂ MILITARĂ 283
 Alin-George IONESCU
noilor dimensiuni ale nevoilor umane de a fi informat, a transmite informație
și a genera informație;
• În noua societate s-a dezvoltat și o nouă industrie sau domeniu al activității
umane în care informația reprezintă materia primă, în premieră una
inepuizabilă.
Progresele aduse de către tehnologia informației au afectat balanța de putere
la nivel global, având în vedere că acestea au favorizat procesul de globalizare,
creșterea interdependenței la nivel internațional, expansiunea economiei de piață,
a investițiilor, precum și accesul la putere al forțelor democratice în detrimentul
regimurilor totalitare a căror caracteristică principală în acest domeniu era
reprezentată de controlul guvernamental asupra societății, inclusiv a mediului
informațional. Modul de folosire a noilor tehnologii din domeniu de către actorii
statali sau non-statali este diferit și poate chiar dificil de anticipat fapt care poate fi
pus pe seama sistemelor politice și culturale diferite.
În mod cert, evoluția rapidă a societății informaționale a favorizat din mai multe
puncte de vedere Statele Unite, așa cum era de așteptat, deoarece tehnologia în
sine era una scumpă, proiectând-o drept lider incontestabil al unei lumi unipolare în
special după colapsul Uniunii Sovietice. Din punct de vedere economic s-a dezvoltat
o întreagă industrie de sine stătătoare a tehnologiei informației precum și o mare
varietate de replicări ale acesteia în toate domeniile de activitate ale umanității sub
forma aplicațiilor ajungându-se astăzi la o penetrare absolută a noilor tehnologii în
toate domeniile activității umane.
În domeniul militar, Statele Unite au dezvoltat și implementat elemente de
infrastructură ce țin de tehnologia informației sub forma rețelelor de date de mare
viteză la nivel global ceea ce a condus la progrese semnificative în proiectarea puterii
militare prin creșterea gradului de dislocabilitate a forțelor, scurtarea timpilor de
luare a deciziei și nu în ultimul rând prin comanda și controlul câmpului de luptă
de la distanță. Pe lângă acțiunile de integrare a noilor tehnologii la tehnica militară
convențională în scopul creșterii preciziei de lovire, al efectuării de calcule rapide,
al dezvoltării de aplicații care să sprijine procesele de planificare cau de luare a
deciziei, concomitent, în mai multe state din cadrul NATO, s-au elaborat și adaptat
concepte și doctrine pentru domenii care țin de domeniul non-letal, care să utilizeze
informația din punct de vedere al efectelor pe care aceasta le poate produce
asupra receptorilor umani. Astfel au căpătat amploare operațiile psihologice și
informaționale, în general privite ca parte a acțiunilor militare, având în vedere că
noile tehnologii s-au răspândit în masă devenind accesibile pentru populație la nivel
global ceea ce a permis ca informația să circule foarte rapid și să fie disponibilă unui
număr din ce în ce mai mare de oameni. O altă caracteristică importantă a societății
informaționale o reprezintă diseminarea informației în mod necenzurat, fapt ce survine
284 CONFERINÞA ª TIIN INTERNAÞIONALĂ GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ
TIINÞÞIFICĂ INTERNAÞ
Formalizarea războiului informaţional
ca urmare a creșterii exponențiale a surselor de informare mergând chiar până în
punctul în care se poate considera că fiecare utilizator de internet devine o sursa de
informații. În acest cadru s-a făcut trecerea către conceptul de a utiliza informația
ca o armă într-un mod diferit de cel din domeniul intelligence.
ABORDĂRI TEORETICE
Relatări despre acţiuni specifice războiului informaţional – information warfare –
au fost publicate, pentru publicul larg, în premieră pe timpul războiului din fosta
Iugoslavie, dar domeniul a suscitat cu adevărat interesul atât al opiniei publice
la nivel global, cât şi al specialiştilor militari cu precădere în perioada ce a urmat
anexării Crimeei în 2014 de către Federaţia Rusă. Cu toate acestea trebuie notat
faptul că acesta nu reprezintă un element de noutate, cel puţin din punct de vedere
al abordărilor practice limitate, însăşi cel de al Doilea Război Mondial a început
cu o acțiune de dezinformare în mass media – incidentul Gliwice, elementul de
noutate fiind reprezentat mai degrabă de amploarea acțiunilor și conştientizarea
implementării de acţiuni specifice războiului informaţional la nivel statal.
Având în vedere faptul că cel puţin din punct de vedere statistic, în cazul altor
conflicte importante ale ultimului secol, nu sunt atribuite elemente care să facă o
trimitere directă către războiul informaţional putem considera că un factor decisiv
care a contribuit la dezvoltarea şi aplicarea conceptului este legat de societatea
informaţională şi extinderea reţelei informatice globale (prin apariția internetului)
concomitent cu scăderea dramatică a costului pentru accesarea acesteia.
Nu a fost identificat un mod de definire formal al războiului informaţional și care
să posede un caracter de actualitate, în materiale de specialitate sau documente
oficiale ale Federaţiei Ruse, în publicaţia Ministerului apărării al Statelor Unite
Dictionary of Military and Associated Terms ediţia 2019, sau în AAP-6 NATO Glossary
of terms and definitions ediția 2018. Un termen care este asociat celui de război
informațional este acela de agresiune informațională, acesta având deja în circulație
o definiție fiind descris drept folosirea ilegală dar mai ales imorală, a unor produse
informaționale (buletine informative, emisiuni TV, articole de presă) în scopuri
malițioase, pentru a manipula, dezinforma sau genera reacții în cadrul unui public
sau unei organizații țintă2. Utilizarea acestuia din urmă pare a fi înlesnită de faptul
că nu conține termenul de război care la rândul lui face trimitere la o declarație
formală din parte unui stat și încorporează o conotație militară. Totuși acest lucru
poate fi contrazis cu ușurință de folosirea pe scară largă a unor expresii de forma
„război economic” sau „război mediatic” și care nu presupun declararea oficială a
Vasile-Dumitru Ionițoiu, Mihai Videscu, Contrainformații în epoca post-adevăr, Revista Infosfera nr. 1, București,
2
2018, www.mapn.ro/publicatii_militare/arhiva_infosfera/index.php, accesat la 17.07.2019;
TEORIE ª I ARTĂ MILITARĂ 285
 Alin-George IONESCU
unor stări de război. Ceea ce le diferențiază pe cele două de războiul informațional
este faptul că acestea îmbracă aspecte militare într-o măsură foarte redusă
pe când cel de natură informațională poate aborda acest domeniu într-o proporție
consistentă. Pe de altă parte utilizarea termenului de agresiune informațională
poartă în sine o conotație negativă, care poate face trimitere chiar la aspecte fizice,
ceea ce nu este mereu cazul când folosim termenul de război.
Termenul de război informațional a fost asociat în anii �90 în Statele Unite, în
mod formal, cu cel de operații informaționale. Acesta era definit ca reprezentând
„operații informaționale desfășurate pe timp de criză sau conflict (inclusiv război) în
scopul obținerii sau promovării obiectivelor specifice asupra unui anume adversar
sau a unor adversari” în timp ce operațiile informaționale reprezentau „acțiuni
intreprinse în scopul afectării informațiilor promovate de adversar și a sistemului
informațional al acestuia concomitent cu protejarea informațiilor și a sistemelor
proprii”3. Aceste prevederi au fost eliminate din actualizările ulterioare ale doctrinei
întrunite pentru operații informaționale, o posibilă explicație fiind aceea că în
accepțiunea operațiilor întrunite se considera războiul informațional numai în
fazele de criză și conflict iar extinderea acestora și în faza de pace depășea cadrul
documentului.
Mediul informațional constituie câmpul de bătaie al războiului informațional,
fiind reprezentat de informația în sine și ansamblul indiviziilor, organizațiilor și
sistemelor care colectează, procesează și diseminează informații. În contextul dat,
mediul informațional poate fi considerat ca parte a câmpului de luptă la modul
general, cum este cazul în situație de criză sau conflict, sau poate să constituie el
însuși un câmp de luptă de sine stătător dacă războiul informațional se desfășoară
ca direcție de acțiune unică, iar aici putem exemplifica starea de pace.
Modul de acțiune în cadrul războiului informațional presupune transmiterea de
informații, în cantitate și diversitate foarte mare, ce îmbracă anumite forme (text,
audio, audio-vizual, vizual, semnal), care prezintă relevanță pentru audiențele țintă,
caracterizate de un număr foarte mare de indivizi, prin intermediul unor vectori
care acționează în mediul informațional.
FORMALIZAREA RĂZBOIULUI INFORMAȚIONAL
Similar societății informaționale care trebuie înțeleasă ca o realitate a zilelor
noastre, războiul informațional reprezintă un proces în plină desfășurare și
trebuie abordat ca atare, depășind bariera abordărilor teoretice abstracte. Pe plan
internațional sunt luate în seamă, la modul oficial, aspecte care țin de desfășurarea
acestuia prin includerea de activități conexe drept principale amenințări la adresa
Joint Doctrine for Information Operations, 1998, p. 13, www.c4i.org, accest la 15.07.2019.
3
286 CONFERINÞA ª TIIN INTERNAÞIONALĂ GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ
TIINÞÞIFICĂ INTERNAÞ
Formalizarea războiului informaţional
securității naționale. Pentru Statele Unite, anumiți competitori sau adversari urmăresc
să-și îmbunătățească atât modul de lovire al rețelelor de luptă, cât și a conceptelor
operaționale, concomitent cu folosirea altor modalități de ducere în mod deschis a
războiului în scopul atingerii obiectivelor (spre exemplu prin război informațional,
subversiune, ultilizarea operațiilor prin proxy)4. Scăderea costurilor de acces a
rețelei internet la nivel global cumulată cu dezvoltarea fără precedent a portalurilor,
a dus la schimbul de informații, sub formă de mesaje sau conținut video și imagini în
mod gratuit, conducând inerent la răspândirea în mediul informațional a acțiunilor
executate de către actori statali sau organizatii, teroriste, dar nu numai și care
nu sunt capabile de a desfășura acțiuni convenționale împotriva Statelor Unite.
O caracteristică a războiului informațional luată în considerare de către actorii
provocatori în momentul desfășurării de acțiuni este reprezentată de modul de
operare. În acest sens am identificat următoarele abordări:
• în mod deschis – strategie aleasă pentru transmiterea mesajelor și
produselor media asociate, prin vectori asumați de către actorul provocator,
atât din punct de vedere al originii acestuia(audiența fiind conștientă de
apartenența acestuia), cât și al temelor promovate (acestea fiind canalizate
în totalitate către direcția încredințată). În acest caz poate fi vorba de însăși
vectorul hub de la care vor fi preluate ulterior în scopul amplificării subiecte
sau idei;
• prin intermediar controlat – presupune utilizarea unui vector intermediar
(sau a mai multora) situație în care acesta se prezintă în fața audienței drept
independent, în fapt fiind controlat într-o anumită măsură de către actorul
provocator, promovând temele încredințate de către acesta. În această
categorie putem include vectori a căror orientare este cvasi-cunoscută
audienței dar care nu promovează teme orientate în totalitate către direcția
încredințată;
• prin intermediar independent – în această situație vectorul se pretinde
independent în fața audienței fiind cvasi-recunoscut ca atare de către
aceasta, temele mediatizate de către vector fiind în general altele decât
cele promovate de actor. Se pot identifica alte două sub-direcții distincte
de acțiune în acest caz: tema promovată de către actor este promovată în
mediul informațional de intermediar în mod inconștient, similar sintagmei
leniniste useful idiot, sau diseminarea se realizează în urma altor aranjamente
actor-intermediar și care pot îmbrăca forme diverse. Apreciem că această
metodă prezintă un grad ridicat de eficacitate, cu precădere în faza de pace
Summary of the National Defense Strategy of the United States of America 2018, p. 3, https://dod.defense.
4
gov›Documents›pubs›2018, accesat la 17.07.2019.
TEORIE ª I ARTĂ MILITARĂ 287
 Alin-George IONESCU
a conflictului, deoarece asemenea vectori beneficiază de un înalt grad de
credibilitate pentru audiențe numeroase.
• în mod acoperit - presupune transmiterea produselor media aferente
temelor urmărite de actorul provocator prin intermediul unor vectori aflați
sub controlul acestuia, care acționează în mod neasumat, iar audiența nu
conștientizează orientarea acestora. Temele urmărite de către aceștia sunt
încredințate și controlate direct de către actor.
În ceea ce privește Federația Rusă, printre principalele ameninţări la adresa
securităţii naţionale sunt precizate activităţile legate de utilizarea tehnologiei
informaţiei şi a comunicaţiilor în promovarea ideologiei fasciste, a extremismului,
terorismului, separatismului şi punerea în pericol a stabilităţii politice şi sociale
în societate5. Așadar în acest caz putem observa și domeniile aferente temelor,
precizate în mod formal, și care prezintă un grad ridicat de susceptibilitate pentru
a fi utilizatate în cadrul unui război informațional împotriva Federației Ruse.
Mai mult, se poate considera că aceasta și-a propus crearea unei poziții de
superioritate în domeniu având în vedere că din perspectiva promovării intereselor
naţionale ale Federaţiei Ruse şi realizării priorităţilor strategice naţionale, politica
externă va urmări consolidarea poziţiei mass media rusă şi a instrumentelor de
comunicare în mediul informaţional global şi transmiterii perspectivei ruseşti asupra
chestiunilor internaţionale către o audienţă internaţională lărgită6.
OBIECTIVELE RĂZBOIULUI INFORMAȚIONAL
Acțiunile provocatorului în mediul informațional beneficiază de o senzitivitate
redusă în a fi etichetate de statul țintă ca fiind intenții ostile asociate într-un anumit
mod războiului convențional. Nu s-au identificat abordări la nivel internațional care
să reglementeze aceste aspecte, cu mare dificultate abia se fac luări de poziții în
situația atacurilor cibernetice. Prin urmare se poate face observația că războiul
informațional se desfășoară în toate fazele conflictului, mai mult, putem îndrăzni
în a avansa ideea că acțiunile războiului informațional sunt adecvate stării de pace.
În această fază, acțiunile din mediul informațional se desfășoară cu intensitate
ridicată, mergând până la atingerea obiectivelor care să anuleze trecerea la fazele
următoare ale conflictului. Într-o astfel de situație putem pretinde cu certitudine că
obiectivele războiului informațional se vor situa cu predilecție la nivelul strategic, al
intereselor naționale, iar atingerea unor astfel de țeluri se va face prin influențarea
Russian National Security Strategy, December 2015, p. 3, www.ieee.es›OtrasPublicaciones›Internacional›2016,
5
accesat la 11.07.2019.
6
Foreign Policy Concept of the Russian Federation 2016, https://www.rusemb.org.uk/rp_insight/, accesat la
11.07.2019.
288 CONFERINÞA ª TIIN INTERNAÞIONALĂ GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ
TIINÞÞIFICĂ INTERNAÞ
Formalizarea războiului informaţional
unor audiențe mari. Acest aspect este scos în evidență în strategia de securitate
națională a Federației Ruse unde intensificarea confruntărilor în mediul informaţional
la nivel global provocată de aspiraţiile unor state de a folosi tehnologia informaţiei
şi domeniile asociate acesteia în scopul obţinerii unor obiective geopolitice, inclusiv
prin manipularea percepţiei publicului şi falsificare a aspectelor istorice, exercită o
influenţă în creştere asupra situaţiei internaţionale7.
Un caz aparte (prin nivelul înalt la care se pare că s-au fixat obiectivele implicând
cei mai puternici adversari la nivel global) pe care îl putem oferi ca exemplu, în
contextul analizării obiectivelor strategice ale războiului informațional, este furnizat
de posibila interferență a Federației Ruse în procesul electoral din Statele Unite din
2016. Deși în acest caz sunt lansate acțiuni de cercetare oficiale de către diferite
comisii ale sistemului legislativ american, o multitudine de apariții mediatice indică
o tentativă a autorităților Federației Ruse de a influența alegerile prezidențiale
din Statele Unite de a submina Partidul Democrat. Acest demers s-a implementat
printr-o combinație de atacuri informatice care au urmărit să penetreze sistemele
informatice ale Partidului Democrat ulterior folosind datele obținute într-o campanie
de dezvăluiri prin intermediul portalului WikiLeaks, susținute de o campanie
virulentă prin intermediul social media.
Acest exemplu susține faptul că obiectivele urmărite de războiul informațional
sunt mult mai complexe, mai îndrăznețe și mai periculoase, față de cele urmărite
printr-un război convențional, în special cele din sfera nivelului strategic.
Pentru nivelurile operațional și tactic se pot desemna obiective corespunzătoare
războiului informațional, dar acestea coincid cu cele din domeniile operațiilor
psihologice sau informaționale. În fapt putem înțelege acest tip de război ca fiind un
apanaj al operațiilor informaționale în fazele de criză și război ale conflictului.
ELABORAREA METODELOR DE ACȚIUNE
Problematica elaborării de soluții de răspuns în cadrul războiului informațional
este o chestiune care prezintă un grad ridicat de complexitate, fiind dificil de
evaluat eventualele metode, având în vedere că efectele acțiunilor adverse sunt
obținute după perioade de timp îndelungate, iar atunci când efectele sunt evidente,
acestea sunt dificil de eliminat. În urma votului prin referendumul asupra Brexit
au fost publicate mai multe analize care au făcut trimitere la acțiuni desfășurate
de o armată de troli ruși implicați în transmiterea de sute de mii de mesaje prin
Russian National Security Strategy, December 2015, p. 5.
7
TEORIE ª I ARTĂ MILITARĂ 289
 Alin-George IONESCU
intermediul a 3800 de conturi, în favoarea Brexit , în scopul influențării opțiunii
8
de vot. Dacă considerăm aceste acțiuni executate prin intermediul rețelelor social
media aparținând celor specifice războiului informațional și apreciind că acestea
au contribuit într-o măsură dificil de evaluat cu exactitate, devine evident faptul
că efectul obținut nu mai poate fi eliminat prin acțiuni în mediul informațional.
Astfel se poate pune în discuție oportunitatea lansării războiului informațional în
mod defensiv.
În anumite state se urmărește inițierea de acțiuni, de către instituțiile statului
care să reducă efectele produse de actori ostili în mediul informațional. Astfel, în
Federația Rusă, în scopul menţinerii stabilităţii politice şi sociale se vor lua măsuri
pentru creşterea gradului de protecţie a populaţiei faţă de acţiunile de influenţare
prin promovarea informaţiilor dăunătoare din partea grupurilor extremiste şi
teroriste, a serviciilor speciale străine şi a structurilor de propagandă9. Această
abordare formală ne conduce către o strategie pentru acțiunea concertată a mai
multor instituții sau responsabili de domeniu. Având în vedere faptul că informația
împachetată sub diferite forme este diseminată prin platforme specifice sau portaluri
din rețeaua internet, se pot selecta mai multe cursuri de acțiune conținând, spre
exemplu, o combinație a următoarelor direcții:
• acțiuni de monitorizare continuă a mediului informațional pentru faza de
identificare timpurie a amenințării;
• desfășurarea analizei care să indice date referitoare la expunerea
informațiilor la audiențele domestice, efectele probabile, teme utilizate,
comunicatori cheie etc;
• implicarea structurilor de operații informaționale pentru elaborarea unei
strategii de răspuns;
• implicarea structurilor de tip cyber pentru efectuarea de atacuri informatice
asupra portalurilor folosite de actori ostili în scopul interzicerii accesului la
informație;
• angajarea în luptă a structurilor de operații în mediul informațional în scopul
elaborării de mesaje, sub formele amintite, și operarea infrastructurii de
diseminare pentru contracararea sau limitarea efectelor celor transmise de
actorul provocator.
Se remarcă faptul că, parte din direcțiile de acțiune propuse mai sus sunt
executate de structuri ale forțelor armate, iar problema fundamentală care se ridică
în acest punct constă în legitimitatea angajării unor astfel de capabilități în special în
8
Matthew Field și Mike Wright, Russian trolls sent thousands of pro-Leave messages on day of Brexit referendum,
Twitter data reveals, https://www.telegraph.co.uk/technology/2018/10/17/russian-iranian-twitter-trolls-sent-
10-million-tweets-fake-news/, accesat la 02 august 2019.
9
Russian National Security Strategy, December 2015, p. 10.
290 CONFERINÞA ª TIIN INTERNAÞIONALĂ GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ
TIINÞÞIFICĂ INTERNAÞ
Formalizarea războiului informaţional
faza de pace a unui potențial conflict având în vedere faptul că implicarea acestora
s-ar realiza la o fază ulterioară a conflictului.
CONCLUZII
Războiul informațional constituie o realitate a zilelor noastre, se află în fază de
desfășurare, fără a-și face simțită prezența de către populația civilă, urmărind atingerea
de obiective strategice. Acesta exploatează inovațiile societății informaționale,
devenite pentru foarte mulți dintre noi modus vivendi, și care prezintă o accesibilitate
enormă către audiențe globale prin intermediul rețelei internet.
Este impetuos necesar, considerând și exemplele oferite, elaborarea unei
strategii naționale de acțiune în situație de război informațional prin care să se
permită integrarea, instruirea, operarea intra și interinstituțională a deținătorilor
de competențe în operații în mediul informațional. Dificultatea realizării acestui
demers provine din lipsa unor modele concrete implementate în alte state ale
Alianței și din lipsa de înțelegere a modului în care armata poate contribui efectiv la
acțiuni în mediul informațional pe timp de pace.
Apreciem că în cadrul războiului informațional, domeniul operațiilor informaționale
poate avea un rol de conducere al acțiunilor specifice acestuia sau poate reprezenta
cel puțin un factor contributor la efortul general.
BIBLIOGRAFIE:
1. Matthew Field și Mike Wright, Russian trolls sent thousands of pro-Leave messages
on day of Brexit referendum, Twitter data reveals, https://www.telegraph.co.uk/
technology/2018/10/17/russian-iranian-twitter-trolls-sent-10-million-tweets-fake-
news/.
2. Vasile-Dumitru Ionițoiu, Mihai Videscu, Contrainformații în epoca post-adevăr,
Revista Infosfera, nr. 1, București, 2018, https://www.mapn.ro/publicatii_militare/
arhiva_infosfera/index.php.
3. John Naisbitt, Mega tendințe, Editura Politică, București, 1989.
4. Foreign Policy Concept of the Russian Federation 2016, https://www.rusemb.org.
uk/rp_insight/.
5. Joint Doctrine for Information Operations, Statele Unite, 1998, www.c4i.org.
6. Russian National Security Strategy, Decembrie 2015, www.ieee.es›OtrasPublicaciones
›Internacional›2016.
7. Summary of the National Defense Strategy of the United States of America 2018,
https://dod.defense.gov›Documents›pubs›2018.
TEORIE ª I ARTĂ MILITARĂ 291