ISTORIA CAPITALISMULUI

MICHEL BEAUD

Michel Beaud. Născut în 1935. A predat economia, istoria gândirii economice şi istoria
economică la universităţile din Lille, Paris VIII şi Paris VII. Profesor emerit al Universităţii Paris
VII. A studiat sistemele economice şi sociale, politica, criza anilor 1970-1980, economia mondială
şi procesul de mondializare.
In ceea ce priveste capitalismul, Michel Beaud afirma ca acesta nu poate fi redus doar la
dimensiunea economica, si ca tinut seama si de dimensiunile sociala, ideologica, politica si etica.
Capitalismul este legat de societate si de stat si se dezvolta impreuna cu acestea. Dezvoltarea
capitalismului a generat transformarea lumii intregi.

Autori contemporani ca I.Wallerstein au prezentat capitalismul ca pe o realitate cu adevarat

mondiala. Exista unele dificultati. Unii vorbesc despre capitalism ca despre un actor, statut pe care
nu-l detine. Altii ca despre un sistem, idee cu care Beaud nu este de acord. El sustine ideea ca in
primul rand capitalismul este o logica sociala coplexa, purtatoare de forte transformatoare si
autotransformatoare, care s-a ivit pe neobservate in sec.XV-XVI, s-a impus in secolul XIX prin
industrializare si tinde astazi sa domine majoritatea tarilor din lume. Unele aspecte ale miscarii s-au
intrevazut din analiza avansurilor (Turgot si fiziocratii) si a pietei (A. Smith), apoi analizele
capitalului (D. Ricardo, K. Marx), a intreprinderii cu cont de capital (M. Weber). Capitalismul are
relatii contradictorii cu democratia; poate foarte bine sa prospere sub regimuri totalitare. Istoria
capitalismului incepe in 1500, secol considerat drept o mare cotitura a istoriei lumii. Complexa
logica sociala si capitalista, a fost puternic inradacinata in logica multimilenara a posesiunii si a
puterii, a imbogatirii si a schimbului. Michel Beaud incheie introducerea cu o mica prezentare a
faptului ca a riscat si la 43 de ani s-a hotarat sa realizeze el insusi istoria capitalismului destinata
publicului larg.

Cartea “Isoria Capitalusmului” vede lumina tiparului în 1981, iar în variant română în anul
2001 la Editura Cartier, tradusă din limba franceză de Claudiu Constantinescu. Continutul este
cuprins în VII capitole, rezumate în 352 pagini.

În partea I intitulată “De la Aur la Capital” Beud spune că:

Capitalismul se formeaza in sanul societatii negustoresti si monetare din Europa Occidentala la
mijlocul celui de-al doilea mileniu in aceasta mica peninsula slaba si divizata. Tocmai ca era
divizata si diversificata prin pluralitatea regatelor si a principatelor cu orase avand un rol crescator.

1. Lungul drum catre capitalism. Capitalismul este un proces complex in care formarea
burgheziei se imbina cu afirmarea ideii nationale si cu constituirea statelor moderne cu
extinderea schimburilor si dominatia la scara mondiala, cu dezvoltarea tehnicilor de
transport si de productie, cu instituirea unor noi moduri de productie si aparitia noilor
mentalitati. Prima etapa o constituie cucerirea si jefuirea Americii (sec. XVI) iar a doua
ascensiunea si afirmarea burgheziei (sec. XVI).

Jaful colonial si bogatiile principelui (sec. XVI). Capitalurile, marfurile tot mai numeroase, vasele si
armele, au fost mijloacele de expansiune a comertului, a descoperirilor si cuceririlor. Structura
specifica a societatii era oranduirea feudala; monarhii alipesc, creeaza prin casatorii sau prin razboi,
imperii si regate. Statele puternice cauta sa-si largeasca autonomia fata de Papalitate. Monarhi avizi
de marire si bogatii, state luptand pentru suprematie, negustori si bancheri incurajati sa se
imbogateasca. Au loc marile descoperiri, o imensa goana dupa bogatii, comert si jafuri.
Aurul Americii. “Noi, spaniolii, suferim de o boala a inimii al carei remediu unic este aurul”
(Cortez). Sunt transferate din America in Spania 18 mii de tone de argint si 200 tone de aur. “Aurul
este cel mai bun lucru din lume, el poate chiar sa trimita sufletele in rai” (Cristofor Columb).
Cultivarea trestiei de zahar pentru obtinerea zaharului, a romului si a melasei, comertul de sclavi,
jafurile, extractia de metale pretioase sunt o importanta sursa de bogatii pentru Spania.
Bogatiile principelui si paradoxurile monedei. Metalele pretioase sunt tot mai abundente iar
preturile cresc. Analiza Jean Bodin: “cauza principala si aproape unica a cresterii preturilor era
abundenta de aur si argint care a atins in zilele noastre cote mult mai mari decat a avut ea vreodata
de 4 secole incoace”. Explicatia acestuia raspundea unui aspect major al realitatii. Luxul regilor si al
potentatilor zilei, costul razboaielor, sporirea datoriilor erau surse ale inflatiei. Machiavelii afirma:
“intr-o guvernare bine organizata statul trebuie sa fie bogat iar cetatenii saraci” si considera ca
abundenta metalelor pretioase este cea care produce bogatia regatului. Ortiz ofera unele
recomandari: crearea unui mare numar de manufacturi si interzicerea exportului de materii prime
textile. Jean Bodin exprima acelasi idei in La Republique. Ideile dominante ale epocii erau legate de
preocuparile principelui si se considera ca trebuie asigurata bogatia principelui, atat pentru el cat si
pentru finantarea neincetatelor razboaie. O alta masura recomandata era incurajarea productiilor
nationale. Bogatia regatului se sprijinea pe cea a negustorilor si mestesugarilor sai. Comertul din
Europa a inregistrat progrese notabile prin afluxul de metale pretioase si dezvoltarea productiilor.
Pe atunci nimeni nu banuia ca cel ce se pregatea sa-si instaureze dominatia asupra lumii ea
capitalul, poate doar Thomas Morus in Utopia.
Vechi si nou. Vechiul era dominant: populatie preponderant rurala, productie in principal agricola,
schimburi relativ restranse. Schimbul commercial se bazeaza in priuml rand pe productia
mestesugareasca si nu atinge decat in mica masura productia agricola. Sursa principala este ca si in
secolele anterioare munca suplimentara a taranilor la care trebuie adaugata predarea celor doua
Americi. Noul consta in fabuloasa jefuire a Americii. Cucerire, jaf, exterminare erau realitatea care
explica afluxul de metale pretioase in Europa secolului XVI. Interzicerea iesiri din regat a metalelor
pretioase s-a dovedit inoperanta. Alta solutie ar fi fost sa se cumpere mai putin si sa se vanda mai
mult altor tari. In secolul XVI se creeaza conditiile pentru dezvoltarea ulterioara a capitalismului:
burghezia bancara si negustoreasca, dispunand atat de averi imense cat si de retele bancare si
financiare; state nationale dispunand de mijloace necesare pentru a cuceri si a-si impune dominatia;
o conceptie asupra vietii punand pret pe imbogatire si prosperitate. In secolul XVI se contureaza un
capitalism negustoresc care este de fapt embrionul a ceea ce va putea fi numit mai tarziu
capitalismul.
Ascensiunea burgheziei (sec XVII). Noua zecimi din populatie traiesc inca din agricultura: araturi
superficiale, insamantari fara o buna randuiala, lipsa ingrasamintelor, randamentele la grane sunt
mediocre, recoltatul se face cu secerile, animale putine si prost hranite. Alimentatia consta din
fierturi si paine iar foametea facea ravagii in anii cu recolte slabe. Nobilimea isi pastreaza rangul si
privilegiile. Biserica vegheaza la mentinerea ordinii in sfera ideilor. Numai Provinciile Unite fac
figura aparte in acest tablou: comertul este bine dezvoltat si activ, agricultura moderna, nobilimea
cvasiinexistenta iar burghezia puternica. Acestea isi dobandesc independenta politica fata de Spania
in 1609, iar in comparatie cu acea tara puternica pareau sa cantareasca mult prea putin. Din 1590
cantitatea de aur si argint provenind din America latina se diminueaza ca urmare a infrangerii
“invinccibilei armade” in 1588. Comertul Sevillei se reduce simtitor, cheltuielile de razboi sporesc
iar bugetul este in dezechilibru. Regele Spaniei nu mai are de la cine sa faca imprumuturi. Moneda
se depreciaza, activitatile economice inregistreaza o scadere considerabila, asemenea populatiei.
Spania cunoaste o inexorabila decadere. Aliatul sau, Imperiul Austriac era preocupat sa faca fata
valurilor succesive ale razboiului de 30 de ani, incheind conflictul cu pretul unor importante
concesii (1648). Olanda, Anglia, Franta sunt tarile prin care se va constitui in secolul XVII lungul
drum catre capitalism.
Expansiunea coloniala si capitalismul din Olanda. Capitalismul negustoresc si manfacturier erau
puternic dezvoltate in Olanda. Aceasta controleaza comertul mondial care I adduce beneficii
substantiale. Ea este interesata de dezvoltarea activitatilor din domeniul prelucrarii: industria lanii, a
panzeturilor, tesutul, vopsirea matasii, torsul acesteia si slefuitul diamantelor la Amsterdam;
rafinarea zaharului, prelucrarea sarii, a tutunului, a boabelor de cacao, fabricarea microscoapelor, a
pendulelor si instrumentelor pentru navigatie, intocmirea de harti terestre si maritime. Jumatate din
populatie traieste acum la orase. Exista un numar mare de burghezi care detineau un numar mare de
florini. Aceasta burghezie se ocupa cu negotul, industriile, camerele de comert, controleaza
companiile comerciale. A facut din oras marea piata financiara a momentului, a inceput sa impuna
hegemonia provinciilor Olandei asupra ansamblului provinciilor unite. Odata cu dezvoltarea
capitalismului englez si a protectionismului francez, in urma celor 3 razboaie duse impotriva
Angliei, prin razboiul din1672 impotriva Frantei, si prin participarea la Razboiul de secesiune, din
Spania, prin regresiunea economica si scaderea prturilor coloniale care marcheaza a 2-a jumatate a
sec.XVII, capitalismul olandez se inglobeaza in datorii, slabind si pierzandu-si pozitia dominanta.
Olanda are meritul de a fi in prima jumatate a sec. XVII ”natiunea capitalista prin
excelenta”(K.Marx) sau “simbolul capitalismului comercial si financiar” (H.See).

Expansiunea coloniala si mercantilismul. La inceputul sec.XVII se remarca expansiunea coloniala.

Comertul exterior are un puternic avant intre 1610-1640. Productia se dezvolta foarte mult.
Burghezia stimuleaza acest avant comercial si manufacturier si are nevoie de incurajare si protectie.
Thomas Mann subliniaza importanta comertului exterior. Compromisul dintre burghezie si suveran
se bazeaza pe marire nationala, bogatie a statului si a negustorilor, stapanire a intregii lumi.
In ceea ce priveste afacerile externe, Cromwell a dus o politica mercantilista, mai ofensiva. In anul
1651 a emis primul act referitor la navigatie ce stabilea ca marfurile europene nu pot fi transportate
decat pe vase apartinand Angliei sau tarii lor de origine. Marfurile din Africa, Asia si America vor
fi importate folosind numai vase englezesti ori din colonii.

Afirmarea burgheziei. Lumea din mediul rural ramane predominanta. Resursele nobilimii mici, mari
sau mijlocii, cea proprietara de pamanturi, avea resurse bazate in primul rand pe munca taranilor.
Paturile cele mai sarace erau taranii nevoiasi, zilierii, care vor suferi de pe urma unui nou val de
ingradiri. Lupton afirma ca “Ingradirile fac oile sa se ingrase, iar pe oamenii sarmani sa se usuce”.
Aspiratiile taranilor mijlocasi sau instariti, ale comerciantilor, mestesugarilor erau o democratie
parlamentara, libertate, proprietate. Democratia si libertatea erau cerute de membrii burgheziei
negustoresti si bancare de juristi si de oamenii legii. Monarhia restabilita dupa moartea lui
Cromwell a dus la nemultumiri in randul societatii prin tendinta spre absolutism, prin alierea cu
Franta si inclinarea spre catolicism. O data rasturnat absolutismul nu se mai pune problema
instaurarii unui regim democratic.

Libertate si liberalism. Pentru Locke, ceea ce fundamenteaza societatea si guvernarea ei este liberul
consimtamant al cetatenilor. El priveste guvernarea civila ca pe adevaratul remediu pentru
inconvenientele starii naturale si respinge absolutismul care il plaseza pe suveran deasupra legilor.
De asemenea, el nu recunoaste claselor de mncitori capacitatea de a guverna. In conceptia sa,
oamenii liberi sunt membrii nobilimii, ai clerului, membrii burgheziei negustoresti si financiare, in
special acei proprietari luminati, acei burghezi care au dat masura capacitatii lor in gestionarea
propriilor bunuri. Liberalizarea comertului de grane a fost considerata o modalitate de stimulare a
agriculturii.
Mercantilism si absolutism in Franta. Legatura dintre mercantilism si absolutism este evidentiata in
Franta mai clar ca oriunde. Ea corespunde aliantei dintre o burghezie inca slaba si o monarhie al
carei absolutism se desavarseste prin Ludovic al XIV. Au loc rascoale taranesti si revolte orasenesti
iar burghezia ramane fascinata de statul regal si de nobilime.
Idealul mercantilist. Montchristian era convins ca bogatia statului nu poate exista fara bunastarea
burgheziei. “Nu belsugul de aur si argint, nu abundenta perlelor si diamantelor constituie bogatia
sau opulenta unui stat, scrie el, ci buna randuiala a lucrurilor necesare pentru hrana si
imbracaminte”. Negustorii sunt mai mult decat utili statului iar preocuparea lor pentru profit
genereaza o buna parte din bunul public. Exista o conditie, si anume, aceea de a fi vorba de
negustori ai natiei franceze. Primordial este interesul regatului. Recomanda incurajarea comertului
national, impiedicarea negustorilor straini de a scoate aur si argint in afara regatului, reglementarea
profesiunilor, crearea “in diverse provincii din Franta a mai multor ateliere pe meserii, oferindu-se
conducerea si administrarea lor unor persoane capabile, experimentate si inteligente”. Are in vedere
si cuceririle coloniale “spre a face cunoscut numele lui D-zeu, Creatorul nostru, atator popoare
barbare, lipsite de orice civilizatie, care ne cheama, care intind bratele spre noi, care sunt gata sa ni
se supuna pentru ca prin sfintele invataminte si prin pildele cele bune sa ii aducem pe calea
mantuirii”.

Politica mercantilista. Dupa asasinarea lui Henric IV, urmeaza regenta Mariei de Medicis, perioada
in care puterea regala slabeste. In1624, Richelieu, chemat sa se ocupe de chestiunile politice ale
tarii, instaureaza absolutismul, vegheaza la restaurarea vechilor mijloace de inavutire a statului:
agricultura, drumurile, canalele, porturile, companiile de comert. Unele companii reusesc:
Compania celor o suta de asociati - in Canada, cea a Capului Verde - in Senegal, cea a Insulelor
Americii - in Antile, cea a Indiilor orientale in Madagascar. Mariajul dintre absolutism si
mercantilism va triumfa sub Ludovic al XIV-lea si Colbert, prin alianta burgheziei cu Regele Soare.
Regele isi alege dintre magistratii burghezi proprii ministrii., consilieri si independenti, ii
innobileaza, ii accepta la curte, creand de fapt o nobilime a magistratilor. Prin interventiile lui
Colbert, pentru care companiile de comert reprezinta armatele regelui, iar manufacturile Frantei
rezervele sale, mercantilismul francez ajunge la apogeu. S-au adoptat unele masuri defensive:
perceperea de taxe in cazul vapoarelor straine, tariful protector din 1662, apoi din 1667, politica de
dezvoltare a productiei. Colbert intreprinde o ancheta asupra resurselor Frantei si intocmeste un
plan. Vegheaza la infiintarea a mai bine de 400 manufacturi. Pe fondul unei regresii economice
generale si in conditiile afirmarii puternicilor capitalisme negustoresti olandez si englez, actiunile
statului monarhist sunt cele care conduc in Franta la crearea bazelor unui capitalism manufacturier
si colonial. Burghezia franceza s-a format sub protectia statului monarhist care a sustinut
dezvoltarea productiei manufacturiere si a comertului la scara mondiala.

Critica mercantilismului. Societatea era dominata de unele nemultumiri: fabricanti stanjeniti de

manufacturieri, comercianti din Nantes, Rouen, Marsilia deranjati de companiile (1712),
Boisquilbert va cere liberalizarea preturilor si a comertului exterior. Cele doua surse de valori ce
conduc la imbogatirea burgheziei din Europa erau fie comertul de marfuri, fie prin comertul de
bani. Statul a jucat un rol important in nasterea capitalismului. Nu exista capitalism fara burghezie.
Inca de la aparitie capitalismul a fost national si mondial, concurential si monopolist, liberal si legat
de stat.
Principala forma transformatoare in Europa este statul: prin el si in jurul lui se creeaza unitatea
nationala, unificarea monetara, coerenta juridica, forta militara si un inceput de economie nationala.

2. Secolul celor 3 Revolutii (sec. XVIII)

Denumit si secolul luminilor, secolul XVIII este secol al largirii schimburilor comerciale, al
dezvoltarii productiilor de marfuri, agricole si manufacturiere, insotite de o marire a preturilor si de
o crestere generala a populatiei. Toate acestea au ca rezultat sporirea bogatiilor si concomitent,
agravarea saraciei.
Acum se consolideaza capitalismul englez. Simultan, acesta slabeste in Olanda, stagneaza intr-o
Franta preponderant agricola, abia incepe sa se contureze in tari precum Prusia unde despotii
luminati adopta vechile retete de mercanitilism. Este un secol in care se accentueaza contradictiile
legate de dezvoltarea raporturilor comerciale si capitaliste: contradictii ale dominatiilor coloniale –
razboaie intre Franta si Anglia si obtinerea independentei de catre coloniile din America,
contradictii intre nobilime si burghezia din Franta (Revolutia din 1789); contradictii intre
dezvoltarea schimburilor de marfuri si limitele, productiile manfacturiere care vor conditiona
revolutia industriala din Anglia.

Dominatia coloniala; rivalitatea dintre marile puteri si revolutia americana. Una din sursele
principale ale imbogatirii burgheziei este smulgerea prin violenta a milioane de africani, vanduti in
graba, milioane de lucratori neplatiti, dintre care multi neprimind nici cat sa-si refaca fortele,
murind prin epuizare in cateva luni.
America latina are un rol decisiv in acumularea de bogatii de catre burghezia Europei Occidentale.
Prima tara cu care Anglia se va rafui este Spania (1739), pentru ca puterea regala spaniola incerca
sa limiteze activitatile comerciale englezesti pe teritoriul imperiului sau. Pentru comerciantii englezi
concurenta franceza era de asemenea amenintatoare. In urma Tratatului de la Paris, Anglia isi
largeste Imperiul: smulge Frantei toata Canada si partea Louisianei, situata la est de Mississippi, iar
Spaniei Florida, obtinand apoi mai multe insule din Antile. Are libertatea de a duce in Indii o
politica de anexari teritoriale. Pentru ea se deschide o perioada de suprematie mondiala. Va profita
pentru a-si dezvolta pietele, a-si extinde dominatia si a organiza noile acumulari.
Coloniile din America de Nord. Ca toate coloniile engleze, erau supuse unui regim exclusivist,
metropola avand monopolul asupra vanzarilor si achizitiilor. In 1674 congresul continental reuneste
reprezentantii a 13 colonii. Cel de-al doilea are loc in 1776 si adopta Declaratia de Independenta si
ntelegere. Razboiul de Independenta dureaza 6 ani, americanii avand avantajul aliantei cu Franta
(1778), apoi pe cel al intrarii in razboi de partea lor a Spaniei si Olandei (1780). In America de
Nord se infaptuieste impotriva vointei Marii Britanii prima putere a Europei, cea dintai
decolonizare. Ea este cea care va conduce la o noua dezvoltare a capitalismului, apoi a
imperialismului.

Confruntarea dintre burghezie si nobilime in Franta : de la lupta ideologica la revolutie

O prapastie tot mai adanca ii desparte pe aristocrati de cei fara titluri nobiliare, si totusi
multi dintre acestia din urma isi deezvolta propriile afaceri si se imbogatesc. Exista pe de o parte o
nobilime care si-a strans tandurile in jurul regelui si al curtii. Si exista o burghezie care gratie
comertului colonial se imbogateste, dar sufera vazandu-se tinuta depate de treburile statului.

Agitatia ideologica. Aceasta este o epoca a cercetarii si a descoperirilor, marcata de ideile

progresului. Ideile progresului sunt urmatoarele:
a. Democratie, libertate, vointa generala: Montesquieu defineste speciile guvernarii
“republicana, monarhica, despotica”. Pe Jean Jacques Rousseau democratia il fascineaza, el
inventand contractul social.
b. Egalitate si proprietate. Rousseau, pe parcursul intregii sale opere si de-a lungul vietii va
critica violent bogatia si pe cei bogati. El incrimineaza faptul ca “In societatea noastra
bogatiile accumulate faciliteaza mijloace de a se acumula si mai multe, fiindu-i imposibil
celui care nu are nimic sa dobandeasca ceva”. Nu se opune proprietatii private insa gandeste
ca dreptul la proprietate trebuie limitat prin impozite si dreptul la succesiune.
 c. Ideile economistilor. Voltaire ilustreaza una din posibilele definitii ale capitalismului ca
sistem care ii obliga pe cei bogati sa ii puna tot mai mult la munca pe cei saraci.
Quesnay, seful scolii fiziocratice afirma ca “veniturile sunt produsul pamanturilor si al oamenilor”
si ca bogatiile vin din agricultura.

Natiunea se imparte in trei categorii:clasa producatoare,a proprietarilor si clasa sterile. El realizeaza

analiza circulatiei bunurilor, la evidentierea produsului net ca un surplus disponibil .Quesnay este
teoreticianul unui capitalism agrar. Turgot pastreaza ca perspectiva dezvoltarea capitalismului in
agricultura. El realizeaza posibilitatile deschise de dezvoltarea unui capitalismmanufacturier si
analiza claselor sociale. Propune micsorarea dobanzillor; se opune economiei dirijate si
protectionismului si propovaduieste libertatea economica. In efervescenta intelectuala din Franta
sec XVIII se constituie un arsenal ideologic de o extrema diversitate. Se ofera arme pentru
contestarea monarhiei, pentru pinerea in discutie a privilegiilor nobilimii, pentru ralierea
mestesugarilor din orase si a taranilor (libertate,poprietate,egalitate) pentru venirea in intampinarea
fabricantilor si a negustorilor. In anul 1789 prin marea miscare a Revolutiei vor fi implinite
principalele aspiratii ale burgheziei: abolirea privilegiilor, anularea privilegiilor de care dispuneau
companiile comerciale, suprimarea monopolurilor pentru companiile miniere. Regele va disparea in
vartejul revolutionar. Cum Victoria impotriva nobilimii i se parea asigurata, burghezia incepe deja
sa se indeparteze de clasele muncitoare.

Zorii revolutie iindustriale in Anglia. Exploatarea coloniala si piata mondiala.

Expansiunea comerciala este foarte puternica. In acest secol valoarea schimburilor
comerciale creste de 5.5 ori iar venitul national de 4 ori. Comertul Angliei este primul in lume:
comert de antrepozit, exporturi, comert cu rulaj. Intreaga Anglie va fi transformata. Era necesara
imbunatatirea mijloacelor de transport. Se intrevedeau lucrari la reteaua de drumuri. Amenajarea
albiei raului Mersey favorizeaza schimburile intre Liverpool si Manchester. Altelucrari pe firul
raurilor si saparea de canale vor inlesni transportul huilei in primul rand catre Liverpool si
Manchester, permitand reducerea la jumatate a costurilor. O adevarata retea de canale faciliteaza
circulatia marfurilor in diferite centre ale economiei engleze. A produce mai mult pentru a vinde
mai mult - este un pas al spiralei pe care Anglia urca de-acum impetuos angajand o adevarata
revolutie in domeniul agriculturii, al minelor, al activitatilor de prelucrare.
Aparitia productiilor capitaliste: fabricile. Noii mari proprietari si nobilimea detinatoare de
mosii vor impulsiona aplicarea metodelor moderne de cultivare a pamantului si de crestere a
animalelor: utilizarea plugului de fier, incrucisarea si selectia raselor, rotatia culturilor. In prima
jumatate a secolului productia de carbune se dubleaza, si inca odata in decursul celei de-a doua
jumatati de veac. Numarul salariatilor creste. Lucratorii din exploatarile de huila sunt robi legati de
minele respective, vanduti odata cu ele si obligati sa poarte in jurul gatului o zgarda metalica pe
care era gravat numele proprietarului. Sistemul de fabrici se va dezvolta in a doua jumatate a
secolului la inceput mai lent, apoi intr-un ritm tot mai rapid. Din anul 1730 pana-n 1760 utilizarea
fierului creste cu 50% iar din 1740 pana-n 1770 consumul de bumbac creste cu 117%. In anii 60,
Watt, un savant care nu dispretuia deloc tehnica, realizeaza masina cu aburi cu actiune simpla. In
1783 realizeaza masina cu aburi cu dubla actiune. In 1785 pastorul Cartwrigh realizeaza un razboi
de tesut. Fabrica are nevoie de o sursa de energie si de masini. Vechii mestesugari si lucratorii la
domiciliu refuza ideea de a merge in aceste fabrici. ”A intra intr-o fabrica, era, socoteau ei, ca si
cum intra inr-o cazarma sau o inchisoare”. Mana de lucru a primilor industriasi va fi asigurata de
proletariatul ce fusese alungat de pe pamanturille pe care muncise pana atunci. In industria textila
mana de lucru era asigurata de femei si copii. In Anglia se declanseaza transformarea capitalista a
productiei sub o forma care mai tarziu va fi prezentata sub numele de ”revolutie industriala”:
dominatia coloniala, comertul cu lumea intreaga si capitalismul negustoresc antreneaza sporirea
importurilor de produse de baza (ceai, zahar, bumbac) si a pietelor de desfacere pentru textile si
produse manufacturiere. Capitalurile disponibile, obtinute in special de pe urma comertului si a
agriculturii, permit construirea de fabrici. Productia va creste considerabil, numarul salariatilor va
spori, muncitorii vor fi tot mai organizati si mai activi in lupta lor. Statul joaca un rol important prin
masuri protectioniste, cu acordarea de privilegii si monopoluri, sprijinirea din punct de vedere
politic si militar, a expansiunii comerciale si coloniale; prin instituirea unei ”politii de vanare”a
celor saraci si reprimarea miscarilor muncitoresti.

Progresele politicii economice si ale liberalismului Hume, in ”Eseuri economice” spune ca

bogatia nu rezista in abundenta de metale pretioase, intrucat aceasta antrenand cresterea preturilor
conduce la dezechilibrarea balantei comerciale. El analizeaza avantajul comertului cu strainataea
”din punctul de vedere al cresterii puterii statului, ca si a avutiei si fericirii supusilor sai”. Subliniaza
logica liberala potrivit careia oamenii nu trebuie guvernati prin reglementari si control, ci prin
interesarea lor. Adam Smith duce mai departe analiza efectuata de Hume si in ”Teoria sentimentelor
morale” incearca sa legitimeze ordinea sociala bazata pe urmarirea intereselor individuale; scoate in
evidenta si aprofundeaza notiunea de simpatie; justifica bucuria maririi si a bogatiilor de care
beneficiaza unii; aduce in discutie asa numita “mana invizibila”. Considera ca toate “categoriile
sociale se afla la acelasi nivel” si respinge sistemul mercantil. Recunoaste importanta contributiei
fiziocratilor la stiinta economica. Suntem foarte departe dde mercantilism. El observa si analizeaza
realitatile timpului sau. Lumea lui Smith este cea a capitalismului manufacturier. Meseriile la care
se refera raman in sfera mestesugurilor traditionale. Subliniaza importanta muncii. Munca este
“masura reala a valorii de schimb pentru orice marfa”. Smith face observatii asupra muncii
productive si a muncii nonproductive care sunt legate de analiza acumularii de capital. Capitalul
este cel ca a productiei mecanice ce-l intereseaza pe Smith. El vede acest capitalism “functionand la
scara intregii omeniri”. El percepe logica globala a capitalismului, cea a acumularii. Analizeaza un
capitalism a carui acumulare, pe baza muncii productive va permite imbogatirea “atata poporului,
cat si a suveranului”. Este influentat de ideologia luminilor, a legilor naturale, a armoniei
universale, are incredere in sistemul libertatii naturale, care se exercita prin intermediul pietei. Este
impotriva intelegerilor dintre comercianti si dintre proprietarii de manufacturi. Este impotriva a tot
ce ar putea restrange libertatea muncii. Thomas Paine, in “Common Sense” precizeaza deosebirea
dintre societate si guvernare: “societatea este produsul nevoilor noastre, guvernarea - al
slabiciunilor noastre. Societatea este intotdeauna o binecuvantare, in vreme ce guvernarea, chiar in
situatia cea mai fericita, nu este decat un rau necesar”. Despre importanta capitalului si a
capitalistilor, exista unii economisti care o presimt sau o percep, dar nici unul dintre ei nu-si
imagineaza imensul potential de revolutionare a productiilor, pietelor, societatilor si lumii care se
afla in acestia.
Irezistibilul avant al capitalismului. Confruntarea de idei de la inceputul veacului.
Principalele idei enuntate in dezbaterile acelor ani vor fi luate in toata jumatatea secolului XIX, iar
in unele cazuri, de-a lungul intregului secol, sau pana in zilele noastre. Lucratorii din fabrici sunt
supusi disciplinei nemiloase si cumplitei amenintari cu saracia. Ei nu reprezinta inca o clasa sociala.
Clasa vechii societati continua sa fie bine reprezentata: nobilii si proprietarii de pamanturi,
agricultori, mestesugari.
Bogatii si saracii. Thomas Malthus observa, ca si W.Godwin, inegalitatea, saracia, opresarea
celor napastuiti. Acuzatiile lui se indreapta asupra celor sarmani. El afirma ca puterea populatiei e
mai puternica decat puterea pamantului dea produce alimente trebuincioase omului. El considera ca
populatia creste in proportie geometrica iar alimentele in progresie aritmetica. Saracul se face
vinovat de nerespectarea legii firii. Ricardo spunea: “salariile trebuie sa fie lasate in seama
concurentei deschise si libere a pietei, si sa nu fie niciodata dirijate prin interventia legiuitorului”.
Confruntarea celor doua utopii. La inceputul secolului XIX se contureaza doua viziuni
utopice asupra unei lumi viitoare, amandoua garantand fericirea tuturor: viziunea liberala, pe de o
parte, iar pe de cealalta, viziunea intemeiata pe organizarea societatii, cea care va fi calificata drept
”socialista”. Pentru Say, proprietatea, libertatea, prosperitatea sunt indisociabile. Speranta
nevoiasului nu se bazeaza pe milostenia celui bogat. Se bazeaza pe interesul acestuia. Pentru
Ricardo, echilibrul e asigurat de liberul joc al pietei, de legea cererii si ofertei.
“Utopia liberala” implica reducerea cat de mult posibil a oricaror interventii din partea
statului. La polul opus se afla demersul socialistilor care “isi imagineaza o societate fantezista si
apoi un om adaptat acestei societati”. Marx da o viziune stiintifica utopiei socialiste. Stabileste pe
baza analizei istorice si economice a capitalismului ca acestuia ar trebui sa-i urmeze comunismul.
Multiplele realizari cooperatiste, luptele populare si muncitoresti vor inradacina si concretiza
proiectul socialist.
De unde vin bogatiile? A prduce inseamna a creste utilitatea. O marfa greu de produs va
avea intotdeauna o valoare mai mare. Pentru a avea valoare o marfa trebuie sa fie utila. Ricardo
spunea: “valoarea unei marfi sau cantitatea de orice alta marfa depind de cantitatea de munca
necesara pentru producerea ei”. In optica lui Say, interesele muncitorilor, capitalistilor,
proprietarilor sunt in concordanta. Dupa Ricardo, sunt opuse. Tezele ricardiene sunt punctul de
plecare al analizei lui Marx in “Capitalul”.

“Istoria capitalismului” nu este un studiu eminamente economic sau politic, ci mai degraba o
combinatie fericita dintre o viziune geopolitica a lumii si una pronuntat economica. Michel Beaud
urmareste in secolul XIX felul in care se formeaza suprastructura sociala. Urmareste de asemenea in
secolul XX cum capitalismul da primele semne de oboseala, producand in interiorul sau germenii
erodarii, care lucreaza impotriva lui. E vorba de reimpartirea lumii pe criterii de dominatie
monetara. “Istoria capitalismului” cuprinde un mare numar de grafice si diagrame. Fara a abuza de
termeni economici si politici, lucrarea exprima foarte clar functionarea sistemului capitalist cat si
motivele pentru care nu e posibila o functionare normala a sistemului socialist.
Pe lângă progresul de netăgăduit pe care-l generează, pe lângă fenomene cum ar fi industrializarea,
salarizarea, şomajul, precaritatea, dezvoltarea oraşelor, cuceririle coloniale, crizele, războaiele,
procesul de decolonizare, mondializarea sau marea mutaţie în plin' desfăşurare, cititorul va găsi în
această carte, adunată laolaltă, fulguranta istorie a capitalismului