Îl conduse pe Reacher afară din living, prin bucătărie, până la o cameră de serviciu, în partea din spate a apartamentului. Fusese amenajată ca birou. Masă, computer, fax, telefoane, fişete, rafturi. — Vorbeşte-mi despre Operational Security Consultants, îi ceru Reacher. Lane se aşeză pe scaunul de la birou. — Nu e mare lucru de spus. Suntem doar un grup de foşti militari care încearcă să-şi facă de lucru. Ca bodyguarzi, mai ales. Securitate corporatistă. Lucruri dintr-astea... Pe birou se aflau două fotografii înrămate. Una era varianta la scară mai mică a fotografiei uluitoare a lui Kate, din living. Cealaltă înfăţişa o altă femeie, cam de aceeaşi vârstă, blondă, nu brunetă precum era Kate, şi cu ochii albaştri, nu verzi. Dar la fel de frumoasă. — Nu m-ai convins, domnule Lane. Bodyguarzii nu câştigă douăzeci şi cinci de mii pe lună. — Afacerile mele sunt confidenţiale, spuse Lane. — Nu şi dacă-ţi vrei soţia şi fiica înapoi. Tăcere. — Un Jaguar, un Mercedes şi un BMW, reluă Reacher. Plus un apartament în clădirea Dakota. Plus o grămadă de bani gheaţă la îndemână. Plus jumătate de duzină de tipi plătiţi împărăteşte. Una peste alta, o căruţă de bani. — Toţi, perfect legali. — Numai că nu vrei să fie implicată poliţia. Lane ţinti la fotografia femeii blonde. — Nu ăsta e motivul. Reacher urmări privirea interlocutorului său. — Ea cine e? — Anne. A fost prima mea soţie. — Şi ce s-a întâmplat? — Vezi tu, am mai trecut prin asta, mărturisi Lane. Acum cinci ani. Anne mi-a fost furată. Exact în acelaşi fel. Dar atunci am procedat ca la carte şi am chemat poliţia. Poliţia a chemat FBI-ul. — Şi mai departe? — FBI-ul a dat-o în bară, într-un fel sau altul, spuse Lane. I-au găsit cadavrul o lună mai târziu, în New Jersey. Reacher nu rosti o vorbă. — De asta nu mai vreau poliţie, încheie Lane. Cei doi bărbaţi rămaseră tăcuţi vreme îndelungată. Apoi Reacher zise: — Cincizeci şi cinci de minute. Ar trebui să te pregăteşti pentru următorul telefon. — Nu porţi ceas, remarcă Lane. — Întotdeauna ştiu cât e ora. Reacher îl urmă înapoi în living. Se gândea că Lane vrea să răspundă la telefon simţindu-şi oamenii în jur. Poate că avea nevoie de îmbărbătare. Sau de sprijin. Telefonul sună exact la ora două dimineaţa. Lane ridică receptorul. Reacher auzi chiţăielile robotului. Lane spuse: — Dă-mi-o pe Kate la telefon. Probabil că cererea îi fusese refuzată, pentru că imediat adăugă: — Vă rog, nu-i faceţi rău. Ascultă un minut, apoi răspunse: — OK.