Antoninus Pius

Columna lui Antoninus Pius sau Antoniene Coloana ( Columna Antonini Pii ) este o coloană
triumfală ridicat în 161 pe Montecitorio, la nord de Champ de Mars , la Roma , în amintirea
împăratului roman Antoninus cel Pios ( 138 din - 161 ) de către său succesori, co-împărații
Marcus Aurelius și Lucius Vérus .

Astăzi rămân doar vestigii: piedestalul de marmură sculptată , păstrat în Vatican, precum și
fragmente din coloana de granit .

Coloana a fost ridicată în 161 lângă ustrinul lui Antonin Pius (incintă destinată incinerării ).
Diametrul său a fost de 1,90 m, iar înălțimea sa de 14,75 m (aproximativ 23 m cu piedestalul și
statuia împăratului Antoninus care l-a depășit, atestată de monedele emise după moartea sa).
Blocul de granit roșu fusese extras anterior în 106, dovadă fiind o inscripție de carieră situată la
bază. Arborele era complet neted, spre deosebire de cel al celorlalte două coloane triumfale
păstrate în Roma până în prezent, coloana Traian și coloana lui Marcus Aurelius , ambele bogat
decorate cu scene în reliefuri joase și înalte.

Pe fața opusă dedicarea este relieful ridicat al Apoteoza lui Antoninus: împărat, care transportă
un sceptru surmontată de un vultur , se face la cer împreună cu soția sa , Faustina de o înaripat
geniu adesea identificat cu Æonul (Eternity), care transportă un armilara sferă în care stă un
șarpe, sub privirea zeiței Rome coifată și înarmată cu un scut împodobit cu o figură a lui
Romulus și Remus alăptată de lup , și geniul Champ de Mars pe stânga, purtând obeliscul solar
al lui Augustus ( obeliscul Montecitorio ). Doi vulturi îi însoțesc în ceruri.

Celelalte două fețe sunt decorate cu scene care descriu decursio (cavalcadă rituală în jurul
rugului , în timpul înmormântării). Pe cele două laturi aproape identice, călăreții înconjoară
figuri în picioare: doi sunt ușor înarmați, iar ceilalți poartă întreaga panoplie . Aceste scene au
fost adesea criticate pentru lipsa lor de spațiu și perspectivă , dar și pentru imperfecțiunea stilului
lor. Vederea cu ochiul de pasăre a manevrei circulare care înconjoară figuri reprezentate la
înălțimea umană este într-adevăr nerealistă, dar este departe de a lipsi din sens artistic: aceste
două scene văd perspectiva lor restaurată, de fapt, atunci când sunt privite. un unghi redus .