Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
După suprafaţa de revoluţie, filetele pot fi cilindrice (majoritatea) sau conice (folosite în
special pentru etanşare în filet). Filetele pot fi pe dreapta (în majoritatea cazurilor) sau pe
stanga (se noteaza cu LH sau STG).
Tipuri de filete:
Pentru îmbinările filetate se folosesc filetele triunghiulare: metrice sau Withworth (cu
dimensunile exprimate în inci).
Ex: Dacă pe capul şurubului este înscris simbolul 8.8, materialul acestuia are:
a) cu cap hexagonal; b) cu cap cilindric şi locaş hexagonal c) cu cap rotund şi crestătură; d) cu cap înecat,
e) cu cap cilindric şi crestătură; f) cu cap semiînecat şi locaş cruciform; g) stift filetat cu vârf conic; etc.
Exemplu: un şurub M10x40, STAS 4272 este un şurub cu cap hexagonal cu filet metric
normal cu diametrul exterior al tijei de 10mm şi cu lungimea tijei 40mm.
Tipuri de piuliţe:
Adâncimea găurii filetate trebuie să fie cu minim 3 paşi ai filetului mai lungă decât
terminarea zonei de contact, pentru a evita blocarea şurubului la finalul înşurubării.
Gaura prelucrată înainte de filetare trebuie să fie mai adâncă decât zona filetată, pentru
ca la fundul găurii înfundate filetate cu tarod rămâne o porţiune cu filet incomplet. Lungimea
e se alege în funcţie de tipul tarodului: mai lungă pentru filetarea cu tarod de maşină şi mai
scurtă la tarodarea cu set de tarozi.
Îmbinările cu prezon şi piuliţă sunt destinate îmbinării pieselor din materiale cu duritate
mai redusă sau cu demontări frecvente. Prezonul, o tijă filetată la ambele capete, este
înşurubat până la blocare în piesa de bază. Prin celelalte piese ale pachetului se execută găuri
de trecere. După poziţionare, pachetul este străns prin înşurubarea piuliţei pe celălalt capăt al
prezonului.
a) gabaritul redus,
b) montări si demontări comode manuale sau automate;
c) cost relativ scazut, definit prin facilităţile de executie şi prin normalizarea pieselor
filetate;
Pentru filetarea manuală a filetelor metric, gaz sau Whitworth se utilizează filiera pentru
filet exterior şi tarodul pentru un filet interior. Filiera se montează în port filiera iar tarodul în
port tarod.
Pentru filetul exterior, tija se prelucrează la diametrul nominal. Pentru filetul interior,
gaura se execută la un diametru normalizat (cca. 0,8 din diametrul nominal al filetului).
Exemplu: pentru tarodarea unui filet interior M4 într-o gaura; 4 x 0,8 = 3,2 care
reprezintă diametrul burghiului cu care trebuie dată gaura. (Acest calcul este valabil pâna la
valoarea de M10 inclusiv).
Operaţia de filetare cea mai utilizată în lăcătuşeria mecanică este tarodarea. Tarozii pot
fi universali sau în set de trei tarozi. Primul tarod din set are un diametru mai mic de cit cel
nominal şi pe coadă are inscripţionată o linie; pe al doilea tarod sunt marcate două linii iar pe
ultimul, cu diametrul nominal, nu există nici un marcaj. Tarozii de maşină, (pentru tarodare
automată) sunt mai lungi şi cu con de atac mai extins decâ cei pentru tarodarea manuală.
Tarozi
Pentru ca tarodul să se centreze mai bine şi ca şurubul sa poată fi potrivit cu mai mare
uşurinţă la montaj, gaura înainte de filetare trebuie teşită, cu un teşitor sau cu un burghiu mai
mare. Se verifică perpendicularitatea tarodului pe planul găurii (coaxialitatea tarodului cu
gaura. Pentru tarodare trebuie sa fie folosită ungerea cu seu de oaie, care datorită căldurii
produse în procesul de aşchiere, se topeşte şi intra între spirele tăiate, ungându-le şi răcindu-
le. Mişcarea de rotaţie la tarodare manuală sau la filetare cu filiera este intermitentă şi cu
reversare, pentru întreruperea şi desprinderea şpanului.
Pentru realizarea unei îmbinări filetate se aplică un moment asupra unuia din elementele
prevazute cu filet (şurubul sau piuliţa) cu unelte adaptate configuraţiei părţii de acţionare:
- Chei fixe, inelare, tubulare, hexagonale cotite, avand suprafeţe de acţionare poligonale
destinate strangerii unui organ de asamblare caracterizat de o deschidere de cheie marcată pe
corpul cheii în apropierea părţii de prindere;
- şaibe deformabile
- şplinturi;
- sârmă; etc
- şaibe elastice;
- contrapiuliţe;
- inele din material plastic înglobate;
- piuliţe elastice (crestate radial sau lungitudinal);
- ştifturi filetate şi pastile de cupru, etc.
Prin formă
C
u
ş
t
i
f
t
u
r
i
s
a
u
b
o
l
ţ
u
r
i
T
r
a
n
s
v
e
r
s
a
l
e
L
o
n
g
i
t
u
d
i
n
a
l
e
T
a
n
g
e
n
ţ
i
a
l
e
p
e
n
e
l
o
n
g
i
t
u
d
i
n
a
l
e
f
ă
r
ă
s
t
r
â
n
g
e
r
e
P
e
n
e
p
a
r
a
l
e
l
e
P
e
n
e
d
i
s
c
C
u
a
r
b
o
r
i
ş
i
b
u
t
u
c
i
p
r
o
f
i
l
a
ţ
i
P
r C
o a
f n
i e
l l
e u
r
s i
p
e (
c d
i )
a
l Avantaje: Interschimbabilitate totală;
e
Grad ridicat de standardizare;
( Permit deplasarea axială a rotorului pe arbore.
c
Dezavantaje: Poziţionare doar la rotaţie;
)
Precizie de prelucrare necesară ridicată;
Costuri maxime
Prin strângere
P
r C
i l
n e
m
p e
r
e (
s g
a )
r
e C
L o
a n
i
c c
a e
l
d (
j
( )
e
) I
L n
a e
l
r e
e
c t
e r
o
( n
f c
) o
n
i
c
e
C
u
s
t
r
â
n
g
e
r
e
Avantaje: - Suprafeţe cu forme simple;
- Centrare cu erori minime;
- Pot constitui elemente de siguranţa, alunecă la suprasarcină.
Dezavantaje: - Precizii ridicate de execuţie necesare;
- Pentru montare sunt necesare tehnologii specifice.
Îmbinări nedemontabile
Îmbinări sudate
Cusătura sudată împreuna cu zona influenţată termic (ZIT) si cu metalul de bază neafectat de procesul de sudare
formeaza îmbinarea sudată (sudura).
B - lăţimea cusăturii; B1- latimea ZIT; a - supraînalţarea cusăturii; a1- supraînalţarea rădăcinii;MB -
material de bază; ZIT - zona influentat termic; A1 - secţiunea rostului; A2- secţiunea pătrunderii sudurii
Rostul este spaţiul dintre suprafeţele frontale ale pieselor ce urmează a fi sudate, necesar pentru a asigura
pătrunderea sudurii pe întreaga sectiune a materialului de baza.
Tipul si dimensiunile rostului depind de caracteristicile materialului de sudare de grosimea sa, precum si
de procedeul de sudare folosit
Sub aspect economic este de dorit ca secţiunea rostului sa fie cât mai mică, rostul ideal fiind, din acest
punct de vedere, cel neprelucrat (rost I) cu deschidere 0. Din punct de vedere al tensiunilor si deformatiilor
produse la sudare de preferat rosturile simetrice (I sau X) celor asimetrice (V,U, 1/2V, ½ U, ½ X)
Pregatirea rostului poate fi facută mecanic, prin taiere cu foarfeca sau aschiere, respectiv termic prin tăiere
cu flacară, plasmă sau laser. În cazul sudarii unor piese cu grosimi diferite este necesara prelucrarea pieselor
astfel încât în zona de îmbinare grosimile acestora sa fie egale.
- diametrul materialului de adaos utilizat pentru prinderea provizorie trebuie sa fie suficient de mic pentru
a permite o apropiere suficientă de partea inferioară a rostului, în caz contrar neasigurându-se o patrundere
completa la radacină
Înainte de asamblarea pentru sudare, piesele se curăţă în zona adiacentă îmbinarii. Prezenta impuritatilor,
oxizilor, murdăriei afectează calitatea sudurii, favorizând producerea unor defecte de sudare.
Realizarea unui strat de radacina uniform pe întreaga lungime a sudurii, fara străpungeri sau lipsă de
patrundere reprezinta o cerinta de calitate esentiala. În cazul sudării manuale aceasta condiţie se îndeplineşte prin
dexteritatea sudorului care poate sa compenseze anumite abateri în pregatirea rostului.
La sudarea mecanizată, automatizata sau robotizata abaterile dimensionale ale rostului pot conduce la
producerea unor suduri de calitate necorespunzatoare. Pentru obtinerea unui strat de radacina de calitate este
necesara sustinerea baii topite.
Sudarea manuală cu arc electric cu electrod invelit, datorita simplităţii utilajelor necesare, precum si a
largilor sale posibilitati, este procedeul de sudare cel mai raspandit. Sursa de caldură pentru topirea metalului
este descărcarea curentului electric între doi sau mai mulţi electrozi însoţită de radiaţii luminoase vizibile si
invizibile (infraroşii si ultraviolete). (ATENŢIE LA PROTECŢIA OCHILOR ŞI A PIELII!)
Un arc electric se compune din patru domenii:
1 – tija nitului;
2 – capul iniţial;
3 – capul de închidere (se formează la montare).
Dimensiunile nitului:
d – diametrul tijei;
l = lungimea tijei;
D – diametrul capului iniţial;
h – înălţimea capului iniţial.
Tipuri de nituri
După destinaţie:
-nituri şi nituiri de rezistenţă (la poduri metalice, poduri rulante, schelete de macara, stâlpi de tensiune etc.)
-nituri şi nituiri de rezistenţă şi etanşare (cazane cu abur, rezervoare petroliere, recipiente sub presiune).
Nituri speciale
-nituri explozive (au tija semitubulară încărcată cu un material exploziv) (a)
-nituri cu tija dublă (b)
b
Tipuri de îmbinări nituite
După modul de execuţie:
-îmbinări realizate manual;
-îmbinări realizate mecanizat.
b c
a
După numărul de rânduri de nituri
-cu un rând;
-cu mai multe rânduri - în linie ;
- în zig – zag.
Tehnologia nituirii
După modul de execuţie nituirea este:
- manuală;
- mecanică;
- prin explozie.
Nituirea manuală – necesită un volum mare de muncă, iar productivitatea este scăzută. Se foloseşte numai la
producţia de unicate şi în atelierele de reparaţii.
Se poate face la cald sau la rece; direct sau indirect.
Scule folosite
-ciocan de lăcătuşerie;
-contracăpuitor (pentru protejarea capului iniţial);
- trăgător (a) - (pentru apropierea pieselor de nituit);
- căpuitor (b) - (pentru formarea capului de închidere).
a b
Nituirea manuală
Nituirea mecanică
Se execută pe maşini de nituit. Forţa de nituire realizată de aceste maşini este cuprinsă între 2000 şi 8000 daN.
Maşini de nituit
Maşinile de nituit pot fi acţionate hidraulic, pneumatic, hidropneumatic; electromecanic sau electrohidraulic.