Greierele si furnica

– fabula –
Jean de La Fontaine

Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, în care persoanajele sunt
animale, plante sau obiecte puse în situaţii omeneşti prin intermediul cărora autorul satirează
vicii şi defecte cu scopul de a le întrepta.

Poet, dramaturg, romancier si membru al Academiei Franceze, La Fontaine s-a născut în

Franta, într-o familie de burghezi si este considerat cel mai cunoscut fabulist al lumii.

Textul ales de mine se numeste “Greierele si furnica” si este un text epic scris in versuri,
în care sunt scoase în evidență anumite forme de comportament sau trăsături morale negative.

Titlul textului ne introduce, dupa cum insasi definitia o spune, intr-o lume a animalelor
in care, vom vedea pe parcurs, sunt satirizate anumite defecte umane cu scopul de a le indrepta.

La fel ca orice fabula, textul propus este alcatuit din doua parti: intamplarea propriu-zisa
si morala. Inamplarea propriu-zisa cuprinde actiunea textului. Personajele principale sunt:
greierele – simbol al artei, poet și cântăreț, simbol al unei vieți senine, lipsite de griji și furnica
– simbol al economiei și prudenței, dar și iubitoare de cântec și poezie.

Actiunea acestei poezii epice este relativ simpla. In incipitul textului, il vedem pe greiere
care, realizand ca vine iarna si el nu are nicio provizie stransa, apeleaza la furnica in speranta ca
aceasta il va ajuta cu provizii. Textul ne-o prezinta pe furnica, o adevarata gospodina harnica si
strangatoare, al carei musuroi „sta cladit cu tot ce-ai fi ravnit”. Greiere implora mila furnicii
care, dupa parerea lui, nu cere mult de la aceasta, doar „niscai boabe de-mprumut, pana pe la
martisor. Vreau sa rabd dar nu sa mor”. Este ilustrat astfel, portretul omului atat de des intalnit
in zilele noastre, care ajunge pe ultima suta de metri fiind, uneori, prea tarziu pentru a mai face
ceva si a-si schimba conditia sociala, multumindu-se cu mila celor din jur si complacandu-se
intr-un trai mai putin decat umil.

In disperarea sa, greierele o caracterizeaza pe furnica fiind „zgarcita, bat-o vina”, aceasta
mustrandu-l pe greiere pentru lenea de care da dovada si pentru nepasarea pe care a manifestat-
o pana acum. Cu multa sinceritate, greierele recunoaste ca „asta vara am cantat/nopti cu nopti
si zi cu zi” , moment in care furnica, satula probabil de aceasta situatie, ii spune „Ai cantat?Imi
pare bine!/Acum joaca daca-ti vine” si ii inchide usa in nas.
 Finalul textului, constituie ultima parte a fabulei – morala. Asadar, putem spune ca
morala este aceea ca oamenii care nu isi planifica viata si dau dovada de nepasare, o vad doar
ca pe o distractie, fara a se pregati pentru vremurile vitrege ce ii pot astepta. 
Unii muncesc din greu pentru a-si asigura existenta ( furnica), pe cand altii huzuresc( greierele)
si traiesc de azi pe maine fara a pune ceva la adapost. Putem afirma ca prin aceasta fabula, Jean
de la Fontaine, doreste sa atraga atentia asupra acestui gen de comportament, fabula fiind foarte
potrivita pentru a fi studiata impreuna cu prescolarii, deoarece un comportament adecvat
trebuie format, cizelat si insusit inca de la o varsta cat mai frageda.

O alta caracteristica a fabulei, dupa cum s-a observant prin prezentarea actiunii, o
reprezinta personajele care provin din lumea vituitoarelor si care prezinta caracteristici preluate
din viata oamenilor: ignoranta, lene, nepasare, indiferenta etc.

Sunt lesne de remarcat trasaturile personajelor. Astfel, observam ca graierele

intruchipeaza tipul de caracter lenes si indiferent fata de viitorul care se arata a fi sumbru
datorita actiunilor sale, dar care se complace in aceasta situatie, si furnica, ce intruneste toate
caracteristicile unei persoane muncitoare, harnice, dedicate construrii unui trai mai bun, dar
care refuza sa ii mai ajute pe cei din jur care nu prezinta altceva decat indiferenta fata de
propria lor viata.

Prin argumentele aduse, putem afirma cu tarie ca textul in versuri “Greierele si

furnica” , apartine speciei epice, fabula.