- Mulți dintre noi am experimentat cel puțin o dată greutăți în ceea ce privește relația de

cuplu, de aceea e foarte indicat să cunoaștem factorii ce influențează funcționalitatea satisfacției

și a insatisfacției în relația romantică cu partenerul. Sunt mulți factori care pot afecta nivelul de
satisfacție al relației, precum evenimente ce au un impact puternic aupra unuia sau ambilor
parteneri. Acestea pot fi schimbări ale mediului de viață, a locului de muncă, a rutinei, aceștia
sunt factori imprevizibili ce pot interfera cu satisfacția în cuplu. Un factor foarte important și mai
predictibil în ceea ce privește satisfacția în cuplu sunt stilurile de atașament ale partenerilor.
O definiței mai oficială a conceptului de „datisfacție în cuplu” este oferită de către Ward
și asociații în 2009, aceștia definesc satisfacția în cuplu ca fiind „ o stare emoțională individuală
de a fi mulțumit de interacțiunile, experiențele, așteptările din cadrul vieții de cuplu”.
Acum.. Ce sunt aceste stiluri de atașament? Stilurile de atașament sunt caracterizate de
moduri de interacționare și comportamente adoptate în relații. În principal, cu ajutorul stilurilor
de atașament putem prezice dorința de apropiere și intimitate a parteneriilor, gradul de confort
resimțit în relațiile intime, gradul în care se încearcă evitarea intimității precum și anxietatea
resimțită față de afecțiunea partenerului și față de relație. Există trei stiluri principale de
atașament: securizant, anxios și evitativ, al patrulea stil este o cumbinație între stilul anxios și
cel evitativ („anxios-evitativ”). Stilurile de atașament de dezvoltă în copilărie în relația cupilului
cu persoana de referință, adică cea care îl îngrijește.
Persoanele cu stil de atașament securizant sunt acele persoane căldurăse, care comunică
eficien, recunosc emoțiile partenerului și răspund corespunzător la acestea, oferă suport
emoțional. 50% din populație prezintă acest stil de atașament. Stilul de atașament anxios este
caracterizat de o dorință ridicată de intimitate, apropiere cu partenerul, însă aceștia au sentimente
de frică că partenerii nu îi doresc prea mult, aceștia pot deveni ușor geloși. Aceștia sunt atenți la
stările de dispoziție ale partenerului, deși ar putea avea răspunsuri nu foarte adecvate deoarece
resimt multe emoții negative și se supără ușor, astfel e posibil de multe ori să răbufnească și să
regrete mai târziu. Persoanele cu stil de atașament evitant sunt persoane mai distante, autonome
ce doresc să-și mențină independența, nu discută deschis cu partenerul, nu este confortabil cu o
apropiere prea mare și nu se îngrijorează de o posibilă respingere, deoarece nu este foarte
implicat în menținerea relațiilor. Aceștia „dispar din peisaj” când partenerul le invadează prea
mult spațiul, nevoia de independență. Cei cu stil de atașament anxios-evitant nu se simt
comfortabili cu intimitatea și totuși se îngrijorează de gradul de disponibilitate a partenerului.
În articolul „Partner Attachment and Interpersonal Characteristics” din 2013 Peter R.
Kilmann și asociații acestuia prezintă cercetarea lor asupra 134 de cupluri maritale de lungă
durată. În urma cercetării în care aceștia au analizat diferențele ce pot apărea între cuplurile cu
parteneri cu stil de atașament securizant și parteneri cu stil de atașament insecurizant, aceștia au
observat că cuplurile formate din ambii parteneri cu stil de atașament insecurizant raportează un
nivel mai mare a insatisfacției în cuplu, a distresului marital, în comparație cu cuplurile în care
ambii parteneri prezintă stil de atașament securizant.
Mai mult, aceștia au observat că insatisfacția în cuplu e mult mai probabil să apară chiar
dacă numai unul dintre partenri prezintă un stil de atașament insecurizant (precum anxios,
evitant, anxios-evitant). Astfel se observă cât puternic impactează negativ un stil de atașament
insecurizant satisfacția de cuplu. Aceștia au mai observat că relațiile în care soțiile prezentau un
atașament securizant iar soții un atașament insecurizant au raportat o satisfacție de cuplu mai
crescută decât relațiile în care soții erau securizanți și soțiile insecurizante. Acest lucru scoate în
evidență impactul stilului de atașament al soțiilor asupra satisfacției de cuplu în căsniciile de
lungă durată.

Un alt sudiu, derulat de Joan S. Tucker și asociații săi, anume „Attachment Style,
Interpersonal Perception Accuracy, and Relationship Satisfaction in Dating Couples”, aceștia au
observant că există o diferență între sexe în ceea ce privește resimțirea insatisfacției de cuplu,
mai exact, bărbații ce erau mai anxioși și evitanți au raportat o insatisfacție de cuplu mai mare
decât femeile care la fel și ele erau mai anxioase și evitante. Totuși aceste rezultate ar trebui
privite cu o doză de scepticism deoarece cercetătorul Simpson în anul 1990, care a folosit
aceleași măsurători precum studiul de față, nu a surprins această diferență între sexe.
În acest studiu ei mai prezintă și faptul că bărbații anxioși sunt mai puțin peceptivi la
modurile în care partenerii le arată dragostea și încrederea, însă ei susțin că bărbații care sunt
mai perceptiv la iubirea afișată de parteneri resimt mai multă satisfacție de cuplu.

Alina (28 de ani): -De ce nu am avut nicio relație stabilă chiar dacă îmi doresc nespus de
mult acest lucru?

-Deoarece dumneavoastră menționați generalizarea faptului că niciodată nu ați avut o

relație stabilă chiar dacă vă doriți foarte mult una, mă duce cu gâdul că ați putea prezenta un stil
de atașament anxios. În literatura de specialitate se discută despre faptul că persoanele cu
atașament anxios nu sunt prea atrase de persoanele cu stil de atașament securizant (care sunt
cunoscute pentru angajarea în relații de lungă durată), deoarece acestea nu le activează sistemul
de atașament, această așa spusă prerechizită a percepției iubirii, sistemul de atașament fiind
inactivat aceștia percep relația cu un securizant ca fiind plictisitoare. Astfel, persoanele cu stil de
atașament securizant nu oferă un mediu în care persoana cu atașament anxios să-și manifeste
îngrijorarea că partenerul e nemulțumit, sau să manifeste gelozie, deoarece cei securizanți nu le
oferă șansa. Însă, s-ar putea ca persoana cu stil de atașament anxios să fie atrasă mai mult de
persoane cu stil de atașament evitativ, care cu siguranță prin atitudinea lor mai rece și distantă
vor activa stilul de atașament anxosului care va începe să rumineze, să se îngrijoreze și să-și
împlinească sensul de iubire pe care l-a învățat. Relațiile persoanelor cu stil de atașament evitativ
se încheie mai repede comparat cu relațiile persoanelor celelalte stiluri de atașament. Dacă și
dumneavostră vă aflați în această situație, atunci asta ar putea explica de ce nu ați reușit să aveți
o relație stabilă. Sugestia mea spre a încerca să aveți o relație mai stabilă este de a încerca să
recunoașteți și acceptați nevoile reale ale relațiilor, să pracțicați autenticitatea și comunicarea
eficientă, fără a trage concluzii pripite. Ar ajuta recunoașterea potențialilor parteneri cu
atașament evitant, pentru a putea să-i evitați dumneavoastră de la bun început, în accelași timp
ați putea încerca să oferiți mai multe șanse persoanelor cu atașament securizant.

Bibliography
Joan, S. T., & Sherry, L. A. (1999). Attachment Style, Interpersonal Perception Accuracy, and
Relationship Satisfaction in Dating Couples. Personality and Social Psychology Bulletin.
Kilmann, P. R., Finch, H., Parnell, M. M., & Downer, J. T. (2013). Partner Attachment and
Interpersonal Characteristics. Journal of Sex & Marital Therapy, 39(2), 144–159.