GHETELE PLĂTITE DE DOUĂ ORI

Dragi copii, întâ mplarea pe care o voi povesti s-a petrecut acum foarte mulți
ani,în timpul celui de-al Doilea Ră zboi Mondial. Pe atunci, vremurile erau destul de
grele iar pă rinții cu greu reușeau să cumpere cele necesare pentru a-și hră ni și îmbră ca
familia.
Nicușor ,eroul întâ mplă rii noastre, un bă iețel de 11 ani , locuia ală turi de pă rinți,
fratele să u și cele trei surori într-o casă de la marginea satului, lâ ngă calea ferată . Tată l
să u se ocupa , de dimineața pâ nă seara tâ rziu, cu întreținerea șinelor din acea zonă , în
așa fel încâ t trenurile să poată circula în siguranță . Din banii pe care îi câ știgase cu
trudă , el reușise să le cumpere ghete bă ieților care erau mai mari și mergeau la școală ,
iar fetelor niște pâ slari care să le țină de cald în acea iarnă geroasă .
Câ nd s-a așternut ză pada, toți copiii de pe strada lor au ieșit la derdeluș cu
să niile. Bineînțeles că Nicușor nu putea să lipsească . Mâ ndru de noile sale ghete și
dornic de joacă , a început să patineze cu elan pe gheață , să sară în ză padă , să pună
frâ nă cu picioarele, testâ nd rezistența tă lpilor. Ore întregi a continuat așa,pâ nă câ nd, pe
înserate, au plecat cu toții că tre casele lor.
Înghețați și înfometați, Nicușor și fratele să u își aruncară ghetele la intrare și se
ghemuiră lâ ngă sobă ca să se încă lzească și să își primească porția de mâ ncare.
A doua zi de dimineață s-au trezit să plece la școală . Și-au luat paltoanele pe
ei,dar câ nd să se încalțe, Nicușor a observat că tă lpile ghetelor sale noi, erau dezlipte si
atâ rnau dezolant doar de că teva fire de ață . Concluzia? Nu putea merge la școală , nu
avea cum să se încalțe. În mintea sa se întreba:” Oare ce vor zice tata și mama? Sigur mă
vor certa pentru că nu am avut grijă de ghetele mele. Și acum am să umblu desculț.”
Fratele să u a plecat la școală , iar el ră mase pe gâ nduri , neștiind ce să facă .”
Bine că mama a plecat azi la bunica cu surorile mele!”, își zise el. Tot fră mâ ntâ ndu-se ce
să facă , își aminti că în josul stră zii locuiește nea Gogu, un bun cizmar, prieten cu tată l
să u. Își facu puțin curaj și plecă spre casa acestuia desculț, cu ghetele în mâ nă .
Nea Gogu îl primi în casă bucuros că are un client, se așeză pe scă unel și începu
procesul de reparare a ghetelor. Pe mă sură ce minutele treceau, tă lpile ghetelor erau
prinse stașnic, cusute, lipite, iar în final ară tau așa de bine de parcă niciodată nu
fuseseră rupte. Erau exact ca înainte!
Nicușor nu mai știa de bucurie, țopă ind, abia reuși să se încalțe cu ele. Însă
bucuria lui a fost scurtă , nea Gogu își ceru plata pentru munca depusă , iar el nu avea
nici mă car un leu . Îl rugă să îl lase o să ptă mâ nă , pâ nă va reuși să strâ ngă ceva bani și îi
va plă ti datoria. Nea Gogu se învoi, iar Nicușor plecă acasă . Îi era atâ t de rușine să îi
spună tată lui să u de ispravă , știa câ t de greu lucra prin ză padă și ger ca să câ știge
banii. Dar el, un biet copil, cum ar fi putut să strâ ngă banii pentru a plă ti datoria?
Chiar în aceeași seară , vă zâ ndu-l îngâ ndurat și tă cut, tată l să u l-a întrebat ce-i cu
el. Bă iatul a ezitat să ră spundă , dar la insistențele pă rinților le-a povestit problema sa
cu toate amă nuntele. Îi spuse tată lui că el singur vrea să plă tească prețul reparației
ghetelor,deoarece era responsabilitatea lui, dar nu știa de unde sa facă rost de bani.
Tată l i-a zâ mbit plin de bună tate și îi mulțumi lui Nicușor pentru că a fost sincer.
Îi povesti că pe câ nd se întorcea de la muncă , s-a întâ lnit cu nea Gogu, că deja știa
despre ghete, ba mai mult,deja le plă tise reparația,iar el nu mai trebuia să se
îngrijoreze.
Bă iatul ră mase fă ră cuvinte, să ri în brațele tată lui și cu lacrimi în ochi îi
mulțumi. Atunci ,mai mult decâ t oricâ nd, Nicușor a înțeles câ t de mult îl iubea tată l să u,
că el a fost iertat pentru că a spus adevă rul, pentru că și-a mă rturisit greșeala.
 Modul în care s-a purtat tată l lui Nicușor ne trimite pe noi cu gâ ndul la Tată l
ceresc care ne-a iertat și a plă tit prețul greșelilor noastre prin Domnul Isus. Ce Tată
minunat avem , nu-i așa dragi copii?