Sunteți pe pagina 1din 2

Perspectiva sistemului de învățământ sovietic, împreună cu multe aspecte ale sale, este agreată și în ziua de

astăzi. Fără îndoială sistemul promova, privitor studiilor, rezultatele mari la toate obiectele și un învățământ de
un nivel solid dar pe componentă educațională a sistemul de învățământ regimul sovietic s-a bazat dacă nu mai
mult cu siguranță nu mai puțin decât pe cea a cunoștințelor.
-Cum a-ți caracteriza sistemul de învățământ din Uniunea sovietică?
-Sistemul de învățământ, de care am avut eu parte, reprezenta un sistem de învățământ foarte favorabil
pentru Studierea științelor exacte. Am învățat foarte multă matematică, fizică, biologie, chimie, s-a mizat mai
mult pe ele. Iar din literatură cota foarte predominantă o reprezentau lucrările autorilor ruși. Cât ceea ce
privește istoria, situație era aproximativ aceeași, nu am studiat istoria românilor ci am studiat în marea parte
istoria Rusiei și a Uniunii sovietice. Se pleda mult pentru succese mari la fiecare obiect, se cereau succese egal
de mari la toți elevii și implicarea tuturor indiferent de circumstanțe și de capacități. Spre exemplu dacă era
educație Fizică executau toți indiferent de puteau sau nu la fel și la ora de muzică cântau toți indiferent de
puteau sau nu. Pe aspectul educațional s-a mizat foarte mult, elevi respectau mult profesorii. Agresiunile fizice
erau desigur prezente, pe alocuri, dar nu întreceau măsura unei palme sau unei lovituri cu rigla peste degete.
Cazuri mai grave au existat, am auzit de ele dar nu erau ceva de regulă. Din primele zile de școală ni se spunea
despre cât de înfloritoare și de mare este țara noastră, câte produse se fac pe minut, defapt jurământul într-
asta și a constat, îmi amintesc ca și cum ar fi astăzi „În Uniunea sovietică se produc per minute atâta radiouri,
atâtea tractoare, atâtea frigidere, atâtea mașini, Uniunea sovietică este pe locul întâi în lume la producerea
grânelor, Uniunea sovietică este cea mai fericită țară, Uniunea sovietică este pe locul întâi în lume la… Uniunea
sovietică… Încă în primele zile încă în clasa întâi ni se spunea „Dumnezeu nu există, Dumnezeu este inventat de
către cei bogați pentru ai controla și ai manipula pe cei săraci”. Ni se spunea că religia este mincinoasă, că ea
înjosește pe oameni numindu-i robi netrebnici și păcătoși.
-Dar ce vi se spunea despre lumea din exterior?
-Ni se povestea că țările capitaliste o duc groaznic de greu. Că din cauza lor, a capitaliștilor, copiii sunt nevoit să
lucreze greu, ne arătau imagini din ziare cum copiii din America adună pachete de la gunoi și se duc să le vândă.
Ne povesteau și alte relatări ce erau menite de a arăta cât de greu trăiesc oamenii acolo și toate aceste relatări
se făceau în paralel cu spusele despre cat de bine trăim noi și cat de -înfloritoare este țara noastră.
-Cu ce va ocupați în timpul liber?
-În timpul liber eram încadrați în activități extrașcolare, diferite cercuri etc. Nu putea să fie așa ca vreun elev să
nu fie implicat în vreo activitate spre exemplu teatrul de păpuși, cercuri sportive, cercuri muzicale etc. Nu pot
afirma că era obligatoriu, dar nici nu-mi amintesc ca cineva să nu fi vrut să participe. În vacanță, ba chiar și nu
nu mai, eram luați la muncă, la prășit sau la adunare recoltei de obicei. Lucrul era remunerat, îmi amintesc cum
am primit 70 de ruble pentru o lună de cules struguri sumă foarte considerabilă pentru un copil. În timpul
vacanței pe lângă lucru toți copii plecau la tabere de vară. Din jocuri îmi amintesc că noi fetele jucam într-un joc
ce îl numeam „râzânca”, el consta în sărirea peste coardă. S-a întâmplat așa că majoritatea să avem rezultate
slabe la examene în clasa a patra și din cauză că jucăm acest joc în orice clipă liberă, chiar și la școală, el ne-a
fost interzis până nu am scris examenul încă odată pe o notă bună.
Ce s-a schimbat peste noapte când a-ți obținut independența?
Schimbări peste noapte nu prea au fost, nimeni nici nu a așteptat. Schimbările veneau treptat încă din 1989,
trecerea la grafia latină, steagul, stema, imnul.
-Ce a-ți simțit când a-ți obținut independența?
-Eram bucuroși, foarte, ne-am simțit liberi dar am fost conștienți și de responsabilitatea ce o aveam. Inițial,
fiind educați și crescuți în mod sovietic, nu prea știam ce și cum să facem și ce cale să urmăm mai bine.
-Care era scopul luptei pentru independență, ce doreați voi atunci?
-Noi doream libertatea, doream să puteam decide soarta noastră și a urmașilor noștri la noi acasă fără de a
avea nevoie de permisiunea cuiva.
-Ce schimbări în sistemul de învățământ au avut loc?
+Schimbările în învățământ au început încă în 1989, am trecut la grafia latină. Literatura rusă a fost înlocuită de
cea română, am început să studiem operele lui Liviu Rebreanu, Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale. Am
început să studiem istoria românilor. Au dispărut relatările sovietice despre Dumnezeu, lumea din exterior și
Uniunea sovietică, au dispărut peste noapte de parcă erau o ceață densă. Profesorii la început nici nu
dispuneau de manuale, ne mai vorbind despre noi. Dar au rămas și multe aspecte sovietice în învățământ, chiar
și până astăzi, de exemplu: agenda elevului și careurile solemne.
Cum s-a schimbat viața după proclamarea independenței?
La început a fost greu. Multe întreprinderi de stat s-au închis, nu erau locuri de muncă și oamenii plecau să
caute de lucru în străinătate, curentul electric nu era mereu la fel și încălzirea. Noi obținusem libertatea dar nu
știam ce să facem cu ea. Fiind crescuți și educați în mod sovietic și fiind izolați de restul lumii nici nu înțelegeam
cum lucrează economia de piață nu știam ce oportunități ne oferă și cum să existăm în această lume nouă. Nu
aveam nici o idee despre cum să deschizi o afacere, despre cum lucrează economia de piață. Cu timpul s-a
îndeplinit o prorocire a profesoarei de geografie, ea ne spunea adesea „Acum avem bani dar nu prea avem ce
cumpăra cu ei dar o să vie timpuri când rafturile vor fi pline dar nu ne vor ajunge bani”. Oamenii ce lucrau la
întreprinderile de stat obținuseră acțiuni dar majoritatea ne știind ce reprezintă acestea nu prea le-a păstrat.
Proprietatea colhozurilor a fost împărțită oamenilor ce lucrau în ele. Nu prea cunoșteam în ce consta procesul
de privatizare dar cine a știut s-a îmbogățit.

S-ar putea să vă placă și