Mihail Kogălniceanu

Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi – d. 20 iunie 1891, Paris), om politic, istoric,
scriitor, jurnalist, diplomat, membru fondator al Societăţii Academice Române şi preşedinte
al Academiei Române.
Activitatea politică
 Deputat
 Preşedintele Consiliului de Miniştri
 Ministru de Interne
 Ministru de Interne, Agricultură şi Lucrări Publice
 Ministru de Externe
 Ministrul Lucrărilor Publice
Reforme
 În decembrie 1863, se adoptă legea secularizării averii Mărășești
 În anul 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administraţiei . Satele și
cătunele se grupau în comune rurale , mai multe comune formau o plasă iar mai
multe plase formau un județ, administrat de consilii alese pe baza votului cenzitar .
 Legea Rurala potrivit căreia claca era desființată iar sătenii deveneau proprietari liberi
Fondarea Partidului Național Liberal
A fost realizata în mai multe etape
1. Înţelegerea de la Concordia
2. Coaliţia de la Mazar-Paşa
Proclamarea Independenței de stat
Când în contextul internaţional generat de noua criză orientală s-a întrevăzut posibilitatea
obţinerii independenţei de stat a României, primul ministrul Ion C. Brătianu îl numeşte
ministru de Externe pe Mihail Kogălniceanu . Kogălniceanu era considerat cel mai iscusit
diplomat român şi se bucura de un important prestigiu internaţional. Kogălniceanu este
artizanul încheierii Convenţiei româno-ruse din 4 aprilie 1877, care permitea tranzitul
trupelor ţariste pe teritoriul României, respectând ţării noastre „integritatea existentă” şi
„drepturile politice” .
Ultimii ani de viață
După ce îşi încheie mandatul la Externe, Mihail Kogălniceanu îşi continuă activitatea
diplomatică şi este numit ministru plenipotenţiar al României la Paris. Pe plan intern, se
situează în coaliţia denumită „Opoziţia Unită”, care va acţiona pentru căderea guvernului I.
C. Brătianu Totodată, va face parte din rândurile Partidului Liberal Democrat, creat de
Dimitrie C. Brătianu ca disidenţă a PNL. Această coaliţie va lua sfârşit după căderea
guvernului Brătianu , iar disidenţii vor reveni în partidele de origine. Astfel, ultimii ani din
viaţă îl vor găsi din nou pe Kogălniceanu în rândurile Partidului Naţional Liberal. Academia
Română îi recunoaşte imensa contribuţie la dezvoltarea culturii, iar între 18 martie 1887 - 28
martie 1890 este ales preşedinte al acestui for ştiinţific şi cultural.
Mihail Kogălniceanu încetează din viaţă pe o masă de operaţie din Paris pe 20 iunie 1891, la
vârsta de 74 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.