ROMÂNIA NECLASIFICAT

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Exemplar unic

DIRECȚIA GENERALĂ MANAGEMENT RESURSE UMANE

Test de verificare a cunoștințelor la limba și literatura română

Sesiunea 2022
Varianta 2

Citeşte cu atenţie textul de mai jos:

În iarna următoare s-a întâmplat evenimentul cel mai important din viața mea de până
atunci, am avut cele mai mari bucurii, cele mai tari emoții: mama m-a dus la teatru. M-am
gătit cu o rochie vişinie de catifea, făcută anume pentru această ieşire în lume, şi nu-mi
amintesc să mă fi chinuit vreodată mai mult curgerea prea înceată a timpului ca atunci, când
ziua spectacolului se apropia. În ajun mi-am îmbrăcat rochia, pantofii de lac, mi-am schimbat
cărarea, mi-am legat şi mi-am dezlegat de mai multe ori funda, ca să văd cum îmi stă mai
bine, am controlat ciorapii, să nu fie rupți. Mă temeam necontenit să nu se întâmple ceva
neprevăzut, care să ne împiedice să ne mai ducem, o întrebam întruna pe mama dacă nu
cumva a rătăcit biletele. De altfel, până la uşă (când le-am arătat controlorului), mi-am simțit
buzele uscate, de teamă că le va pierde, şi chiar după ce ne-am instalat, tot mi-a fost frică de
vreo încurcătură care ne-ar fi putut scoate de acolo.
Sala de teatru, chiar înainte de ridicarea cortinei, m-a uimit. Lumina bogată, căldura,
fotoliile pluşate, totul mi s-a părut încântare şi farmec amețitor. Sus, galeriile şi lojile creşteau
ca în vis, într-un tavan cât cerul.
Ce aşteaptă această lume gătită şi parfumată, ce se va întâmpla după ridicarea
cortinei? Mă chinuia trecerea prea înceată a timpului (mai ales că, de frică să nu întârziem,
venisem mult prea devreme). Piesa pe care am văzut-o a fost Taifun (cu Aristide
Demetriad*).
După spectacol, am făcut febră şi am stat două zile în pat. Apoi, multă vreme n-am
mai trăit decât pentru bucuria de a merge la teatru. Mă întorceam după fiecare spectacol
legată parcă pe veci de soarta celor de pe scenă, imitând gesturile şi felul de a vorbi al
actrițelor, aşa cum apăreau în diferite roluri. Într-o zi, îmi închipuiam că sunt Fecioara
rătăcită*. În alta, așteptam sosirea tatii, care va avea plete albe și o rană la picior ca marele
Nottara *în rolul lui Ștefan cel Mare.
Cella Serghi, Pânza de păianjen
*Aristide Demetriade (1872 -1930) – actor român, regizor de film
* Fecioara rătăcită- personaj din spectacolul cu același titlu, de Henri Bataille
* Constantin Nottara (1859-1935) - actor român, una dintre personalitățile cele mai de
seamă ale teatrului românesc.

1.Tema textului dat este:

A. jocul.
B. școala.
C. natura.
D. cunoașterea.
2. O idee identificată în text este:
A. În așteptarea spectacolului, fata are emoții.
B. În ziua spectacolului, fata își probează rochia.
C. Fata se îmbolnăvește de gripă, după spectacol.
D. Tatăl joacă rolul lui Ștefan cel Mare.

3. În secvența Lumina bogată, căldura, fotoliile pluşate, totul mi s-a părut încântare şi
farmec amețitor., tiparul textual este:
A. Descriptiv.
B. Argumentativ.
C. Explicativ..
D. Narativ.

4 Cuvintele, făcută, întruna, curgerea, s-au format în ordine prin:

A. derivare, compunere, conversiune.
B. compunere, conversiune, derivare.
C. conversiune, compunere, derivare.
D. conversiune derivare, compunere.

5 Numărul literelor este egal cu numărul sunetelor în toate cuvintele din seria:
A. chinuit, ciorapii, curgerea.
B. rochia, ceva, închipuiam.
C. cerul, rătăcit, celor.
D. chiar, picior, cele.

6. Rolul virgulei din secvența mi-am schimbat cărarea, mi-am legat şi mi-am dezlegat de mai
multe ori funda este:
A. de a izola o apoziție dezvoltată.
B. de a marca un raport de coordonare .
C. de a izola o construcție incidentă.
D. de a izola o construcție pasivă.

7. Cazul cuvintelor subliniate din secvența: Ce aşteaptă această lume gătită şi parfumată, ce
se va întâmpla după ridicarea cortinei? este corect marcat, în ordine, în seria:
A. nominativ, acuzativ, genitiv.
B. acuzativ, nominativ, dativ.
C. nominativ, acuzativ, dativ.
D. acuzativ, dativ, genitiv.

8. Timpul verbelor subliniate din secvența: M-am gătit cu o rochie vişinie de catifea, făcută
anume pentru această ieşire în lume, şi nu-mi amintesc să mă fi chinuit vreodată mai mult
curgerea prea înceată a timpului ca atunci, când ziua spectacolului se apropia. este corect
marcat, în ordine, în seria:
A. perfect, imperfect, prezent, perfect.
B. perfect compus, prezent, imperfect, mai mult ca perfect.
C. perezent, imperfect, perfect, perfect compus.
D. perfect compus, prezent, perfect, imperfect.
9. Din punct de vedere sintactic, cuvintele subliniate din secvența: Mă chinuia trecerea prea
înceată a timpului (mai ales că, de frică să nu întârziem, venisem mult prea devreme). sunt,
în ordine:
A. subiect, complement indirect, circumstanțial de scop.
B. complement direct, atribut, complement prepozițional.
C. subiect, atribut, circumstanțial de cauză.
D.complement direct, atribut, circumstanțial de scop.

10. În fraza: M-am gătit cu o rochie vişinie de catifea, făcută anume pentru această ieşire în
lume, şi nu-mi amintesc să mă fi chinuit vreodată mai mult curgerea prea înceată a timpului
ca atunci, există:
A. două propoziții principale, o propoziție subordonată completivă directă.
B. trei propoziții principale, o propoziție subordonată completivă prepozițională.
C. două propoziții principale, o propoziție subordonată completivă prepozițională.
D. o propoziție principală, o propoziție subordonată atributivă, o propoziție subordonată
completivă directă.
Literatură
6. Precizează, în două – trei enunțuri, o trăsătură morală a fetei identificată în
fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență: „.Mă
temeam necontenit să nu se întâmple ceva neprevăzut, care să ne împiedice să ne mai ducem,
o întrebam întruna pe mama dacă nu cumva a rătăcit biletele.”

__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

9. Asociază fragmentul din „Pânza de păianjen” de Cella Serghi cu un alt text literar studiat la
clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare comună,
prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 6. O trăsătură morală a fetiței, identificată în fragmentul dat, este incertitudinea,
nesiguranța, neliniștea. Această trăsătură morală este evidențiată prin caracterizare
indirectă, realizată prin gândurile personajului.
Acest fapt reiese din secvența: „Mă temeam necontenit să nu se întâmple ceva
neprevăzut”.

9.
Ideea acestui text mă trimite cu gândul la povestirea „Cum e lumea” de Veronica D.
Niculescu. Valoarea culturală care stă la baza ambelor texte o reprezintă dorința de
cunoaștere.
În textul dat, o fetiță este pasionată de teatru și impresionează prin dorința ei de
cunoaștere, prin pasiunea de a descoperi lucruri noi, curiozitatea.
În „Cum e lumea”, Bianca, puiul de urs, pornește într-o călătorie pe urmele
speranței, dorindu-și să afle lucruri noi despre sine și despre ceilalți. O secvență sugestivă
este momentul în care ursulețul urmărește un fluture. Fluturele ce zboară liber „departe”
reprezintă dorința de cunoștere.

9. În „Cum e lumea”, Mara Dumitrescu este o tânără poetă, pasionată de a cunoaște

lumea, de a explora teritorii necunoscute. O secvență sugestivă este momentul în care este
invitată la un festival de poezie din Serbia.