Sunteți pe pagina 1din 4

Data:

Gimnaziul :
Clasa: a IX-a
Obiectul: Limba şi literatura română
Subiectul: „Apă cristalină” de Liviu Damian. Motivul fîntînii în literatura română
Tipul lecţiei: dobândire de noi cunoştinţe
Competenţe generale:
8.Lectura ,audierea şi interpretarea textelor literare şi nonliterare,în limita standartelor de
conţinut.
10.Valorificarea mijloacelor expresive ale limbii române literare,în diferite situaţii de
comunicare orală şi scrisă.
12.Respectarea etichetei verbale în orice situaţie de comunicare orală şi scrisă.
Subcompetenţe specifice:
8.1 Lectura expresivă a propriului text.
10.3Utilizarea adecvată a mijloacelor expresive ale limbii (sinnime,antonime,figuri de stil)în
comentariul literar
12.1 Identificarea normelor de etichetă verbală în orice situaţie de comunicare orală şi scrisă

Obiective operaţionale: La sfârşitul orei, elevii vor fi capabili:


. - să comenteze motivul fântânii şi în alte opera din literatura română
- să identifice semnificaţii ale acestuia
- să ofere o interpretare personală a textului
- să argumenteze un punct de vedere

STRATEGIA DIDACTICĂ:
a) Metode şi procedee: conversaţia, graficul T, exerciţiul, explicaţia, lectura
explicativă, lucrul în echipe,brainstorming,diamant,topul noutăţilor.
b) Mijloace de învăţământ: fişe de lucru, textul-suport.
c) Forme de organizare a activităţii: activitate frontală, activitate individuală,
activitate în perechi,în grup.

Demersul didactic
1. Evocarea(Implică-te!)
Completați Graficul T cu referire la următoarea referință critică:
Prin Liviu Damian s-a primenit la noi nu numai limba poeziei, ci și cugetul ei. Prin fîntînile —
acest poem cu epocă mare — poetul a rebutat dogmele unei vetuste poetici, a scos cătușele
clișeului de pe vers și i-a întors ceea ce ne caracterizează: simțirea. După “Apă cristalină”... nu
cunosc la noi o mai izvorîtă din durere și mai unduită de recunoștință poezie: Pe drum verde, pe
drum alb. Acum dorul nostru de mama are două maluri.
Eugen LUNGU
Graficul T:
Argumente Pro Contraargumente

2. Realizarea sensului(Informează-te!Procesează!)
-Care motive și simboluri sunt reflectate în Apă cristalină?
(motive și simboluri:mama,fîntîna,lacrima,viscolul…)
-În care opere literare se regăsesc aceste simboluri?
(Motivul mamei:Gr.Vieru,M.Eminescu,I.Creangă…
Motivul fîntînii:L.Blaga,I.Filip,G.Vieru…
Motivul lacrimii : Gr.Vieru,L.Damian…)
*Anunțarea subiectului şi a obiectivelor
-Ce simbolizează fîntîna,în viziunea voastră?
-Ce simbolizează ea în Apă cristalină?
Lucru în grup:
Citiți poezia și comentați sugestia motivului fîntînii în context.
Gr.1:Poezia Fîntîna de Al.Macedonski
Cunosc o fântână pe valea umbrită
Un grangur de aur cântând m-a-ndemnat
S-adorm între frunze de plopi şi răchită,
Să uit de oraşul în care-am oftat.
Pe valea umbrită cunosc o fântână
O mierlă cu care de vorbă am stat,
Aflând că durerea o sufăr stăpână,
A râs cât se poate, iar eu am oftat…
Pe valea umbrită cunosc o fântână.
II
Prin frunze ascunsă albeşte pe vale
În lume ce caut şi ce-am căutat?
De mine mi-e jale, de alţii mi-e jale…
Oh! grangur de aur cu viers neuitat!
Albeşte pe vale prin frunze ascunsă
Izvorul ei curge de zori sărutat,
Dar e a mea soartă la culme ajunsă…
Oh! tainică mierlă cu râs neuitat!
Fântâna sub frunze albeşte ascunsă.

Gr.2:Poezia Fîntînile de L.Blaga


Sapă, frate, sapă, sapă,
pînă cînd vei da de apă.
Ctitor fii fîntînilor, ce
gura, inima ne-adapă.
Prinde tu-n adînc izvoare -
de sub strat stihie blîndă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbîndă.
Călători cu turme – vie
să se-aplece, să se mire
de atîta adîncime
și de basmele din fire.
Să se curme-n piept cuvîntul,
cînd s-arată că pămîntul
stele și-năuntru are -
nu numai deasupra-n zare.
Ostenește-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O priveliște de noapte
negrăită te așteaptă.
Zodii sunt  și jos subt țară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
pînă dai de stele-n apă.
Gr.3:Poezia Oglinda din adânc – Lucian Blaga
Când mă privesc într-o fântână
mă văd cu-adevărat în zi
aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi.
Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în faţa mea bătrână
cum ceruri şi pământ se-ngână.
Când mă privesc într-o fântână
ştiu că-n adâncuri foste mume
îmi ţin oglindă, ochi de lume.
Când mă privesc într-o fântână
îmi văd şi soarta, uit de nume.
Gr.4.Monastirea Argeșului
Monastirea Argeşului (Vasile Alecsandri)
(din cartea Balade românești)
Lucrul cu Dicționarul de motive și simboluri:
Motivul fîntînii
În funcţie de diferitele terminologii, fîntîna înseamnă viată, nemurire, tinereţe veşnică. Prin apele
ei mereu schimbătoare, ea simbolizează nu atît nemurirea, cît o perpetuă întinerire. Băuturile
divine sunt fîntîni ale tinereţii veşnice. Cel ce bea din ele se eliberează de condiţia temporală şi,
printr-o tinereţe mereu reînnoită, obţine longevitate. Fîntîna vieţii este asociată cu sîngele şi apa
ce au ţîşnit din rana lui Iisus şi pe care Iosif le-ar fi strîns în sfîntul Graal. Construcţiile ce se fac
în jurul unei curţi pătrate, în al cărei centru se află o fîntînă sunt imaginea însăşi a Paradisului
terestru. Simbolismul fîntînii mai este cel al regenerării şi purificării. La germani Mimir conţinea
apa cunoaşterii: apa ei era tît de preţioasă, încît, pentru a dobîndi dreptul de a bea din ea, zeul
Odin a acceptat să renunţe la un ochi.
Spaţiu de captare a izvorului, fîntîna întruneşte sensurile căutării, ale victoriei. Săpatul fîntînii
are sensul cunoaşterii generat de tema scormonirii în adîncuri, pentru a ajunge la izvorul dătător
de viaţă. în acest sens, Blaga scrie: "Sapă, frate, sapă, sapă, / Pînă cînd vei da de apă. / Ctitor fii
fîntînilor, ce gura, inima ne-adapă”.
În poveştile populare, fîntîna este locul vrăjit, în care se scaldă ielele, iar uneori se ascund
duhurile rele; atunci apa îşi pierde valenţele vitalizatoare, devine grea şi blestemată, iar fîntîna
trebuie sfinţită. Există un ritual frecvent în tradiţiile româneşti: în apele fîntînii luminate de o
lumînare care a fost aprinsă la Paşte se poate materializa chipul perechii sortite. O fîntînă vrăjită
se află şi în raiul din “Ţiganiada", unde Parpangel vede o scenă alegorică despre libertatea
viitoare.
În tradiţiile româneşti, cel care sapă o fîntînă dobîndeşte mîntuirea sufletului. Motivul apare
şi în balada populară “Mănăstirea Argeşului"; în locul în care se prăbuşeştre trupul lui Manole se
iveşte "o fîntînă lină, / Cu apă puţină, / Cu apă sărată, / Cu lacrimi udată". Fîntînă "lină" care
izvorăşte în locul în care căzuse meşterul sugerează naşterea continuă (asemeni unui izvor) a
creatorilor de frumos. Pe planul istoriei poporului român, fîntîna lui Manole ar putea simboliza
jertfa perpetuă, dar şi continuitatea neamului. Simbolul sintetizează sensurile cunoaşterii, pe care
o implică actul creaţiei, şi pe cele ale eliberării meşterului de sub teroarea crimei săvîrşite.
Motivul fîntînii subliniază încă o dată personalitatea marelui meşter, fîntînă putînd fi interpretată
ca simbol al creaţiei eterne, inepuizabile.
La M. Eminescu, în "Sara pe deal", fîntînă sugerează conceptul de conştiinţă: "Scîrţîie-n vînt
cumpăna de la fîntînă". Expresia "apa plînge în fîntîni" subliniază emoţia declanşată de
solemnitatea naturii.
În "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă, prinţul inocent, ispitit de Spîn, coboară în
fîntînă, de unde nu poate ieşi fără de ajutor. Intrarea în fîntînă reprezintă una din primele probe
ale personajului, aflat în drumul său de iniţiere. Fiind o fîntînă fără roată şi fără cumpănă,
semănînd cu o grotă, aceasta simbolizează locul renaşterii, al schimbării.
La A. Lupan, fîntînă e simbol al căutărilor în profunzime şi al legăturii omului cu societatea.
Dintr-un om sărac şi vagabond, Pahoma devine un căutător de sensuri veşnice. E semnificativ
faptul că fîntînarul e ancorat în pămîntul străbun: "Eu nu-l mai cunosc nici din auzite, / Dar
vorbesc despre el omeneşte / Ca despre dealul acesta cu grîne aurite, / Ca despre ploaia de vară
ce le rodeşte" (“Fîntînă lui Pahoma”).
Reper mitic al identificării destinului propriu, loc al cunoaşterii de sine, în "Noapte de
decemvrie" de A. Macedonski, fîntînă se află la frontiera dintre cele două teritorii simbolice;
despărţind viaţa iluzorie de moartea iniţiatică, ea permite reflectarea propriului chip ca o
recapitulare a acestuia (eroul se vede copil, îşi retrăieşte trecutul).
În poezia “Înviere de toate zilele" de L. Blaga, motivul sugerează conştiinţa de sine: "Ochii mi se
deschid umezi şi sunt împăcat /ca fîntînile din imperiul lutului".
3. Reflecție(Comunică și decide!Apreciază!)
-Alcătuiește cîte două comparații,epitete,metafore cu lexemul fîntînă.
Comp.:fîntînă adîncă ca abisul;carte ca o fîntînă nesecată
Ep.:fîntînă lină,fîntîna cunoștințelor,fîntînă dătătoare de viață
Met.:creierul – o fîntînă plină de informații;biblioteca – o uriașă fîntînă a cunoștințelor;
-Alcătuiește familia lexicală și cîmpul lexical al cuv. Fîntînă.
Fam.lex.:fîntîniță,fîntînar,fîntînoi
Cîmpul lex.:apă,izvor,piatră,cumpănă,colac
-Alcătuiește un diamant cu titlul Fîntîna.
Moment ortografic:
Efectuează analiza sintactică a enunțului:
Și ca să nu deie vreo jivină peste ei,au hotărît:unul să dormă, iar altul să păzească cu luare-
aminte.

4. Extindere(Acționează!)
TOPUL NOUTĂȚILORplanșă pentru bilanțul lecției)
-Alege trei noutăți pe care le-ai aflat azi la lecție.
-Aranjează-le în funcție de priorități.
Alcătuiește un dialog din 8 replici,pe care l-ai putea avea cu o fîntînă.