INGRIJIREA

CATETERULUI VENOS
CENTRAL

L E C T O R : FA R A O N C I P R I A N – I U L I A N
A S I S T E N T M E D I C A L P R I C I PA L L I C E N T I AT
 CE ESTE UN CATETER VENOS CENTRAL (CVC)
 CE ESTE UN CATETR VENOS CENTRAL?

 Cateterul venos central, numit și linie centrală, este un

tub lung, subțire, flexibil, utilizat în domeniul medical
pentru a furniza medicamente, lichide, nutrienți sau
produse din sânge pe o perioadă lungă de timp.
INSERTIA CATETERULUI VENOS CENTRAL

 Insertia cateterului venos central este realizata strict

de catre un medic!!!

 Constă în canalizarea a unei vene centrale:

 vena jugulara interna,

 vena subclaviculara,
 vena femurala.
INSERTIA CATETERULUI VENOS CENTRAL

 Capătul său distal este situat în vena cavă superioară

la nivelul jonctiunii atriului VCS cu atriul drept sau vena
cavă inferioară.
 CLASIFICARE CVC

 În funcție de mărime:

 Pediatrice.
 CLASIFICARE CVC

 În funcție de mărime:

 Adulți.
 CLASIFICARE CVC

 În funcție de numărul de lumene:

 Monolumen.
 CLASIFICARE CVC

 În funcție de numărul de lumene:

 Multi lumen.
 CLASIFICARE CVC

 În funcție de materialul din care sunt confecționate:

 Policlorură de vinil ,
 Silicon,

 Poliuretan,

 Polietilenă ,

 Poli-tetra-fluor-etil ,

 Alte materiale.
 CLASIFICARE CVC

 În funcție de proprietățile antiseptice/bacteriostatice:

 Impregnate cu antiseptice
 Argint
 Clorură de benzalkonium
 Clorhexidină/sulfadiazină
 În funcție de proprietățile antiseptice/bacteriostatice
 Impregnate cu antibiotice:
 Cefazolină, Glicopeptide, Minociclină/Rifampicină, altele
 CLASIFICARE CVC

 În funcție de proprietățile antiseptice/bacteriostatice

 Neimpregnate
 CLASIFICARE CVC

 In funcție de modalitatea de inserție :

 Cu inserție periferica.
 CLASIFICARE CVC

 In funcție de modalitatea de inserție :

 Cu inserție periferica
 PICC cateter venos central insertat periferic:
Peripherally inserted central catheter (PICC) .
 Abord venos periferic (vena cefalica, bazilica sau brahiala), inserat
din aceleasi motive ca un CVC (ajunge in acelasi loc), cu diferenta
ca necesita cunostinte mai multe tehnice, un timp mai lung pentru
inserare si are riscuri mai mici de infectie sau de pneumotorax, dar
mai mari de malpozitie (la montare) fata de CVC.
 CLASIFICARE CVC

 In funcție de modalitatea de inserție:

 Implantate cu orificiu (Portacath)

 CLASIFICARE CVC

 In funcție de modalitatea de inserție

 Implantate cu orificiu (Portacath)
PORT-A-CATH . Camera (mono/bicamerala) din plastic,titaniu sau
otel, conectata la un cateter care e inserat chirurgical in bratul superior
sau in piept (in special). Poate sta (daca nu se blocheaza, infecteaza)
luni sau chiar ani montat pe pacient. Folosit in special la pacientii de la
oncologie sau de la hematologie (sau alti pacienti cu boli cronice), care
au nevoie de administrare repetata de medicamente caustice pentru
vene, dar nu neaparat zilnic sau in regim ambulatoriu, la lunga. Unele
se folosesc doar cu ace speciale , mai scurte. Surprinzator, poate fi
folosit pentru recoltare de sange (daca e curatat corect inainte si dupa).
 CLASIFICARE CVC

 In funcție de modalitatea de inserție:

 Tunelizata.
 CLASIFICARE CVC

 DUPA TEHNICA DE IMPLANTARE:

 CATETER TUNELIZAT ( LONG LIFE)

Acest tip de cateter este introdus chirurgical într-o venă a gâtului sau
a pieptului și trecut sub piele. Un capăt al cateterului rămâne în afara
pielii.
 CLASIFICARE CVC

 DUPA TEHNICA DE IMPLANTARE:

 CATETERE FARA TUNEL

În această grupă sunt incluse diferite catetere: catetere subclavie și
jugulare cu implant toracic și inghinal, ambele de la unu la cinci
lumeni. Cu tehnica de implantare percutanata sau tehnica Seldinger,
instalarea se face de catre medic; folosirea lui este frecventă pentru o
perioadă scurtă de timp, deși în ultimul timp cu îngrijire adecvată
permanența sa poate fi prelungită.
 CLASIFICARE CVC

 În funcție de scopul CVC :

 CVC clasice
 PICCs

 Portacath

 Cordis

 Cateter Swan-Ganz

 Cateter Hickman, Broviac

 Catetere venoase centrale pentru hemodializa

 Catetere fără manșon

 Catetere cu manșon
 INDICATII DE CVC

 Administrarea pe termen lung cu medicamente pentru durere,

infecție sau cancer sau pentru a oferi nutriție.
 INDICATII DE CVC

 Administrați rapid cantități mari de sânge sau lichid incalzit cu

debit de: 75 ml/min pana la 1100 ml/min.
 INDICATII DE CVC

 Prelevați frecvent probe de sânge fără a fi nevoie să

„lipiți” pe cineva cu un ac.
 INDICATII DE CVC

 Măsurarea presiunii venoase centrale CVP

 INDICATII DE CVC

 Accesul venos central este necesar pentru administrarea unor

anumite medicamente, incluzand agenti vasoactivi si inotropi (de
exemplu vasopresoare precum dopamina sau noradrenalina)
 INDICATII DE CVC

 Un cateter venos central poate rămâne pe loc mult mai mult decât
un cateter intravenos (IV), cu posibilitatea de a administra
mai multe medicamente compatibile in acelasi timp.
 INDICATII DE CVC

 Mentinerea accesului venos. In cazul pacientilor instabili, cu

patologie acuta, accesul venos periferic ar putea fi inadecvat.
 INDICATII DE CVC

 Administrarea de agenti hiperosmolari solutiile concentrate de

potasiu, solutii saline hipertonice si clorura de calciu.
 CONTRAINDICATII

 Abord adecvat periferic.

 CONTRAINDICATII

 Lipsa personalului calificat

 CONTRAINDICATII

 Pacient necooperant.
 CONTRAINDICATII

 Coagulopatiile si trombocitopeniile
( risc foarte mare de sangerare)
 CONTRAINDICATII

 Pacientul cu ventilatie asistata

( risc foarte mare de pneumotorax)
 INSERTIE CVC

 Tehnica
 - Introducerea unui ac in vas
 - Introducerea firului de ghidaj prin ac in vas

 - Indepartarea acului si pastrarea firului de ghidaj in vas

 - Introducerea unui dilatator peste firul de ghidaj pentru a crea

o cale clara pentru cateter
 - Indepartarea dilatatorului

 - Avansarea cateterului cu firul de ghidaj in vas

 - Indepartarea firului de ghidaj

 INSERTIE CVC

 Materiale necesare
 Trusa cvc
 INSERTIE CVC

 Materiale necesare
 Comprese sterile
 INSERTIE CVC

 Materiale necesare
 Clorxesidina
 INSERTIE CVC

 Materiale necesare
 Fir
 INSERTIE CVC

 Materiale necesare
 Lama bisturiu
 INSERTIE CVC

 Materiale necesare
 Port ac
 INSERTIE CVC

 Materiale necesare
 Xilina 1%
 INSERTIE CVC

 Materiale necesare
 Seringi 2, 5, 10 ml
 INSERTIE CVC

 Materiale necesare
 Halat steril, masca , boneta
 INSERTIE CVC

 Procedura
 Se explica pacientului necesitatea montarii cvc
 Se explica pacientului riscurile si beneficiile cvc-ului

 Daca este posibil se cere consimtamantul in scris

 Alegerea locului de insertie a cvc

 INSERTIE CVC

 Pregatirea pacientului
 Pacientul va fi conectat la monitorul de functii vitale
 Se monitorizeaza (puls , TA, saturatie O2)

 Pacientul trebuie asezat la 15-30 de grade in pozitia

Trendelenburg pentru a preveni embolismul gazos si pentru
destinderea venei.
 Patul trebuie ridicat la inalimea potrivita pentru a avea acces
facil la gatul pacientului
 INSERTIE CVC

 Pregatirea pacientului
 - Dupa ce fiecare membru al echipei operatorii si-a pus boneta,
masca, halat, s-a spalat pe maini cu sapun antimicrobian si
medicul si-a pus manusile sterile, poate incepe procedura.
 Se verifica integritatea produselor sterile , cat si termenul de
valabilitate.
 - Pielea trebuie curatata intr-o zona dreptunghiulara de la fosa
suprasternala la partea laterala a claviculei si de la nivelul
urechii ipsilaterale la mamelonul ipsilateral, cu solutie
clorhexidine.
 INSERTIE CVC

 Pregatirea pacientului
 Daca dezinfectia tegumentului se face cu clorhexidine 2%
aceasta se executa prin frecarea tegumentului, daca se executa
cu betadine aceasta se executa cu miscari circulante de la
interior spre exterior
 Dupa dezinfectia tegumentului doctorul va imbraca
echipamentul de protectie steril
 INSERTIE CVC
 Pregatirea materialelor necesare
 Măsuţa cu instrumente:
 - soluţii pentru dezinfecţie - clorhexidină 2% (cea mai eficientă),

 tinctură de iod 2%, betadină 10%, alcool medicinal 70%;

 - material moale steril: câmpuri, pansamente, tampoane;

 - pense sterile;

 - seringi de 5ml, 10 ml;

 - xilină 1%;

 - robinet cu mai multe căi, în caz de CVC cu un singur lumen;

 - ser heparinat-1000 u.i. heparină în 10 ml ser fiziologic, din care

se iau 1 ml şi se diluează în 10 ml ser fiziologic pentru heparinizarea

CVC;
 INSERTIE CVC
 Pregatirea materialelor necesare
 ac, port-ac,
 aţă sterile pentru fixarea CVC;

 - trusa CVC;

 - ± unguent cu antibiotic.

 După pregătirea măsuţei cu instrumente, cu ajutorul asistentei, se

dezinfectează aria dorită, se izolează cu câmpuri sterile.

Se ataşează la trusa de perfuzie şi se heparinizează toate lumenele
CVC cu 3-5 ml heparină diluată.
 Dacă pacientul este ventilat mecanic, se recomandă ca un ajutor
să-l ventileze manual, ţinându-l în apnee în momentul puncţionării
venei.
 INSERTIE CVC

 Identificarea punctelor anatomice

 Se palpeaza locul in care va fi montat cvc:
 Vena jugulara
 Vena sub-claviculara
 Vena femural
 INSERTIE CVC

 Anestezia locului de punctie

 - Se introduce xilina1 % la nivelul locului ales cu un ac mai

subtire, apoi se schimba acul cu unul mai gros pentru anestezia
tesutului subcutanat (ruta asteptata de introducere a acului).
 INSERTIE CVC

 Punctia
 Dupa efectuarea anesteziei, medicul introduce acul incet cu
pistonul aspirand pana in momentul in care ajunge in vena
dorita.
 In momentul in care este sigur ca acul se afla in lumenul venos,
medicul detaseaza seringa fara sa avanseze sau sa retraga acul
din lumenul venos.
 INSERTIE CVC

 Punctia

 Dupa detasarea seringii se introduce firul ghid, acesta trebuie

sa avanseze cu usurinta, niciodata nu trebuie fortat.
 Daca firul ghid nu avanseaza cu usurinta trebuie retras si
verificat daca acul mai este in lumenu venos prin aspirarea de
sange.
 INSERTIE CVC

 Punctia

 Firul ghid trebuia avansat in jur de 10 -12 cm

 Dupa inserarea firului ghid se retrage acul de punctie
 Dupa retragerea acului de punctie se efectueaza o mica incizie
cu bisturiul la locul puctiei pentru a largi locul de punctie.
 INSERTIE CVC

 Punctia

 Dupa efectuarea inciziei se introduce pe firul ghid dilatatorul ,

se avanseaza dilatatorul prin tegument si tesut subcutanat si in
vas , dupa care se retrage dilatatorul.
 Dupa retragerea dilatatorului se poate observa o mica sangerare
ce este absolut normala se introduce pe firul ghid cateterul ales.
 INSERTIE CVC

 Introducerea cvc-ului
 Acesta trebuie introdus pana la nivelui venei cave superioare
 Dupa introducerea cvc-ului se retarge firul ghid de tot si se
verifica localizarea in lumenul venos prin aspirarea de sange.
 Se spala lumenul cu solutie salina si se ataseaza un capac la
capatul lumenului.
 INSERTIE CVC

 Fixarea cvc-ului

 Cvc se sutureaza la piele cu 4 puncte de fir.

 Dupa fixarea cateterului pacientul este schimbat din pozitia
trendelemburg.
 INSERTIE CVC

 Pansarea cvc –ului

 Realizarea pansamentului se efectueaza steril cu plasturi

transparenti sau banda transparenta.
 Se noteaza ora , data si cine a efectat pansamentul.
 CONFIRMAREA INSERTIEI CVC

 Confirmarea plasarii liniei

 Inainte de utilizarea acesteia, o linie venoasa centrala trebuie sa

aiba confirmata plasarea prin interemdiul unei radiografii. Asa
cum s-a mai spus si anterior, capatul cateterulului ar trebui sa
fie la nivelul venei cave superioare si nu in atriul drept.
 Pentru asigurarea plasarii in vena cava superioara, capatul
cateterului ar trebui pozitionat nu mai jos de carina.
 CONFIRMAREA INSERTIEI CVC

 Confirmarea plasarii liniei

 Radiografia este de asemnea utila in evaluarea

pneumotoraxului
 Plasarea corecta a liniei poate fi ulterior confirmata prin
intoarcerea sangelui venos in timpul aspiratiei orificiilor
cateterului.
 CONFIRMAREA INSERTIEI CVC

 Confirmarea plasarii liniei

 Ridicarea pulsatila a sangelui in tubul de cateterizare sugereaza

plasarea intra-arteriala.
 Daca exista cea mai mica indoiala cu privire la localizarea
cateterului intra-arterial, acesta trebuie schimbat.
 FACTORI DE RISC

 Sangerarea

 Lezarea unei artere in timpul punctiei poate produce o

sangerare /hematom
 Accesul de sange arterial in seringa rosu aprins pulsand ,
trebuie renuntat la manevre si mentinere pansament compresiv
la locul puntie.
 In cazul pacientilor hipotesivi/hipovolemici este posibil ca
sangele arterial sa nu fie de culoare rosu aprins , putem verifica
prin recoltarea unei gazometrii.
 FACTORI DE RISC

 Pneumotorax

 Este putin frecvent, dar exista riscul in cazul punctionarii venei

jugulare cat si a venei subclaviculare.
 Daca pacientul devine brusc dispneic, trebuie efectuata
radiografie toracica in urgenta.
 Daca se confirma , pneumotoraxul trebuie drenat prin
intorducerea unui tub toracic.
 FACTORI DE RISC

 Tromboza

 Riscul de formare a chegurilor difera in functie de locul de

insertie a cvc –ului
 In cazul pacientilor cu patologii hematologice si oncologice,
infuzia de heparina prin linia centrala scade riscul formarii de
cheaguri, cu toate ca aceasta tehnica nu s-a dovedit a fi
eficienta in cazul tuturor pacientilor.
 Orice edem inexplicabil sau asimetric trebuie investigat cu
ecografie Doppler si daca se evidentiaza existenta unui cheag,
trebuie initiata anticoagulare adecvata.
 FACTORI DE RISC

 Embolia gazoasa

 Rareori, in timpul introducerii unei linii venoase in vena subclavie sau

jugulara interna, poate intra aer in cateter in timpul inspirului pacientului si
sa fie transportat catre inima.
 Pentru reducerea riscului, pacientul trebuie tinut in pozitia Trendelenburg in
timpul introducerii cateterului si inchiderea tuturor orificiilor cateterului.
 Daca pacientul trage aer adanc in piept si intra aer in cateter sau se
decompenseaza brusc, ar trebui suspectata o embolie gazoasa.
 Trebuie inchis rapid lumenul cateterului, sa se astepte aspirarea aerului prin
el si intoarcerea pacientului in decubit lateral stang, 30 grade pozitie
Trendelenburg pentru a preveni miscarea aerului in tractul ventricular drept
 Trebuie sa se asigure oxigen pentru a facilita resorbtia emboliei si efectuarea
unui consult de chirurgie cardio-vasculara.
 FACTORI DE RISC

 Aritmie

 Plasarea unui fir de ghidaj sau a unui cateter in inima poate

duce la aparitia unei iritatii a miocardului si aparitia de aritmii
cardiace.
 Pacientii trebuie sa fie monitorizati in timpul plasarii liniilor
centrale
 Daca apare o aritmie, probabil firul de ghidaj sau cateterul se
afla in atriul drept si nu in vena cava superioara.
 Cel mai adesea, retragerea firului de ghidaj sau a cateterului
rezolva aritmia
 FACTORI DE RISC

 Perforatia miocardica:

 Cu toate ca este exceptional de rara, perforatia miocardului

poate aparea in cazul in care firul de ghidaj sau cateterul este
introdus prea departe in atriul drept
 Studiile au demonstrat ca varful cateterului nu ar trebui sa fie
niciodata introdus mai mult de 20 cm in pacient
 Aparitia semnelor de tamponada cardiaca la scurt timp dupa
introducerea unei linii centrale necesita efectuarea imediata a
unei electrocardiograme.
 Daca este confirmata, tamponada va trebui sa fie eliberata de
urgenta prin pericardiocenteza in conjunctie cu chirurgie
cardiotoracica pentru a repara perforatia.
 FACTORI DE RISC

 Infectia

 Este cea mai frecventa complicatie a cvc-ului, aproximativ 5%

din pac cu cvc dezvolta infectie de cateter venos central
 • Riscul dezvoltarii unei infectii poate fi minimizat prin
diverse metode, printre care: indepartarea liniei de indata ce nu
mai este necesara pentru ingrijirea pacientului, practicarea
tehnicii sterile cu bariera de protectie, se alege in mod
preferential vena subclavie in detrimentul venei jugulare
interne si oricare dintre aceste doua vene in detrimentul venei
femurale.
 FACTORI DE RISC

 Infectia
 Factori de risc nespecifici

 nerespectarea măsurilor de asepsie în timpul inserției CVC

 tehnică deficitară de inserție a CVC
 nerespectarea măsurilor de manipulare și îngrijire a CVC
 locul de inserție al CVC
 FACTORI DE RISC

 Infectia
 Factori de risc specifici

 Tipul de CVC
 Diferite tipuri de CVC sunt asociate cu diferite niveluri ale
riscului de infecție:
 CVC implantabile (potacath) prezintă cea mai mică
incidență a infecțiilor
 CVC standard, netunelizate au cea mai mare incidență a
infecțiilor
 FACTORI DE RISC

 Infectia
 Factori de risc specifici

 Diagnosticul pacienților
 Diagnosticul pacienților poate fi un factor de risc
suplimentar.
 Pacienții diagnosticați cu afecțiuni maligne hematologice
agresive asociază cel mai mare risc de infecție sistemică
asociată CVC .
 Dintre pacienții cu tumori maligne solide, pacienții
diagnosticați cu cancer pancreatic au cel mai mare risc de
infecție de CVC .
 FACTORI DE RISC

 Infectia
 Factori de risc specifici

 Nutrițiaparenterală
 Pacienții cărora li se administrează nutriție parenterală au
un risc crescut de infecție
 FACTORI DE RISC

 Infectia
 Factori de risc specifici

 Numărul de zile de utilizare

 Un număr mare de zile de utilizare a CVC (păstrarea
îndelungată) se asociază cu un risc infecțios crescut
 FACTORI DE RISC

 Patogenia infectiilor de cvc.

 Căile potențiale de intrare pentru infectarea CVC cu

microorganismelor sunt reprezentate de piele, porturile de
administrare ale CVC și soluții perfuzabile
 FACTORI DE RISC

 Patogenia infectiilor de cvc.

 În cazul cateterelor folosite pentru mai puțin de 14 zile, infecțiile se

datorează în principal răspândirii bacteriilor de-a lungul suprafeței
exterioare a cateterului (calea extraluminală).
 În catetere utilizate peste 14 zile, predomină calea intraluminală .
 FACTORI DE RISC

 Patogenia infectiilor de cvc.

 Colonizarea locului de inserție de către flora pielii normale sau

organisme patogene reprezintă un factor major de risc pentru
infecțiile asociate CVC .
 FACTORI DE RISC

 Patogenia infectiilor de cvc.

 Stafilococii, Candida și alți microbi produc un material subțire bogat

în exopolizaharide, având ca rezultat formarea unui biofilm
microbian pe suprafața CVC.
 Biofilmul ajută microorganisme să adere și să supraviețuiască pe
suprafața CVC.
 FACTORI DE RISC

 Patogenia infectiilor de cvc.

 Formarea unui biofilm pe suprafața interioară (intraluminală) a CVC

are loc în mai puțin de 24 ore de la inserție .
 Acest biofilm este compus din polizaharide, fibrină, fibronectină sau
laminină și pare a fi cel mai important mecanism patogenetic pentru
apariția infecțiilor de CVC.
 Microorganismele înglobate în aceasta biofilm sunt protejate de
mecanismele de apărare ale gazdei și de la antibiotice.
 FACTORI DE RISC

 Patogenia infectiilor de cvc.

 Trombii de pe suprafața intraluminală a CVC precum și depozitele

de cristale provenite din fluidele administrate pot facilita în
continuare ancorarea bacteriilor la suprafața intraluminală a CVC
favorizând infecția .
 FACTORI DE RISC

 Patogenia infectiilor de cvc.

 Deoarece biofilmul acționează ca un factor de rezistență la

antibiotice, este adesea dificilă eradicarea unei infecții
asociate CVC fără îndepărtarea cateterului
 FACTORI DE RISC

 Patogenia infectiilor de cvc.

 FACTORI DE RISC

 Germeni implicati in infectiile de cvc:

 Stafilococii coagulazo-negativi sunt de departe cei mai
frecvenți agenți patogeni izolați în mod obișnuit la acești
pacienți .
 Alte microorganisme gram-pozitive frecvent detectate sunt
Staphylococcus aureus, enterococi și streptococi.
 In cazul unei infecții cu Staphylococcus aureus asociată CVC,
îndepărtarea CVC este esențială pentru succesul tratamentului
acestei infecții.
 Studii prospective la pacienți cu infecție cu Staphylococcus
aureus asociată CVC au arătat că eșecul de a elimina CVC s-a
dovedit a fi un factor de risc semnificativ pentru răspândirea pe
cale hematogenă a infecției și a fost cel mai important factor de
risc pentru eșecul terapeutic și deces.
 FACTORI DE RISC

 Germeni implicati in infectiile de cvc:

 Bacteriile gram-negative precum Escherichia coli,
Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella spp. sunt izolate în 20% -
25% cazurile de infecțiile asociate CVC .
 Majoritatea bacililor gram-negativi care cauzează infecțiile
asociate CVC sunt bacterii care provin din tubul digestiv.
 În cazul infecțiilor cu bacili gram-negativi asociate CVC,
îndepărtarea CVC precoce este recomandată pentru a preveni
eșecul terapeutic
 FACTORI DE RISC

 Germeni implicati in infectiile de cvc:

 Speciile de fungi precum Candida spp. sunt găsite în 5% -13%
din pacienții cu tumori solide sau boli hemato-oncologice și
infecții asociate CVC .
 La pacienții oncologici cu neutropenie și mucozită, CVC a fost
identificată ca o sursă de infecție în 27% din cazurile de
candidemie .
 Ca și în cazul infecțiilor cu bacili gram-negativi asociate CVC,
îndepărtarea CVC precoce este recomandată pentru a preveni
eșecul terapeutic
 FACTORI DE RISC

 Diagnosticul infectiilor de cvc.

 Procedurile de diagnostic ale infecțiilor asociate CVC sunt
inițiate când există semne clinice de infecție.
 Imaginea clinică poate fi caracterizată prin semne de infecție
locală, febră și/sau sepsis sau o combinație a acestora .
 Pentru diagnostic, uzual este necesară o examinare clinică
minuțioasă și teste de microbiologie (culturi de sânge) .
 Alte măsuri de diagnostic depind de simptomele clinice.

 Procedurile de diagnostic nu diferă între cateterele inserate pe

termen scurt și cele inserate pe termen lung
 FACTORI DE RISC

 Diagnosticul infectiilor de cvc.

 La pacienții cu suspectați a avea infecție asociată CVC, trebuie

luate două seturi de probe de sânge cu volume adecvate pentru
cultură.
 Se recomandă a se lua un set de pe o venă periferică și unul de
pe un lumen al CVC .
 Este important să se asigure că culturile de sânge sunt trimise
spre prelucrare la laboratorul microbiologic ≤12 ore .
 FACTORI DE RISC

 Diagnosticul infectiilor de cvc

 Culturi sanguine cantitative diferențiate din probele prelevate

simultan din cateter și o venă periferică a fost propuse pentru a
evita eliminarea nejustificată a cateterului și a riscurile
potențiale asociate cu plasarea unui nou cateter .
 În cazul în care îndepărtarea CVC este indicată clinic, vârful
cateterului trebuie să fie tăiat la o lungime de ~ 5 cm și plasat
într-un recipient steril uscat pentru transport la laboratorul de
microbiologie.
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos

central
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central.

 Strategii
 Educația și instruirea continuă a personalului medical care
montează și menține CVC.
 Utilizarea unor precauții sterile maxime în timpul inserției CVC
 Utilizarea unei soluții cu peste 0,5% clorhexidină și cu alcool
pentru asigurarea antisepsiei tegumentelor la locul de inserție al
CVC
 Evitarea înlocuirii de rutină a CVC ca strategie pentru
prevenirea infecțiilor
 Utilizarea CVC pe termen scurt, utilizarea de CVC impregnate
cu antiseptic/antibiotic și a pansamentelor impregnate cu
clorhexidină, dacă rata de infecție nu se reduce în pofida
aderenței la alte strategii
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central

 Măsuri de prevenție recomandate de ghiduri

 Managementul CVC de către personal instruit

 Personalul medical implicat in inserția, utilizarea,

îngrijirea, schimbarea și retragerea CVC trebuie să posede
cunoștințele medicale adecvate și să cunoască protocoalele
existente referitoare la managementul unei linii venoase
centrale
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central

 Măsuri de prevenție recomandate de ghiduri

 Spălarea mâinilor

 Mâinile trebuie spălate timp de cel puțin 3 minute și

dezinfectate cu soluție alcoolică atât la momentul inserției
CVC cât și la orice moment ulterior în care acesta este
manipulat .
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central

 Măsuri de prevenție recomandate de ghiduri

 Antisepsia tegumentelor cu Clorhexidină

 Tegumentele pacientului trebuie dezinfectate la locul

puncției și în jurul acestuia pe o suprafață cât mai mare, de
preferință cu Clorhexidină
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central

 Măsuri de prevenție recomandate de ghiduri

 Abord subclavicular

 Ori de câte ori este posibil și nu există contraindicații

trebuie preferat abordul subclavicular, cântărind atent
riscurile și beneficiile, de la caz la caz
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central

 Măsuri de prevenție recomandate de ghiduri

 Inserție ghidată ecografic

 Inserția
CVC sub ghidaj ecografic reduce rata
complicațiilor asociate și este de preferat la pacientul cu
abord venos central dificil sau tulburări majore de
coagulare
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central

 Măsuri de prevenție recomandate de ghiduri

 Tunelizarea CVC

 TunelizareaCVC scade rata infecțiilor asociate CVC și se

recomandă la pacientul la care durata anticipată a utilizării
CVC este de peste 7 zile
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central

 Măsuri de prevenție recomandate de ghiduri

 CVC impregnate cu antiseptice/antibiotice.

 CVC impregnate cu antiseptice/antibiotice se recomandă la

pacienții la care durata anticipată utilizării CVC este de
peste 5 zile și care prezintă antecedente de infecție asociată
CVC. Se preferă CVC impregnate de generație III .
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central

 Măsuri de prevenție recomandate de ghiduri

 Pansamente transparente

 Pentru pansarea CVC se recomandă utilizarea de

pansamente transparente, semipermeabile, care permit
inspecția zilnică a locului de inserție.
 Pansamentele transparente se schimbă de rutină la fiecare
7 zile sau mai des daca este necesar (pansament murdar,
îmbibat cu secreții, sânge sau dezlipit)
 RECOMANDARI
 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central
 Măsuri de prevenție recomandate de ghiduri

 Schimbarea periodică a liniilor de infuzie atașate CVC

 Liniile de infuzie utilizate pentru administrarea de propofol se

recomandă a fi schimbate la fiecare 6-12 ore.
 Perfuzoarele utilizate la administrarea de soluții lipidice,
sânge sau produși derivați se recomandă a fi schimbate la
fiecare 24 de ore.
 Perfuzoarele, liniile de infuzie și conectorii atașați CVC,
utilizați pentru administrarea altor soluții se vor schimba la
fiecare 96 de ore.
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central

 Măsuri de prevenție recomandate de ghiduri

 Schimbarea periodică a liniilor de infuzie atașate CVC

 Liniileși porturile de infuzie care nu mai sunt necesare se

recomandă a fi îndepărtate.
 Schimbarea, îndepărtarea sau adăugarea de perfuzoare sau
conectori, injectarea pe un port al CVC, sau orice altă
manipulare a CVC se va face după spălarea prealabilă a
mâinilor cu soluție alcoolică și dezinfecția cu clorhexidină.
 RECOMANDARI

 Masuri de preventie ale infectiei de cateter venos central

 Măsuri de prevenție recomandate de ghiduri

 Îndepărtarea precoce a CVC

 Oportunitatea menținerii, schimbării sau retragerii CVC

trebuie evaluată zilnic.
 Dacă CVC nu mai este absolut necesar va fi retras cât mai
precoce.
 Nu se recomandă schimbarea CVC de rutină sau pe ghid.
 CVC inserate în urgență poartă un risc crescut de infecție și
vor fi retrase/schimbate pe cât de repede posibil, după
stabilizarea pacientului, în maxim 48 de ore
VA MULTUMESC!