Topor Nicoleta Raluca

CIG –ID
Anul I –Semestrul I

Personalități ce au marcat istoria construcției europene

Margaret Thatcher

Uniunea Europeană este o uniune economică și politică unică, ce cuprinde 27 de țări, 446 de
milioane de locuitori, și acoperă majoritatea continentului. Aceasta a luat naștere la sfârșitul
celui de-al Doilea Război Mondial sub numele de CECO – Comunitatea Europeană a
Cărbunelui si Oțelului, în anul 1952, între Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și
Luxemburg. Aceasta a luat naștere la inițiativa părinților fondatori Robert Schuman –
Ministru de Externe al Franței, Konrad Adenauer – Prim Cancelar al Germaniei, Winston
Churchill – Prim- Ministru al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Simone
Veil – Om politic francez, Jean Monnet – om politic francez; susținător al curentului
federalist, si Alcide de Gasperi – Prim- Ministru italian.(europa.eu)

De-a lungul istoriei, mai multe personalități politice au influențat construcția si evoluția
europeană. O astfel de personalitate politică este și Margaret Thatcher.

fig. 1 Margaret Thatcher în 1980

1
 Margaret Thatcher, pe numele său complet Margaret Hilda Thatcher, Baroneasa Thatcher de
Kesteven, s-a născut la data de 13 octombrie 1925, în Graham, Lincolnshire. Fiica lui Alfred
Roberts și a lui Beatrice Ethel Stephenson, Margaret a arătat încă de la o vârstă fragedă o
inteligență extraordinară și o dorință pentru cariera politică. A studiat chimia la Universitatea
Oxford, unde a arătat imediat un interes pentru politică, devenind una dintre primele femei
președinte a Oxford University Conservative Association. A absolvit în anul 1947, după care
a lucrat pentru 4 ani în cercetare chimică, studiind pentru Barou în timpul liber. În anul 1950
Thatcher candidează pentru prima dată în Parlament, dar pierde alegerile. In anul 1951 se
căsătorește cu Denis Thatcher, care a susținut-o în totalitate în cariera politică. Începând cu
anul 1954 profesează ca avocat, specializându-se în dreptul fiscal.

În anul 1959, devine deputat conservator în circumscripția Finchley din nordul Londrei. A
evoluat constant în cadrul partidului, servind ca secretar parlamentar în Ministerul Pensiilor și
Asigurărilor Naționale, între 1961 și 1964, apoi ca purtător de cuvânt șef al opoziției în
educație, între 1969 și 1970, și ca secretar de stat pentru educație și știință, între 1970 și 1974
în guvernul conservator al lui Eduard Heath. Thatcher se remarcă fiind doar a doua femeie ce
a deținut un portofoliu de cabinet într-un guvern conservator. În timp ce era membră a
guvernului Heath, elimină un program ce oferea lapte elevilor, provocând o furtuna de
controverse, dându-le ocazia oponenților din Partidul Laburist sa o poreclească “Thatcher, the
milk snatcher” (Thatcher, hoața de lapte).

Margaret a creat de asemenea, scoli comprehensive – introduse de Partidul Laburist în 1960,

pentru a pune la dispoziție o educație academică riguroasă copiilor din clasa muncitoare, mai
mult decât oricare alt Ministru al Educației din istorie. După ce Heath a pierdut două alegeri
succesive, în 1974, Thatcher, deși destul de jos în ierarhia partidului, este singurul ministru
pregătit să îl înfrunte pentru șefia partidului. Cu susținerea Partidului Conservator de dreapta,
a fost votată lider în februarie 1975, astfel începând o ascensiune de 15 ani ce urma să
schimbe fata Marii Britanii.

Prim- Ministrul Margaret Thatcher i-a condus pe conservatori într-o victorie electorală
decisivă în 1979, după o serie de greve majore în timpul iernii precedente( supranumită
“iarna nemulțumirii”), sub guvernul Partidului Laburist a lui James Callaghan. În calitate de
prim – ministru a reprezentat noua dreaptă energică a Partidului Conservator, Thatcher a
susținut o independentă mai mare a individului față de stat, încetarea intervenției excesive a
guvernului în economie, inclusiv privatizarea întreprinderilor de stat si vânzarea de locuințe
publice către chiriași; reducerea cheltuielilor cu serviciile sociale, cum ar fi sănătatea,

2
educația, și locuințele sociale; limitări ale tipăririi banilor în conformitate cu doctrina
economică a monetarismului și restricții legale asupra sindicatelor.

Principalul impact al primului său mandat a fost economic. Moștenind o economie slabă, ea a
redus sau eliminat unele reglementări guvernamentale și subvenții pentru întreprinderi,
eliminând astfel din industria prelucrătoare firmele ineficiente. Rezultatul a fost o creștere a
șomajului dramatică, de la 1,3 milioane în 1979, la peste 2,5, doi ani mai târziu. În același
timp, inflația s-a dublat în doar 14 luni, iar producția a scăzut dramatic. Deși inflația a scăzut
si producția a crescut înainte de terminarea primului său mandat, șomajul a continuat să
crească.

Thatcher a început un program ambițios de privatizare a industriilor de stat și a serviciilor

publice, astfel încât pană la sfârșitul anilor 1980, numărul acționarilor individuali s-a triplat,
iar guvernul a vândut chiriașilor 1,5 milioane de locuințe din proprietatea publică. Cu toate
acestea, creșterea șomajului și tensiunile sociale din primul său mandat au făcut-o profund
nepopulară. Nepopularitatea sa i-ar fi asigurat înfrângerea în alegerile din 1983, dacă nu ar fi
existat doi factori: Războiul din Insulele Falkland(1982) și diviziunile profunde din Partidul
Laburist, care a contestat alegerile pe baza unui manifest radical, numit de critici “Cel mai
lung bilet de sinucidere din istorie”. Astfel Thatcher a câștigat detașat alegerile pentru al
doilea mandat - obținând majoritate parlamentară de 144 de voturi, peste 42 de procente.

Aceasta și-a reluat funcția promițând să limiteze puterea sindicatelor, care își arătaseră
puterea de a pune țara în stagnare, în timpul a 6 săptămâni de grevă, în iarna 1978-
1979.Guvernul ei a adoptat o serie de măsuri menite să submineze capacitatea sindicatelor de
a organiza greve, inclusiv legi care interziceau închiderea magazinelor, a interzis grevele de
solidaritate, și a responsabilizat sindicatele pentru daunele cauzate de membrii lor. În 1984,
Uniunea Națională a Lucrătorilor în Mine a început o grevă națională pentru a preveni
închiderea a 20 de mine considerate neproductive. Thatcher a refuzat cu fermitate sa
îndeplinească cererile sindicatului, și, în cele din urma, a câștigat.

În anul 1984, un atac terorist la o conferință a Partidului Conservator din Brighton, opera
Armatei Republicane Irlandeze, aproape a ucis-o pe Margaret Thatcher și pe mai mulți
membrii ai guvernului său. În 1986, ea desființează Greater London Council. Până la sfârșitul
celui de-al doilea său mandat, puține aspecte ale vieții britanice scăpaseră de cea mai
cuprinzătoare transformare a Marii Britanii de la reformele postbelice ale Partidului Laburist.

3
În ceea ce privește afacerile externe, Războiul din Falkland a evidențiat cea mai semnificativă
relație internațională, cu președintele SUA, Ronald Reagan. Thatcher și Reagan, care
împreună au făcut din anii 1980 deceniul conservatorismului, au împărtășit o viziune asupra
lumii în care Uniunea Sovietică era un dușman teribil, care nu merită nici un compromis, iar
parteneriatul lor a asigurat continuarea Războiului Rece, până la ridicarea la putere a lui
Mihail Gorbaciov, în 1985. Datorită unui puternic discurs anti-comunist, în 1976 primește
porecla “Doamna de Fier” (“The Iron Lady”) în presa sovietică. Thatcher a primit critici
usturătoare, atât la nivel național cât și internațional pentru opoziția sa asupra sancțiunilor
internaționale în ceea ce privește apartheidul din Africa de Sud.

Fig. 2. Margaret Thatcher și Ronald Reagan

A doua jumătate a mandatului său a fost marcată de controverse puternice asupra relației
Marii Britanii cu Comunitatea Europeana. După a treia victorie electorala în 1987, ea a
adoptat o atitudine din ce în ce mai ostilă față de integrarea europeană. Thatcher a respins
tendințele continentale federaliste atât către o monedă unică, cât și către o uniune politică mai
profundă. În partidul său pro-european s-au creat diviziuni și un șir de miniștri au părăsit
cabinetul din acest motiv.

Implementarea unei taxe electorale în 1989 a produs proteste și violențe stradale, și i-a
alarmat pe membrii partidului său, îngrijorați că Thatcher nu va putea conduce partidul în al
patrulea mandat. Pe 22 noiembrie 1990 ea și-a anunțat demisia din funcția de prim- ministru
și lider al Partidului Conservator, fiind înlocuită de John Major 6 zile mai târziu.

Chiar și după pensionare, Margaret Thatcher a rămas o forță politică. Ea a continuat să

influențeze politicile interne ale Partidului Conservator, iar thatcherismul a modelat
prioritățile Partidului Laburist, pe care l-a eliminat de la guvernare mai bine de un deceniu. A
4
rămas membră a parlamentului până în 1992, când a fost ridicată la rangul de “peeress for
life”, la Camera Lorzilor. Ea a continuat să țină prelegeri, în special în SUA și Asia, și a
înființat Fundația Thatcher pentru a sprijini democrația și libera întreprindere, în special în
țările nou eliberate din Europa Centrala și de Est. După o serie de accidente vasculare minore,
Thatcher s-a retras din viața publica în 2002.(Britannica.com)

Pe 8 aprilie 2013, aceasta se stinge din viată, la Londra, în urma unui atac cerebral. Margaret
Thatcher a rămas în istorie ca cel mai longeviv prim- ministru al Marii Britanii, din 1979
pana in 1990.(www.gov.uk)

În ceea ce privește relația cu Uniunea Europeană, Margaret Thatcher a fost de la început

euro- sceptică. Deși susținea Piața Comună, la summitul UE din Fontainebleau, în 1984, cere
o reducere de taxe pentru Marea Britanie, explicând că tara sa contribuie cu mai mult decât
primește. Ea a considerat Actul Unic European o șansă de a dărâma frontiere, pentru ca
oamenii să poată face comerț mai ușor, și multe alte restricții să fie anulate. (Europa.eu)

Ea a declarat că nu va susține o bancă centrală a celor 12 state membre ale Uniunii Europene
de atunci, temându-se că inflația va creste prea mult. Thatcher a remarcat că Germania a avut
deja o experiență cu hiperinflația determinată de tipărirea excesiva a banilor, și a declarat că
banca celor 12 tari nu va avea aceeași voință de a lupta împotriva inflației ca Germania.
Margaret Thatcher a etichetat planurile Comisiei Europene drept un val de sânge la cap (“a
rush of blood to the head”). La acea vreme, Uniunea Sovietica pierdea controlul asupra
blocului comunist, iar Thatcher a asemănat Integrarea Europeana cu comunismul, declarând:
“Încercam să facem ca Europa de Est să accepte standardele democratice, și aici recream
propriul nostru politburo.” (theguardian.com)

La summitul de la Roma în 1990, liderii CEE au izolat-o pe doamna Thatcher atunci când
aceasta a încercat să blocheze progresul în stabilirea unei monede unice. Reacția ei plina de
furie a provocat revolta în rândul seniorilor cabinetului său, și a grăbit căderea sa din funcție,
o lună mai târziu. În timpul campaniei sale de a menține puterea, Thatcher a cerut un
referendum pentru păstrarea lirei sterline, în detrimentul trecerii la moneda Euro. Ea a
formulat în mod explicit întrebarea dacă poporul britanic dorește să fie condus de cei pe care
i-a ales sau de lideri in principal străini, pe care nu i-ar putea nici alege, dar nici demite.
Aceste declarații i-au oripilat pe superiorii partidului, care au muncit din greu pentru a
suprima dezbaterile cu privire la consecințele politice ale integrării europene, in Marea
Britanie. După ce și-a încheiat mandatul, Thatcher a insistat foarte mult pe această temă, la
succesorul sau, John Major. În privat ea a declarat că dorește ca Marea Britanie să părăsească
5
întru-totul UE. La alegerile din 1997, principalii lideri de partid au acceptat rezervați să ofere
un referendum asupra monedei unice, deoarece se temeau de refuz.(wsj.com)

Cu toate că Marea Britanie nu a părăsit Uniunea Europeană în timpul mandatului său, unii
istorici consideră că legendarul său discurs din 1988, a fost începutul euroscepticismului în
Marea Britanie, și primul pas spre Brexit. În 2016, prim- ministrul David Cameron, împreună
cu Partidul Conservator, a organizat referendumul, crezând ca va putea câștiga, cu votul de a
rămâne în UE, însă britanicii au votat în favoarea Brexit. Pe 31 ianuarie 2020, Marea Britanie
a părăsit oficial Uniunea Europeana, urmând o perioadă de tranziție, până la 31 decembrie
2020.(dfat.gov.au)

Deși se consideră că Margaret Thatcher a câștigat, post- mortem, cea mai mare bătălie a
carierei sale, odată cu Brexit, începând cu data de 1 ianuarie 2021, Marea Britanie a părăsit,
de asemenea, și Piața Comună, despre care Margaret Thatcher a declarat “ Doar gândiți-vă
pentru un moment ce perspectivă este aceasta. O singură piață, fără bariere- vizibile și
invizibile- ce vă oferă acces direct la puterea de cumpărare a peste 300 de milioane dintre cei
mai prosperi și înstăriți oameni ai lumii. Mai mare decât Japonia sau SUA, în pragul nostru.
Nu este un vis. Nu este o viziune. Nu este vreun plan birocratic. Este realitate.”(bikebiz.com)

6
 Bibliografie

 Europa.eu 2021. The EU in brief. European Union.

https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-in-brief_en
 Encyclopedia Britannica. 2021. Margaret Thatcher | Biography & Facts.
https://www.britannica.com/biography/Margaret-Thatcher
 Multimedia Centre. 2012. Lecţia de istorie: A zdrobit Doamna de Fier euro-
entuziasmul în Marea Britanie?. https://multimedia.europarl.europa.eu/ro/history-did-
the-iron-lady-crush-uk-euroenthusiasm_V001-0019_ev
 Gov.uk. 2021. History of Baroness Margaret Thatcher - GOV.UK.
https://www.gov.uk/government/history/past-prime-ministers/margaret-thatcher
 The Guardian. 2020. Margaret Thatcher said plan for the euro was 'a rush of blood',
archives reveal. https://www.theguardian.com/politics/2020/dec/27/margaret-
thatcher-said-plan-for-the-euro-was-a-rush-of-blood-archives-reveal
 Moore, C., 2019. Margaret Thatcher’s Battle Over Europe. WSJ.
https://www.wsj.com/articles/margaret-thatchers-battle-over-europe-11575649922
 Australian Government. 2021. Uk decision to leave EU - Brexit.
https://www.dfat.gov.au/geo/united-kingdom/brexit
 BikeBiz. 2017. Biggest fan of the single market? Margaret Thatcher - BikeBiz.
https://www.bikebiz.com/biggest-fan-of-the-single-market-margaret-thatcher/amp/