GRUPA MIJLOCIE E

CONSILIEREA PARINTILOR

ROLUL CITITULUI SEARA, INAINTE DE SOMN

Așa cum se știe, o modalitate cunoscută pentru a dezvolta abilitatea de

comunicare a copiilor este de a li se aciti povești și de a discuta despre ele în timpul
cititului. Nu trebuie să uităm că atunci când stăm într-un spațiu liniștit și confortabil cu
copilul, concentrați asupra unei povești, nu se îmbunătățește numai relația adultului respectiv
cu copilul, dar cel mic este obișnuit cu un tip de limbaj pe care copilul nu îl aude în
conversațiile de fiecare zi. Este vorba despre limbajul decontextualizat, foarte important
pentru dezvoltarea cognitivă a copilului.
Există o relație directă între vocabular și capacitatea copilului de a diferenția
sunete în perioada timpurie, dar și între vocabular și înțelegerea lecturii la cititorii școlari.
Aceasta înseamnă că, o bună abilitate de comunicare orală, îl plasează pe copil în poziția de a
fi un bun cititor.
Copiii învață prin imitație și imită ceea ce se întâmplă în jurul lor, printre care și
comportamentul și atitudinea părinților față de citit. Dacă un copil își vede părinții citind
acasă, el primește un mesaj foarte puternic despre importanța cititului. Activitățile de
alfabetizare realizate acasă, în perioada timpurie a vieții includ activitățile de citire (de cărți,
ziare, reviste, rețete, bonuri de cumpărături), scriere (liste de cumpărături, scrisori,
planificarea meniului), vizita la biblioteci cu părinții, ca și cititul împreună cu părinții.
 Vârsta la care este stabilită o rutină a cititului în familie reprezintă cel mai important
predictor al abilităților de comunicare orală pentru copil. Copiii cărora părinții, dar și
ceilalți adulți care îi îngrijesc obișnuieșc să le citească, vor avea o atitudine pozitivă
față de cărți și le vor asocia cu relații apropiate și calde. De asemenea, acești copii vor
învăța de timpuriu cum se îngrijește o carte, cum se răsfoiesc paginile, se vor uita pe
imagini și vor exersa să le descrie.
 Cititul exersează cu copiii limbajul decontextualizat. Acest limbaj nu se referă la
lucrurile din imediata apropiere și din mediul copilului, este un limbaj mai abstract.
Copiilor le este ușor să-și exprime nevoile (Mi-e sete. Vreau banană) sau să vorbească
despre obiecte fizice aflate lângă ei (Dă-mi pelerina. Vreau calul). Vorbirea
decontextualizată le solicită copiilor folosirea descrierilor, a povestirii sau chiar a
jocului de rol. Când un adult citește o poveste unui copil are ocazia de a discuta
despre personaje, dar și de a redefini cursul poveștii. Toate aceste exerciții presupun
folosirea limbajului decontextualizat.

PROF. TIRLA IOANA

PROF VINCZE KRISZTINA