Cunoscând particulatităţile gândirii copiilor de vârstă preşcolară, în

aplicarea strategiilor didactice de predare-învăţare-evaluare, am acordat

o atenţie sporită atât comunicării prin limbaj oral cât şi folosirii
suportului concret intuitiv.
Folosirea cărţii potrivite ca auxiliar didactic este o alegere
inspirată deoarece la această vârstă copilul descoperă o lume mirifică ce
ţine de domeniul imaginaţiei, dar şi de cel al cunoaşterii nemijlocite. El
va fi atras de personaje şi de întâmplările frumos ilustrate, dar şi de jocul
de litere de pe pagina cărţii manipulate, iar acestea din urmă căpătând
treptat sens îl vor subjuga total pe copil, facilitând in acelaşi timp
trecerea spre etapa scris-cititului.
Emotivitatea mare şi relativa ei stabilitate la această vârstă m-au
determinat să acord o atenţie crescută şi aspectelor de comunicare non-
verbală. Putem folosi cuvinte ori imagini în transmiterea mesajului dar,
involuntar, sau voluntar, când relaţionăm cu preşcolarii comunicăm şi
prin:
expresia feţei,
prin gesturi,
poziţia corpului,
proximitate,
contactul vizual,
aspectul nostru exterior
sau prin alte aspecte non-verbale ale vorbirii. Iată de ce este foarte
important ca educatorii să cunoască aceste lucruri şi să tină cont de ele în
activitatea didactică.
Într-o altă ordine de idei, metacomunicarea, care ştim că însoţeşte
orice comunicare, este foarte importantă la aceasta vârsta, fapt confirmat
în nenumărate rânduri de experienta didactică. Astfel, e bine ca
educatoarea să fie conştientă de acest aspect, mesajul comunicării fiind
preluat, în foarte multe cazuri, mai degrabă din metacomunicare decât
din cuvintele auzite.
Teatrul de păpuşi, jocul de rol, jocurile didactice, jocurile de creaţie
oferă tot atâtea prilejuri de experimentare a formelor comunicării într-o
manieră accesibilă, variată şi incitantă pentru copilul aflat la vârsta de
aur a copilăriei.
1
 Este ştiut că vorbirea se dezvoltă începând de la naştere şi continuă
pe tot parcursul vieţii şi că părinţii sunt primii profesori ai copiilor lor,
iar mai apoi ei devin partenerii principali ai unităţilor de învăţământ. În
acest context, am considerat necesar să stabilesc un parteneriat real între
grădiniţă şi părinţi.
Familiile copiilor au fost în mod constant informate cu privire la
toate aspectele legate de dezvoltarea propriului copil, inclusiv de
aspectele principale ce vizează formarea şi dezvoltarea comunicării la
vârsta preşcolară.

2
fdgbl,()-.xhî
3
Coperavntjcisuzm
 Iată câteva dintre preocupările constante ale părinţilor privitor
la vorbirea copiilor şi câteva sugestii cu care le putem veni în întâmpinare:
CARE ar fi cele mai potrivite CAND e cel mai potrivit să-i educ CUM să-l ajut să înţeleagă mai
lucruri pentru stimularea şi limbajul? bine ceea ce comunicăm?
dezvoltarea vorbirii copiilor?

Încurajaţi copilul să povestească şi- Atunci când îl implicaţi în Prin joc. Prin acţiune. Explicaţii.
sau să interpreteze roluri în timp ce treburile domestice povestiţi
sunteţi audienţa, împreună cu copilul despre ceea ce
faceţi.

Vorbiţi-i despre ceea ce s-a Faceţi-l bucătar şef şi vorbiţi cu el Oferindu-i un model de comunicare
întâmplat în viaţa de familie, se despre ingrediente, despre in persoana părinţilor.
întâmplă sau se va întâmpla, măsurarea acestora, timpul necesar
pentru a găti ceva, reţeta folosită etc
Lăsaţi-l să se îmbrace ca mama, ca În orice moment ajutaţi-l să explice
tata, ca doctorul şi să se joace de-a De ce?, Cum?, Ce s-ar întâmpla
mama, de-a tata, de-a doctorul dacă...? etc
Întrebaţi-l zilnic ce a făcut la Citiţi-i zilnic şi discutaţi cu el despre
grădiniţă ceea ce aţi citit.

Jucaţi împreună cu el jocuri în

perechi, sau jocuri de echipă.

4
ţ
b
ă
v
E
r
a
lc
5
e
id
n
u
s
E
R
A
C
t
o
p
M
U
?
T
jîÂ
z
,â
x
g
-m
î
d
â
.ş
6
b
v
u
r
p
o
lc
ţz
n
te
a
fim
ă
-s