Sunteți pe pagina 1din 19

Portofoliu Curs

Psihopedagogia
adolescenţilor, tinerilor şi
adulţilor
Cuprins

1. Proiect de activitate educativă pentru adulţi “Educaţia


părinţilor tineri în beneficiul copiilor”

2. Tehnica Pălăriilor Gânditoare aplicată pe tema


“Inteligenţa emoţională şi educaţia adolescenţilor”

3. Metoda Cubului în baza temei “Educabilul, partener


activ în procesul propriei învăţări”

4. Eseu “Psihologia umanistă şi educaţia tinerilor”


1. Proiect de activitate educativă pentru adulţi
“Educaţia părinţilor în beneficiul copiilor”

Data: 15.05.2010
Obiectul: Consiliere şi orientare
Tema: Educaţia părinţilor în beneficiul copiilor
Scopul: Conştientizarea necesităţii unei bune educaţii în familie

Obiective cognitive:
1. Să identifice motivele necesităţii aplicării unor metode noi de educare
a copiilor
2. Să formuleze în termeni proprii motive pentru care familia şi scoala
trebuie sa stabilească legături puternice
3. Să formuleze 3 bariere pe care le întâlnesc în încercarea de a
comunica cu copii
4. Să identifice metodele de insuflare a siguraţei în cadrul familiei şi al
şcolii
5. Să enunţe problemele sistemului de învăţământ din România şi
posibilele soluţii
6. Să identifice metodele de implicare şi a altor părinţi pentru creare unui
climat propice învăţării atât în şcoală cât şi acasă.
7. Să se autoevalueze în relaţiile pe care le stabilesc cu copilul şi şcoala.
Obiective afective:
1. Să participe afectiv la activitate
2. Să prezinte interes pentru subiectul discutat
Etapele activităţii Conţinutul activităţii Metode/Mijloace Evaluare
Momentul Se pregătesc materialele Conversaţia
organizatoric didactice necesare
desfăşurării activităţii

Anunţarea temei şi „Ora de astăzi se vrea un Conversaţia


a obiectivelor prim pas în clarificarea Explicaţia
necesităţii unei bune
educaţii în cadrul familiei
pentru micii elevi.”
„Pentru aceasta am ales
tema «Educaţia părinţilor
în beneficiul copiilor«”
„În cadrul acestei ore veţi
exersa pentru a deveni
conştienţi de acele lucruri
considerate importante
pentru educarea copiilor
voştri folosind metode
noi, personalizate
vremurilor noastre, atât
de schimbătoare.”

Conţinutul Se împarte clasa pe grupe Conversaţia


activităţii (soţ – soţie). Fiecare Munca pe echipe
grupă va identifica câteva Argumentarea
motive de aplicare a
metodelor de educare
noi. Se citesc pe rând de
către fiecare grupă iar
apoi parinţii vor fi
provocaţi să
argumenteze.
Grupurile de părinţi vor
găsi, apoi, motivele
pentru care trebuie
stabilită o legatură
puternică cu scoala.
Părinţii vor scrie pe foi 3
bariere pe care le
întâlnesc în încercarea de
a comunica cu copii lor.
Foile fiecărei grupe vor fi
date unui alt cuplu din
sală. Fiecare familie va
explica apoi daca se
confruntă cu barierele
specificate de cealaltă
grupă de părinţi, şi care
consideră că ar fi
rezolvarea acestora.
Discuţia va fi îndrumată
apoi spre subiectul
siguranţei copiilor.
Părinţii îşi vor spune
părerea cu privire la cum
trebuie tratat un copil
pentru a se simţi în
siguranţă atât la şcoală
cât şi acasă.
Părinţii vor scrie apoi pe
foi punctele slabe şi
punctele forte ale
sistemului de învătământ
din România. Toate
acestea vor fi discutate
împreună cu ceilalţi
părinţi. În final se vor
propune soluţii.
Părinţii vor fi întrebaţi de
ce au fost atraşi de un
astfel de program şi de ce
şi cum cred ei ca ar trebui
implicaţi şi alţi părinţi.
Evaluare În final, pe baza unor Conversaţia
tabele pregătite de către
profesor, părinţii îşi vor
evolua capacitatea de
antrenare a sociabilităţii
şi a inteligenţei copilului.
De asemenea, ei vor
evalua profesorul şi
conţinutul programului.
Evaluarea se face pe baza
Anexelor 1, 2, 3

Anexa 1:
Ştii să îi antrenezi sociabilitatea copilului tău?

1. Cunoaşte principalele reguli ale politeţii?


• Foarte bine
• Bine
• Aşa şi aşa
• Nu prea
2. Comunici cu el deschis, stimulându-l să vorbească el mai mult?
• Întotdeauna
• De obicei , da
• Uneori
• Mai rar
3. Ai grijă să-l înveţi să folosească cuvinte noi?
• Deseori
• Da, atunci când se întalneşte cu noi noţiuni
• Numai când le foloseşte total greşit
• Nu, e mai bine să le înveţe singur sensul
4. Îl laşi să meargă în excursii şi tabere?
• Foarte frecvent
• De multe ori
• Uneori
• Rar
5. Îl stimulezi să dialogheze cu prietenii tăi, adulţi, sau musafirii mai
puţin cunoscuţi?
• Întotdeauna
• Uneori
• Rar
• Nu
6. Îi explici frazele mai complicate, pe care le aude, dar nu le înţelege?
• Întotdeauna
• Des
• Uneori
• Mai rar
7. Îl ajuţi să îşi invingă timiditatea?
• Întotdeauna
• Deseori
• Uneori
• Nu, îl las să lupte singur
8. Te porţi autoritar cu el?
• Mai puţin
• Aşa şi aşa
• Se poate spune că da
• Da, este necesar
9. Jucăriile şi jocurile pe care i le cumperi îl obligă să stea mai mult în
casă?
• Nu, dimpotrivă
• Puţine dintre ele
• Majoritatea
• Mai toate
10. Îl dojeneşti în faţa prietenilor de joacă?
• Niciodată
• Foarte rar
• Uneori
• Deseori
11.Eşti de acord să primească vizite dese şi să meargă şi el la alţi copii?
• Desigur
• Nu întotdeauna
• Nu prea
• Nu, din diverse motive
12.Îl încurajezi să zâmbească deseori?
• Deseori
• Uneori
• Rar
• Nu
13.Încerci să îl înveţi să cunoască oamenii, folosind exemple?
• Deseori
• Da, dar nu ştiu în ce masura reuşesc
• Mai puţin
• Nu, trebuie să înveţe singur
14.Îl înveţi să-şi înfrâneze emoţiile şi să-şi controleze atitudinea pentru a
fi mai plăcut şi mai simpatic?
• Desigur , întotdeauna
• Deseori
• Uneori
• Rar
15.Îl stimulezi să îşi facă noi prieteni?
• Întotdeauna
• Da, uneori
• Da, în cazul în care sunt educaţi
• Nu, e mai bine să îl las să o facă singur

Anexa 2:
Ştii să îi antrenezi inteligenţa copilului tău?

1. Ai răbdare să-i explici ce se întâmplă în basme sau filme?


• Întotdeauna
• Deseori
• Rar
• Foarte rar
2. Îl întrerupi din joc pentru alte activităţi ?
• Niciodată
• Rareori
• Uneori
• Foarte frecvent
3. Reuşeşti să-l faci să devină captivat de cititul unei cărţi sau de un joc
de perspicacitate?
• Intotdeauna
• Cu uşurinţă
• Mai puţin
• Foarte dificil
4. Te joci cu el ?
• Foarte mult
• Mult
• Mai puţin
• Mai deloc
5. Îi alegi anumite basme care au poveşti mai complexe?
• Întotdeauna
• Deseori
• Uneori
• Rareori
6. Îi dai exemple pentru a întelege anumite fenomene?
• Da
• Uneori
• Rar
• Foarte rar
7. Comunici cu el în fiecare zi?
• Foarte mult
• Mult
• Nu foarte mult
• Mai puţin
8. Jocurile alese de tine pentru el presupun strategia unor acţiuni?
• Deseori
• Uneori
• Rar
• Foarte puţin
9. Îi explici semnificaţia cuvintelor neînţelese în limbajul său, folosind
mai multe exemple?
• Întotdeauna
• Deseori
• Uneori
• Mai rar
10. Dimineaţa îl trezeşti cu un ceas deşteptător?
• Întotdeauna
• Deseori
• Uneori
• Niciodată
11.Îi oferi condiţii bune pentru a comunica şi a se juca cu copiii?
• Deseori
• Uneori
• Numai cu anumiţi copii
• Nu, pentru ca eu consider că poate învăţa lucruri urâte
12. Îl laşi să se joace până oboseşte?
• Deseori
• Uneori
• Numai în vacanţe
• Mai rar
13. Îl stimulezi să deseneze din imaginaţie?
• Deseori
• Uneori
• Rareori
• Nu m-am gandit până acum
14.Îl recompensezi cu laude când dă dovadă de inteligenţă?
• Întotdeauna
• Deseori
• Câteodată, când chiar merită
• Nu, pentru că “ şi-o poate lua în cap”
15. Îi pui întrebari la care poate răspunde dupa un timp de gândire?
• Deseori
• Uneori
• Rareori
• Foarte rar

Anexa 3:

1. Ce părere aveţi despre subiectul discutat?


......................................................................................................................
......................................................................................................................
......................................................................................................................
2. Consideraţi că informaţiile primite vă sunt de folos? Argumentaţi.
• Da
• Nu
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
3. Ce fel de îmbunătăţiri a-ţi aduce programului ?
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
4. Ce părere aveţi despre profesorul care v-a prezentat informaţiile?
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
5. Acordaţi câte o notă intre 1 si 10 (1-slab, 5-mediu, 10-excelent)
pentru următoarele caracteristici:
• Organizarea programului:.......................
• Subiectul discuţiei:......................
• Materialele oferite:.......................
• Conţinutul programului:.....................
• Claritatea informaţiilor:........................
• Exactitatea testelor:.....................
• Abilităţile profesorului:........................
2. Tehnica Pălăriilor Gânditoare aplicată pe tema
“Inteligenţa emoţională şi educaţia
adolescenţilor”

PALARIA ALBA

• Inteligenţa emoţională este un amestec de stapânire de sine, motivaţie,


empatie, gândire liberă, tact şi diplomaţie.
• Aceste atribute fac adolescentul să aibă o inteligenţă emoţională
ridicată iar faptul că el le deţine, îl face să îşi poată controla reacţiile
emoţionale în raport cu alte persoane, prin conştientizarea factorilor
care contribuie la apariţia reacţiei respective.
• Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi
gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale
(carieră, familie, educaţie etc).
• Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor, cu un minim de conflicte
inter şi intra-personale.

PALARIA ROSIE

• Inteligenţa emoţională este importantă în activităţile zilnice legate de


creşterea adolescenţilor şi în restabilirea păcii şi armoniei căminului.
• Educaţia bazată pe inteligenţa emoţională trebuie să ţină cont de
presiunile la care sunt supuşi parinţii în fiecare zi şi să le ofere un mod
de rezolvare realist.
• Educaţia bazată pe inteligenţa emoţională foloseşte tehnici specifice,
simple, dar importante, din plin la armonia şi pacea familiei.
• Ideea de bază este ca părinţii să lucreze cu propriile emoţii si cu
emoţiile copiilor în mod inteligent, constructiv, pozitiv şi creativ,
respectând realităţi biologice şi rolul sentimentelor în natura umană.

PALARIA NEAGRA

• Un studiu realizat în America, a dezvăluit că în medie valoarea


indicatorilor de bază a inteligenţei emoţională a adolescenţilor a
scăzut înfiorător.
• Adolescenţii au devenit mai impulsii şi mai neascultători, mai
îngrijoraţi şi mai temători, mai singuri şi mai trişti, mai iritabili şi mai
violenţi.
• Tineretul lumii trece printr-o experienţă fără precedent: mai mult ca
oricând în istoria omenirii, adolescenţii îşi petrec numeroase momente
din viaţă cu ochii lipiţi de ecranul unui monitor. Ei preferă să cadă în
mrejele unui CD-ROM educaţional sau să vizioneze emisiuni
televizate, a căror calitate este de multe ori îndoielnică, decât să îşi
petreacă timpul cu alţi copii.
• Mobilitatea crescândă a familiilor aduce cu sine faptul că tot mai
puţini oameni au rude în apropiere, care să le preia parţial îndatoririle.
Foarte multe familii trăiesc în cartiere în care le este teamă să îşi lase
copiii mai mici să se joace pe-afară nesupravegheaţi, ca să nu mai
vorbim despre vizitele la vecini.

PALARIA GALBENA

• Nu există părinţi răi sau copii răi. Unii copii au din naştere un
comportament deosebit de dificil, iar alţii par să dobândească un
asemenea temperament în urma unor experienţe dureroase în viaţă.
Trebuie reţinut faptul că aceştia nu vor să fie răi. Un copil care nu se
poartă cum trebuie încearcă, deşi fără succes, să-şi însuşească un mod
de a trăi în această lume – care înseamnă, de fapt, a învăţa
autodisciplina, responsabilitatea, inteligenţa socială şi emoţională.
• Părinţii dispun de o multitudine de materiale care să îi ajute la
pregătirea copiilor pentru viitor, să îi ajute să îşi dezvolte o imagine de
sine pozitivă şi puternică şi ceea ce le lipseşte adesea, autodisciplina,
aptitudini sociale şi emoţionale şi simţul responsabilităţii.
• Tot mai mulţi părinţi sunt conştienţi de importanţa comunicării cu
copilul lor, de importanţa sentimentelor acestora
• Adolescenţii au nevoie de un mediu pozitiv, care să le ofere
numeroase oportunităţi. Educaţia bazată pe inteligenţa emoţională le
poate spori sansele de reuşită în viaţă.

PALARIA VERDE

• Părinţii nu trebuie să neglijeze rolul pe care îl au sentimentele în


dezvoltarea sănătoasă a adolescenţilor.
• Pentru a cunoaşte sentimentele adolescentului şi a fi alături de el,
parinţii trebuie să înţeleagă sentimentele car îl încearcă pe acesta.
Aceasta presupune să asculte cu atenţie şi să citească indiciile non-
verbale.
• Mustrările care nu mai iau sfârşit sunt nepractice, şi nu încurajeaza
inteligenţa emoţionala. Pe de asupra acest lucru îl poate face pe
adolescent să fie mai şiret atunci când va repeta fapta.
• Parinţii trebuie sa îşi ajute copii să îşi rezolve problemele, nu să le
ofere soluţiile pe tavă sau să i-a decizii în locul lor.

PALARIA ALBASTRA

• Inteligenţa emoţională este benefică atât pentru părinţi cât şi pentru


adolescenţi.
• Beneficiile inteligenţei emoţionale sunt nenumarate : performanţe
mărite, motivaţie îmbunătăţită, inovaţie sporită, încredere, etc..
• Principala barieră pe care o întâmpină parinţii este reprezentată de
tehnologia inovatoare care este tot mai accesibilă adolescenţilor.
• Relaţiile interumane reprezintă spaţiul în care Inteligenţa
Emoţională îşi dovedeşte cel mai rapid şi consistent valoarea.
3. Metoda Cubului în baza temei
“Educabilul, partener activ în procesul propriei
învăţări”

1. Descrie
Educabilul este acea persoană care poate fi educată, care este receptivă la
educaţie. Poate fi reprezentat de către copii, adolescenţi, tineri, adulţi.
Educabilul are particularitatea specifică de a se modela şi dezvolta sub
influenţa factorilor de mediu, bazându-se pe potenţialul ereditar.
Metodele de dezoltare a educabilului ar fi:
• Metode şi procedee de cunoaştere de sine
• Metode de autostimulare a preocupărilor autoformative
• Metode de autoconstrângere în autoeducaţie
• Metode de stimulare a creativităţii

2. Compară
Educabilul poate fi comparat cu educatorul. Iată câteva asemănări şi
diferenţieri între cei doi.
Asemănări Deosebiri
Este nevoie de acceptarea reciprocă Educabilul este cel care primeşte
pentru cât mai multe şanse de reuşită. cunoştinţele, iar educatorul este cel
care le transmite.
Ambii au ca scop actul educativ. Evaluarea poate fi făcută doar de
către educator, în timp ce educatul
este evaluat.
Dispun de aceleaşi resurse materiale Educabilul vine cu o experienţă de
şi informaţionale. cunoaştere în curs de constituire, in
timp ce educatorul dispune deja de
cunoaşterea necesară/
Reuşitele educaţionale depind de Planificarea este efectuată de către
capacităţile biologice şi de educator.
personalitate ale celor doi.

3. Asociază
Educabilii pot fi asociaţi cu elevii. Aceştia intră în permanenţă in contact cu
informaţiile transmise de catre profesor.
Elevii, reflectând asupra celor învăţate şi dispunând de un mod propriu de
apreciere a valorilor socio- culturale, le interiorizează, participând astfel la
propria sa formare şi dezvoltare.
Elevii care doresc să se autoeduce permanent, îşi formează personalitatea
echilibrat, poat identifica şi folosi sursele de informaţie, participă la
dezvoltarea societăţii şi la educarea celorlalţi membri ai colectivităţii din
care face parte.
În şcoală trebuie să se transmită elevilor bazele şi metodele autoformării.
Un adevărat proces de educaţie trebuie să servească, să pregătească, să
stimuleze autoeducaţia, aceasta fiind socotită ca un înalt nivel de dezvoltare
a copilului sau individului.

4. Analizează
Educabilul are capacitatea de a desfăşura conştient o activitate pentru
formarea şi desăvârşirea propriei persoane.
Educabilul este atât subiect cât şi obiect al educaţiei din acest punct de
vedere.
Educabilul învaţă să fie el însuşi, receptiv la schimbări, capabil să le
anticipeze şi să se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la progresul
social prin autonomia sa intelectuală şi moral -civică.
Educabilul trebuie să poată să se autocunoască, să se autostăpânească şi să se
autoconducă.

5. Aplică
• Autoobservaţia constă în observarea conduitei şi a trăirilor personale. Se
cunosc două forme mai importante ale autoobservaţiei – autoobservaţia
discretă, nemijlocită şi autoobservaţia retrospectivă, pe baza memoriei.
În cazul autoobservaţiei directe, individul, desfăsurând o anumită
activitate, urmăreşte în acelaşi timp şi conduita sa, reacţiile, trăirile sale
proprii.
Autoobservaţia retrospectivă se realizează pe baza faptelor
memoriei, când individul revine asupra anumitor momente, perioadă din
viaţa sa, petrecute într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat.
• Autoconvingerea poate fi folosită atât în luarea unei decizii majore din
viaţa noastră (cum ar fi: alternativa de a urma o facultate sau de a se
încadra în producţie după terminarea liceului, alegerea facultăţii, a
locului de muncă, transferare la o altă societate comercială, etc.) cât şi în
rezolvarea unor probleme din viaţa cotidiană.
• Autoexersarea rerpezintă metoda fundamentală în procesul de
autoeducaţie. Ea se regăseşte într-o formă sau alta în toate celelalte
metode şi procedee folosite în scopul autoperfecţionării personalităţii.
• Autorenunţarea ca mijloc de constrânge are un rol deosebit în formarea
trăsăturilor de voinţă şi caracter. Renunţarea la acţiunile şi preocupările
lipsite de importanţă sau chiar dăunatoare pentru viaţa şi activitatea
noastră dezvoltă capacitatea de autoconducere şi autodirijare a
personalităţii, stimulează perfecţionarea ordinii ei interne, o apără de
prinderile şi obişnuinţele ei proaste.

6. Argumente pro/contra:
Pro Contra
Cu cât este mai activ în propria Mediul în care trăim nu încurajează
educare, educabilul va avea şanse educabilul.
mai mari de reuşită în viaţă.
Educabilul devine mai activ în Sistemul de învăţământ nu
organizarea de activităţi care îi sunt favorizeaza educabilul.
benefice.
Dacă este foarte activ în propria Cei care nu sunt atât de activi în
educare, acesta va “prinde” şi va propria educare, pot fi marginalizaţi
înţelege mai uşor informaţiile care îi de către ceilalţi.
sunt oferite la şcoala, universitate,
etc.
În aceste condiţii vor deveni mult Familiile sunt de cele mai multe ori
mai conştienţi de necesitatea dezbinate de grijile cotidiene, iar
implicarii lor în propria educare. educabilului îi va fi mult mai greu să
fie activ în propria învăţare, mai ales
dacă este vorba despre tineri.
4. Eseu - Psihologia umanistă şi educaţia
adolescenţilor

“Viaţa necercetată nu merită trăită.”(Socrate)

Psihologia umanistă ia în considerare complexitatea psihicului uman şi


problemele vitale pentru om în calitatea sa de fiinţă superioară cum sunt
fericirea, afirmarea, dezvoltarea umană, autenticitatea umană, etc.
În viaţa cotidiană, adolescenţii nu se pot dezvolta emoţional la fel ca în
trecut deşi, pe lângă profesori şi părinţi, pot apela şi la multe asociaţii şi
grupuri adresate lor. Toate acestea din pricina schimbărilor care au loc în
mediul extern. În şcoala românească se încearcă educarea emoţională a
adolescenţilor, prin integrarea unor activităţi care au ca obiective dezvoltarea
abilităţilor emoţionale, utilizarea atitudinii personale ca şi model pentru
conduita elevului, promovarea în clasă a activităţilor de grup, includerea
activităţilor specifice de luare a deciziilor, de rezolvare creativă a
conflictelor. Totuşi, deşi aceste metode există ca şi teorie, practica de multe
ori este mai dificilă. De exemplu activităţile de dezvoltare a abilităţilor
emoţionale sunt mult prea puţine, şcoala românească bazânduse mai mult pe
educarea cognitivă. Profesorii de foarte multe ori nu pot fi consideraţi ca un
model pozitiv pentru elevi, mai ales din punct de vedere emoţional, mulţi
dintre aceştia fiind foarte rigizi. Activităţile de grup sunt de cele mai multe
ori folosite în clasele mici, în liceu de exemplu educaţia bazându-se mai
mult pe munca individuală. Activităţile care au ca scop rezolvarea
conflictelor, luarea deciziilor sunt aproape inexistente. O soluţie posibilă ar
fi schimbarea sistemului de învăţământ, acesta să se bazeze mai mult pe
educaţia emoţională. Principalele schimbări vor fi: eficienţă mai mare, nu se
va mai pune în pericol prosperitatea şi competitivitatea ţării, mai multă
calitate a educaţiei, atractivitatea elevilor faţă de şcoală va creşte.
Din punctul meu de vedere consider că inteligenţa emoţională trebuie
dezvoltată pentu a avea adolescenţi cât mai inteligenţi din punct de vedere
emoţional şi social, pentru ca mai apoi să devină adulţi realizaţi din punct de
vedere social şi profesional. Ajutorul trebuie să vină din partea familiilor, al
profesorilor, elevilor şi nu în ultimul rând al guvernului.