Explicarea cerinţelor

A.Prezentarea unui eveniment istoric

Prezentarea unui eveniment sau a unui proces istoric

Rezolvarea: prezentarea unui eveniment sau a unui proces istoric presupune menţionarea
evenimentului sau procesului şi apoi oferirea unor detalii despre acesta. În prezentare putem
introduce şi cauze sau consecinţe ale evenimentului respectiv. Este indicat ca prezentarea să aibă
o scurtă introducere (o frază) în care să menţionăm mai multe caracteristici sau evenimente care
fac parte din categoria pe care urmează să o prezentăm, ori un context mai larg (intern sau
internaţional) al evenimentului. De exemplu, dacă avem de prezentat o bătălie a unui voievod,
putem menţiona alte bătălii ale acestuia sau ale altor voievozi din acelaşi secol, ori contextul
internaţional. Dacă ni se cere prezentarea unei caracteristici a unui proces istoric, este bine să
menţionăm toate caracteristicile procesului respectiv şi apoi să prezentăm una dintre ele.
Prezentarea poate să aibă 5-10 rânduri, în funcţie de amploarea evenimentului.

Exerciţii rezolvate(exemplu):

1. Prezentaţi un conflict militar la care participă românii în secolul XV.

Raspuns: Principalele conflicte militare la care au participat românii în Evul Mediu au fost cele
împotriva Imperiului Otoman. În cadrul acestor conflicte s-au remarcat voievozi precum Mircea
cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, în Ţara Românească sau Ştefan cel Mare în Moldova.
Unul dintre cele mai celebre conflicte militare a fost bătălia de la Vaslui, dusă de Ştefan cel Mare
împotriva Imperiului Otoman, în 1475. Războiul a fost pornit de turci, din cauză că Ştefan a
refuzat plata tributului. Sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, l-a trimis în
Moldova pe comandantul Suleiman Paşa în fruntea unei armate uriaşe, de trei ori mai numeroasă
ca a moldovenilor. Pentru a împiedica aprovizionarea turcilor, Ştefan a aplicat tactica pământului
pârjolit. El a hotărât să dea bătălia într-un loc strâmt, unde armata otomană nu se putea desfăşura.
Turcii au suferit o grea înfrângere în apropiere de Vaslui şi au fost obligaţi să se retragă.

1
B.Argumentarea unei afirmaţii istorice

Argumentarea, printr-un fapt istoric relevant, a unei afirmaţii istorice.

Rezolvarea presupune realizarea unui scurt eseu despre problema respectivă, ţinând cont că
faptul istoric relevant este orice informaţie istorică pe care o putem aduce în sprijinul ideii de
prezentat.

Exemplu nr.1:

Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia participarea

românilor la confruntările militare este o componentă a relaţiilor internaţionale în secolul
XIV.

Rezolvare: Relaţiile internaţionale în Europa centrală şi de est în a doua jumătate a secolului

XIV sunt determinate de expansiunea Imperiului Otoman în Peninsula Balcanică. Imperiul
Otoman ajunge la sfârşitul secolului să aibă graniţa pe linia Dunării, ameninţând direct Ungaria
şi Ţara Românească.

Domnitorul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (1386-1418), reuşeşte să-i învingă pe turci în
campania militară condusă de sultanul Baiazid I la nordul Dunării, probabil în 1394. Mircea cel
Bătrân încheie apoi un tratat antiotoman cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în 1395,
recunoscându-se formal vasal al acestuia, pentru a avea un ajutor sigur în cazul unor viitoare
conflicte cu turcii. Regele Sigismund organizează o cruciadă antiotomană, în 1396, la care
participă oşti compuse din luptători apuseni (francezi,englezi, italieni) şi balcanici. Mircea se
alătură şi el cruciadei, conducând personal un corp de oaste din Ţara Românească. Luptătorii
creştini sunt înfrânţi de către oştile turceşti în bătălia de la Nicopole.

Din cauză că Mircea cel Bătrân participă la unul dintre cele mai importante evenimente militare
internaţionale ale epocii sale, cruciada de la Nicopole (1396), prin urmare putem spune că
participarea românilor la confruntările militare este o componentă a relaţiilor internaţionale în
secolul XIV.

Exemplu nr.2:

Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia un proiect politic
din secolul al XIX-lea a avut un rol important în modernizarea statului.

Rezolvare: Modernizarea în spaţiul românesc a presupus desfiinţarea privilegiilor feudale,

desfiinţarea dependenţei ţăranilor şi împroprietărirea lor, adoptarea unor constituţii moderne, dar
şi independenţa de sub suzeranitatea otomană şi unirea tuturor românilor într-un singur stat.
Modernizarea a fost iniţial concepută teoretic, în diverse proiecte, şi pusă în practică prin
reforme. Principalele proiecte de modernizare elaborate în secolul XIX au fost: proiectul de la
1821 al lui T. Vladimirescu, proiectele revoluţionarilor de la 1848, proiectul Adunărilor ad-hoc

2
de la 1857. Cel mai important proiect a fost cel al revoluţionarilor de la 1848 din Ţara
Românească, numit Proclamaţia de la Islaz, care prevedea: desfiinţarea privilegiilor, adunarea
reprezentativă aleasă din toate stările sociale, domn ales pe 5 ani din toate stările sociale, drepturi
şi libertăţi cetăţeneşti, desfiinţarea clăcii şi împroprietărirea ţăranilor, dezrobirea ţiganilor etc. O
mare parte dintre aceste prevederi vor fi puse în practică în a doua jumătate a secolului al XIX-
lea. Din cauză că proiectul Proclamaţia de la Islaz cuprindea cele mai radicale revendicări ale
societăţii româneşti, atunci putem spune că acest proiect politic are un rol important în
modernizarea statului.

Exemplul nr.3:

Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia statul român s-a
implicat în relaţiile internaţionale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului
XX.

Rezolvare: Relaţiile internaţionale europene de la sfârşitul secolului al XIX şi începutul secolului

XX au fost dominate de state ca Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia, Austro-Ungaria şi
Rusia, care urmăreau să-şi extindă teritoriile şi sferele de influenţă în Europa şi în lume. Statul
român s-a putut implica în relaţiile internaţionale abia după ce şi-a câştigat independenţa, în
urma războiului din 1877-1878 şi a recunoaşterii acesteia prin Tratatul de pace de la Berlin din
1878. Chiar în 1877 România a încheiat o convenţie militară cu Rusia şi a participat la războiul
antiotoman declanşat în peninsula Balcanică. În 1883, România aderă la alianţa numită Puterile
Centrale (alcătuită din Germania, Austro-Ungaria şi Italia). În 1913, România se implică în Al
Doilea Război Balcanic şi câştigă Cadrilaterul, un teritoriu din Bulgaria. În 1916, România aderă
la Antanta (alcătuită din Franţa, Marea Britanie şi Rusia).

Din cauză că România participă la războaie şi alianţe ale marilor puteri Europene din secolele
XIX şi XX, atunci ea se implică în relaţiile internaţionale ale acestei perioade.

3
C. Stabilirea timpului în care au loc evenimentele: de obicei se cere secolul.

Rezolvare: se caută în text informaţia. De obicei se menţionează anul sau anii evenimentelor,
care se transformă, de către voi, apoi în secol, ori (mai rar), este specificat direct secolul şi se
transcrie acesta.

D. Stabilirea spaţiului în care se produc evenimentele: regiunea, ţara, continentul sau

partea unui continent.

Rezolvarea: se transcrie din text spaţiul cerut.

E. Stabilirea subiectului istoric despre care este vorba în text sau a unei caracteristici a
acestuia.

Rezolvarea: de obicei se transcrie din text răspunsul exact la întrebarea cerută.

Atenţie!!! În exerciţiile în care se cere:

a) precizarea unei informaţii menţionate atât în sursa A cât şi în sursa B trebuie să avem
un singur răspuns care redă informaţia comună din cele două surse.

b) precizarea câte unei informaţii menţionate în sursa A, respectiv în sursa B trebuie să

avem două răspunsuri, câte unul pentru fiecare sursă.

F. Menţionarea unui punct de vedere cu privire la o problemă şi susţinerea sa cu o

explicaţie din text.

Rezolvarea: se menţionează ideea cerută folosind propriile noastre cuvinte şi apoi se transcrie
din text, folosind ghilimelele, paragraful pe care l-am folosit pentru a extrage acea idee.

4
G. Selectarea, dintr-una sau două surse, a două informaţii aflate în relaţie cauză-efect.

Rezolvare: se citeşte cu atenţie textul sursei sau surselor şi se transcrie din text o informaţie
cauză şi o informaţie efect.

Ca să fim siguri că informaţiile alese sunt corecte facem următorul test de control: punem
informaţiile într-o construcţie de genul: Din cauză că (pentru că, deoarece) informaţia a,
atunci informaţia b. Dacă rezultă un text valabil din punct de vedere logic şi istoric, atunci am
oferit răspunsul corect. De exemplu: Din cauză că Ştefan cel Marea a refuzat plata tributului faţă
de turci atunci el a fost atacat de o armată otomană condusă de Suleiman paşa.

Atenţie!!! În exerciţiile pentru stabilirea cauzalităţii putem întâlni două situaţii:

a) Uneori informaţiile sunt aşezate în text chiar în această formă evidentă cauză-efect. În acest
caz le găsim foarte uşor deoarece ne uităm după termenii care ne arată cauzalitatea, numiţi
conectori: din cauză că (deoarece)- atunci(de aceea, pentru aceea).

b) Alteori trebuie să descoperim noi în sursa sau în sursele citate relaţia cază-efect. În acest caz
trebuie să fim atenţi să avem ca element de control şi următoarele aspecte:

- evenimentul cauză a avut loc înaintea evenimentului efect şi evenimentul efect este o urmarea
logică a evenimentului cauză;

- evenimentele pe care noi le găsim în relaţie cauză-efect sunt corect stabilite numai atunci când
răspunsul nostru este logic şi convingător pentru oricine îl citeşte, chiar dacă nu a văzut sursa pe
care am consultat-o. Pentru aceasta ne imaginăm situaţia că o altă persoană citeşte răspunsul
nostru şi nu a văzut sursa istorică. Reuşeşte ea să înţeleagă ce am scris noi acolo?