METODE AVANSATE ÎN

MANAGEMENTUL OPERAȚIUNILOR
 CONCEPTUL, ROLUL ȘI IMPORTANȚA
MANAGEMENTULUI OPERAȚIONAL
Organizatiile au drept scop crearea de bunuri și servicii, printr-un
set de activități care, transformând intrările în ieșiri, realizează
valoare.

Indiferent de rezultatul lor, activitățile de producție sunt

denumite operații, iar managementul acestora –
managementul operațional.

Managementul operațional – studiază procesele și relațiile de

management corespunzător particularității activităților care fac
parte din funcția de producție a organizației și fundamentează
sistemul metodologic necesar operaționalizării elementelor care
creează bunuri și servicii.
Managementul operațional reprezintă principalul factor de
producție, constituind o substanțială resursă economică, asigurând,
în principal, o eficientă utilizare atât pentru muncă, cât și pentru
capital la creșterea productivității.

În sistemul de management al oranizației, managementul operațional

îsi stabilește obiectivul principal în menținerea operativității
producției în limitele parametrilor de calitate, cantitate și timp
impuse de caracteristicile fundamentale ale producției, într-un raport
optimal de eficiență economică.
 DEFINIŢII ALE MANAGEMENTUL OPERAŢIONAL
Managementul operaţiunilor reprezintă ansamblul de activităţi ce
creează valoare sub formă de bunuri şi servicii, prin transformarea intrărilor
unei organizaţii (materii prime, componente, informaţii, idei etc.) în rezultate
concrete.
Managementul operaţional este o activitate complexă imediată, aferentă
„mijlocului triunghiului de aur al managementului” (middle management), cu
profunde implicaţii în viața productiv-economică, socială, politică.
Managementul operaţional este privit ca un proces practic de coordonare
al resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare în privinţa realizării
de către „managementul de mijloc”, în intervale de timp previzionat, a
scopurilor organizaţiei.
Managementul operaţional reprezintă un proces conştient de conducere
şi coordonare operativă, pe termen scurt a acţiunilor şi activităţilor
individuale şi de grup, precum şi de mobilizare şi alocare a resurselor
organizaţiei, în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordantă cu
misiunea, finalităţile şi responsabilităţile sale economice şi sociale.
Managementul operațional trebuie să asigure calitatea de stabilitate
funcțională a producției în condițiile variabilităților de intrare
(comenzilor de sistem), a perturbațiilor de mediu sau produse de
disfuncționalități proprii, precum și a dinamicii cerințelor de piață.

Pentru menținerea operaționalității producției, managementul

operațional actionează asupra:
- componentelor structurale
- variabilelor sistemului
- obiectivelor sistemului de producție
- variantelor de sistem de producție
- funcțiilor sistemului de producție
elaborarea programelor de producție

lansarea în fabricație a programelor de

producție

controlul îndeplinirii programelor de

producție
de intrare - activitățile de desfacere, planificare,
pregătire tehnică a fabricației, întreținere, reparare
utilaje și gospodărire a energiei, aprovizionare,
personal – retribuire, control tehnic de calitate

de ieșire - calități de produse, termene de livrare,

abateri de calitate

prestatoare - modificarea termenelor, cereri

suplimentare, renunțări, căderi, lista personal

de comandă - decizii operative

calitate

cantitate

termene

costuri
Mărimea obiectivelor

Periodicitatea obiectivelor

Variabilitatea produselor

Variabilitatea tehnologiilor
Aprovizionarea fabricației

Depozitare

Livrare
 Activitate Activitate de Activitate Activitate Activitate de
cercetare- Producție comercială financiar- personal
dezvoltare contabilă

Elaborare Lansare în Urmărire și

programe de fabricație control
producție

reprogramare relansare ∆

Figura 1. Locul managementului operaţional în contextul managementului firmei

 NOI TENDINŢE ÎN MANAGEMENTUL OPERAŢIUNILOR

1. Globalizarea economiei.
2. Performanţele sistemului de producţie „Just-in-
Time”.
3. Formarea de parteneriate în lanţul de
aprovizionare.
4. Dezvoltarea rapidă a produselor.
5. Producţia de masă la comandă.
6. Delegarea de autoritate subordonaţilor.
7. Producţia trebuie să țină cont din ce în ce mai mult
de mediul înconjurător.
PRODUCTIVITATEA SISTEMELOR DE PRODUCŢIE

La nivelul managementului operaţiunilor

productivitatea muncii este utilizată pentru a
evalua în timp performantele individuale ale maşinilor
sau departamentelor, sau pentru a compara
performantele individuale ale angajaţilor care
îndeplinesc sarcini similare.
Variabilele productivităţii:
1. Munca
2. Capitalul
3. Managementul
 Analiza productivităţii muncii utilizează un sistem de indicatori
prin care se exprimă fie cantitatea de produse obţinute cu o
anumită cheltuială de muncă, fie cheltuiala de muncă efectuată
pentru obţinerea unei unităţi de produs.
În primul caz, productivitatea muncii se exprimă ca
raport între volumul producţiei (Q) şi cheltuielile de muncă
efectuate (M)
Q
W
M
M
În al doilea caz se utilizează raportul invers: W
Q
 PRODUCTIVITATEA ÎN RAPORT CU CHELTUIELILE DE
MUNCĂ

1. Productivitatea anuală - când cheltuielile cu munca

vie sunt exprimate prin numărul mediu scriptic al
personalului angajat (N) Q
Wa 
N
2. Productivitatea zilnică - când cheltuielile cu munca vie
sunt exprimate prin consumul de timp om-zile
Q
Wz 
M (om  zile)
3. Productivitatea orară - când cheltuielile cu munca vie
sunt exprimate prin consumul de timp în om-ore
Q
W
M (om  ore)
 SISTEM AVANSAT DE PRODUCŢIE

Sistemul avansat de producţie – ansamblul

tehnicilor şi mijloacelor ce tind să automatizeze
activitatea de producţie în fazele parcurse de un
produs: definire, studiu, fabricaţie, servicii după
vânzare.
Sistemul avansat de producţie mai poate fi definit
ca arta de a fabrica produse utilizând tehnologiile cele
mai recente, adică tehnologiile asistate de calculator.
 Automatica
Mecanica Informatica

Hidraulica

Electronica Pneumatica

Electrotehnica

Figura 2. Multidisciplinaritatea disciplinelor incorporate în conceptul de sistem

avansat de producţie
 Sistem avansat de
producție

Robotică industrială
Informatică industrială
aplicată în:
- proiectare;
- tehnologii;
- simulări;
- gestiune; Mașini automate de producție Robotică (industrială):
- logistică industrială; (programabile): -roboți industriali;
- controlul proceselor; -mașini automate programabile; -manipulatoare
- scoaterea din uz a -mașini de asamblare industriale;
produselor. automatizate; - sisteme de transport
- mașini cu sisteme de control automatizate
activ

Figura 3. Structura unui sistem avansat de producţie

 Tipuri de procese de producţie
Proces continuu Proces discontinuu
Principalele - siderurgie - mecanică
sectoare analizate - metalurgie - electronică
- petrochimie - electrotehnică
- chimie - alimentară
- industria materialelor - turnătorie
de construcţii - construcţii metalice

Principalele - culegere de informaţii - operaţii de prelucare şi

operaţii - reglare control
automatizate - alimentare cu - asamblarea produselor
semifabricate - ambalare
 Vizualizare Produs + valoare adăugată

Ordine

Automat Proces
Informaţii (partea de
(partea de
comandă) operare)

Instrucţiuni Produs

Alt automat Operator

Figura 4. Părţile unui sistem avansat de producţie (partea de operare şi partea

de comandă)
 Studiu de caz
Managementul firmei ELECTRON, specializată în producţia de
echipamente de condiţionare a aerului, este interesat să determine
productivitatea pentru a verifica eficienţa utilizării resurselor.
Pentru a realiza acest obiectiv managementul a obţinut date despre
consumul de manoperă, capital, energie şi materiale şi a decis să le
exprime sub formă monetară pentru a putea calcula
productivitatea în varianta multifactorială.
Consumul de manoperă al firmei a fost de 300 ore/zi, dar, în urma
angajării unui manager foarte bine apreciat de firmele concurente,
volumul de manoperă va creşte la 320 ore/zi. Costul capitalului şi
energiei vor rămâne neschimbate la 260 lei respectiv 120 lei pe zi.
Costurile cu materialele pentru fabricarea a 80 de aparate de
condiţionare pe zi sunt de 1.100 lei şi vor creşte la 1.375 prin
efectuarea schimbării. Deoarece firma plăteşte în medie 9 lei oră pe
manoperă, iar angajarea noului manager se estimează că va
conduce la o creştere a numărului de aparate pe zi la 100 unităţi,
atunci productivitatea în firmă se determină astfel:
 Situaţia îmbunătăţită prin
Situaţia actuală
angajarea unui nou manager

Manoperă 300 * 9 = 2.700 320 * 9 = 2.880

Materiale 1.100 1.375

Capital 260 260
Energie 120 120

Total cost 4.180 lei 4.635 lei

W = 80 unităti/4.180 lei = W =100 unități/4.635 lei = 0,0216
0,019 unităţi/leu unităti/leu

Se observă o creştere a productivităţii cu 0,0216/0,019 = 1,135,

adică cu 13,5%.