Mănăstirea 

Nicula este un important centru creștin de pelerinaj din Ardealul de Nord. Vechi loc de
pelerinaj greco-catolic până în 1948, în biserica de lemn a mănăstirii, ulterior cea de zid, a fost
adăpostită de-a lungul timpului renumita icoană pictată în anul 1681 de meșterul Luca, preot din
Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofițeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15
februarie și 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana
la reședința nobiliară de la Castelul Kornis, din satul Benediugu Dejului, de unde a ajuns, ulterior,
la Cluj. După un timp, icoana se întoarce la Nicula, în bisericuța nouă de lemn construită pe dealul
împădurit din partea de miazăzi a satului, pentru a adăposti odorul bisericesc. Potrivit datelor
existente icoana ar fi fost dăruită sătenilor de la Nicula de către nobilul român Ioan Cupșa (de
confesiune catolică). Astăzi, bisericuța de lemn (originală) nu mai există, fiind mistuită cu tot ce era
în ea de focul unui incendiu izbucnit la începutul anilor 1970, mănăstirea fiind din 1948 trecută sub
administrarea călugărilor ortodocși o dată cu interzicerea Bisericii greco-catolice. În locul vechii
mănăstiri de lemn arse a fost adusă, în anii următori, o biserica de lemn din satul Țop-
Pădureni, județul Cluj.