Manastirea Prislop

Mănăstirea Prislop este o mănăstire din România

situată în apropierea satului Silvașu de Sus din județul
Hunedoara. Biserica mănăstirii, edificiu din secolul al
XVI-lea, a fost declarată monument istoric, cu codul
HD-II-m-A-03447.[1]
• În anul 1564 a fost zidită din temelie de Zamfira, fiica lui Moise Vodă
din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui
urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în
pădure, în vecinătatea clădirilor actuale.[1]
• În secolul al XVII-lea a viețuit aici sfântul Ioan de la Prislop. În
secolul al XVIII-lea a fost mănăstire greco-catolică. În secolul al XIX-
lea era aproape pustie și administrată de preoți de mir. Episcopul
Demetriu Radu s-a ocupat de refacerea mănăstirii în anul 1901. În
29 octombrie 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite,
preoții greco-catolici au fost arestați, iar lăcașul ocupat de Biserica
Ortodoxă. Pe 25 noiembrie 1948 mitropolitul Nicolae Bălan l-a
transferat pe călugărul Arsenie Boca de la Mănăstirea Sâmbăta la
Prislop, de unde a fost la rândul său arestat doi ani mai târziu.
Mănăstirea s-a refăcut ca lăcaș mănăstiresc ortodox după anul
1975, cu o comunitate de călugărițe.[1]
imagini
• Nu se cunosc începuturile mănăstirii. Deoarece era
amplasată pe pământuri care ținuseră de nobilii români
din Ciula, se poate presupune că ei au fost ctitorii laici ai
locașului. Există o singură mărturie care este
consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana,
în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe
Evangheliarul său: "Această Sfântă Evanghelie a scris-o
popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)".
Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte
mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici
cea mai mică relație nu se poate face între Prislop și
Nicodim de la Tismana.
• În secolul al XIX-lea mănăstirea era aproape
pustie și administrată de preoți de mir. În anul
1948 viețuiau la mănăstire trei călugări uniți, sub
conducerea starețului Teodosie Bonteanu. În
contextul interzicerii Bisericii Române Unite a
fost detașat de la Mănăstirea Sâmbăta
călugărul Arsenie Boca, însoțit de doi aspiranți
monahali. Cei doi, Leonida Plămădeală
și Dometie Manolache, au fost tunși în
monahism la Prislop, în data de 14
septembrie 1948.[2]