Ioan Inocențiu Micu Klein, episcopul care a apărat drepturile naționale ale

românilor

Ioan Inocențiu Micu Klein s-a născut într-o familie de țărani din actuala comună
Sadu. A început să studieze în satul natal, însă, pentru că dovedise o inteligență
puțin obișnuită, a fost trimis să studieze la Colegiul iezuit din Cluj. A rămas la Cluj
pentru a studia la Facultatea de Filosofie a Colegiului Academic, apoi a primit o
bursă pentru a studia Teologia la Trnava, din Slovacia de azi.
În 1729, în timp ce era încă student, a primit vestea că împăratul romano-german
Carol al VI-lea a decis să îl numească episcop unit al românilor ardeleni. Alegerea
împăratului a primit aprobarea papei. În 22 septembrie 1729, tânărul Ioan Micu a
fost hirotonit preot în sanctuarul greco-catolic de la Mariapocs, din Ungaria de azi.
Trei zile mai târziu, a devenit călugăr în Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, la
mănăstirea din Muncaci, din Ucraina de azi. A adoptat numele de Inocențiu la
intrarea în călugărie.
În 5 noiembrie 1729, episcopul unit rutean Gennadius Bizanczy l-a hirotonit pe
Ioan Inocențiu Micu drept episcop al românilor ardeleni. Împăratul Carol al VI-lea
i-a acordat titlul de baron, cu traducerea în germană a numelui său de familie, l-a
numit consilier imperial și membru al Dietei Transilvaniei.
Ioan Inocențiu Micu Klein a revenit în Transilvania. În 1737, a decis mutarea
reședinței episcopale din Făgăraș în Blaj. Astfel, Blajul a început să devină centrul
cultural și spiritual al românilor din Transilvania. În 1741, Ioan Inocențiu Micu
Klein a pus piatra de temelie a catedralei Sfânta Treime. S-a manifestat deopotrivă
ca lider spiritual și lider politic. A cerut ca românii ardeleni să fie recunoscuți drept
națiune politică, adică egali în drepturi cu ceilalți locuitori ai Transilvaniei.
Cererile sale au stârnit vâlvă, mai ales în condițiile în care cu călugăr sârb,
Visarion Sarai, a pornit o răzmeriță religioasă în Transilvania, în 1744.
Ioan Inocențiu Micu Klein a fost chemat să dea socoteală la Viena. Împărăteasa
Maria Tereza a decis să îl trimită la Roma, pentru a liniști spiritele. După șapte ani
de exil, marele episcop a decis să renunțe la scaunul eparhial. Succesorul său a fost
Petru Pavel Aron. Însă, după moartea acestuia, Ioan Inocențiu Micu Klein a vrut să
revină în scaunul arhieresc de la Blaj. Maria Tereza s-a opus și l-a desemnat pe
Atanasie Rednic drept episcop.
Ioan Inocențiu Micu Klein a murit la Roma, în 1768. Familia sa a continuat să
dăruiască clerici și cărturari Bisericii Române Unite cu Roma. Samuil Micu a fost
nepotul său. Ultimul vlăstar al familiei, preotul greco-catolic Dumitru Micu Klein,
din Brad, s-a stins din viață în 1927. Osemintele lui Ioan Inocențiu Micu Klein au
fost aduse în catedrala din Blaj în 1997.