III.1.3.

3 ,,Învăţăm jucându–ne la matematică”

La vârsta şcolară mică, jocul didactic este o formă accesibilă şi plăcută de

învăţare activ-participativă, stimulând în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea
elevilor. De aceea, prin joc se realizează obiectivele învăţării.
Deoarece corespunde particularităţilor vârstei şcolare mici, jocul didactic
cuprinde cele mai bogate valenţe formative. Îmbinând distracţia, surpriza, buna
dispoziţie cu sarcina didactică la potenţialul intelectual, moral şi fizic al copiilor,
acesta asigură o activitate complexă, interesantă, plăcută, antrenantă, dezvoltând la
elevi deprinderi de muncă independentă, perseverenţă şi dârzenie în învingerea
dificultăţilor, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare, stimulează iniţiativa,
inventivitatea, creativitatea, iar competitivitatea angajează la efort toate capacităţile
elevului, fără a produce oboseală.
Studiul matematicii, în clasele primare, urmăreşte să asigure cunoştinţe
matematice de bază şi să formeze deprinderi de calcul.
Pentru a ajunge la deprinderi intelectuale temeinice este nevoie de mult
exerciţiu, de mult antrenament.
Jocul didactic este o metodă activ-participativă, dar şi un mijloc prin care
învăţătorul consolidează, precizează şi verifică cunoştinţe, pune în valoare şi le
antrenează capacităţile creatoare. Poate să aducă varietate în exerciţiul matematic,
poate înviora lecţia şi ca urmare drumul spre deprinderi este mai sigur şi mai
plăcut.
Prin folosirea jocurilor didactice în predarea matematicii la clasele primare se
realizează şi importante sarcini formative ale procesului de învăţământ:
▫ antrenarea operaţiilor gândirii - analiza;
- sinteza ;
- compararea;
- clasificarea;
- ordonarea;
- abstractizarea;
- generalizarea;
- concretizarea.
▫ dezvoltarea spiritului imaginativ-creator şi de imaginaţie;
▫ dezvoltarea atenţiei, disciplinei şi spiritului de ordine în desfăşurarea unei
activităţi;
▫ formarea deprinderii de lucru corect şi rapid;
▫ asigurarea însuşirii temeinice a cunoştinţelor.
Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii“, el este o activitate serioasă,
care sprijină într-un mod fericit, înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea unor
deprinderi matematice durabile, precum şi împlinirea personalităţii şcolarului.
Şcolarul mic manifestă multă curiozitate. Apare necesitatea de a-şi explica
fenomenele, de a înţelege lumea, de a stabili relaţii între cauze şi efecte. Este vârsta
66
când se trece de la o gândire intuitivă la o gândire operativă. Elevii învaţă să
rezolve exerciţiile şi problemele şi apoi treptat, schemele şi structurile mintale.
Intelectul infantil se caracterizează printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate
reţine cu multă uşurinţă o serie de date, numere.
Învăţătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare
predominant mecanică la o memorare logică.
Copilul oboseşte repede şi de aceea este necesară introducerea jocurilor
pentru ca perioadele care solicită atenţia să alterneze cu activitatea de înviorare.
Atenţia şi efortul copilului pot fi stimulate şi prin stabilirea unei motivaţii
adecvate. Motivele exterioare (să fie lăudat, să facă bucurie părinţilor, să ia premii)
vor fi dirijate treptat spre o motivaţie socială ( necesitatea de a învăţa ca să se
pregătească pentru viaţă). Dar până când şcolarul va ajunge să înţeleagă
că ,,trebuie să înveţe“ să nu se neglijeze rolul plăcerii, al atracţiei spre studiu.
Lecţiile, bogate în materiale intuitive şi presărate cu jocuri didactice, devin
mai interesante, susţin efortul elevilor şi le menţin atenţia concentrată mai mult
timp.
Practica la catedră a dovedit că activitatea mintală a elevului solicitată în lecţii
poate deveni interesantă, accesibilă dacă este inclusă în joc.
Jocurile sunt strategii euristice, în care copiii îşi manifestă isteţimea,
inventivitatea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala şi curajul. Prin încărcătura sa
afectivă, jocul asigură o antrenare mai deplină a întregii activităţi psihice. În joc
copilul este un adevărat actor şi nu un simplu spectator. El participă, cu toată fiinţa
lui la îndeplinirea obiectivului jocului, realizând în felul acesta o învăţare
autentică. Jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activizare al şcolarului mic, de
stimulare a resurselor sale intelectuale şi de dezvoltare a creativităţii.
Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecţiei cu scopul de:
- a familiariza elevii cu unele concepte matematice;
- a consolida cunoştinţele însuşite;
- a cultiva unele calităţi ale gândirii;
- a evalua cunoştinţele însuşite.
Unele jocuri oferă posibilitatea tratării diferenţiate a elevilor.

,,Cât fac?”

Grupa I cu copii subdotaţi: ▫ 3 ori 3 şi cu 3 şi cu 2 legat de 3;

▫ 6 ori 6 şi cu 6 şi cu 2 legat de 6 ;
Grupa a-II-a cu copii dotaţi: ▫ 9 ori 4 şi cu 44 şi cu 3 legat de 4;
▫ 6 ori 6 şi cu 46 minus 36 şi cu 3 legat de 6.
Jocurile realizate prin muncă independentă permit formarea unei imagini clare
asupra lacunelor elevilor s-au a progreselor înregistrate, ajutând astfel
preîntâmpinarea rămânerii în urmă şi stimularea unor aptitudini.

67
 „Completează şirul”

2 4 6 __ __ __ __;
1 3 7 __ __ __ __;
,,Care sunt vecinii”

___ 7 ___ 36 ___ 38 ___ 40 ___;

___ 60 ___ 89 ___ 91 ___ 71 ___ .

Pentru dezvoltarea flexibilităţii gândirii:

,,Ce semne corespund?”

3  7 = 10 9 1=8 3  7 = 21 93=3
5555=1 8  8  8  8 = 65

Jocuri la care se foloseşte munca pe echipe:

,,Cine găseşte mai repede câturile corecte“

72 : 8 35 : 7 36 : 4
____________ ____________ _______________
7 9 8 5 4 8 6 9 4

Întrecerea pe grupe sprijină colaborarea între elevi, stimulează forţele

colective în vederea obţinerii unui loc mai bun în clasamentul echipelor.
Unele jocuri pot evidenţia mai bine valoarea practică a cunoştinţelor de
matematică. Prin jocurile ,,La magazin“; ,,La librărie“elevii efectuează operaţii
matematice subordonate unui scop practic, acela de a face cumpărături. Astfel de
jocuri oferă şi posibilitatea exersării elevilor într-o atitudine civilizată.
Un capitol atractiv pentru elevi, deşi mai dificil, nu atât prin rezolvarea ce o
cere, cât mai ales prin felul ,,ascuns“ în care sunt date numerele, cu care urmează
să opereze elevii îl constituie problemele de perspicacitate. Şcolarul mic manifestă
mereu dorinţe atractive, plăcute, interesante, dacă sunt presărate cu momente, care
dau senzaţia că sunt jocuri, cu toate că aceste activităţi solicită mult mai mult
atenţia, gândirea şi imaginaţia.
Jocurile organizate sub formă de concurs, gen „Cine ştie, câştigă", contribuie
la dezvoltarea atenţiei, imaginaţiei şi creativităţii elevilor. Exemplific: „Jocul în
lanţ", „Rezolvă şi dă mai departe!", jocuri care contribuie şi la formarea
deprinderii de a opera cu tehnicile de calcul învăţate. La semnalul dat se începe, în
scris (pe tablă sau pe fişe) rezolvarea sarcinii didactice într-un timp stabilit. Oral:
elevul numit de conducător, adresează o întrebare ce solicită calcul mintal unui

68
coleg ales de el. Acesta, dacă răspunde corect creează un exerciţiu şi cere rezultatul
altui coleg. Câştigător va fi cel care a creat şi a rezolvat corect cele mai multe
exerciţii şi va primi Diploma micului matematician.
Jocul „Ce se poate întreba?", dezvoltă la elevi spiritul de inventivitate şi
contribuie la formarea deprinderii de a stabili corect raportul dintre datele
problemei enunţate. Elevii au ca sarcină să formuleze cât mai multe întrebări
posibile.
Concursuri se pot organiza şi-n grupe de câte 4 elevi sub forma jocului
„Cursa-n patru". Sunt indicate câte o pereche de numere pentru fiecare echipă.
Membrii ei folosesc semnele operaţiilor învăţate şi calculează repede şi corect.
De exemplu (12;4):
12 + 4 =; 12 - 4 =; 12 : 4 =; 12 x 4 =, sau
12 + 4:4-4x12 =
La clasa a III-a, la „Înmulţirea numerelor naturale", elevii s-au angajat în
activitatea de tipul „Ajută-ţi echipa să câştige!". În desfăşurarea acestei activităţi
a fost respectat principiul cooperării. Elevii au avut ca sarcină să aleagă din
figura dată, un număr din caseta gri şi un număr din caseta albă şi să afle produsul
lor. Echipa câştigătoare rezolvă corect cele mai multe exerciţii în timpul stabilit.
6 2 112 3
5 102 100 110

5 0 4 96

Am observat că:
- în cadrul fiecărei echipe elevii au cooperat;s-a creat o atmosferă ce a stimulat
participarea şi a anihilat teama de eşec;
- cooperarea a stimulat interacţiunile din echipă, încurajând comunicarea şi
socializarea;
- s-a realizat un tip de învăţare prin care copiii învaţă unul de la altul;
- în cadrul echipei, cooperarea ajută mai bine la conturarea unei imagini pozitive
de sine, la stimularea încrederii în propriile forţe;
- cooperarea încurajează învăţarea mai mult decât competiţia.
Valoarea jocului didactic matematic este subliniată, mai ales, sub aspectul
contribuţiei lui la dezvoltarea intelectuală (prin joc, copilul învaţă să perceapă,
să observe, să denumească, să analizeze, să sintetizeze, să compare, să
generalizeze). Elevul deprinde tehnica unor răspunsuri prompte şi complete Prin
joc, activitatea matematică devine un mijloc de educaţie intelectuală pentru că:
• se face trecerea de la acţiunea practică spre cea mintală;
• se realizează trecerea de la reproducerea imitativă la combinarea
reprezentărilor în imagini;
• favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative.

69
 Prin jocul „Găseşte soluţia!", elevii observă valorile pe care le pot lua
literele a + b + 4 = 18. Folosind comutativitatea adunării pot găsi şi restul
soluţiilor.
10+4+4→(a=10, b=4)
6+8+4→(a= 6, b=8)
11+3+4→(a=11, b=3)
7+7+4→(a = b =7)
5+9+4→(a= 5, b=9)
8+6+4→(a= 8, b=6)
...................................................

Compunerea de probleme duce la exersarea gândirii creatoare a elevilor. Prin

formularea întrebării problemei, elevii rezolvă sarcina didactică a jocurilor
„Formulează-mi întrebarea!", „Ce pot întreba?"
Se porneşte de la cele mai simple probleme. De exemplu:
Dan are 9 creioane, din care dă Anei 2. Ce putem afla?
Se pot formula întrebările:
Câte creioane au cei doi copii?
Cine are mai multe şi cu cât?
Cine are mai puţine şi cu cât?
Cu câte creioane rămâne Dan?
Aceste întrebări, întrebări parţiale, pot fi „paşi" ce conduc spre soluţia şi
întrebarea finală a problemei.
Formarea la elevi a priceperii de a opera cu schemele grafice în rezolvarea
problemelor de matematică este suportul înţelegerii problemei. Schema grafică
reprezintă o expresie abstractă care are un caracter intuitiv. Folosind schema
grafică, copilul are impresia că se joacă, îl atrage şi constituie un pas în
pătrunderea în esenţa problemei.
La clasa a III-a, în manualul de matematică (Editura Petrion), exerciţiul dat
pentru consolidarea cunoştinţelor despre înmulţirea numerelor, a fost transformat
în jocul didactic „Observă schema şi rezolvă problema!". Elevii au avut ca
sarcină să completeze figurile, să compună probleme şi să le rezolve:

206 288 813 117 3

x x

+ -
Fig. 1 ― Fig. 2

70
 Jocul didactic matematic redă caracterul practic-aplicativ al informaţiilor
matematicii. Sunt situaţii când sarcina jocului cere rezolvarea unei aplicaţii
practice pe baza cunoştinţelor pe care le posedă elevul:
• calcularea restului („La cumpărături");
• aproximarea lungimii unor obiecte, capacitatea unui vas, „din ochi", a masei
unui corp prin „cântărire" în mână şi verificarea prin măsurători reale („Eu cred
că are ..., tu ce zici?");
• operaţii cu obiecte concrete, sume de bani, distanţe parcurse etc.
Fiecare joc, poate fi considerat un util exerciţiu de gimnastică a minţii. Elevii
participă şi la jocurile cu conţinut geometric:
1. „Reconstituiri" (elevii trebuie să asambleze diferite fragmente de forme
geometrice pentru a obţine un pătrat);
2. ,,Cine a găsit mai multe pătrate, dreptunghiuri, triunghiuri?”

3. „Continuă" (elevii găsesc regula pentru a

completa)

7 9 6 ... ...

4. „Corectează" (elevii găsesc regula pentru a completa)

VI – IV = IX R: VI + IV = X

Valoarea formativă a jocului logic reiese din modul cum acţionează asupra
capacităţii de învăţare a copiilor prin sarcinile didactice stabilite şi se poate
concretiza în:
• participarea activă şi conştientă a copilului în rezolvarea sarcinii;
• operarea cu structuri logice;
• interiorizarea operaţiilor logice ca rezultat al acţiunilor obiectuale
nemijlocite, dirijate;
• acţiunea copilului asupra obiectelor în lumina unor principii logice, implicate
în acţiune;
• stimularea intelectuală a copiilor.
Cunoaşterea şi conştientizarea numeraţiei şi operaţiilor matematice, la
şcolarul mic s-a realizat pornind de la operarea acţională cu obiecte concrete. În
vederea optimizării însuşirii corecte şi conştiente a numeraţiei. Elevii au utilizat
truse individuale cu cifrele pe cartonaşe scrise pe o faţă, iar pe cealaltă faţă,
figurine. Pentru a verifica însuşirea corectă a corespondenţei dintre cantitate şi
cardinalul numărului le cerem să ridice cartonaşul cu cifra corespunzătoare unui
71
număr, utilizând „Jocul numerelor". Pentru consolidarea şi fixarea deprinderilor
de numărat, dezvoltarea spiritului de observaţie, a memoriei vizuale se utilizează
jocurile „Ce numere lipsesc?", „învăţăm să numărăm".
Drumul de la concret la abstract este parcurs prin jocul „Şi eu, şi voi".
Învăţătorul aşează pe catedră 4 mere, cere elevilor să scoată din trusă tot atâtea
figurine câte mere văd pe catedră. Se desenează conturul a tot atâtea mere pe tablă,
în caiete; sub fiecare măr se desenează câte un cerc, iar sub fiecare cerc, câte o
linie, apoi câte un punct. Elevii descoperă că sunt 4 puncte pentru că au tot atâtea
linii, tot atâtea cercuri, tot atâtea mere câte mere sunt pe masă.
Punctul de plecare în formarea unor operaţii mintale la şcolarul mic îl
constituie acţiunea externă cu obiecte concrete (după P. I. Galperin). în acest sens
copiii pot fi implicaţi în jocuri didactice ca: „Unu la unu", „Jetoane aranjate",
„De câte ori ai grupat?".
Jocul didactic aduce varietate în exerciţiul matematic, uşurând calea spre
formarea deprinderilor. Folosind jocul „Ce număr obţin?", se parcurg etapele
formării unei deprinderi:
• elevii sunt familiarizaţi cu conţinutul prin instrucţia verbala şi demonstrarea
de către conducătorul jocului („Ce număr obţin dacă adun sfertul lui 24 cu
jumătatea lui 40?"). Se foloseşte numărătoarea cu bile pentru jumătatea lui 40 sau
reprezentarea grafică pentru 24.
• învăţarea analitică în unităţi mai mici (aflarea sfertului şi a jumătăţii)
• organizarea şi sistematizarea exerciţiilor rezultate (adunare, împărţire)
conduc spre sintetizare şi automatizare (scrierea în lanţ a operaţiilor:
24 : 4 + 40 : 2
• perfecţionarea deprinderii de calcul atunci când elevul dă răspunsul corect,
rapid, fără ezitare; este deprins să înveţe matematica gândind.
în vederea consolidării şi verificării deprinderilor de calcul se foloseşte şi jocul
didactic matematic „Ce pereche este mai mare?". Elevii au rezolvat exerciţii de
adunare şi de selectat suma cea mai mare. Pe tablă sunt scrise perechile de numere

29 şi 2 26 şi 39 R: 49, 45, 33, 65, 39, 42

15 şi 30 8 şi 31
17 şi 16 0 şi 42

Se stabileşte un timp de lucru. Aprecierea răspunsurilor se face cu participarea

clasei. Răspunsurile scrise pe fişe sunt confruntate cu cele de pe tablă (au fost
acoperite în timpul lucrului).
Deprinderea de a compune exerciţii folosind operaţiile învăţate şi rezultatul dat se
poate exersa prin jocul „Cum se poate obţine?". în apreciere se acordă câte 1
punct pentru utilizarea unei operaţii.
Exemplu:
36

72
 18 + 18
36 : 1 20 + 30 – 14
40 - 4 6x 5+ 6
6x 6 20 : 2 + 26
9x 4 48 : 6 + 6 x 5 – 2, etc.

Elevii pot lucra (individual, în perechi sau în echipă) ce indică sarcinile

jocurilor matematice prezentate la panoul din clasă sub genericul „Prin jocuri
didactice, învăţăm !".
Pentru jocul „Completează !
1) Şcoala „ Gabriel Drăgan" din Nicoreşti a organizat o expoziţie la muzeul de
istorie în perioada 5 – 14 mai 2008. Observaţi şi completaţi:

În ziua de 10 mai au fost………… vizitatori.

În zilele de……….. au fost mai mult de 40 de vizitatori.
Cei mai mulţi vizitatori au fost………………

70
60
50
40
30 Vizitatori
20
10
0

5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

2) Găseşte numerele lipsă:

1  1 4 10 5
= ; ;  = =
3 15 6  3
3) Compară, apoi completează fiecare grup de note:

2 3 c 4c c

4 4 4
doi timpi trei timpi patru timpi

Jocurile didactice au o valoare formativă ce rezultă din faptul că în cadrul

lor se exersează calităţile atenţiei, voinţei, gândirii. Formativul se realizează prin
intermediul informativului.Ca material didactic se pot folosi trăistuţe cu scrisori,
bilete cu exerciţii ce conţin greşeli. Introducerea în joc se realizează prin versuri
ca:
73
 Să gândiţi, să socotiţi
Şi jocul să-1 isprăviţi. - = 5
Completaţi, încât pe orizontală + - +
Să fie adevărat 7 + 2 =
Cum Sandu le-a calculat, = = =
Calculaţi şi vertical - 1 =
Nu numai orizontal !

Eu, feciorul lui Păcală, Câteva scrisorele

Ce-1 cunoaşte-ntraga ţară Cu mici păcăleli
Că tot râd şi tot glumesc Căci de ce s-o ocolesc?
Şi pe mulţi îi păcălesc Aş vrea să vă păcălesc
Vă trimit prin Moş Arici Şi mă iscălesc aici
În trăistuţa cu arnici. Şugubăţul Păcălici.

Învăţătorul arată că Păcălici a trimis copiilor bilete cu exerciţii în care a

strecuratgreşeli pentru a-i păcăli. Jocul didactic „Unde este greşeala?" are ca
scop; dezvoltareagândirii convergente, a capacităţii de sesizare a greşelilor,
antrenarea atenţiei şi a spiritului de observaţie, iar ca sarcină didactică:
sesizarea şi corectarea greşelilor.
Trăistuţa cu scrisori-problemă antrenează elevii în jocul didactic „Citeşte,
apoi rezolvă", care are drept început şi sfârşit versuri ca
Am venit la voi copii Pentru azi atât a fost
Cu o traistă fermecată În curând veni-voi iarăşi
Tu să încerci să scoţi din ea Cu-a mea traistă cu poveşti,
O problemă minunată Ce-ar vrea să vă găsească
Ce-o rezolvi cât poţi de-ndată Mai cuminţi şi mai isteţi.
……………………………………………………………….

Ghicitorile-matematice sunt aşteptate în lecţie de copii. Dau exemplu:

Pune un 10
La 15
Eu tac, iar tu spune cât fac?
Şi 50
La 20

Elementul cognitiv se împleteşte cu cel distractiv şi emotiv, cu elementul de

aşteptare şi de surpriză. Alternarea dintre solicitare şi recreere face ca jocul
didactic matematic să devină un mijloc de deconectare pentru copil.
Utilizând conceptele specifice matematicii şcolarii clasei a III-a se angajează
în aritmogrife, scriind numerele care lipsesc.

74
Orizontal:
1. □ Dublul lui 10. □ Număr format din zeci şi unităţi, folosind cifra 3.
2. □ Succesorul lui 3. □ O sută de 9 ori.
3. □ Cel mai mic număr natural, având 1 2 3 4 5
cifrele: 4, 8 şi 2. □ Zero. 1
4. □ 6x (2 x 5). 2
5. □ (7 x 10 ) + 9. 3
4
5

Vertical
1. □ Dublul lui 121. □ Predecesorul lui 8.
2. □ Nici o unitate. O Cel mai mic număr scris cu cifrele 9, 6 şi 4.
3. □ Cel mai mare număr scris cu cifrele distincte 8, 0 şi 9.
4. □ 3x10.
5. □ 3x100.

Elevii pot formula ei înşişi titlurile pentru joc, luând în calcul ceea ce au
făcut. Aşa se explică alegerea titlului jocului prezentat „Noi gândim, rezolvăm şi
ne verificăm".
Jocurile didactice matematice sunt un mijloc eficient pentru realizarea
sarcinilor educaţiei morale contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine,
autocontrolului, spiritului de independenţă, disciplinei conştiente, perseverenţei,
sociabilităţii, subordonarea intereselor individuale celor colective, precum şi a
altor calităţi de voinţă şi trăsături de caracter, implicând trei dimensiuni: cognitivă,
afectivă şi practică.
Iau ca exemplu jocul „Cine rezolvă mai repede?". În desfăşurarea acestui
joc, fiecare copil este animat de dorinţa de a rezolva cât mai repede şi corect
exerciţiile indicate. Regula cere ca toţi copiii să-nceapă jocul în acelaşi timp şi să
respecte indicaţiile date de conducător.
Pentru a nu fi depunctat, copilul este nevoit să se stăpânească, să rezolve
repede şi corect exerciţiile. În felul acesta fiecare copil învaţă să-şi autoregleze
activitatea, să fie organizat şi disciplinat.
Sunt jocuri didactice care ajută la dezvoltarea spiritului de independenţă
(„Labirint matematic", „Robotul socoteşte", „Lanţul", „Rebus matematic"
etc).
Jocul „Haideţi la întrecere !", are ca scop dezvoltarea atenţiei şi a gândirii
logice; formarea deprinderii de a rezolva corect exerciţii; formarea si
cultivarea simţului estetic.
Cultivarea simţului estetic (a înclinaţiei spre frumos) este un obiectiv al
educaţiei estetice care se realizează şi prin intermediul folosirii jocului didactic la
şcolarii mici (prin folosirea cretei colorate, a creioanelor colorate pentru scrierea

75
exerciţiilor la tablă, pe fişe, în caiete, aranjarea diferitelor forme utilizate în joc,
etc).
Jocul didactic matematic este un prilej de depistarea şi dezvoltarea
aptitudinilor speciale. Primii muguri ai aptitudinilor matematice, constau în:
- perceperea corectă şi fără dificultate a datelor şi relaţiilor matematice;
- generalizări rapide a unor reguli, scheme de acţiune matematică;
- mobilitate în efectuarea operaţiilor matematice, în compunerea de probleme;
- înţelegerea şi utilizarea simbolurilor matematice cu uşurinţă;
- rezolvarea cu uşurinţă şi-n timp record a sarcinilor;
- găsirea de soluţii inedite.
Prin jocurile didactico-matematice deprindem elevii să se autoaprecieze, să
aprecieze pe coechipieri just, îi învăţăm să capete încredere în forţele proprii, îi
ajutăm să se cunoască unii pe alţii, să se autocunoască.
Şi prin jocurile matematice cunoaştem capacităţile fiecărui elev, înlăturăm
lacunele din pregătire, îi ajutăm să depăşească posibilele obstacole.
Pornind de la ideea că jocul este un prilej de cunoaştere a copilului, prezint
câteva repere urmărite studiind elevul B. P., din clasa a III-a:

I. Procese intelectuale şi stilul de muncă:

1. Nivelul de inteligenţă al elevului: putere de judecată, capacitate de înţelegere,

priceperea de a sistematiza, de a desprinde esenţialul, de a stabili legături.
Nivel de inteligenţă
Foarte inteligent Inteligent Mijlociu Mai scăzut
X

2. Memoria.
Foarte bună Bună Suficient Slabă
dezvoltată
X |

3. Limbajul.
Vocabular bogat, Exprimare uşoară Vocabular redus, Exprimare săracă,
exprimare şi corectă exprimare incorectă
X

4. Cum lucrează, stil de muncă.

a) lucrează:
- sistematic
76
 organizat,
- inegal - alternează cu perioade de delăsare,
- neglijent, improvizează răspunsurile.
b) sârguinţa (hărnicia).
Foarte Sârguincios Puţin Deloc sârguincios
sârguincios sârguincios
X

c) independenţă, creativitate:
inventiv, cu manifestări de creativitate,
-ocazional are iniţiativă, manifestă independenţă
- lucrează stereotip,
-nu manifestă deloc iniţiativă şi independenţă.

II. Conduita în timpul jocului

1. Interesul, participarea la joc.
participă activ;
-manifestă interes inegal, fluctuant;
-se lasă greu antrenat, participă numai când este direct solicitat;
-inactiv, numai observaţiile repetate îl aduc la ordine.
2. Disciplina în timpul jocului.
 disciplinat, este receptiv la observaţii şi îndreptări;
-disciplinat numai în condiţiile de supraveghere directă, nereceptiv la cerinţele
jocului;
-indisciplinat, atrage şi pe alţii în abateri.

III. Activitatea şi conduita elevului în colectiv în timpul jocului.

1. Cum participă la viaţa colectivului:
- mai mult retras, izolat;
- lucrează numai din obligaţie;
- lucrează fără iniţiativă;
autoritar, bun organizator şi animator al colectivului.

2. Cum este privit de partenerii de joc:

bun coleg, sensibil la problemele celorlalţi;
-preocupat mai mult de sine, egoist, individualizat.

IV- Trăsături de personalitate.

77
 1.Firea şi temperamentul elevului
a) introvertit - extravertit
 deschis, comunicativ, sociabil;
- închis, rezervat, puţin sociabil.
b)
- impulsiv, nestăpânit;
energic, vioi, uşor adaptabil;
- liniştit, reţinut, lent;
- rezistenţă redusă la efort.
c) dispoziţia afectivă generală
 vesel, optimist;
- visător, înclinat spre meditaţie, singurătate;
- mai mult trist, uneori deprimat cu o umbră de melancolie.

2.Echilibrul emotiv
- hiperemotiv, excesiv de timid, emoţiile îi dezorganizează performanţele;
- emotiv, fără reacţii dezadaptative;
-controlat, stăpânit;
calm, echilibrat, uneori nepăsător.
3.Trăsături dominante de caracter
a) pozitive:
-modestie;
spirit critic şi autocritic;
-hotărâre;
-onestitate,
b) negative:
-opuse celor menţionate mai sus.

Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor, jocul didactic

matematic completează pregătirea elevilor şi sporeşte interesul acestora
pentru studiu, aflat în fază incipientă.
În condiţiile unei clase eterogene, pentru proiectarea, organizarea şi
desfăşurarea activităţilor din ciclul primar, se respectă principiul individualizării.
Învăţătorul formulează sarcini care să răspundă particularităţilor individuale
ale fiecărui elev din clasă, stimulând în acest mod dezvoltarea elevului. Antrenarea
fiecărui elev în rezolvarea sarcinii didactice a jocului matematic este asigurată
numai atunci când învăţătorul îşi cunoaşte bine elevii pentru a-i încuraja pe fiecare,
după nevoi şi posibilităţi. Fiecare elev va evolua potrivit ritmului şi posibilităţilor
sale fizice şi psihice.
Prin antrenarea proceselor intelectuale ale fiecărui elev se imprimă, acţiunii
de învăţare, prin jocul matematic, un pronunţat caracter activ şi formativ.

78
 Succesul obţinut de copil îi creează motivaţia necesară în activitatea de
învăţare. Jocul matematic este un prilej de a-1 motiva intrinsec pe elevul care
devine interesat de matematică, prin manifestarea curiozităţii, angajarea în
rezolvarea sarcinilor didactice din revistele „Matematică aplicată Cangurul", din
culegerile de jocuri publicate.
Prin intermediul jocului matematic, şcolarul mic se angajează în explorare
(manifestarea nevoii de căutare şi dobândire de noi cunoştinţe pentru a lămuri o
situaţie problemă). S-a observat că în ciclul primar se manifestă o explorare
spontană (elevii foarte buni caută în multe direcţii, prin încercări şi erori să
dibuiască rezultatul )şi o explorare organizată, manifestată prin acţiuni selectate
şi orientate spre rezolvarea sarcinilor cu conţinut matematic de către ceilalţi elevi.
Consider că activitatea de explorare nu trebuie făcută pe exerciţiu-joc de
acelaşi tip cu precedentul deoarece scade valoarea formativă a acestuia. În jocul
„Găseşte-1 pe al III-lea!" formularea poate fi de genul: 10 = x + 5 după ce s-a
lucrat 2 + x = 7. După astfel de căutări, elevii descoperă regula de aflare a
necunoscutei şi o scriu folosind simbolurile:
S = T1 + T2
T 1 = S - T2
T2 = S – T1
Explorarea este privită ca o metodă de învăţare ce asigură trăinicie
cunoştinţelor.
Asociată cu explorarea este investigarea (manifestarea nevoii de studiere
minuţioasă a unei anumite sarcini didactice pentru a descoperi ceva). în jocul
matematic „Descoperă regula şi continuă", elevul studiază cu atenţie numerele
date, caută regula pentru a putea continua. în cazul în care nu reuşeşte, intervine
învăţătorul, dar în mică măsură pentru ca intensitatea investigării să nu scadă prea
mult.
După o evaluare la matematică, sub forma unor jocuri matematice, s-au
prezentat rezultatele elevilor într-un tabel nominal, fiecare elev cu calificativul
obţinut. Elevii sunt solicitaţi să completeze tabelul, apoi să reprezinte grafic
rezultatele:

Calificativul I S B FB
Număr elevi 1 2 7 8

1
Vezi Asaftei, P., (coord.), 2004, „Ghid de pregătire a examenului de definitivat la matematică, învăţători
/ institutori", Ed. Caba, Bucureşti, p. 262 - 267.
79
 20

15
Frecvenţa
10

0
I S B FB
Fiecare coloană dreptunghiulară reprezintă o mulţime de elevi care au acelaşi
calificativ. S-au făcut interpretări de genul:
• numărul elevilor cu FB este dublul celor cu B;
• numărul elevilor cu B şi FB este semnificativ mai mare decât numărul celor
cu I şi S.
La clasele I - IV, programa prevede noţiunea de estimare {evaluarea cu
aproximaţie a unei mărimi, valori pe baza unor date incomplete). Aproximarea se
caracterizează prin manifestarea nevoii de a stabili valoarea apropiată a unui
număr, a unei mărimi. Ca activităţi de învăţare se folosesc:
• exerciţii-joc de estimare a distanţelor cu ajutorul pasului „Sunt cam ...";
• jocuri de estimare a numărului obiectelor din mediul cotidian („Cred că are...",
„Are cam ...");
• exerciţiu-joc de verificare cu ajutorul obiectelor a operaţiilor mentale de
adunare, scădere, înmulţire, împărţire („Este ...");
• exerciţiu-joc de estimare a rezultatului unei operaţii cu numere folosind
rotunjiri la sute sau zeci ale numerelor date („Cred că rezultatul este ...").
Cu mărimile de acelaşi fel, şcolarii mici realizează acţiunea de comparare
(stabilirea asemănărilor şi deosebirilor), în jocurile matematice „Compară-le!",
„Se aseamănă prin ...", „Se deosebesc prin ..."
În situaţia în care, elevul raportează o mărime la o unitate de măsură dată,
înseamnă că realizează măsurarea acelei mărimi. Pentru acest lucru se utilizează:
• exerciţii-joc de măsurare cu unităţi nestandardizate şi standardizate, a unor
obiecte;
• exerciţii-joc de măsurare a capacităţii şi masei unor obiecte;
• exerciţii-joc de măsurare a duratei.
Din exemplele date reiese caracterul practic aplicativ al matematicii1
folosindu-se exerciţii-joc şi jocuri didactice cu valenţe formative deosebite.
Abordarea interdisciplinară a matematicii conduce la diminuarea
supraîncărcării elevilor. Formarea competenţelor de bază este o ocazie de a-i
pregăti pe elevi pentru a se descurca în împrejurări neprevăzute de manuale prin
conexiuni şi structurări de informaţii.

80
 Ca activităţi de învăţare, prin jocul matematic, în viziune interdisciplinară se
folosesc:

• ordonarea cronologică a unor date, evenimente;

• compararea duratelor unor activităţi;
• completarea şi prelucrarea unor date culese din diverse domenii;
• formularea de probleme folosind datele culese în urma măsurătorilor,
constatărilor; utilizarea expresiilor: cel mult, cel puţin, a operatorilor logici: şi,
sau, nu în situaţii diverse;
• formulări de predicţii bazate pe experienţe;
• transpunerea unor enunţuri simple din limbaj matematic simbolic în limbaj
cotidian şi invers;
• simularea efectuării unor operaţiuni bancare, etc.
La clasa a IV-a, elevii sunt invitaţi să observe reprezentarea obţinută în urma
sondajului făcut pentru a se stabili ce teme preferă pentru lectura suplimentară şi să
completeze propoziţiile alăturate în jocul „De-a fracţia".
• Lecturile preferate ale elevilor sunt ..., acestea reprezentând ... din numărul
total de elevi chestionaţi.
• Urmărind legenda, continuaţi clasificarea
completând:

Basme

Descrieri

Călătorii

Poezie

1. Basmele reprezintă … ;
…

2. ………. reprezintă ;…
…

…
3. ………. reprezintă ;
…

4. ………. reprezintă ;… .
…
Pe baza datelor completate pot formula probleme.

81
 Utilizarea jocurilor didactice matematice presupune o antrenare plenară a
personalităţii elevilor, a componentelor intelectuale, afective şi volitive.
Materialele de specialitate, experienţa la clasă ne învaţă că jocul didactic
satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, generată de
trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice şcolarului mic, iar valoarea sa formativă
răspunde cerinţelor actuale, accentul cade pe formarea şi dezvoltarea capacităţilor
mintale şi atitudinilor în baza unei cantităţi de informaţie mai redusă.

III. 2. Rolul învăţătorului în pregătirea, conducerea şi îndrumarea

jocului didactic matematic
„Dascălul adevărat este făclia
care se stinge luminând”
(Ion Drăgan)

Jocul fiind o activitate importantă în evoluţia psihică a copilului, se impune ca

sarcină de prim ordin, pregătirea, conducerea şi îndrumarea pedagogică de calitate
a acestuia, de către învăţător cu răbdare, tact, spirit inventiv, fără a stingheri
spontaneitatea şi a frâna iniţiativa în acţiune a copilului.
Eficienţa jocului didactic matematic depinde de felul în care învăţătorul ştie
să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul
în care ştie să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări
şi răspunsuri, indicaţii, explicaţii, aprecieri, de priceperea şi de spiritul de
creativitate reflectate în materialul didactic folosit.
În utilizarea jocurilor didactice cu conţinut matematic se va ţine seama de
particularităţile de vârstă ale elevilor, nu se va trece la un conţinut nou, dacă
vechiul conţinut nu este însuşit temeinic .
Numai printr-o bună organizare, prin dozarea efortului în funcţie de vârstă, de
cunoştinţele existente, jocurile didactice pot conduce la obţinerea unor bune
rezultate în însuşirea noţiunilor la matematică.
Instruirea în spiritul jocului este o orientare metodologică importantă, în
jurul căreia gravitează întreaga teorie a instruirii de tip şcolar.
Jocul didactic poate fi implicat în elaborarea strategiilor instruirii organizate
la şcolarul mic. Dacă şcolarii mici sunt puşi în situaţia de a rezolva anumite sarcini
didactice în spiritul jocului, se activizează motivaţia intrinsecă, interesul, plăcerea.
Astfel, jocul nu apare ca o joacă, ci ca o modalitate ingenioasă de stimulare a
activităţii de învăţare.
Practica demonstrează că în şcoala primară jocul nu poate fi în afara
preocupărilor învăţătorului de a se perfecţiona sub aspect metodologic. Sintagma
„măiestrie pedagogică" încorporează în ea şi ceea ce înseamnă promovarea
spiritului jocului în procesul instruirii.

82
 Pentru o abordare cât mai completă şi cât mai convingătoare a instruirii
şcolarilor mici în spiritul jocului se înţelege că acesta trebuie să-şi găsească
aplicabilitate în lecţii. Cel mai important lucru este acela de a crea o atmosferă de
joc pentru buna desfăşurare a demersului didactic în aşa măsură încât atunci când
elevii aud clopoţelul să le pară rău că s-a terminat lecţia.
Reuşita jocului didactic este condiţionată de proiectarea, organizarea şi
desfăşurarea lui metodică sub directa conducere şi îndrumare a învăţătorului.
Învăţătorului i se cere o bună pregătire psiho-pedagogică, ştiinţifică şi metodică,
pentru a-1 ajuta să eficientizeze lecţia prin alegerea celor mai adecvate metode.
Se poate spune că o activitate matematică în care se foloseşte jocul didactic
devine ca o situaţie problemă, iar rezolvarea ei se găseşte în pregătirea
minuţioasă a activităţii: alegerea jocului didactic potrivit, a materialului
corespunzător, potrivirea momentului când trebuie folosit, stabilirea modului în
care se vor fructifica rezultatele.
Pentru buna desfăşurare a jocului se au în vedere cerinţele2:
• pregătirea jocului didactic;
• organizarea judicioasă a acestuia;
• respectarea momentelor jocului didactic;
• respectarea ritmului jocului, alegerea unei strategii de conducere
potrivită;
• stimularea elevilor în vederea participării active la joc;
• asigurarea unei atmosfere prielnice pentru joc;
• varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor
variante de joc);
• controlul rezolvării sarcinilor şi evaluarea finală.
Pregătirea jocului didactic presupune:
• studierea atentă a conţinutului acestuia, a structurii sale;
• pregătirea materialului didactic (confecţionarea sau procurarea lui);
• elaborarea proiectului jocului didactic.
O bună proiectare a jocului trebuie să ţină seama de:
1. identificarea obiectivelor (în ce scop voi face?)
2. selectarea conţinuturilor (Ce voi face?)
3. analiza resurselor (Cu ce voi face?)
4. stabilirea sarcinilor de învăţare (Cum voi face?)
5. stabilirea instrumentelor de evaluare (Cât s-a realizat?)
Obiectivele operaţionale oferă posibilitatea alegerii corecte a conţinutului
jocului şi solicitării precise a capacităţilor de învăţare necesare atingerii lor.
Resursele educaţionale se referă la:
• resurse materiale (material didactic, mijloace de învăţământ etc);

2
Neagu, M, Petrovici, C, Op. cit., p. 97.

83
 • resurse psihologice (disponibilităţile elevului): capacităţi intelectuale,
aptitudini, atitudini etc.
Organizarea jocului didactic are o influenţă favorabilă asupra ritmului de
desfăşurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus şi necesită o
serie de măsuri:
• împărţirea elevilor în funcţie de acţiunea jocului;
• reaşezarea mobilierului în vederea rezolvării optime a sarcinii;
• distribuirea materialului necesar desfăşurării jocului (de regulă, la
începutul activităţii de joc pentru a facilita înţelegerea explicaţiilor învăţătorului
referitoare la desfăşurarea jocului).
O altă cerinţă pentru buna desfăşurare a jocului o constituie respectarea
momentelor jocului didactic:
1. introducerea în joc (se face în funcţie de tema jocului, fie printr-o
descriere deschisă cu efect motivator, fie prin expunere, povestire, ghicitori cu
privire la titlul jocului sau la materialul folosit, sau prin prezentarea materialului
ori enunţând direct titlul jocului).
2. anunţarea titlului jocului şi a obiectivelor (cât mai sintetic: Astăzi
vom organiza jocul... El constă în ...).
3. prezentarea materialului didactic (cât mai explicit, axat pe
obiectivele urmărite şi pe modul de mânuire corectă a acestuia - frumos colorat,
atrăgător, cu elemente clare şi uşor de recunoscut).
4. explicarea jocului - moment cheie în desfăşurarea ce vizează:
• înţelegerea sarcinii (sarcina să fie accesibilă, atractivă, să incite
curiozitatea copilului, să trezească interesul);
• precizarea regulilor jocului;
• prezentarea conţinutului jocului (principiul succesiunii şi al
gradării);
• precizarea sarcinilor conducătorului de joc.
5. fixarea regulilor (când acţiunea este mai complexă sau când elevii au
o capacitate mai redusă de înţelegere).
6. executarea jocului
• începe la semnalul conducătorului jocului;
• se desfăşoară într-un anumit ritm pentru că timpul este limitat;
• se menţine atmosfera de joc, evitându-se monotonia;
• este stimulată iniţiativa, inventivitatea elevilor;
• elevii cooperează (în grup, echipă, pereche) sau lucrează
independent;
• se urmăreşte comportarea elevilor, modul în care respectă regulile,
rezolvă sarcinile jocului.
Sunt situaţii când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi de genul:
• autoconducerea jocului (ei organizează);
• materialul didactic este schimbat între ei;

84
 • sarcina didactică este complicată;
• se pot introduce materiale noi;
• autocorectarea sau corectarea în grup.
Învăţătorul oferă libertate copiilor în timpul jocului pentru a spori rolul
formativ pe care acesta îl deţine în diferitele moduri de desfăşurare a unei lecţii de
matematică.
7. încheierea jocului (învăţătorul formulează concluzii şi aprecieri cu
privire la modul în care s-a desfăşurat jocul, în ce măsură s-au respectat regulile
jocului, cum s-au executat sarcinile primite, ce comportament au avut copiii, face
recomandări individuale sau colective, desemnează câştigătorii);
8. complicarea jocului - introducerea de noi variante sau a unor
materiale noi.
Învăţătorul trebuie să cunoască nivelul de pregătire al copiilor, să ţină cont
de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestora, să dea dovadă de capacitate
empatică pentru a putea organiza şi desfăşura activităţi ludice cu succes.
Ilustrez succesiunea momentelor şi modul de desfăşurare a jocului „Să
adunăm":
1. Introducere în joc.
• se poartă discuţia:
- Ce operaţii cunoaşteţi?
- Care este semnul adunării?
- Ce operaţie se potriveşte sintagmei „cu atât mai mult"?
2. Anunţarea titlului şi a activităţilor
• Se scrie pe tablă titlul jocului şi se anunţă obiectivele:
- să adunăm numere;
- să găsim suma potrivită
3. Prezentarea materialului didactic - o planşă cu numerele ce trebuie
adunate.
4. Explicarea jocului
- sarcina didactică: adunaţi numerele de aceeaşi culoare şi găsiţi suma
lor printre numerele date;
- cel care găseşte primul
rezultatul corect este conducătorul 15 31 11
jocului.
22 35 3
5. Executarea
- începe la semnalul dat de învăţător; 40 2 0
- elevii lucrează independent;
- sunt observaţi, îndrumaţi, corectaţi, 4 12 40
evaluaţi;
- este desemnat conducătorul după prima 27 74 35 99
sumă corectă;

85
- dă semnalul noul conducător;
- elevii lucrează în perechi.

Jocul se poate complica prin rezolvarea sarcinii: scrie rezultatele obţinute în

ordine descrescătoare: 99 74 35 27
6. Încheierea jocului
Sunt evidenţiaţi şi recompensaţi câştigătorii. Se fac aprecieri asupra
comportamentului elevilor în timpul lucrului şi se fac recomandări individuale şi
colective.
Pentru a antrena în joc cât mai mulţi elevi se va da suficient timp de gândire
şi vor fi întrebaţi mereu alţi elevi, deoarece rezultatele adunărilor date spre
efectuare pot fi găsite de mai mulţi elevi ai clasei.
Rolul învăţătorului este acela de a contribui la orientarea şi coordonarea
jocului, de a ajuta copiii să-şi clarifice scopul şi rolul urmărit.
Practica demonstrează că diferite forme de activitate educativă dobândesc
eficienţa maximă atunci când corespund posibilităţilor reale ale copiilor, când
satisfac nevoile spirituale de cunoaştere, de destindere, când sunt bine pregătite şi
îndrumate sistematic.
Modalităţile de îndrumare a jocului pot fi clasificate în funcţie de poziţia
învăţătorului faţă de joc:
- o îndrumare din interiorul jocului - învăţătorul este participant direct la
joc, iar
copilul asimilează sugestia adultului cu uşurinţă;
- o îndrumare din exterior prin menţinerea relaţiei educator - educat.
Intervenţia învăţătorului în jocul copilului determină transformarea jocului simplu
în joc complex.
În munca de îndrumare, dragostea şi exigenţa faţă de copil se împletesc
organic cu respectul pentru tot ce face şi creează copilul. Învăţătorului îi revine
sarcina de a alege şi a-i învăţa pe elevi jocuri cât mai utile, de a le conduce cu tact
până când se vor forma conducători chiar dintre elevi. Prin atitudinea şi
comportarea sa, învăţătorul constituie un exemplu demn de urmat pentru copil.
Pentru învăţător, jocul didactic are un rol important şi în obţinerea feedback-
ului cu privire la nivelul înţelegerii de către elevi a cunoştinţelor matematice.
Sarcinile jocurilor didactice se pot adapta nivelului de pregătire al clasei, se
pot verifica printr-o analiză de itemi dacă sunt corespunzătoare pentru elevi. La
clasa a III-a, în evaluarea sumativă la citirea, scrierea, compararea, compunerea şi
descompunerea numerelor mai mici ca 100, s-au folosit 5 jocuri didactice
(sarcinile didactice sunt itemi tip pereche, având liste inegale ca lungime).

86
 1. „Stabileşte corespondenţa"
1.1 Stabileşte corespondenţa între scrierea cu cifre şi cea cu litere.
A B
81 cincizeci şi opt
58 douăzeci
17 optzeci şi unu
93 nouăzeci şi trei
20

2.„Atenţie la semnificaţie"
I. 2 Găseşte pentru fiecare cerinţă din coloana A, numărul corespunzător din
coloana B.
A B
cel mai mare număr de două cifre 99
cel mai mic număr de două cifre 11
cel mai mare număr par de două cifre identice 88
cel mai mic număr impar de două cifre identice 12
10
89

3. „Cred că este ..."

1.3 Uneşte cu o linie fiecare rezultat din coloana A cu operaţia corespunzătoare
din coloana B.
A B
53 74+17
79 63+35
91 23+56
98

4.„Aproximează"
1.4 Uneşte cu o săgeată fiecare număr din coloana A cu un număr aproximat din
coloana B.
A B
23 50
48 90
86 20

87
 55
5. „Cred că rezultatul este ..."

I. 5 Estimează suma şi diferenţa numerelor date în coloana B pentru calculele din

colana A
A B
53+27 60
94-28 50
89-41 80
70

Itemii sunt dihotomici; pentru fiecare item rezolvat corect se acordă un punct,
iar pentru cel rezolvat incorect se acordă zero puncte.

Analiza itemilor:

Subiectul Itemul 1 Itemul 2 Itemul 3 Itemul 4 Itemul 5 Scor total

1 1 1 1 1 1 5
2 1 0 1 1 0 3
3 0 0 1 1 0 2
4 1 1 1 1 1 5
5 1 1 1 1 0 4
6 0 0 1 1 1 3
7 1 0 0 0 0 1
8 0 0 1 1 0 2
9 0 0 1 1 0 2
10 1 1 1 1 1 5
11 1 1 1 1 1 5
12 1 1 1 0 1 4
13 0 0 1 1 0 2
14 1 1 0 0 1 3
15 1 0 1 0 1 3
16 1 1 1 1 1 5
17 1 1 1 0 0 3
18 1 1 1 0 0 3
Total
puncte 13 10 16 12 9

88
Calculează indicele de dificultate (pentru calitatea itemilor) după formula:
∑ Xi
Pi = ─── (se calculează suma pe verticală )

P1 = ── = 0.72  I1 este bine ales (0.72 < 0.75)

P2 = ── = 0.55  I2 este bine ales (0.55 < 0.75)

P3 = ── = 0.88  I3 nu este bine ales, este prea uşor. Se elimină (0.88 > 0.75)

P4 = ── = 0.66  I4 este bine ales (0.66 < 0.75)

P5 = ── = 0.50  I5 este bine ales (0.50 = 0.50)

89
 N
13
18

10
18
16
18
12
18
9
18

90
Concluzii:
Itemii 1, 2, 4, 5 sunt bine aleşi (valoarea indicilor PI, P2, P4 şi P5 este
cuprinsă între 0,5 şi 0,75).
Itemul 3 nu este bine ales pentru nivelul clasei. Este prea uşor, valoarea
lui
P3 fiind mai mare decât 0,75.
Pentru a elimina factorul hazard, calculez indicele de discriminare (Di)
după formula:
Di = Pi+ - Pi_
Subiecţii foarte buni sunt departajaţi de cei foarte slabi.
Subiecţii se împart după metoda Findley
- se aleg cei 27% dintre subiecţi ca fiind foarte buni ,
- se aleg cei 27% dintre subiecţi ca fiind cei mai slabi
- calculez 27% din 18:
- 27 x 18 = 4,86  5
100
=> 5 elevi intră-n grupul celor mai buni (grupul superior)
=> 5 elevi intră-n grupul celor mai slabi (grupul inferior).
Cu 5 puncte sunt elevii care au obţinut scorul cel mai mare şi fac parte
din
grupul superior, iar cei care au obţinut scorul cel mai mic sunt elevii cei mai
slabi
şi fac parte din grupul inferior.

91
 Grupul superior este format din subiecţii: S1, S4, S10, S11, S16.
Grupul inferior este format din subiecţii: S7, S3, S8, S9, S13.
Indicele de discriminare se calculează după formula amintită
Di = Pi+ - Pi- unde:
Pi sunt indicii de dificultate pentru cele două grupuri şi se calculează
∑ Xi
după formula Pi = —— .
N

1+1+1+1+1 5
P1+ = ──────── = ─ = 1
5 5

1+1+1+1+1 = ─5= 1
P2+ = ────────
5 5
1+1+1+1+1 5
P3+ = ──────── = ─ = 1
5 5
1+1+1+1+1 5
P4+ = ────────
5 = ─5= 1

1+1+1+1+1 = ─5= 1
P5+ = ────────
5 5

Calculez Pi- pentru cei 5 subiecţi din grupul inferior cu 1,2 puncte:

0+1+0+0+0 1
P1+ = ──────── = ─ = 0.2
5 5
0+0+0+0+0 0
P2+ = ──────── = ─ = 0
5 5

1+0+1+1+1 = ─
P3+ = ──────── 4 = 0.8
5 5
1+0+1+1+1 4
P4+ = ──────── = ─ = 0.8
5 5
0+0+0+0+0 0
P5+ = ────────
5 = ─
5 =0
Folosind formula Di=Pi+ - Pi- calculez indicii de discriminare:
D1=P1+ - P1- = 1 – 0,2 = 0,8  I1 are valoare foarte bună de discriminare
(0,8>0,4)
91
D2=P2+ -P2- = 1 – 0 = 1  I2 are valoare foarte bună de discriminare (0,2>0,4)
D3=P3+ -P3- = 1 – 0,8 = 0,2  I3 are valoare scăzută de discriminare (0,2<0,4)
D4=P4+ -P4- = 1 – 0,8 = 0,2  I4 are valoare scăzută de discriminare (0,2<0,4)
D5=P5+ -P5- = 1 – 0 = 1  I5 are valoare foarte bună de discriminare (1>0,4)
Valoarea indicelui de discriminare poate fi cuprinsă între -1 şi +1.
Concluzii:
• Tot ceea ce s-a obţinut sub 0,4 nu discriminează; se elimină itemii 3 şi
4;
• Tot ceea ce s-a obţinut peste 0,4 discriminează şi rămân valabili itemii
1, 2 şi 5
Cu cât valoarea indicelui de discriminare este mai mare, cu atât
discriminează mai mult între subiecţii care au un scor total ridicat faţă de cei cu
un scor total scăzut;
• Valoarea itemilor 1, 2 şi 5 ilustrează nivelul capacităţii de rezolvare a
elevilor clasei;
• Valoarea 1 la D2 şi D5 indică o proporţie mai mare a rezolvării itemilor
pentru subiecţii din grupul superior;
• Nu toate sarcinile jocului matematic au fost rezolvate de elevi şi de
aceea trebuie să înţelegem că organizarea muncii diferenţiate, individualizate se
poate porni şi de la feedback-ul astfel obţinut;
• Folosind jocul didactic nu înseamnă că nu ne putem aştepta şi la eşecuri
(pot fi anumite lacune la care nu ne-am gândit sau nu am ales sarcina didactică
cu gradul de dificultate corespunzător nivelului clasei).
• Rezultatele obţinute vizează atât elevul cât şi învăţătorul.

III. 3. Strategii de realizare a jocului didactic matematic

în ciclul primar
„Jocul are rezonanţe psihologice importante şi atrage
atenţia copilului asupra strategiilor prin care a fost obţinut
(V. Şchiopii, E. Verza)
Folosirea jocului matematic cere strategii de lucru bine gândite pentru a se
integra organic în mersul firesc al lecţiei. În lecţie, învăţătorul va ţine seama de
caracteristicile jocului didactic pentru a asigura desfăşurarea optimă a activităţii
de învăţare.
Proiectarea lecţiei, „act de creaţie directivat de principii didactice" 3 oferă
libertatea învăţătorului să inventeze secvenţe instructive în care să includă jocul
didactic.
Căile de organizare şi dirijare a învăţării în vederea atingerii obiectivelor
sunt metodele de învăţare specifice matematicii. Acestea pot deveni procedee în
cadrul jocului didactic.
Jocul utilizat ca procedeu se referă la concretizarea metodei prin situaţii
particulare cu scopul menţinerii atenţiei copilului, pentru evitarea şablonării
situaţiei de joc. Structura activităţilor cognitiv-operaţionale specifice
3
Cerghit, Ioan, 1983, „Proiectarea (design-ul) lecţiei", în „Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă", E.D.P.,
Bucureşti, p. 61.

92
matematicii sub forma jocului ca metodă, ca procedeu, ca formă de
organizare a lecţiei se soldează cu performanţe mai bune, cu coeficienţi
crescuţi de activism şi angajare în sarcina didactică. „Predarea şi învăţarea prin
joc şi jocul ca activitate, nu se suprapun ca structură şi funcţii, îmbinarea lor
aduce modificări de atitudine faţă de anumite sarcini didactice".4
Folosirea denumirii jocului didactic ca laitmotiv a constituit un element
antrenant pentru elevi, având efecte pozitive în realizarea obiectivelor.
Luând în calcul că eficienţa unei metode depinde de modul în care
declanşează la copii actele de învăţare şi de gândire prin acţiune, de măsura în
care determină şi favorizează reprezentările specifice unei anumite etape de
formare a noţiunii, am ales pe cele care răspund curiozităţii şi interesului
elevilor. În cadrul jocului matematic a fost necesar ca îmbinarea lor să se facă pe
un fond de problematizare şi să asigure o învăţare activă prin descoperire.
Strategiile jocului sunt strategii euristice în care elevii îşi manifestă
isteţimea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala.
Prin problematizarea folosită în jocul matematic se provoacă în mintea
elevului o situaţie conflictuală între necesitatea rezolvării unei probleme, a
găsirii răspunsului şi caracterul nesatisfăcător al cunoştinţelor şi tehnicilor de
lucru pe care le posedă în acel moment. Învăţătorul este cel care elaborează şi
comunică situaţia-problemă, iar elevul cel care o recepţionează pentru a-şi pune
întrebări-problemă ca să rezolve sarcina didactică.
Dacă prin efort propriu nu poate să depăşească dificultatea este ajutat fie de
colegi, fie de învăţător.
Am observat că elevii întâmpină dificultăţi mai mari în identificarea
întrebărilor-problemă decât în rezolvarea situaţiei-problemă. De aceea, rolul
învăţătorului este de a îndruma căutările, ca apoi să realizeze întărirea pozitivă
sau negativă a rezultatelor obţinute. Elevul este pus în situaţia de a-şi reorganiza
cunoştinţele şi deprinderile însuşite, de a selecta pe acelea de care are nevoie, de
a le sintetiza într-o formă proprie şi eficientă.
Sarcina didactică este formulată în aşa fel încât să-i orienteze pe elevi în
selecţionarea cunoştinţelor însuşite anterior şi să le ofere puncte de reper pentru
generalizarea lor, în vederea formulării răspunsului.
Iau ca exemplu jocul „Caută o posibilitate şi continuă calculul!" cu
sarcina: scrieţi şi efectuaţi exerciţiul obţinut din numerele şi semnele operaţiilor
corespunzătoare:
a) 36; - 9;: 3; x 8; + 27; - 9;: 3
b) 40; - 7;: 1; x 9; + 68; - 7;: 11
În jocul „Şirul numerelor",li se dau numere de la 1 la 9 şi li se cere să
efectueze 3 operaţii cunoscute pentru a obţine 100, folosind o singură dată
fiecare număr, respectând ordinea numerelor:
R: 1X2 + 34 + 56 + 7 – 8 + 9
12 + 3 – 4 + 5 + 67 + 8 + 9
(l + 2 + 3 + 4) x 5 + 67 – 8 – 9

4
Cerghit, I., 1983, „Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă", E.D.P., Bucureşti, p. 159.

93
 Prin jocul de perspicacitate, elevul dobândeşte abilităţi noi prin propriul
efort intelectual. Valoarea lui este determinată de contribuţia polivalentă în
dezvoltarea capacităţii de găsire a soluţiilor, a rapidităţii în gândire, a spiritului
de observaţie, independenţă, iniţiativă, a atenţiei voluntare. Prin acest tip de joc,
copilul descoperă relaţii matematice între diferiţi termeni ca în exemplele:
1. Un pescar întors de la pescuit, anunţă câţi peşti are, în felul
următor: 6 fără cap, 9 fără coadă şi 8 pe jumătate. (R: 0).
2. Într-o cameră goală intră mai multe pisici, care se aşează în
colţurile camerei.
Câte pisici au intrat în cameră, dacă fiecare pisică vede câte 3 pisici? (R: 4).
Folosirea învăţării prin descoperire presupune:
- înţelegerea sarcinii jocului;
- formularea ipotezelor de soluţionare a problemei;
- selectarea ipotezelor plauzibile;
- stabilirea materialului necesar efectuării de exerciţii ce pot
conduce spre descoperirea răspunsului;
- verificarea soluţiilor găsite.
Prin efort personal, micul şcolar gustă bucuria descoperirii de cunoştinţe
sau de strategii operaţionale în jocurile didactice:
1. ,,Combinaţii cu cifre" (i se cere să folosească în mod repetat o cifră
dată pentru a obţine rezultatul indicat)
• adunaţi 6 cifre de 1 astfel încât suma lor să fie 33. (R: 11 + 11 + 11);
99
• folosiţi cifra 9 de 6 ori ca să obţineţi 100. (R: 99 + ──).
99
2. „Ce poate 37?" (efectuează înmulţirile date, adună cifrele produsului
obţinut şi spune ce ai descoperit)
3 x 37 =111 1 + 1 + 1=3
6 x 37 = 222 :
9 x 37 = 333 :
12 x 37 = 444 :
15 x 37 = 555 :
18 x 37 = 666 :
21 x 37 = 777 :
24 x 37 = 888 :
27 x 37 = 999 9 + 9 + 9 = 27
3. „Cifre magice"
• Fiecare copil va scrie pe o fişă numărul 12 345 679
• Îl analizează şi descoperă şirul 1 = 9 fără 8
?
• Li se cere să-şi aleagă o cifră din numărul scris şi s-o înmulţească
cu 9
• Înmulţesc numărul scris iniţial cu cel obţinut şi se analizează
produsul
(exemplu: aleg 4; 4 x 9 = 36; 12 345 679 x 36 = 444 444 444).
94
 4 repetat de 9 ori
4 „Reconstituire" (din 6 triunghiuri dreptunghice formaţi un
paralelogram, luaţi 2 triunghiuri şi spuneţi ce-aţi descoperit)

3 5 6
1 2 4

. 5„Cine calculează mai repede?"

Se urmăreşte ca elevii să descopere procedee de calcul rapid, aplicând
proprietăţile operaţiilor învăţate.
a) 2 + 4 + 6 + ... + 18 + 20 = (R:
(2+18)+(4+16)+(6+14)+(8+12)+20+10=5x20+10
b)l+2+3+4+5+15+16+17+18+19=(l+19)+(2+18)+(3+17)+(4+16)+(5+15)=5x20
6„Unde ai ajuns?"
- Scrie un număr de trei cifre (165)
- Scrie la dreapta lui acelaşi număr (165, 165)
- Împarte numărul obţinut la 11
- Împarte catul la 13
- Împarte noul cât la 7
- La ce număr ai ajuns? (165)
În ciclul primar este specifică învăţarea de tip algoritmic.
Prin jocul didactic, elevul este condus la cunoaşterea şi stăpânirea
algoritmului. Pe calea algoritmului, elevul îşi însuşeşte cunoştinţele, tehnicile
de lucru, prin simpla parcurgere a unei căi deja stabilite. Găseşte în algoritmi un
sprijin.
În cursul activităţii de învăţare prin joc matematic se folosesc algoritmii:
- de lucru (în „Rezolva după model!");
- de identificare (în „Găseşte-l pe-al treilea!")
- de control (în „Verifică-mă!", „Să corectăm!")
În jocul matematic algoritmul este construit pe baza unor înlănţuiri
de raţionamente ce exprimă sintetic structura logică internă a rezolvării sarcinii
didactice. În jocul „Cifrele, prietenele literelor", elevul se foloseşte de
algoritmii însuşiţi pentru a înlocui literele cu cifrele de la 0 la 9 pentru ca suma
să fie corect calculată:
A+ R: 2 +
BBBB 9999
BBBB 9999
BBBB 9999
ABBBB 29999

Elevii fac dovada înţelegerii tehnicii de calcul în jocul „Completează şi

rezolvă!"
a) 135 + 423 = (100 + 30 + 5) + 400 + 20 + 3
= ( ... + 400) + (30+ ... ) + ( .. . + 3)
95
 = ... + ... + ...
b) 343 x 5 = (300 + 40 + 3) x 5
= ( ... x 5) + ( ... x 5) + (3 x ... )
= ... + ... + ...
În organizarea şi desfăşurarea jocurilor matematice se foloseşte
conversaţia, pe verticală şi pe orizontală. Conversaţia catehetică din cadrul
jocului „Puţină matematică în vorbire" este înlocuită cu conversaţia
euristică în jocul „Combinaţii cu cifre".
În jocul matematic, întrebările trebuie să fie precise din punct de vedere al
conţinutului, concise ca formă, exprimate corect şi simplu, ordonate pe linia
ascendentă a efortului şi a capacităţii de înţelegere a elevilor. Printr-o succesiune
logică a întrebărilor, gândirea elevilor este orientată spre scopul urmărit.
Conducătorul jocului îndeamnă „la efectuarea investigaţiei în sfera informaţiilor
existente deja pentru a descoperi noi date".5
În timpul jocului matematic se pot folosi întrebări ce antrenează elevii la
dialog, pentru a-i stimula în participarea activă, de tipul:6
- frontale (generală sau de ansamblu: - De ce ... este număr par?);
- directe (adresată unui anume participant: - Ce te face să spui...?);
- inversate (nedirijată, primită de conducător de la unul dintre
participanţi- Ce se întâmplă dacă...?)
- de releu şi de completare (un participant o adresează
conducătorului, iar acesta o adresează unui alt participant nedirijată, primită de
conducător de la unul dintre participanţi sau răspunsul este dat prin completare
de alţi participanţi - Nu credeţi că ...? Ce părere aveţi de rezultatele obţinute?);
- de revenire (conducătorul o formulează ţinând cont de părerea
emisă anterior de unul dintre participanţi într-un moment nepotrivit: - îl puteţi
lămuri pe colegul vostru în ...?)
În jocul „Ciorchinele", pentru rezolvarea sarcinii se folosesc întrebările:
- de definire (Ce este scăzătorul?)
- factuale - de identificare, reconstituire, descriere (Care este
condiţia restului?)
-de comparare (Cum sunt cele două numere?)
-de justificare (De ce este posibil să efectuăm scăderea?)
de opinie (Cum este suma a două numere pare?)
Se pot folosi întrebări convergente (îndeamnă la analiză, comparare),
întrebări divergente (exersează gândirea pe căi originale), întrebări de evaluare
(solicită elevilor judecăţi proprii).
Pentru ca elevii să găsească un model de raţionament matematic, necesar în
înţelegerea sarcinii didactice a unui joc s-a folosit explicaţia (accesibilă, precisă,
corectă, concisă). Se pot explica procedee de lucru, concepte matematice, modul
de folosire a materialului didactic indicat de către conducătorul jocului, iar
participanţii la joc pot explica modul în care au găsit soluţia.
5
Jinga, I., Istrate, E., Op. cit., p. 263
6
Vezi Ionescu, Miron, 1992, „Strategii de predare-învăţare",Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,p. 132

96
 În vederea respectării principiului didactic unitate dialectică dintre
senzorial şi raţional, dintre concret şi abstract se utilizează demonstraţia cu
ajutorul reprezentărilor grafice: scheme, desene, planşe se rezolvă sarcinile
jocului matematic „Micul cosmonaut" în unitatea de învăţare Unităţi de
măsură.
În desfăşurarea jocului didactic, folosind exerciţiul se ţine cont de aspecte
ca:
- la baza exerciţiului să stea idei clare;
- exerciţiile să fie gradate progresiv, variate pentru a nu interveni
monotonia;
- să faciliteze situaţii de învăţare;
- să sporească interesul şi motivaţia pentru învăţare.
Prin exerciţii-joc, elevii îşi formează deprinderi de muncă intelectuală.
Consider pertinentă indicaţia „exersarea însoţită de corectură ..., de
autocorectură, în măsura în care elevul stăpâneşte acţiunea" 71. Este regula care
reiese din însăşi teoria formării deprinderilor. Se folosesc exerciţii de numărare
în „Numără mai departe", exerciţii de calcul mintal în „Rezolvă exerciţiul
meu/", exerciţii de creaţie în „Găseşte soluţii".
În timpul jocului matematic se folosesc ca strategii de învăţare cooperarea
în grup sau în echipe şi competiţia ca „formă motivaţională a afirmării de sine
în care individul rivalizează cu ceilalţi"8. Competiţia ca factor motivaţional
devine un impuls pentru procesul de autoeducare, autodepăşire.
Accentul a căzut pe cooperare, acceptând ideea „îmbinării inteligenţei şi
eforturilor individuale cu inteligenţele şi eforturile grupurilor" 9. Conduita de
cooperare vizează dorinţa realizării unei activităţi comune bazată pe ajutor
reciproc.
Prin jocul didactic matematic se ajunge la o conduită cooperant-
participativă ce presupune formarea unor deprinderi şi obişnuinţe de convieţuire
în colectiv, a unor trăsături pozitive de caracter. Am observat că şcolarul mic are
disponibilitatea de a lega uşor relaţii cu colegii, de a se acomoda (conducător-
condus, ordonare-ascultare), de a fi operativ în îndeplinirea sarcinilor, de a
adopta o conduită disciplinată ceea ce facilitează formarea şi stabilizarea unor
trăsături de voinţă şi caracter (sinceritate, principialitate, consecvenţă, altruism).
În cadrul jocului matematic „Rezolvă!" am utilizat metoda
grupurilor interdependente Jigsaw (mozaic) ca pe o practică a învăţării - unul de
la altul - la tema „Ordinea operaţiilor cu numere naturale". Tema a fost împărţită
în sub-teme, de tipul:
1. ordinea efectuării operaţiilor de adunare, scădere şi înmulţire.
2. ordinea efectuării operaţiilor de adunare, scădere şi împărţire.
3. ordinea efectuării celor patru operaţii.
4. ordinea efectuării operaţiilor când sunt date şi paranteze.

7
Cucoş, C, 1998 „Psihopedagogie",, Ed. Polirom, Iaşi, p. 157
8
Ausubel, D. P., Robinson, F. G.,1981, „învăţarea în şcoală", E. D. P., Bucureşti, p. 491.
9
Bontaş, I., 2001, „Pedagogie", Ed. AH, Bucureşti, p. 176.

97
 Fiecare sub-temă am transformat-o în sarcină didactică. Elevii lucrează în
echipe într-o manieră structurată şi interactivă.

Grupuri ,,mamă”
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4

Grupuri ,,experţi”
1 1 2 2 2 3 3 3 4 4
1 2 3 4
1 4

(sub-tema 1) (sub-tema 2) (sub-tema 3) (sub-tema 4)

În grupurile de experţi sunt elevi cu abilităţi relativ omogene. După ce au
rezolvat sarcina „experţii" se întorc în cadrul grupului „mamă" şi le explica şi
celorlalţi, reţinând la rândul lor explicaţiile colegilor. Fiecare elev îşi aduce
contribuţia pentru a realiza sarcina.

Totul se realizează sub îndrumarea directă a învăţătorului care proiectează

activitatea de realizat, o conduce şi o evaluează. înlocuieşte emulaţia între elevi
cu colaborarea.
Lucrul pe grupe nu înseamnă muncă în grupe de nivel. Fiecare elev face
parte din grupa care i se potriveşte cel mai bine (sub aspectul cooperării în
învăţare). Pentru a se obţine randamentul maxim din partea fiecărui elev se
diferenţiază procedeele de lucru astfel:
1. diferenţierea verificării pregătirii elevilor (oral şi în scris)
Se realizează o dispoziţie tonifiantă şi optimistă la elevi, dacă în verificare
se începe cu ascultarea fiecărui elev de la nivelul său. Dacă verificarea se face în
scris, atunci itemii corespunzători jocurilor matematice sunt formulaţi în aşa fel
încât fiecare elev să lucreze cât îi permite pregătirea sa. Dificultăţile trebuie să
apară gradat pentru că altfel scade interesul elevului pentru matematică.
2. învăţarea diferenţiată prin jocul matematic, ca mijloc de sprijinire a
muncii independente.
Elevii care înţeleg repede ce au de făcut lucrează singuri, apelând la
învăţător doar când au nevoie. Ceilalţi sunt îndrumaţi, îndeaproape de învăţător,
pot folosi şi materialul didactic, desene, scheme, grafice colorate, fişe de lucru
pentru completare.
3. individualizarea - adaptarea sarcinii jocului la posibilităţile fiecărui elev.
Necesitatea individualizării în activitatea din timpul jocului matematic se
datorează existenţei deosebirilor dintre elevi sub raportul dezvoltării psihice.

98
 4. personalizarea în timpul jocului matematic - trecerea de la un joc pentru
toţi la un joc pentru fiecare.
Sarcina didactică este adaptată la posibilităţile aptitudinale, la nivelul
intereselor cognitive, la ritmul şi la stilul de învăţare al elevului.
Personalizarea prin jocul matematic vizează;
- conţinutul ştiinţific;
- mediul psihologic;
- standarde de performanţă;
- metode folosite.
Alegerea metodelor, procedeelor, mijloacelor didactice, formelor de
grupare a elevilor, combinarea optimă dintre ele asigură eficienţa în munca
şcolară. Se realizează mai uşor unitatea dintre concret şi abstract, dintre
elementele teoretice şi cele practice prin strategii imitative (bazate pe model),
expozitive (prin receptare: ascultă, priveşte, reproduce), demonstraţie (bazate
pe explicaţii), algoritmice (prin dirijare detaliată), euristice (prin semidirijare,
prin angajare în descoperire), inductive (prin trecerea de la particular la
general), deductive (prin trecerea de la noţiuni la exemple), prin strategia
motivării prin performanţe şcolare (prin ridicarea nivelului de aspiraţie
privind angajarea elevilor în rezolvarea unui număr mai mare de situaţii
problemă), prin strategia motivării prin mărirea valenţelor afective ale
activităţilor ludice (prin implicarea elevului în mai mare măsură, asigurarea
trăiniciei cunoştinţelor, sensibilizarea elevilor la învăţarea progresiv eficientă).
Un rol important în realizarea jocului matematic îl au:
- comunicarea verbală, comunicarea nonverbală, folosite în captarea,
orientarea şi controlul atenţiei;
- materialele ilustrative (planşele, schemele, săgeţile, sublinierile,
culorile contrastante);
- prezentarea conţinutului în maniera în care cuprinde elemente de
noutate, de surpriză, folosind mijloacele audio-vizuale;
- alternanţa momentelor care solicită un efort maxim cu cele relaxante;
- distribuirea echilibrată a sarcinilor şi diferenţierea acestora (fiecare
elev să se simtă util şi responsabil de ce face potrivit ritmului propriu de lucru şi
posibilului volum de muncă);
- fişele de muncă independentă(de recuperare, de consolidare,
de dezvoltare).
Folosindu-se strategiile de realizare a jocului didactic matematic cele
mai adecvate, elevii realizează obiectivele stabilite.

99
 Capitolul IV. REZULTATELE OBŢINUTE ÎN URMA
CERCETĂRII

IV.1. Prelucrarea şi interpretarea datelor

Observând efectul jocului didactic asupra motivaţiei elevilor şi eficienţa sa

ca modalitate activă, accesibilă şi plăcută de învăţare, în cadrul procesului
instructiv- educativ, am întreprins o mini- investigaţie.
Obiectivul investigaţiei l-a constituit proiectare şi experimentarea
(parţială) a câtorva jocuri didactice matematice la clasa a III-a, la unitatea de
învăţare ,,Împărţirea numerelor naturale 0-100”. Realizat pe durata acestui
capitol experimentul cuprinde evaluări (predictivă,sumativă ), un program
intensiv de lucru cu elevii celor două grupe (echivalente ) de câte 18 elevi
fiecare (experimental, de control).La grupul experimemtal s-a utilizat jocul
didactic, iar la grupul de control alte metode didactice, pentru însuşirea
algoritmilor, formarea priceperilor şi deprinderilor de lucru.
Subiectele evaluărilor sunt de nivel identic.
În aprecierea elevilor am avut în vedere descriptori de performanţă.

Evaluare predictiva

1.Cauta perechea!
28 : 4 7 18 : 6 8 48 : 8

4 36 : 9 6 56 : 7 3

2.Calculeaza caturile si descopera greseala!

24 : 4= 36 : 6 12 : 2 : 2= 15 : 5
72 : 8= 64 : 8 30 : 5 : 3= 20 : 10

3.Calculeaza suma dintre jumatatea si sfertul lui 20 !

4.a) Afla catul numerelor din interiorul triunghiului !

9 6 18

54
O N

b)Compune o problema care sa se rezolve prin operatia efectuata .

100
 S-a urmărit:

- verificarea tablei împărţirii;

- măsura în care stăpânesc limbajul matematic;
- capacitatea de a crea o problemă simplă, folosind exerciţiul.

Calificativele au fost acordate astfel:

S – găseşte două perechi;

– calculează un exerciţiu;
– află jumătatea;
– calculează câtul numerelor din interiorul triunghiului.
B – găseşte patru perechi;
– calculează trei exerciţii;
– află jumătatea şi sfertul;
– calculează câtul numerelor din interiorul triunghiului.
FB – găseşte toate perechile;
– calculează toate exerciţiile şi descoperă greşeala;
– află jumătatea, sfertul şi suma dintre ele;
– calculează câtul numerelor din interiorul triunghiului şi compune o
problemă.

Evaluare sumativă

I. Pentru grupul experimental:

1. ,,Suflă vântul semnele” – joc didactic cu sarcina didactică:

Găseşte semnul suflat de vânt după ce rezolvi!
36 : 3 □ 24 : 2
2. ,,Continuă dacă poţi!” – joc didactic cu sarcina didactică:
Calculează!
3x6:2x4:4=
3. ,,Te rog verifică-mă!” – joc didactic cu sarcina didactică:
Ajută-l pe Ionel să găsească eroarea!
66 : 2 = 32 98 : 3 = 32 42 = 82 : 2
4. ,,Cat a rontait veverita?”
O veverita a rontait multe alune, iar tu poti afla numarul lor de fiecare
data!
a x 4 = 84 5 x b = 125 396 = c x 3
5. ,,De vorba cu matematica”
Sunt scrise patru cuvinte din limbajul matematic care te-ar putea orienta
in calcul. Descopera-le si scrie ce obtii, dupa ce vorbesti cu ele!

101
 Din suma numerelor 18 si 32 ia catul dintre triplul lui 6 si jumatatea lui 4.

II. Pentru grupul de control:

1. Calculează şi compară câturile obţinute:

42 : 2 □ 93 : 3
2. Efectuează respectând ordinea operaţiilor:
4x5:2x4:8=
3. Calculează şi verifică:
77 : 7 = 89 : 8 = 75 : 5 =
4. Află necunoscutele:
a x 5 = 85 b x 3 = 96 2 x c = 74
5. Calculează folosind semnificaţia terminologiei matematice:
Din diferenţa numerelor 91 şi 17 ia câtul dintre dublul lui 9 şi
jumătatea lui 12.

Obiective operaţionale:
O1 – să calculeze şi să compare;
O2 – să calculeze respectând ordinea efectuării operaţiilor;
O3 – să efectueze proba împărţirii;
O4 – să afle factorul necunoscut;
O5 – să rezolve problema;

Descriptori de performanţă:
S – calculează un cât la prima cerinţă
– respectă ordinea a două operaţii pe care le efectuează
– găseşte eroarea la un exerciţiu (prin probă)
– află o necunoscută
– rezolvă o parte din problemă
B – calculează câturile şi compară
– respectă ordinea a trei operaţii şi calculează
– găseşte eroarea la două exerciţii (prin probă)
– află două necunoscute
– rezolvă problema
FB – calculează câturile şi compară
– respectă ordinea a patru operaţii şi calculează
– găseşte eroarea la trei exerciţii (prin probă)
– află trei necunoscute
– rezolvă problema şi o scrie sub formă de exerciţiu

102
 S-au obţinut rezultatele:
- la evaluarea predictivă
Grup de control Grup experimental

Categori Frecvenţă % (fr Categori Frecvenţă % (fr

i (fa) procente) i (fa) procente)

I 2 11,11 I 1 5,55

S 3 16,66 S 2 11,11

B 7 38,88 B 8 44,44

FB 6 33,33 FB 7 38,88

Am constatat că ambele clase au în

componenţa lor elevi care sunt dezvoltaţi normal din punct de vedere intelectual.
Luând în considerare gradul de realizare al obiectivelor propuse în evaluarea
predictivă, am constatat că diferenţele sunt nesemnificative.

- la evaluarea sumativă
Grup de control Grup experimental

Categori Frecvenţă % (fr Categori Frecvenţă % (fr

i (fa) procente) i (fa) procente)

I 1 5,55% I 0 0%

S 2 11,11% S 1 5,55%

B 7 38,88% B 7 38,88%

FB 8 44,44% FB 10 55,55%

Analizând rezultatele constat că:

- din grupul experimental 10 elevi au FB (55,55 %)

103
 - din grupul de control 8 elevi au FB (44,44 %)
Diferenţa între rezultate este vizibilă, în favoarea grupului experimantal,
ceea ce reiese că jocul didactic are rol benefic în sporirea eficienţei lecţiei de
matematică.
Realizez un plan experimental de tipul 2 x 4

VI2 Performanta scolara

I S B FB Total
Jocul didactic 0(0,5) 1(1,5) 7(7) 10(9) 18
VI Metode
utilizate

Alte metode 1(0,5) 2(1,5) 7(7) 8(9) 18

didactice
1 3 14 18 36

Sunt date calitative şi pot realiza histograme cu bare şi diagrame

circulare (grafice tip Plăcintă).
Grup experimental
20

15

10

0
I S B FB
Grup de control

20
15

10

0
I S B FB

104
 Grup experimental

S – 5.55

FB-55,55 B-38,88

Grup de control

I - 5.55
S – 11.11

FB-44,44

B – 38.88

Având date neparametrice pot folosi tehnica lui X², o tehnică de

comparaţie între cele două grupuri pentru a evidenţia diferenţele semnificative
între ceea ce observăm în realitate (distribuţia reală) - Fo - şi ceea ce aşteptăm
din punct de vedere teoretic (distribuţia teoretică) - Fa.
Ipoteza de la care am plecat a fost:Dacă în învăţământul primar se concepe
şi utilizează un program special de jocuri didactice atunci se va determina o
creştere a performanţei şcolare.
Introduc ipoteza de nul (Ho), ( o ipoteză statistică, ce urmează să fie
admisă sau respinsă, pe bază de calcule).
Nu există o legătură între metodele utilizate în orele de matematică
şi performanţa şcolară a elevilor.

105
 • Calculez pe X² după formula:
(Fo – Fa)²
x² = ∑ ──────
Fa
Fa se calculează prin regula de trei simplă:
36 ………. 1 36 ………. 3 36 ………. 14 36 ………. 18
18 ………. x 18 ………. x 18 ………. x 18 ………. x
18x1 1 18x3 3
x = ───
36 = ─
2 = 0.5 x = ───
36 = ─2 = 1.5

18x18 18
x = 18x14
─── = 14─= 7 x = ─── = ─ = 9
36 2 36 2
x² = (0–0,5)²
──── + (1–1,5)²
──── + ─────
(7 –7 7)² + ─────
(109– 9)² + (1–0,5)²
──── + (2–1,5)²
──── + ─────
(7 –7
0,5 1,5 0,5 1,5 7 )²

(8 – 9)² = ────
+ ───── 680 = 7,55
9 90
• Calculez gradul de libertate: (numărul de coloane -1) x (numărul de rânduri -1)
(4 - l) x (2 - l) = 3 x l = 3
x2 = 7,55
• Urmăresc nivelul de semnificaţie pentru testul HI PĂTRAT
• Observ că valoarea lui X este mai mare decât valoarea lui 3 (în tabel) – decât
pragul de semnificaţie din tabelul dat.
- X² este semnificativ;
- am dreptate cu privire la ipoteza formulată la început (ipoteza de
cercetare), o accept şi resping Ho (ipoteza de nul).
Rezultă că există o legătură între utilizarea jocurilor în învăţământul primar
şi performanţa şcolară a elevilor (în urma calculului de probabilitate, ipoteza de
cercetare este confirmată). Am arătat că se poate demonstra eficienţa unei
metode didactice în vederea utilizării ei la clasă pentru creşterea performanţei
şcolare.
Elevii din grupul experimental şi cei din grupul de control, care au obţinut I
şi S sunt antrenaţi în jocuri didactice, exerciţii-joc şi exerciţii pe fişe de
aprofundare cu sarcini de genul:
• Calculează catul numerelor date;
• Calculează şi verifică prin probă;
• Compară caturile obţinute folosind unul din simbolurile: <, >, =;
• Stabileşte ordinea operaţiilor, apoi calculează;
• Completează enunţurile ... !
• Află factorul necunoscut:
• Compune o problemă după expresiile date.
Cei care au obţinut B şi FB rezolvă sarcinile din fişele de dezvoltare de
tipul:
• Află necunoscuta din paranteze sau dintr-un şir de calcule;
106
 • Exprimă rezolvarea într-un singur exerciţiu, fără a mai redacta planul
de rezolvare;
• Schimbă întrebarea problemei şi o rezolvă;
• Găseşte două modalităţi de rezolvare a problemei;
• Compune probleme după expresia dată.
Fişele de muncă independentă pot fi individuale pentru a permite evoluţia
copilului în ritm propriu, învăţătorului revenindu-i sarcina de a explica şi
îndruma acolo unde este cazul, în funcţie de disponibilităţile fiecăruia şi de
lacunele existente. Fişele exerciţiu cuprind exerciţii gradate şi adaptate pentru
toţi elevii făcând referire la cunoştinţele de bază.

IV.2. Concluzii şi propuneri

Ideea de bază ce m-a condus la abordarea prezentei teme a fost aceea a

necesităţii asigurării succesului şcolar al tuturor elevilor, atât al celor care
întâmpină dificultăţi la învăţătură, cât şi obţinerea de performanţe cu cei care
dovedesc posibilităţi deosebite.
Cunoscând bine elevii clasei pe care o conduc, am posibilitatea să-i
antrenez, potrivit posibilităţilor intelectuale în jocuri didactice cu sarcini
accesibile fiecăruia, dar care să-i solicite progresiv.
În învăţământul primar, învăţarea este activitatea centrală ce solicită întreg
potenţialul psihic şi fizic al copilului. Rezultatele obţinute depind şi de alegerea
şi folosirea metodelor de lucru. Prin folosirea jocului didactic în lecţii se
realizează sarcini ale procesului formativ.
Folosind jocul didactic se asigură:
-verificarea şi retroinformaţia asupra nivelului de însuşire a unor
cunoştinţe şi deprinderi (jocul didactic îndeplinind astfel funcţia diagnostică şi
prognostică asupra pregătirii elevilor);
-participarea activă a copiilor la propria formare;
-motivaţia pentru învăţare prin succesele ce se înregistrează, angajându-i
în realizarea sarcinilor didactice diferite ca grad de dificultate, jocul determinând
un continuu fond emoţional stenic, de plăcere, satisfacţie;
-formarea unor deprinderi de muncă intelectuală;
-pregătirea elevilor pentru autoinstruire şi autoeducaţie prin influenţa
decisivă a jocului în conducerea şi luarea în stăpânire a propriului
comportament;
-stimularea încrederii în sine, adaptarea la cerinţele mereu crescânde ale
şcolii;
-dezvoltarea psihică a copiilor, formarea personalităţii lor;
-accesibilitatea noţiunilor fundamentale matematice pentru toţi elevii;
-exersarea efortului voluntar;
-rezolvarea conflictelor între ceea ce se doreşte şi ceea ce se poate;
-asigurarea succesului fiecărui elev, potrivit ritmului si disponibilităţilor
sale;

107
 În special în clasele mici, jocul pregăteşte condiţiile pentru învăţarea activă
şi pentru conduita efortului. Altfel spus, jocul poartă în sine germenii propriei
depăşiri şi angajări pe alte planuri de acţiune.
Din experienţa acumulată prin practicarea jocului didactic în activitatea
instructiv-educativă, am desprins ideea că acesta reprezintă un veritabil
antrenament de integrare socio-morală punând problema competiţiei, al
ajustării propriului comportament cu al celorlalţi, a reuşitei şi a atitudinii în faţa
eşecului.
Cerând elevilor să creeze şi ei variante de joc, se poate realiza expansiunea
acestora prin adăugarea de elemente creatoare, originale.
Jocul, activitatea specifică copilăriei, ne ajută să-i cunoaştem natura şi
năzuinţele mai bine decât orice altă activitate.
Jocul poate constitui o manifestare a forţelor în acţiune la copil, îndrumate
de învăţător.
Elevii ciclului primar au nevoie, înainte de orice să fie educaţi. Şcoala
reprezintă mai mult decât jocul, dar fără echilibrul adus de joc ea nu are
eficienţă.
Utilizarea unei game variate de jocuri alese cu discernământ, în funcţie de
condiţiile concrete ale fiecărui colectiv de elevi, duce cu certitudine la formarea
unor deprinderi trainice, proprii actului învăţării.
Jocul este o permanenţă a vieţii copilului, a vieţii umane în general.
Virtuţile sale formative pe tărâmul educaţiei reprezintă o certitudine. Ne rămâne,
nouă cadrelor didactice să discernem: cât, unde, când şi cum să-1 integrăm în
practica predării-învăţării. Consider că numai atunci jocul îşi va dobândi
întrutotul legitimitatea pe care o merită pe deplin în actul învăţării.
Folosirea metodelor şi procedeelor active în desfăşurarea jocurilor
didactice a demonstrat că elevii sunt determinaţi să înţeleagă în mod conştient şi
să aplice corect cunoştinţele în rezolvarea sarcinii didactice.
În cadrul procesului de învăţământ, jocul este conceput ca mijloc de
instruire şi educare a copiilor şi ca procedeu didactic de realizare a
obiectivelor operaţionale specifice conţinuturilor .
Eficienţa dovedită a jocului didactic nu înseamnă că această metodă
exclude folosirea celorlalte metode specifice activităţilor de învăţare. Se pot
semnala uneori o serie de consecinţe nedorite privind folosirea jocului , legate
de comportarea nesatisfacătoare a elevilor: prea zgomotoasă, apariţia unor
dispute, nerespectarea regulilor, acceptarea cu greu a înfrângerilor. În cazul în
care se reia acelaşi joc de prea multe ori, apare plictiseala.
În scopul realizării obiectivelor prevăzute în programele şcolare, în jocul
didactic trebuie să se urmărească permanent menţinerea unei unităţi strânse
între laturile sale componente (conţinut, sarcină didactică, reguli, elemente de
joc şi material didactic).
Abordarea interdisciplinară a jocului didactic permite transferul şi
rezolvarea de noi probleme ivite în jocurile didactice, elevii se familiarizează cu
generalizări în contexte cât mai variate.

108
 Consider că este necesar să acordăm jocului didactic un spaţiu larg în
ansamblul metodelor destinate învăţării şcolare din considerente ca:
• Jocul didactic este calea spre apariţia motivaţiei intrinseci în
învăţare pentru că:
- angajează afectiv şi atitudinal elevii;
- stimulează interesul cognitiv al şcolarului mic;
- mobilizează resursele psihice ale copiilor;
- asigură participarea creatoare a elevilor în rezolvarea sarcinii
didactice.
• Jocul didactic este un mijloc eficient de activizare a întregii clase prin
conţinutul său şi modul de desfăşurare pentru că:
- dezvoltă spiritul de întrajutorare, de echipă;
- formează, consolidează şi dezvoltă deprinderi de muncă organizată;
- stimulează puterea de investigaţie şi cointeresare continuă (prin
elementele de joc);
- sunt valorizate elementele pozitive ale fiecărui elev.
M-am orientat spre jocuri ce solicită procesele psihice şi însuşiri ale
personalităţii şcolarului mic.
Consider mai eficiente jocurile didactice orale, deoarece prin acestea
comunicarea încurajează pe cei timizi, pe cei cu o gândire lentă, antrenează pe
cei pasivi în activitatea intelectuală.
În scopul îmbunătăţirii şi perfecţionării procesului predării şi învăţării
cunoştinţelor la obiectele de învăţământ, prin intermediul jocului didactic,
propun:
• ca manualele şcolare să conţină jocuri didactice specifice fiecărui
capitol din programă, dând astfel, prilejul învăţătorilor să fixeze cunoştinţele şi
deprinderile corespunzătoare şi în acelaşi timp, să realizeze feedback-ul imediat,
revenind pe traseul didactic cu ajustările necesare în pregătirea elevilor;
• valorificarea jocurilor didactice la maximum, în formă individuală
sau de grup trebuie să se realizeze în funcţie de particularităţile de vârstă şi
individuale ale şcolarilor mici;
Analizând şi comparând rezultatele pe care le obţin elevii de la o etapă la
alta, ne edificăm asupra evoluţiei şi ritmului în care progresează însuşirea
cunoştinţelor matematice pe baza jocului didactic.
Împreună - cadre didactice, oameni de ştiinţă, cercetători - avem de
înfăptuit o sarcină importantă, aceea de a descoperi, experimenta şi promova
cele mai potrivite structuri, formule şi soluţii, pentru a face din şcoala
românească o instituţie care să valorifice în cel mai înalt grad, disponibilităţile
spirituale în etapa actuală, să asigure o temeinică pregătire pentru muncă şi viaţă
a tinerei generaţii.
Pentru aceasta se impune din partea tuturor învăţătorilor, alături de pasiune
şi răspundere profesională, racordarea permanentă a preocupărilor la cerinţele
învăţământului actual.
Convinsă personal de valenţele formative ale jocului didactic cu conţinut
matematic, am urmărit să pledez pentru necesitatea valorificării maximale a
109
resurselor intelectuale şi moral-comportamentale ale acestei forme de activitate
la clasele I – IV.

„Cine nu ştie să se joace cu copiii şi este destul de nepriceput ca să creadă că acest

amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator“
(C.G. Salzmann)

110