Paula Corb Manole Ramona Kiss

Carmen Ilisie Mirela Herlaș

Autismul pas cu pas

Ghid pentru părinți

Produs final al proiectului Erasmus+ KA1:

asCES - Cerințe educaționale specifice în
Tulburarea din Spectrul Autismului
Nr. ref. 2019-1-RO01-KA101-062032

Editura Didactica Militans - Casa Corpului Didactic Oradea

Oradea, 2022
Paula Corb Manole Ramona Kiss
Carmen Ilisie Mirela Herlaș

Autismul pas cu pas

Ghid pentru părinți

Produs final al proiectului Erasmus+ KA:

asCES - Cerințe educaționale specifice în
Tulburarea din Spectrul Autismului
Nr. ref. 2019-1-RO01-KA101-062032

Editura Didactica Militans - Casa Corpului Didactic Oradea

Oradea, 2022
Autori: ECHIPA BRAIN GYM
• Paula Corb Manole - profesor de psihopedagogie specială pentru o catedră
de educație specială la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 1 Oradea; psi-
holog cu drept de liberă practică;
• Carmen Ilisie - profesor psihopedagog/director adjunct la Centrul Școlar de
Educație Incluzivă Nr. 1 Oradea, președinte Asociația CES., psiholog cu drept
de liberă practică;
• Ramona Kiss - profesor psihopedagog la Centrul Școlar de Educație Incluzivă
Nr. 1 Oradea, psiholog cu drept de liberă practică;
• Mirela Herlaș - profesor de psihopedagogie specială pentru o catedră de edu-
cație specială la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 1 Oradea.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Autismul pas cu pas : ghid pentru părinţi / Paula Corb Manole,
Ramona Kiss, Carmen Ilisie, Mirela Herlaş. - Oradea : Editura
Didactica Militans - Casa Corpului Didactic Oradea, 2022
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-986-035-9
I. Corb Manole, Paula
II. Kiss, Ramona
III. Ilisie, Carmen
IV. Herlaş, Mirela
37
616

Acest proiect este finantat de Programul Erasmus+ al Uniunii

Europene. Continutul prezentului material reprezinta
responsabilitatea exclusiva a autorilor, iar Agentia Nationala si

ISBN: 978-606-986-035-9

4
Preambul
”asCES -
Cerinţe educaționale specifice
în Tulburarea din Spectrul
Autismului” TSA
In perioada 2019-2022 CSEI nr. 1 Oradea a implementat proiectul Erasmus+
KA1 asCES– Cerinţe educaționale specifice în Tulburarea din Spectrul
Autismului, nr. de referinta proiect 2019-1-RO01-KA101-062032, finantat de
Comisia Europeana prin ANPCDEFP (www.erasmusplus.ro), în perioada:
01.08.2019-31.08.2021 (prelungita pana la 31.08.2022 datorita pandemiei).

Proiectul a inclus 4 mobilitati. 16 cadre didactice din scoala au participat la 4

cursuri de formare în speciful Tulburarii din spectrul Autismului TSA:

Modelul SCERTS – decembrie 2019, Londra, Anglia

Greenspan Floortime Approach – iunie 2021, Grecia;

Social Stories – iulie 2021, Grecia;

BrainGym – august 2021, Slovenia.

Toate cursurile au fost selectate pentru a raspunde nevoii de perfectionare a

cadrelor didactice din scoala în noi abordari educationale ale autismului. Au
fost alese aceste cursuri, datorita calitatii formatorilor si a continutului specific
în TSA.

Aceasta brosura a fost scrisa cu scopul de a disemina o parte din informatiile

primite în cadrul cursului dar si pentru a veni în întampinarea parintilor cu
informatii punctuale si de suport în ceea ce priveste autismul si specificul lui.

5
CUPRINS
Preambul—Despre proiectul asCES……………….……...5
Capitolul II
De ce este autismul un spectru? .................. ......................7
Ce este autismul?.....................................................................10
Capitolul II
Întrebări ale părinților și posibile răspunsuri……….14
Capitolul III
Din viața de părinte al unui copil cu autism...............20
Capitolul IV
Puncte tari și mituri despre autism……………………....24
Mituri despre autism…………………………………………....28
Capitolul V
Abordări educaționale ale autismului…………………..32
Bibliografie………………………………………………………….40

6
 CAPITOLUL I
DE CE ESTE AUTISMUL UN SPECTRU?

Autismul este cunoscut ca o tulburare de „spectru” deoarece exista o mare

variatie în tipul si severitatea simptomelor pe care oamenii le experimenteaza.

Oamenii de toate genurile, rasele, etniile si mediile economice pot fi

diagnosticati cu TSA. Desi TSA poate fi o tulburare pe tot parcursul vietii,
tratamentele si serviciile pot îmbunatati simptomele unei persoane si viata de
zi cu zi.

7
 I.1.Ce este autismul?

Tulburarea din spectrul autismului (TSA) este o afectiune ce

vizeaza dezvoltarea creierului, care are un impact major asupra modului în
care o persoana percepe si socializeaza cu ceilalti, ducand la dificultati sau
limitari în interactiunea sociala si comunicare.

Tulburarea din spectrul autismului poate fi definita ca o tulburare de

neurodezvoltare care provoaca dificultati în comunicarea sociala si în
interactiunea cu alte persoane, precum si interese restranse si
comportamente repetitive (American Psychiatric Association, 2013). Pentru
TSA, exista si un nivel de severitate care variaza de la nivelul 1 la nivelul 3.
Nivelurile de severitate se concentreaza pe nivelul de deficienta si pe nivelul
de sprijin necesar în activitatile de zi cu zi. Adesea, se presupune ca traseul
de la nivelul 1 la 3 este liniar si multi oameni se refera la persoanele cu TSA
drept „nivel înalt functional” pentru nivelul 1 sau „nivel scazut functional”
pentru nivelul 3, dar TSA este mult mai complexa. Astfel, s-ar putea
presupune ca daca o persoana diagnosticata cu TSA este nonverbala are un
nivel scazut de functionare, însa exista multe persoane cu aceasta
caracteristica, dar care au însa o inteligenta peste medie (Paris, 2015).

Daca manualele de diagnostic anterioare (DSM III, DSM IV-TR) au

inclus diagnostice diferite pentru autism (Autism, Sindrom Asperger,
Tulburarea dezintegrativa a copilariei, Sindrom Rett), în DSM V sunt toate
incluse sub cupola diagnosticului de Tulburare din spectrul autismului, mai
putin sindromul Rett, care este considerat sindrom genetic. Tulburarile din
spectrul autismului fac parte din categoria tulburarilor de neurodezvoltare
în noul manual de diagnostic, alaturi de dizabilitatea intelectuala, tulburarile
de comunicare, ADHD, tulburarile de dezvoltare motorie si tulburarile
specifice de învatare). Au substrat neurobiologic si debut în copilaria
timpurie.
Pentru stabilirea diagnosticului de TSA, trebuie sa fie întrunite
urmatoarele criterii:

A. Deficite persistente în comunicarea socială și

interacțiunea socială în toate contextele, care nu se
manifesta ca întarzieri de dezvoltare generala si se regasesc

1. Deficite în reciprocitatea socio-emotionala: pornind de la abordare sociala

anormala si imposibilitatea mentinerii unei conversatii din cauza lipsei de
reciprocitate afectiva, emotionala, de interese si ajungand pana la absenta totala
a initierii sau raspunsului la interactiunile sociale.

2.Deficite în comportamentele de comunicare non-verbala folosite în

interactiunea sociala: pornind de la comunicare non-verbala si verbala slab
integrate, la anormalitati în contactul vizual si limbajul corporal sau deficite în
întelegerea si folosirea gesturilor si pana la absenta completa a expresiilor
faciale si a gesturilor în comunicare.

3.Deficite în dezvoltarea, mentinerea si întelegerea relatiilor sociale: pornind de

la dificultati de adaptare a comportamentelor în functie de contextele sociale

B. Comportamente, interese și activități restrictive,

repetitive, manifestate în cel putin 2 dintre urmatoarele arii:

diferite, dificultati în participarea la jocuri imaginative si la formarea

prieteniilor, pana la absenta totala a interesului pentru ceilalti oameni.

1. Miscari motorii, utilizare de obiecte sau vorbire stereotipe (repetitive):

stereotipii motorii simple, alinierea jucariilor sau fluturarea obiectelor, ecolalie
si fraze idiosincratice (amestecuri de cuvinte care au semnificatie doar pentru
persoana care le emite).
 Ce este autismul?

2. Persistenta si inflexibilitate la rutina, tipare ritualice de comportament

verbal si nonverbal (ex. rezistenta excesiva la schimbari mici, dificultati
de tranzitie de la o actiune la alta, tipare rigide de gandire, ritualuri de
salut, nevoia de a urma aceeasi ruta sau de a manca aceeasi mancare
zilnic).

3. Interese fixiste, foarte restrictive, manifestate cu o concentratie sau

intensitate anormale (ex. atasament sau preocupare puternica pentru
obiecte neobisnuite,

4. Hiper sau hiporeactivitate la stimuli senzoriali sau un interes

neobisnuit pentru aspectele senzoriale ale mediului înconjurator (ex.
indiferenta aparenta la durere/temperatura, reactii adverse la sunete
sau texturi specifice, mirositul sau atinsul excesiv al obiectelor, o
fascinatie vizuala pentru lumina sau miscare).

C. Simptomele trebuie să fie prezente din copilăria

timpurie (dar pot sa nu se manifeste pana cand cerintele
sociale nu depasesc capacitatile limitate sau pot fi mascate
de strategii învatate mai tarziu în viata).

D. Simptomele cauzează impedimente semnificative în

funcționarea zilnică socială sau ocupațională.

10
E. Aceste simptome nu sunt explicate mai bine de o
tulburarea intelectuală sau o întârziere globală în
achiziții.

Tulburarea intelectuala si tulburarile de spectru autist pot coexista, iar

pentru diagnosticul de comorbiditate este necesar un nivel mai scazut al
comunicarii sociale fata de cel asteptat pentru nivelul general de
dezvoltare. (American Psychiatric Association, 2013).

Potrivit Asociatiei Americane de Psihiatrie, „Acest spectru va permite

medicilor sa tina cont de variatiile simptomelor si comportamentelor de la
o persoana la alta. In DSM V este introdusa, ca noutate, si clasificarea
tulburarilor din spectrul autismului dupa nivelul de severitate,
astfel:

Nivel de severitate 1

Nivel de severitate 2

Nivel de severitate 3

11
 Nivelul de severitate 1

– Necesita suport
– Comunicare sociala: în lipsa sprijinului, deficitele în comunicarea
sociala cauzeaza dificultati notabile. Are dificultati în initierea
interactiunilor si prezinta raspunsuri atipice sau esec la initiativa
sociala a celorlalti. Poate parea ca are un interes scazut pentru
interactiunile sociale.
- Interese restrictive si stereotipii comportamentale: preocuparile,
ritualurile fixe si/sau comportamentele repetitive cauzeaza o afectare
semnificativa a functionarii în unul sau mai multe contexte. Rezistenta
la încercarile celorlalti de a-i întrerupe comportamentele repetitive,
ritualurile sau la distragerea de la interesele fixe.
Nivelul de severitate 2

– Necesita suport substantial

– Comunicare sociala: deficite importante ale abilitatilor verbale si
nonverbale de comunicare sociala; deficitele sociale sunt evidente,
chiar daca primeste sprijin; initiere limitata a interactiunilor sociale si
raspuns redus sau anormal la initiativa sociala a celorlalti.
- Interese restrictive si stereotipii: preocupari, ritualuri fixe si/sau
comportamente repetitive, care apar suficient de frecvent pentru a fi
evidente observatorului obisnuit si care interfera cu functionarea în
diferite contexte. Suferinta sau frustrarea este evidenta la întreruperea
comportamentelor repetitive; dificil de distras de la interesele fixe.

Nivelul de severitate 3
– Necesita suport foarte substantial
– Comunicare sociala: deficite severe ale abilitatilor verbale si
nonverbale de comunicare sociala, care cauzeaza afectarea severa a
functionarii; initiere foarte limitata a interactiunilor sociale si raspuns
minim la initiativa sociala a celorlalti.
– Interese restrictive si stereotipii comportamentale: preocupari,
ritualuri fixe si/sau comportamente repetitive, care cauzeaza
disfunctionalitati în toate ariile. Suferinta marcanta cand ritualurile sau
rutinele sunt întrerupte; foarte dificil de distras de la interesele fixe sau
revenire rapida la ele (Paris, 2013).
12
 Astfel, autismul este individualizat. O persoana poate avea deficiente
motorii semnificative, un limbaj verbal tipic, comunicare nonverbala
limitata, comportamente agresive severe si stereotipii comportamentale
intense. O alta persoana poate sa nu aiba deficiente motorii, comunicare
verbala si nonverbala limitata, sa nu aiba comportamente agresive si sa aiba
un interes intens.

Exista de asemenea, complexitate în potentialele simptome

enumerate pentru TSA fata de diferitele moduri în care simptomele se pot
prezenta. Lista simptomelor din criteriile de diagnostic nu este o lista
exhaustiva si clinicianul trebuie sa fie familiarizat cu simptomatologia
dincolo de ceea ce este enumerat. Trebuie sa fie familiarizati cu
comportamentul asteptat din punct de vedere al dezvoltarii, astfel încat sa
poata compara ceea ce este observat si raportat la dezvoltarea tipica. De
exemplu, daca parintii raporteaza ca copilul este reactiv la zgomotele
puternice, asta nu înseamna neaparat ca are sensibilitate senzoriala. Ar
putea fi o reactie adecvata la auzirea unui zgomot puternic, dar poate fi
interpretat ca are o sensibilitate senzoriala, daca individul are 15 ani si are
o criza de furie timp de 20 de minute de fiecare data cand aude un zgomot
puternic. (American Psychiatric Association, 2013)

In prezent, se considera ca diagnosticul de TSA permite mai multa

individualitate în diagnostic, poate permite acum persoanelor diagnosticate
sa fie vazute pentru calitatile lor unice, concentrandu-se asupra gradului de
functionalitate a individului, dincolo de punctele lor slabe sau punctele lor
forte într-un anumit domeniu. (Paris, 2015)

13
 CAPITOLUL II
ÎNTREBĂRI ALE PĂRINȚILOR ȘI POSIBILE

II.1.Copilul meu tocmai a fost diagnosticat

cu autism?
Ce înseamnă acest lucru?
Copilul tau a fost diagnosticat cu autism iar acesta este un punct de început
dintr-o lunga calatorie. Pentru unele familii este un moment de usurare
pentru ca au primit în sfarsit un raspuns la întrebarile pe care le aveau,
pentru altii este un moment coplesitor.
Chiar daca aveai propriile tale banuieli, sperai poate ca la evaluarea copilu-
lui sa se demonstreze contrariul. In acelasi timp îti dai seama ca ai avut
dreptate cand ai simtit ca ceva e diferit cu copilul tau.
Ceea ce trebuie sa stii e faptul ca nu esti singur în aceasta calatorie. Alaturi
de tine sunt oameni interesati de acest subiect, sunt cadre didactice pas-
sionate de ceea ce fac si care doresc sa îti înteleaga copilul pentru a stii ce
suport sa-i ofere, e societatea care se deschide tot mai mult în aceasta di-
rectie, constientizeaza si accepta existenta autismului si face demersurile
necesare pentru a putea oferi un sprijin real tie si copilului tau.

14
II.2. Cum să spun celorlalți despre diagnos-
ticul de autism?

A avea un copil cu autism poate pune o mare presiune pe tine si pe

familia ta. S-ar putea sa fie nevoie sa petreci mult timp ajutandu-ti
copilul sa obtina sprijinul de care are nevoie. Dupa ce ai trecut prin
procesul de evaluare a copilului, pentru ca în mod evident nu se dezvolta
într-un mod tipic sau, daca este mai în varsta, se lupta si are deficiente în
unele aspecte importante, te gandesti ca vine momentul în care va trebui
sa împartasesti familiei acest lucru. Problemele lui si situatia cu care te
confrunti e posibil sa nu fie vizibile pentru toata lumea din familia ta. Dar
ai nevoie de oamenii de langa tine, de aliati în a-ti ajuta copilul.
Multi au auzit despre autism, chiar daca nu au toate informatiile clare.
Este o conversatie care poate fi dificila sau emotionanta, asa ca iata
cateva sfaturi:

• Începe discuția de la ceea ce se vede

De exemplu, daca copilul dvs. nu face contact vizual si are dificultati în

legatura cu alti copii, îi puteti explica ca nu este timid si nu este
nepoliticos - acestea sunt
„Dacă ceilalți înțeleg că este simptome ale autismului sau.
ceva diferit la copilul tău dar Daca de exemplu are un moment
nu înțeleg prea bine despre ce dificil cand esti în vizita, le poti
este vorba, acest lucru poate explica ca , s-ar putea sa fie din
fi o rampă de lansare pentru cauza faptului ca îi este foarte
o discuție mai amplă despre greu sa gestioneze schimbarile de
ce este autismul”, spune rutina - un alt lucru comun
neuropsihologul Michael pentru copiii cu autism.
Rosenthal, PhD.

15
II.3. Cum și ce să spun familiei și prietenilor
despre autism?

• Explică-le elementele de bază ale autismului

Spuneti-le ca autismul are doua elemente principale:

- Dificultăți în relaționarea socială: De exemplu, copiii cu autism ar

putea sa nu raspunda la indiciile sociale sau sa nu înteleaga cum sa
se comporte în diferite situatii sociale. Ar putea avea probleme de
vorbire si cu comunicarea nonverbala, cum ar fi expresiile faciale si
contactul vizual.

- Comportamente și interese restricționate sau repetitive: Un exemplu

ar fi faptul ca prefera sa manance acelasi lucru, sa aiba acelasi pro-
gram, sa îmbrace aceeasi haina sau sa urmeze acelasi traseu. Copiii
cu autism pot avea, de asemenea, interese intense, cum ar fi sa dore-
asca sa vorbeasca doar despre despre o jucarie sau despre un film
preferat sau chiar despre un obiect care pare bizar.

• Ei pot întreba din ce cauză are copilul autism:

Acestea ar fi cateva raspunsuri:

- Autismul este o dizabilitate de neurodezvoltare si nu o boala.

- Este pe tot parcursul vietii.

- Stim ca începe în uter.

- Stim ca nu este produs de vaccinuri.

- Nu este cauzat de un parenting deficitar

16
“De multe ori spunem că • Copilul nu pare autist
copiii cu autism sunt ca Este posibil ca copilul dumneavoastra sa
fulgii de nea, nu sunt doi nu se potriveasca cu imaginea celorlalti
la fel. Doar pentru că un despre autism si ceea ce au auzit despre
copil cu autism arată și aceasta conditie.
vorbește într-un fel, nu
înseamnă că și un alt Explicati ca autismul este un spectru de
copil o va face la fel” comportamente si fiecare persoana cu
Psychologist Mandi autism este diferita în ceea ce priveste
Silverman, PsyD, debutul, severitatea si tipurile de
simptome. De exemplu, unele
sunt nonverbale, iar altele sunt hiper-
verbale.
• Încearcă să anticipezi reacțiile dificile
Membrii familiei pot avea reactii diferite la aflarea vestii diagnosticului.
Uneori poate fi o usurare pentru ca exista o explicatie pentru ceea ce au
observat deja, dar cei apropiati se pot simti, de asemenea, tristi sau
coplesiti. Este o reactie normala, dar asta te-ar putea face sa te simti mai
izolata si chiar ranita de reactia lor. Uneori, rudele, mai ales parintii, au
nevoie de ceva timp pentru a întelege situatia si pentru a accepta
diagnosticul. Uneori avem nevoie de timp sa procesam emotiile
neplacute cum sunt frustrarea, confuzia sau furia. Lasa-i sa-si exprime
sentimentele, dar spune-le si ca vei face ceea ce este mai bine pentru
copilul tau. De asemenea, poti spune ca sunt importanti pentru tine si
copilul tau, asa ca speri ca vor fi un sprijin pentru tine.
• Cere ajutor dacă ai nevoie de el (și încearcă să fii cât mai clar în
ceea ce ceri)
A cere ajutor celor apropriati poate fi de fapt o usurare atat pentru tine
cat si pentru persoanele de la care îl ceri. Este în natura noastra sa dorim
sa ne ajutam familia si prietenii, dar uneori nu stim cum sa ajutam si nu
vrem sa deranjam sau sa-l facem pe celalalt sa se simta inconfortabil.
Daca ai nevoie de ajutor, cere-l!

17
 II.4. Ce pot face pentru copilul meu?

Informați-vă despre autism. Cu cat stii mai multe despre tulburarea din
spectrul autismului, cu atat vei fi mai bine echipat pentru a lua decizii in-
formate pentru copilul tau. Analizati optiunile educationale si participati
activ la deciziile privitoare la copilul dumneavoastra.

Deveniți un expert pentru copilul dvs. Afla punctele tari ale copilului tau
si punctele slabe. Incearca sa întelegi ce declanseaza momentele dificile si
ce sustine un raspuns pozitiv din partea copilului. Ce considera copilul
stresant sau înspaimantator? Calmant? Incomod? Distractiv? Daca întele-
geti ce va afecteaza copilul, veti fi mai bun la rezolvarea problemelor si la
prevenirea sau modificarea situatiilor care cauzeaza dificultati.

Acceptă-ți copilul cu tot cu ciudățeniile lui. In loc sa te concentrezi

asupra modului în care copilul tau autist este diferit de ceilalti copii si a
ceea ce îi „lipseste”, practica acceptarea. Bucurati-va împreuna de ciudate-
niile speciale ale copilului dvs., sarbatoriti micile succese si nu mai com-
parati copilul cu altii. Iubirea si acceptarea neconditionata îl va ajuta pe
copilul tau mai mult decat orice altceva.

Nu renunţați. Este imposibil sa stii cum vor evolua lucrurile pe viitor si

cum se va schimba tipologia autista a copilului tau peste cativa ani. Adu-ti
aminte ca fiecare copil este unic în felul lui. Nu sari la concluzii despre cum
va fi viata lui peste cativa ani. La fel ca toti ceilalti, persoanele cu autism au
o viata întreaga pentru a creste si pentru a-si dezvolta abilitatile.

18
 II.5. Cum să îl susțin?

• Creati un mediu sigur si predictibil pentru copilul dumneavostra.

• Gasiti modalitati nonverbale de a va conecta: cautati indicii
nonverbale; afla care este motivatia din spatele crizei de furie; fa -ti
timp pentru distractie; fii atent la sensibilitatile senzoriale ale
copilului.
• Invatati-l sa-si comunice nevoile: verbal sau prin mijloace alternative
de comunicare: imagini, pictograme, cuvinte scrise, limbaj mimico
gestual, mijloace electronice.
• In comunicarea cu copilul: vorbiti-i în propozitii scurte si clare,
folosind si fotografii, imagini sau gesturi care sa îl ajute sa înteleaga
ce îi spuneti; dati-i suficient timp sa raspunda; sa aveti un ton al vocii
calm si linistit pentru a reduce anxietatea copilului; folositi alegeri
pentru a-l ajuta sa-si exprime optiunile
• Gasiti cat mai multe momente pentru joaca.

19
 CAPITOLUL III
DIN VIAȚA DE PĂRINTE AL UNUI COPIL CU TSA

- L. și mama-
”Sunt parinte al unui copil asa cum le place celor din jur sa auda: “special”, “atipic”,
“din spectru”, “autist”, “ciudat” etc. dar pentru mine el este “al meu”. Avea 2 ani
cand am iesit din cabinetul medicului citeam pe hartie – diagnostic “tulburare din
spectru autist”. Asta se întampla în urma cu aproximativ 14 ani si de atunci am
început o noua viata.
Viata dupa un astfel de diagnostic nu e la fel de confortabila ca si cu un copil tipic,
nu e atat de plina de speranta dar cu siguranta, ca om, te face mult mai prezent, mai
atent la ceilalti, te îmbogateste cum cred ca altfel nu ai fi capabil sa o faci. Numai
cand esti jos de tot poti sa te transformi si asta s-a întamplat cu mine ca parinte.
Am învatat cu el si langa el ca nu poti trece prin viata doar cu comoditate. Langa un
copil autist trebuie sa te educi, sa înveti constant, sa fii atent cum si în ce ritm se
dezvolta ceilalti copii ca si tu ca parinte sa îl duci pe al tau cat mai aproape de
normalitate.
Multele ore de tot felul de programe, de terapii, l-au facut sa fie functional, sa fie un
adolescent într-o clasa de copii tipici. Dar autismul e autism si asta, eu ca si multi
altii, am crezut ca se vindeca. Dar nu e vorba de vindecare. E setat altfel si o spune
chiar el, acum cand constientizeaza ca vede lumea altfel, ca umorul lui e diferit, ca
are nevoia sa sara, sa se agite pentru a putea scapa de nelinistea interioara si nu îi
pasa ca ceilalti se uita. El trebuie sa faca asta, desi cand unii rad de el se supara
tare. Am înteles, mergand cu el în parc, ca alti parinti se uita la el si înteleg ca e
altfel. Dar am vazut ca îl protejeaza si asta ma linisteste si ma face sa cred ca mai
sunt si oameni buni. Pe altii însa îi vad cum se feresc de noi sau chiar nu ne doresc
compania pentru ca langa el lucrurile sunt putin imprevizibile.
Uneori încercand sa-l “repar”, facand asta timp de 14 ani, am uitat sa ma bucur de
el. Dar sotul meu îmi reamintea, chiar zilele trecute, cat de faina e mintea lui L. Poti
vorbi cu el acum lucruri despre care numai cei mai educati dintre noi o pot face.
Are o vasta cultura generala si un limbaj dezvoltat. Stie sa foloseasca diverse
limbaje de programare. A facut chiar un proiect pentru schimbarea curriculum-ului
pe “Informatica”, pentru ca la scoala se folosesc limbaje de programare învechite. A
primit chiar un raspuns oficial. Vorbeste engleza mai bine ca romana (asta nu stiu
daca e un plus sau minus).
E un copil minunat!

20
 Canta la orga, pian. Dupa foarte putine ore luate în particular, compune
melodii, recunoaste orice sunet facut de un sintetizator. A învatat sa
mearga pe bicicleta iar acum îsi strange bani pentru un laptop Mac de
ultima generatie. In clasa a 9-a vrea neaparat ore de japoneza, ca singur
nu are cu cine conversa ce a învatat ... Si cate si mai cate.
Cred ca viata cu un astfel de copil se reduce, la început, la cat esti dispus
tu ca parinte sa te sacrifici ca sa vezi rezultate în copilul tau, apoi treptat
si ei au abilitatea sa construiasca pe ceea ce ai facut si adus în viata lor.
Copiii cu autism cu care se lucreaza de mici, în mod constant, devin
adolescenti si mai tarziu adulti mai integrati, mai competenti, mai
fericiti. Altfel, deznodamantul e trist pentru ca majoritatea dintre ei au o
abilitate scazuta de a învata prin imitatie. Emotional acest lucru îi
frustreaza, iar cognitiv raman mult în urma celorlalti copii tipici. De
multe ori ei înteleg dar nu reusesc sa redea ceea ce simt decat mai tarziu
în viata, cand poate e prea tarziu pentru a mai schimba ceva semnificativ
în viata lor. Copilul meu, abia acum, de un an sau doi, îmi poate spune ce
a simtit cand l-am lasat singur la gradinita. Isi aduce aminte de atunci si
îmi povesteste cand a fost speriat sau fericit. Cand ne-am mutat din casa
în care a crescut a fost foarte trist si a visat constant cu ea …dar sa ne
întelegem, el poate reda verbal toate aceste povesti cu inflexiuni ale vocii
specifice spectrului. Important este ca le spune si se face auzit. Nu se
tranteste cu capul de ceva pentru ca e frustrat sau pentru ca nu poate
reda ce e în interior. Acum poate veni la mami sau la buni sa le
povesteasca ceea ce simte, daca are frica de chestii, daca e fericit. Acum
cand iese din casa stie ca trebuie sa se schimbe, sa se îmbrace, sa se
încalte, stie cum sa o faca.
Si toate acestea s-au întamplat dupa ce am primit un verdict taios si
nepotrivit, în urma cu 14 ani, de la o doamna putin educata în ceea ce
înseamna autismul. Aceasta mi-a sugerat sa ma bucur daca o sa ajung cu
el sa manance si sa se îmbrace singur. Acum are un IQ de peste 135 si el
îmi cara bagajele si ma ajuta sa fac seara mancarea, daca e în toane bune
si nu-l întrerup de la chestii importante (pentru el) sau daca îl las sa îmi
povesteasca despre fonturi pentru care are o placere iesita din comun.
Peste ceva vreme interesul lui se va îndrepta spre altceva poate, dar
sigur va pune aceeasi pasiune ”
Mama lui L.

21
 - Asociația S.O.S. Autism Bihor -

Sunt Simona Zlibut, membru fondator si presedinte al asociatiei de parinti

cu copii si tineri cu autism grav, Asociatia S.O.S. Autism Bihor. Sunt mama a
doi adolescenti minunati, Darius de 27 ani si Laura de 22 ani care e
diagnosticata cu autism grav non verbal.
In anul 1999 venea pe lume al doilea copil al nostru, Era o fetita perfect
sanatoasa iar noi eram cei mai fericiti parinti. Toate acestea pana la varsta
de 5 luni si jumatate cand Laura a fost diagnosticata cu glaucom congenital
cu început de buftalmie la ochiul stang. A urmat interventia chirurgicala la
Cluj. Dupa operatie Laura parca era un alt copil. Nu reactiona la nume, nu
mai gangavea ca înainte de operatie. La un 1 an nu se ridica sa mearga pe
langa pat, nu statea bine în sezut, nu facea pasi nici tinuta de maini. Atunci
am consultat medicul de familie si ne a zis sa avem rabdare pentru ca a
suferit o operatie. Dar instinctul de mama nu m-a lasat. Am cautat-o pe dr.
Rosu care ne-a dat un sirop si dupa 5 luni Laura se ridica în patut si facea
pasi. Ne-am bucurat de progresul ei dar Laura nu reactiona la nume si era
absenta la ceea ce se petrecea în jurul ei. Am mers iar la neurolog care ne-a
zis scurt ca are elemente de autism. Nu am stiut ce este. Pe net erau foarte
putine informatii pe atunci. Am refuzat diagnosticul si am mers la
Bucuresti pentru a-i face probe auditive. Acolo ni s-a confirmat ca totul este
neurologic si din punct de vedere auditiv ea aude si ar trebui sa vorbeasca.
Am început sa cautam gradinite, terapii, dar din pacate în 2001 nu se prea
stia despre autism în Romania. In 2007 un grup de parinti am hotarat sa
înfiintam o asociatie pentru a lupta pentru recuperarea si pentru
drepturile copiilor.
Au fost multi ani în care ne-am tot mutat cu sediul unde faceam terapii
ocupationale si art-terapii cu educatori si psihologi de la scolile speciale
din Oradea. Inca din 2011, cand am ajuns la conducerea asociatiei ca
vicepresedinte, telul meu a fost sa deschidem un centru de zi pentru copiii
nostri. Doream sa pregatim lucrurile pentru momentul cand copii vor iesi
din scolile speciale. Am învatat din mers ce se putea face si cum sa
procedam. Am început în 2013 sa organizam evenimente caritabile
împreuna cu o organizatie, iar în anii urmatori am organizat actiuni
caritabile împreuna cu o alta mamica din asociatie. Primeam sponsorizari
si donatii dar erau foarte putine, astfel aceste evenimente au devenit sursa
noastra financiara cea mai mare. Fiind asociatie de parinti trebuia sa ne
descurcam singuri.
22
 In 2015 am fost aleasa presedinte iar primul lucru a fost sa acreditez
asociatia pe servicii sociale ca pe urma sa primim licentierea ca centru
de zi. Intr-un final, cu ajutorul dnei Arina Mos, director la ASCO pe
vremea aceea, si a dlui primar Ilie Bolojan am primit un spatiu în 2015 ca
sa ne putem licentia pe centru de zi. A fost o munca titanica. Pe atunci
standardul era altul si aveam termen pana în decemrie 2016 sa renovam
spatiul si sa-l compartimentam conform standardului. Am învestit tot
ceea ce aveam în Asociatie la acel moment dar satisfactia a venit în anul
2016, cand am inaugurat noul centru. Majoritatea copiilor nostri erau
înscrisi la Centrul Scolar de Educatie Incluziva nr 1, cu care am avut cea
mai buna colaborare, atat cu directiunea cat si cu cadrele didactice. O
parte dintre cadrele didactice au venit ca si voluntari la asociatia noastra
pentru a ne învata si pregati viitorii terapeuti ai centrului.

Sfatul meu pentru parintii copiilor

care primesc diagnosticul de TSA e sa
faca tot ce le sta în putere pentru
recuperarea copiilor lor, sa comunice
cu terapeutii, cu cadrele didactice de
la gradinita sau de la scoala si sa fie
consecventi. Sa nu se lase descurajati
daca nu se vad rezultate în primele
luni. Rezultatele vin în timp, dar
trebuie lucrat. Acum sunt mult mai
multe oportunitati pe care eu si alti
parinti ca mine nu le am avut în 2001.

Va doresc rabdare, putere si încredere în specialisti. Usa asociatiei

noastre va este deschisa pentru orice informare sau sfat ca de la parinte
la parinte.

23
 CAPITOLUL IV
PUNCTE TARI ȘI MITURI DESPRE AUTISM

Puncte tari ale autismului

Intelegerea, acceptarea si celebrarea modalitatilor diferite de a gandi si de
a actiona poate reprezenta momentul în care putem descoperi adevarata

Atenție la Abordare Inovativ

detalii metodică • Process de
• Minuţiozitate gandire unic
• Analitic
• Acuratete • Solutii inovatoare
• Observarea
patternurilor

Focusare Tenacitate și Expertiză

• Concentrare reziliență • Cunoastere
• Determinare aprofundata
• Grad scazut de
distragere a • Contestarea • Abilitati de nivel
atentiei opiniilor înalt

24
 Abilități de Creativitate
observație • Imaginatie aparte
• Abordare ”ascultati, • Exprimarea ideilor
priviti si învatati”

Bună capacitate de Abilități vizuale

memorare • Invatare vizuala
• Memorie de lunga • Focusare pe detalii
durata

Acceptarea diferențelor Integritate

• Acceptarea punctelor de • Onestitate si loialitate
vedere diferite • Responsabilitate
• Contestarea normele
sociale

25
 Mituri despre Autism

Mitul 1 – Autismul este o boală

Autismul nu este o boală. Persoanele cu autism cu siguranta nu sunt
bolnave. Autismul nu poate fi vindecat cu medicamente. De fapt, cuvantul
„vindecat” nici macar nu intra în discutie! Este o tulburare de neurodezvol-
tare care afecteaza capacitatea unei persoane de a comunica si de a inter-
actiona cu ceilalti. Exista mai mult de un tip de autism cauzat de diferite
combinatii genetice si factori de mediu. Persoanele cu autism au probleme
cu comunicarea, interactiunile sociale si activitatile.
Mitul 2 – Autismul poate fi vindecat cu medicamente
Din pacate, autismul este o tulburare de-a lungul vieții; nu se poate vindeca
cu medicamente. In ciuda faptului ca dureaza toata viata, persoanele cu
aceasta tulburare pot trai o viata independenta, productiva si confortabila.
Cu educatie si interventie potrivita, provocarile care vin cu autismul pot fi
gestionate. Pe de alta parte, medicamentele pot fi folosite pentru a trata tul-
burarile asociate.
Mitul 3 – Toți oamenii autisti au o abilitate de geniu
O alta conceptie gresita raspandita printre miturile despre autism, care a
fost sustinuta de mass-media, prin diverse produse cum ar fi filmul Rain
Man si serialul TV The Big Bang Theory, este ca toti oamenii autisti au abil-
itati cognitive peste limitele normale.
Existenta sindromului savant nu este un mit. Este un lucru real. Ceea ce este
un mit este presupunerea ca TOATE persoanele cu autism au o abilitate sa-
vanta. De fapt, nu mai mult de 1 din 10 (sau 10%) dintre persoanele cu au-
tism prezinta un nivel avansat al unei anumite abilitati. Chiar si printre cei
care au o abilitate deosebita, aceste situatii sunt foarte variate atat ca tip,
cat si ca grad.
Persoanele autiste manifesta adesea un interes foarte specific și concentrat
pentru un subiect singular, uneori excluzând orice și orice altceva. Aceasta
înseamna ca ei ar putea avea un nivel de cunostinte mai mare decat mediu
pe un subiect anume. Acest lucru ar putea crea confuzie în ceea ce priveste
abilitatile lor cognitive, dar în realitate este mai degraba o expresie a in-
teresului lor puternic fata de subiect.

26
 Mitul 4 – Copiii cu autism nu pot învăța
Acest lucru pur si simplu nu este adevarat. Cheia pentru educarea unei
persoane cu autism este sa te educi mai întai pe tine si sa gasesti
modalitatea corecta de abordare a copilului. Cu metode adecvate, sprijin
si dragoste, ei pot învăța foarte bine, în ritmul și în stilul lor.
Mitul 5 – Parenting-ul deficitar poate cauza autismul
Adevarul este simplu: parentingul deficitar NU POATE cauza autismul si,
prin urmare, ar trebui sa fie de la sine înteles ca un copil diagnosticat cu
autism nu reflecta în niciun fel capacitatea, dragostea sau stilul parental
al parintilor sai. Cum a aparut acest mit ofensiv? In anii '50, a existat o
teorie denumita adesea Ipoteza Mamei Frigiderului. Aceasta teorie a
sugerat ca mamele care nu erau calde din punct de vedere emotional, ar
putea fi neglijente si si-ar traumatiza copilul atat de mult încat ar
provoca autism. Aceasta teorie complet falsa a fost dezmintita stiintific
cu zeci de ani în urma. Din pacate, mitul nu a fost eradicat în întregime.
Mitul 6 – Vaccinurile provoacă autism
Vaccinurile nu provoacă autism. Acum cateva decenii, cercetarile care au
sugerat ca vaccinurile provoaca autism, dar s-a dovedit ca de fapt nu
exista nici o legatura clara între cele doua. Medicului din spatele
studiului i s-a luat dreptul de practica cativa ani mai tarziu. Din pacate,
mitul a patruns în mentalitatea generala în ultimele decenii, în ciuda
faptului ca nu exista nicio dovada ca exista vreo legatura între vaccinuri
si autism.
Mitul 7 - Persoanelor cu autism le lipsește empatia.
Acest mit pur si simplu nu este adevarat. Persoanele cu autism sunt
complet capabile să simtă toate emoțiile. Persoanele cu autism sunt
adesea foarte preocupate de sentimentele oamenilor din jurul lor, Dar ei
se lupta sa înteleaga semnalele sociale – schimbarile subtile ale expresiei
faciale, limbajului corpului si tonul vocii – pe care se bazeaza „neurotipii”
pentru a-si transmite starile emotionale unul altuia. Acest nivel diferit de
întelegere si interactiune ar putea avea un impact asupra capacitatii lor
de a se conecta si de a socializa, dar nu reflecta lipsa de vointa sau
dezinteresul lor.

27
 Mituri despre Autism

Mitul 8 – O persoană poate „ieși din autism”

Unii oameni cred ca autismul este o etapa si ca cineva poate de fapt ”iesi
din autism”, fie prin terapie si interventie, fie independent.
Adevarul este ca e conditie pe viata si nu exista nici un „tratament” pentru
autism, prin terapie sau prin medicamente. Autismul fiind un spectru, oa-
menii pot fi afectati în moduri diferite, iar tipul de trasaturi autiste se pot
schimba si dezvolta de-a lungul diferitelor etape de viata ale unui individ.
Desigur, interventia adecvata poate ajuta la abordarea domeniilor de in-
teres specific, la sprijinirea dezvoltarii de noi abilitati si abilitati de co-
municare/sociale si la îmbunatatirea vietii de zi cu zi în general. In ciuda
faptului ca este o tulburare pe tot parcursul vietii, nu exista absolut niciun
motiv pentru care cineva cu autism nu poate duce o viata la fel de fericita
si plina de sens ca oricine altcineva.

Privește dincolo de
autism și încearcă să
descoperi
un om
deosebit!

28
 Mitul 9 – Copiii cu autism sunt mai violenți
Exista o conceptie gresita ca copiii cu autism sunt mai violenti, fie ca
grad, fie ca frecventa, decat alti copii. Acesta este un alt stigmat care a
provocat multa suferinta în trecut.
Adevărul este că nu toți copiii cu autism sunt violenți, iar dintre cei care
sunt, nu este neapărat adevărat că sunt „mai violenți” decât orice alt copil
care lovește și țipă atunci când nu nu primește ceea ce vrea sau e supărat.
Copiii cu autism care se comporta astfel uneori, pentru ca nu au capaci-
tatea de a face fata sau de a se exprima în moduri alternative. Multi copii,
cu sau fara autism, se pot lupta sa faca fata propriilor emotii si sa gasea-
sca solutiile cele mai potrivite. Copilul autist e posibil sa fie suprastimu-
lat senzorial, s-ar putea sa nu-si poata regla emotiile sau ar putea avea
dificutlati de comunicare a propriilor stari.
Mitul 10 – Persoanele cu autism nu vor să-și facă prieteni
Autismul afecteaza interactiunile sociale ale individului, dar asta nu
înseamna ca nu îti doresc apropierea celorlalti. Un copil autist își poate
dori să socializeze. Poate parea neprietenos sau reticent, dar acest lucru
se datoreaza faptului ca nu are consolidate abilitatile sociale necesare si
nu stie cum sa interactioneze.

29
 ”Unic uman: un mod diferit de a vedea
autismul” Barry Prizant

Intr-un interviu acordat lui Bridget Murray Law, editor sef la ASHA
Wire, Barry Prizant, autorul cartii Unic uman: un mod diferit de a vedea
autismul, discuta despre modalitatea de schimbarea a conversatiei
despre autism de la una despre patologie la una despre diferentele
unice în gandire, comunicare si relationare.
El ofera strategii pentru demistificarea acestor diferente.
BML: In carte, dati o multime de exemple despre beneficiile de a
întreba ce sta la baza unui comportament inadecvat, în loc sa va grabiti
sa judecati sau sa urmariti consecintele negative. Dar scolile si parintii
sunt adesea presati pentru timp si resurse. Deci, cum încetinim si cum
ne punem întrebarea de ce?
BP: Trebuie sa ne uitam la ceea ce sprijină cel mai bine persoanele cu
autism. Nu este vorba doar de a întreba de ce, care este primul pas.
Este, de asemenea, despre încercarea de a întelege experienta lor, de a
construi încredere si de a oferi sprijin adecvat. O premisa majora a
cartii este ca persoanele cu autism au fost teribil de gresit întelese.
Graba de a judeca prea des vine cu atributii inexacte despre ceea ce fac
persoanele cu autism, de ce o fac. Ceea ce a fost cu adevarat valid
pentru mine a fost raspunsul persoanelor cu autism care au citit cartea
si au spus: „Wow, chiar ai înteles. De unde cunosti atat de bine
experienta noastra?” Am primit comentarii similare de la parinti si
membri ai familiei.
...BML: Ce alte comportamente „autiste” sunt adesea întelese gresit?BP:
Ecolalia, sau repetarea vorbirii, este un exemplu clasic. Cand mi-am
început cercetarile asupra ecolaliei în anii 1970, cercetatorii s-au referit
la aceasta ca „vorbire psihotica” si „papagalii fara sens”. Unii chiar au
spus ca a fost o agresiune verbala atunci cand un copil ti-a raspuns ceea
ce ai spus. Pentru teza mea de doctorat, care a implicat o analiza video
detaliata de peste un an, am descoperit ca ecolalia a îndeplinit multe
functii comunicative si a fost o strategie alternativa pentru dobandirea
limbajului.

30
Aceste descoperiri erau diametral opuse cu ceea ce spuneau cei mai
proeminenti cercetatori în autism la acea vreme – respingerea ecolaliei
drept un alt „comportament autist” patologic, cu recomandarea ca ecolalia
sa fie descurajata sau chiar pedepsita. Acum, datorita cercetarilor noastre
si cercetarilor ulterioare cu constatari în concordanta cu ale noastre, a
avut loc o schimbare totala. Acum întalnesc persoane în varsta cu autism
care spun: „Asa am învatat sa vorbesc, repetand ceea ce spuneau altii.”
BML: Vorbiti în carte despre parintii carora le este teribil de frica ca
copilul lor nu va putea sa mearga la facultate sau sa aiba un viitor. Cum
sfatuiesti un astfel de parinte?
BP: Fiecare parinte are vise pentru copilul sau – pentru unii aceasta
include facultatea – iar parintii copiilor din spectru pot fi foarte stresati
din cauza întregii incertitudini pe care o simt cu privire la viitor. Este
important sa discutam si sa respectati astfel de preocupari, dar în acelasi
timp sa mentineti parintii concentrati pe termen scurt. Este necesar ca
parintii sa aiba vise pe termen lung, dar parintii pe care îi cunosc si care s-
au adaptat cel mai bine sa aiba un copil cu autism sunt cei care spun: „Un
pas la un moment dat”. Progresul pe care un copil le face an de an ne ofera
o imagine mai buna a ceea ce ne rezerva viitorul. De asemenea, îmi place
sa împartasesc parintilor ca prognosticul nu este pur si simplu în cadrul
unui copil. Pe masura ce societatea devine mai întelegatoare si
sustinatoare si creeaza mai multe oportunitati pentru persoanele cu
dizabilitati, acest lucru ajuta si viitorul sa arate mai bine.
O alta problema importanta este ca rezultatele academice nu sunt Tara
Fagaduintei. Exista multi copii cu autism care pot experimenta un oarecare
succes academic, dar pot fi si extrem de nervosi, anxiosi si stresati. Si asta
poate face dificil sa mentii un loc de munca în viitor. Nu conteaza cat de
stralucitor esti daca anxietatea si lipsa abilitatilor sociale va stau în cale.
Cercetarile sugereaza ca adultii cu autism se descurca cel mai bine la locul
de munca atunci cand au abilitati bune de comunicare sociala, sunt bine
reglati emotional si au strategiile pentru a face fata provocarilor unei
situatii de munca.

https://leader.pubs.asha.org/doi/10.1044/leader.FTR2.21042016.50

31
 CAPITOLUL V
ABORDĂRI EDUCAȚIONALE ALE

V.1. Abordări educaționale la CSEI Nr. 1

Oradea

Cu toate ca au trecut 20 de ani de la înscrierea în scoala noastra a

primilor copii diagnosticati cu TSA, suntem de acord cu specialistii care
sustin ca fiecare caz este unic si putem aduce argumente concrete acestei
acceptiuni, confirmand prin propriile experiente profesionale faptul ca
modul de abordare care a functionat într-o situatie cu un copil, nu va
functiona cu certitudine cu alt copil! Putem spune însa, ca toate provocarile
cu care am avut de-a face în tot acest timp, sunt tot atatea încercari prin
care am trecut, tot atatea experiente de învatare parcurse de noi si copiii
nostri.
Odata cu aceste prime provocari oferite de
intrarea în sistemul de învatamant special a unor
copii cu diagnostice severe, incluzand autismul, “
am avut ocazia sa beneficiem de sprijinul unor
specialisti din alte tari europene cu o bogata
experienta în munca cu acesti copii. In urma
colaborarii dintre Universitatea din Oradea,
Instiutul Zewenberger din Belgia, Inspectoratul
Scolar Judetean Bihor, Casa Corpului Didactic si
conducerea unitatii noastre de învatamant, au
fost organizate anual un numar mare de cursuri
de formare care au avut un puternic impact asupra dezvoltarii noastre pe
plan profesional. Foarte repede s-a evidentiat noutatea informatiilor
transmise si caracterul practic aplicativ al metodelor de interventie
prezentate. In anii urmatori am încercat permanent sa integram noile
cunostinte si deprinderi practice dobandite la cursurile de formare în
programele de interventie pe care le-am aplicat în scoala, adaugand

32
 V.2. Ce am știut?
Ce am învățat? Cum am învățat?
In contexul acestor cursuri de formare, profesorii din scoala noastra au
fost familiarizati cu metode de interventie specifice activitatii cu copii/
elevi cu diagnostice severe (terapia Sherborne, Meloterapia, terapia
prin dans-cele 5 ritmuri, teatru experiential, tehnici de siguranta,
vorbirea cu sprijinul semnelor—VSS etc.) completandu-si ulterior
cunostintele cu informatii utile în cadrul altor cursuri de specialitate
similare.

In paralel, institutia noastra a implementat o serie de proiecte

internationale, accesand în calitate de scoala coordonatoare sau
partenera, diverse surse de finantare
oferite de Uniunea Europeana prin “
programele Socrates, Comenius, Erasmus +,
Phare, POSDRU etc. Toate relatiile de
colaborare stabilite cu alte institutii de
învatamant special sau de masa, si cu alte
organizatii, fundatii care activeaza în
domeniul educatiei speciale ne-au largit si
mai mult orizontul profesional.
Schimburile de experienta cu tarile
participante, ne-au oferit tot atatea modele
de bune practici pe problematica copiilor cu cerinte educative speciale,
asigurand dezvoltarea competentelor în vederea adaptarii si adecvarii
acestora la conditiile social-economice în permanenta schimbare, dar si
la nevoile educationale ale beneficiarilor institutiei noastre.
In calitate de parteneri sau de coordonatori ai proiectelor
nationale si internationale, relatiile noastre de colaborare au fost
cultivate si întretinute de-a lungul timpului cu multe din institutiile

33
 V.3. Cu cine colaborăm?
cheie care ofera servicii direct sau indirect persoanelor cu dizabilitati sau
cadrelor didactice din domeniul educatiei speciale. Pe multi dintre
reprezentantii acestor institutii îi
putem numi prieteni în prezent, acestia
manifestandu-si permanent “
deschiderea spre noi si initiind
valoroase colaborari în variate actiuni.
Amintim în acest sens:
• Universitatea Oradea
• DGASPC Bihor (Directia Generala de
Asistenta Sociala si Protectia
Copilului Bihor)
• CJRAE Bihor (Centrul Judetean de
Resurse si Asistenta
Psihopedagogica Bihor)
Germania, Ungaria,
• Asociatia CES—Colaboram Educam
Sprijinim Macedonia, Grecia, Franta.

• Asociatia SOS Autism Bihor • Organizatii furnizoare de

• Asociatia Down Oradea
• ASTTLR Cluj Napoca
• Asociatia Nationala a Psihologilor
Scolari
• Music as Terapy International, UK
• Dislexia Association Bulgaria
• Universitatea Katho-Ipsoc, Belgia
• Institutul Zevenbergen, Belgia
• Scoli speciale si integratoare din:
Suedia, Turcia, Polonia, Italia,
Portugalia, Spania, Letonia, Lituania,
34
formare din: Cipru,
Finlanda, Armenia, Spania,
Suedia, Ungaria, respectiv
partenerii acestui proiect:
• Carol Gray Association,
SUA
• Diepistimoniko Kentro
Ipeirou, Grecia
• SCERTS, SUA
• Izobrazevalni zavod
Saturn, Slovenia
 V.4. Ce știm în prezent?
Ce facem concret?
Si în prezent cadrele didactice din scoala noastra manifesta
interes crescut pentru procesul de perfectionare. Profesorii nostri
participa la cursuri de formare care
contribuie în mod direct la dobandirea si “
exersarea unor abilitati practice de
interventie specifica în terapia copiilor cu
TSA, vizand domeniul comportamental, al
limbajului si comunicarii, al interactiunilor
sociale, a integrarii senzoriale etc. (ABA,
PECS, TEACCH, terapie prin arta, mobilizarea
orofaciala............) .

In scoala noastra încercam sa implementam constant metodele

specifice procesului de învatare, unele dintre acestea implica incluziv
amenajarea spatiului scolar. Astfel, oferim
copiilor si elevilor nostri un mediu care “
minimizeaza distragerile concurente si este
bine structurat, tocmai pentru a-i ajuta pe
acestia sa poata selecta informatii relevante
pentru ei si sa-si poata mai usor organiza
actiunile.
Segmentarea mediului contribuie la
clarificarea asteptarilor. Odata ce elevii sunt
învatati care sunt comportamentele
asteptate pentru fiecare spatiu din sala de clasa, zonele distincte devin
repere puternice pentru un comportament adecvat. In general, salile
noastre de clasa detin spatii delimitate vizual sau functional pentru
activitati de grup, activitati de munca independenta, spatiu de joaca pe
covor sau pe fotoliu, spatiu de relaxare.

35
 V.4. Cum amenajăm spațiile școlare?

Minimizarea factorilor distractori

presupune limitarea cantitatii de informatii
afisate pe peretii clasei si constientizarea
faptului ca ceea ce este postat este relevant
pentru activitatea la clasa. Pe principiul
functionalitatii, salile de clasa au afisate
elementele necesare întalnirii de dimineata,
detin un spatiul destinat calendarului,
orarului sau pentru expunerea lucrarilor
zilnice realizate de elevi.

36
 V.5. Cum organizăm timpul de învățare?

Un program vizual ofera o structura externa clara pentru activitatile

zilnice si asigura elevilor nostri predictibilitate si siguranta. Desi activitatile
variaza pe parcursul zilei si saptamanii, rutina utilizarii orarelor vizuale cu
consecventa si acuratete transmite acestora
informatiile necesare despre structura fiecarei “
zile de scoala.
De asemenea, programul vizual poate
sa-i învete pe elevi ca o schimbare în secventa
de activitati este acceptabila, deoarece rutina
utilizarii graficului vizual este constanta si
fiabila.
O caracteristica a utilizarii acestor
repere vizuale în scoala noastra este data de
faptul ca fiecare tip de orar este proiectat pe baza nevoilor individuale ale
elevului, profesorii pot decide daca obiectele, fotografiile, pictogramele sau
cuvintele, sau o combinatie a acestora sunt usor de înteles de catre elevi.

37
 V.6. Cum structurăm sarcinile de muncă ?
Structura vizuala adauga o componenta fizica
sau vizuala a sarcinilor, în scopul de a-i sprijini pe
elevi în întelegerea modului în care trebuie sa
realizeze o sarcina, (task) si sa o finalizeze. Pentru
motivarea acestora se recurge la recompense alese
de catre fiecare elev în parte, în functie de interesul
pe care îl au fata de obiecte, alimente, activitati de
joaca sau relaxare în momentul învatarii
Deoarece elevii cu autism sunt mai putin
susceptibili de a avea succes doar cu instructiuni
orale, structura vizuala adauga o componenta
tangibila unei activitati pentru a spori sensul si
întelegerea.
Repetarea constanta în munca de 1 la 1 si
modul eficient de organizare a sarcinilor în spatiul
clasei va facilita tranzitia de la o abilitate în formare
catre una deja cunoscuta de catre elev si care poate fi
zilnic exersata independent pentru a fi consolidata.

38
 V.7. Ce alte metode mai utilizăm?
”Art-terapia este considerată o activitate care utilizează metode non-
verbale, având valențe psihoterapeutice, evidențiate prin obiectivarea activi-
tății imaginative într-un produs de nuanță artistică, sau prin receptarea și
trăirea semnificațiilor unor asemenea produse” (Preda, 2006).
In scoala noastra încercam
valorificarea unor metode cu valente
artistice, avand în vedere faptul ca
desenul, muzica, dansul, teatrul sunt
moduri de expresie foarte apropiate de
joaca. Este cel mai obisnuit mod prin care
copiii îsi exprima în mod inconstient
personalitatea, emotiile, creativitatea .
Dansul si muzica descatuseaza
energie, relaxand, dar si energizeaza,
încarca, motiveaza, ajuta la exprimarea
unei stari de spirit, ajuta la socializare, la
întelegerea emotiilor proprii si ale
celorlalti. In activitatile de meloterapie desfasurate în scoala, am observat ca
elevii se descarca la auzul sunetelor, iar dansul poate fi considerat raspunsul
primar la ritm şi muzica.
Teatrul si miscarea influenţeaza modul nostru de a ne comporta şi
reacţiona, activitatile prin mediere artistica practicate în scoala, ajung sa fie ,
uneori o forma de eliberare de emotii, de energizare, de exprimare a unor
mesaje chiar mai puternica decat prin cuvinte.a dea o forma vizibila ideilor,

39
Bibliografie:

American Psychiatric Association. (2013). Manualului de Diagnostic și Statistică a

Tulburărilor Mintale al Asociației Americane de Psihiatrie, ediția a 5-a.

Paris, Joel. (2015). Ghidul DSM-5 pentru clinicianul inteligent. Editura Trei,
Bucuresti

Preda, V (2003). Terapii prin mediere artistică., Presa universitara clujeana, Cluj
Napoca

https://carmenbpingree.com/blog/what-is-autism-spectrum-disorder/

https://www.nimh.nih.gov/health/topics/autism-spectrum-disorders-
asd#:~:text=Autism%20is%20known%20as%20a,can%20be%20diagnosed%
20with%20ASD.

https://www.nhs.uk/conditions/autism/autism-and-everyday-life/help-for-
families/

https://childmind.org/article/sharing-an-autism-diagnosis-with-family-and-
friends/

https://www.pexels.com/photo/mother-and-child-holding-hands-walking-on-
path-road-8765841/

https://www.supportiv.com/disability/autism-and-disability

https://www.onecentralhealth.com.au/autism/10-myths-about-autism/

https://www.bbc.com/future/article/20151006-its-time-we-dispelled-these-
myths-about-autism

https://leader.pubs.asha.org/doi/10.1044/leader.FTR2.21042016.50
ISBN: 978-606-986-035-9