Impozitul pe clădiri

În majoritatea ţărilor lumii, clădirile formează unul dintre obiectele cele mai
reprezentative ale averii impozabile.
În România, impozitul pe clădiri este un impozit anual, de tip promoţional, aşezat
asupra clădirilor de orice fel, situate în municipii, oraşe, comune şi sate, indiferent de
modul cum sunt folosite şi de destinaţia dată acestora.
De la aceasta regulă fac excepţie următoarele patru categorii de clădiri şi
construcţii, care nu sunt supuse impozitului:
1. clădirile instituţiilor publice, cu excepţia celor folosite în alte scopuri faţa de acela
obişnuit-normal
2. clădiriile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectură şi
arheologice, inclusiv muzeele şi casele memoriale, cu excepţia spaţiilor acestora
folosite pentru activităţi economice sau comerciale
3. clădiriile care prin destinaţie constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor
religioase recunoscute prin lege
4. construcţiile şi amenajăriile funerare din cimitire.
În categoria clădirilor impozabile se includ şi dependinţele cum sunt:
- Bucătăria,
- cămara,
- baia,
- pivniţa,
- garajul,
- magazia,
- grajdiul,