Referat

Accizele armonizate. Produse accizabile, plătitori,

calcularea şi vârsarea accizelor.

-2018-
 Cuprins

1. Introducere……………………………………………….………………………...…1
2. Clasificare……….………………………………………………………………….....1
2.1. Accizele armonizate…………………………………………………………..….2
2.2. Alte produse accizabile..………………………………………………………....2
3. Accizele armonizate………………………………………………………………..…3
4. Plătitorii de accize............................................................……................................….8
4.1. Plătitorii de accize pentru gupa I.....................................................................8
4.2. Plătitorii de accize pentru grupa II...................................................................8
4.3. Plătitorii de accize pentru grupa III.................................................................8
4.4. Plătitorii de accize pentru grupa IV.................................................................9
4.5. Obligaţia plătitorilor de accize.........................................................................9
5. Calcularea accizelor………………………………………………………………….10
6. Evoluţia accizelor în România…………………………………………………….....13
7. Studiu de caz………………………………………………………………………...16
8. Concluzii……………………………………………………………………...……...17
9. Bibliografie…………………………………………………………………………..18

0
 1. Concept de management comparat international
Managementul comparat internaţional constă în studierea proceselor şi a relaţiilor
de management, a instrumentelor manageriale utilizate în organizaţii din diverse ţări,
regiuni economice şi sociale, în scopul sesizării, identificării, analizării şi valorificării
asemănărilor şi deosebirilor dintre acestea (pe plan managerial şi deci cultural) şi pentru
asigurarea premiselor necesare realizării transferului reciproc internaţional de cunoştinţe
manageriale şi având ca efect final creşterea performanţelor economice şi manageriale ale
organizaţiilor.
2. Cultura si managementul in Italia
2.1. Industria italiana. O scurta istorie.
Relaţia dintre cultură şi management în Italia este destul de complexă. Acest
lucru se datorează în principal însăşi complexităţii culturii italiene. Societatea italiană se
caracterizează printr-un extrem de înalt grad de diversitate, în ceea ce priveşte tradiţiile
locale, resursele, limbile, atitudinile, valorile. În multe feluri, Italia pare mai mult o
"comunitate a comunităţilor", decât ca o cultură omogenă. Cu toate acestea, încercam să
identificăm unele dintre acele elemente sociale şi culturale care, mai mult decât altele, par
a avea o influenţă semnificativă asupra modului în care companiile italiene sunt
organizate şi administrate. În mod deosebit, ne concentram pe trei aspecte importante: pe
rolul statului centralizat în dezvoltarea istorică a eonomiei italiene, pe larga răspândire a
întreprinderilor deţinute şi administrate de familii, şi pe relevanţa economică a
"teritoriului", adică a proximităţii georgrafice a firmelor şi raportarea lor la comunităţile
locale.
In a doua parte a secolului XIX, în timp ce alte state europene cunoşteau deja
revoluţia industrială, industria italiană era încă destul de rară si imatură. Italia, înainte de
unificarea sa politică, era fragmentată în câteva mici state regionale, iar economia era
profund afectată de multe taxe şi tarife de comerţ, precum si de numeroase bariere
comerciale între stăpânirile locale. Pe cealaltă parte, pieţele interne ale statelor regionale
nu erau destul de mari pentru a susţine creşterea companiile mici existente. Cu toate
acestea, noi modele generale începeau să apară. In cateva regiuni din nord (în principal în

1
Lombardia şi Veneto) economia era deja mai activă şi mai plină de viaţă decât în alte
regiuni, în special cele din sud.
Inceputul producerii la scară mare a energiei electrice, în particular, este unul
dintre cei mai importanţi factori ce explică creşterea rapidă a industriei italiene de la
începutul secolului XX. Mai multe dintre cele mai importante firme orientate spre
tehnologie au fost fondate: Olivetti în 1896, Fiat şi Sip în 1899. Un număr de antreprenori
şi familii inovatoare au început să se organizeze ca şi grupul industrial italian dominant.
Capitalismul italian prindea deja contur ca şi un fel de "capitalism de familie", unde un
număr relativ mic de întreprinderi deţinute şi administrate de familii aveau un rol major,
vital în întreaga economie, şi unde soarta unor asemenea întreprinderi era în mod
inevitabil legată de alegerile familiilor sau a unor indivizi importanţi.
In acele timpuri, rolul crucial al statului apărea de asemenea drept o caracteristică
cheie a economiei italiene, o trăsăturăcare a devenit foarte importantă pentru multe
decenii ce au urmat. Rolul statului în istoria industriei italiene poate fi privit ca şi o
combinaţie a trei aspecte diferite ale politicilor economice guvernamentale: proceţionism
strict, cheltuieli publice mari şi proprietate şi control direct a marilor companii. De
asemenea, statul s-a angajat de mai multe ori în operaţiuni majore de salvare a
întreprinderilor cu probleme, cu precădere în industria grea şi în sectorul bancar.
Totuşi, în anii '50 Italia a trecut printr-o exceptională perioadă de expansiune.
Industria mecanică (cu firme ca Fiat, Alfa Romeo, Olivetti, etc.) a crescut şi s-a dezvoltat
extrem de rapid, iar creşterea sa a avut o influenţă pozitivă asupra întregii economii
italiene. In mod deosebit, producţia de automobile a avut un impact major. Fiat era
principalul jucător în ceea ce am putea numi fenomenul de "motorizare în masă". De
asemenea, macanizarea agriculturii şi producţia de aparatură casnică a avut o influenţă
semnificativă asupra expansiunii sectorului mecanic. Astfel, aşa numitul "miracol
economic" pe care l-a trăit Italia în acei ani s-a bazat cel mai mult pe succesul particular
al industriei mecanice, precum şi a sectoarelor chimic, alimentar şi textil.
Accizele au fost printre cele mai timpurii forme de impozitare fiind dezvoltate
pentru prima oară în Olanda, apoi în Marea Britanie şi în alte ţări în secolele XVI şi
XVII. Accizele s-au introdus în ţara noastră începând cu data de 1 decembrie 1991,
aplicându-se la un număr de 15 produse sau grupe de produse. Bazele accizelor au fost

2
puse prin Legea nr. 42 din 1993 cu aplicabilitate de la 1 iunie 1993. Accizele au înlocuit
parţial impozitul pe circulaţia mărfurilor – un impozit cu caracter general aplicat aproape
la toate produsele din economie. Impozitul pe circulaţia mărfurilor a constituit decenii la
rând, înainte de 1989, un venit de baza al bugetului de stat.

1. Clasificare

Definirea şi încadrarea produselor supuse accizelor este făcute pe poziţii şi coduri

tarifare, sunt grupate în două categorii:
 Produsele care sunt supuse obligatoriu accizelor în ţările membre ale
Uniunii Europene (Codul Fiscal, Titlul VII, Capitolul I – Accizele
armonizate);
 Alte produse pentru care se datorează accize (Codul Fiscal, Titlul VII,
Capitolul II – Alte produse accizabile);

2.1. Accizele armonizate.

Sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru

următoarele produse provenite din producţia interna sau din import:
1. Bere;
2. Vinuri;
3. Băuturi fermentate – altele decat bere şi vinuri;
4. Produse intermediare;
5. Alcool etilic;
6. Produse din tutun;
7. Uleiuri minerale şi electricitate;

3
 2.2. Alte produse accizabile.

1. Cafeaua verde, cafeaua prajită şi cafeaua solubilă;

2. Confecţii din blănuri naturale – fac excepţie cele de iepure, oaie şi capră;
3. Articolele din aur şi/sau platină – cu excepţia verighetelor;
4. Produse de parfumerie;
5. Arme şi arme de vânătoare, altele decat cele de uz militar;
6. Iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement;

3. Accizele armonizate.

Accizele se aplică pe teritoriul Comunității, aşa cum este definit pentru fiecare
stat membru de Tratatul de înființare a Comunității Economice Europene. Produsele sunt
supuse accizelor în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul
importului lor în acest teritoriu iar acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru
consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.
Eliberarea pentru consum reprezintă:
a) orice ieşire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv;
b) orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului
suspensiv;
c) orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepţia energiei
electrice, gazului natural, cărbunelui şi cocsului - dacă produsele accizabile nu sunt
plasate în regim suspensiv;
d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca
materie primă;

4
 e) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au
fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu;
f) recepţia, de către un operator înregistrat sau neînregistrat, de produse
accizabile, deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al Uniunii
Europene.
Import reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului
comunitar, cu excepţia:
a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în
România;
b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;
c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi
libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare.
Se consideră, de asemenea, import:
a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care
produsul rămâne în România;
b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în
regim vamal suspensiv;
c) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la
intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar
Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal şi
deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel
produs nu a fost plătită. Interdicția nu se aplică pentru berea, vinurile şi băuturile
fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru
consumul propriu precum şi pentru energie electrică, gaz natural, cărbune şi cocs.
Produsele accizabile au un anumit regim specific de impozitare, în funcție de natura lor.
În categoria de alcool etilic se cuprind:
a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum şi
care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac
parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al Nomenclaturii combinate;
b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% în volum şi care
sunt cuprinse la codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00;

5
 c) ţuica şi rachiurile de fructe;
d) orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine băuturi spirtoase potabile.
Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor
individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 litri de produs pentru
fiecare gospodărie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se
accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei aplicată alcoolului
etilic.
Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror producţie nu depăşeşte 10
hectolitri alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse.
Tutunul prelucrat reprezintă:
a) ţigarete;
b) ţigări şi ţigări de foi;
c) tutun de fumat, fin tăiat, destinat rulării în țigarete; şi alte tutunuri de fumat.
Produsele energetice se accizează, în general, dacă sunt destinate utilizării drept
combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:
a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
b) benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, NC 2710 11 41, NC 2710
11 45 şi NC 2710 11 49;
c) motorina cu codurile NC 2710 19 41 până la NC 2710 19 49;
d) petrol lampant (kerosene) cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC 2711 12 1` până la 2711 19 00’
f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
h) cărbune şi cocs cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.
Produsele energetice, altele decât cele de mai sus, sunt supuse unei accize dacă
sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire
sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul
aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.
Pe lângă produsele energetice prevăzute mai sus, orice produs destinat a fi utilizat,
pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte
volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului
pentru motor echivalent.

6
 Orice alt produs, în afara celor menționate, cu excepţia turbei, destinat a fi utilizat,
pus în vânzare sau utilizat pentru încălzire, este accizat cu acciza aplicabilă produsului
energetic echivalent.
Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse
energetice nu reprezintă eliberare pentru consum atunci când se efectuează în scopuri de
producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producţie şi, în
special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră eliberare pentru consum.
Gazul natural va fi supus accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul
livrării acestui produs de către furnizorii autorizaţi potrivit legii, direct către consumatorii
finali. Operatorii economici autorizaţi în domeniul gazului natural au obligaţia de a se
înregistra la autoritatea fiscală competentă.
Cărbunele şi cocsul vor fi supuse accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la
momentul livrării acestor produse de către companiile de extracţie şi, respectiv, de
producţie. Companiile de extracţie a cărbunelui şi cele de producţie a cocsului, în calitate
de operatori cu produse accizabile, au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală
competentă.
Energia electrică (este produsul cu codul NC 2716) va fi supusă accizelor, iar
acciza va deveni exigibilă la momentul facturării energiei electrice furnizate către
consumatorii finali.
Nu sunt considerate ca fiind eliberare pentru consum consumul de electricitate
destinat producţiei de energie electrică, producţiei combinate de energie electrică şi
energie termică, precum şi consumul utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce,
de a transporta şi de a distribui energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea
Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. Operatorii economici autorizaţi în
domeniul energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală
competentă.
Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci
când este însoţită de documentul administrativ de însoţire întocmit din 5 exemplare,
utilizate după cum urmează:
a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;

7
 b) exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile pe
parcursul mişcării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau
operatorul neînregistrat. La sosirea produselor la locul de destinaţie, acestea trebuie să fie
completate de către primitor şi să fie certificate de către autoritatea fiscală competentă în
raza căreia îşi desfăşoară activitatea primitorul, cu excepţiile prevăzute în norme. După
certificare, exemplarul 2 al documentului administrativ de însoţire se păstrează de către
acesta, exemplarul 3 se transmite expeditorului, iar exemplarul 4 se transmite şi rămâne
la autoritatea fiscală competentă a primitorului;
c) exemplarul 5 se transmite de către expeditor, la momentul expedierii
produselor, autorităţii fiscale competente în raza căreia acesta îşi desfăşoară activitatea.
Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie
suspendată la primirea produsului, dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:
 produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt
antrepozit fiscal;
 antrepozitul fiscal primitor înscrie pe fiecare exemplar al documentului
administrativ de însoţire tipul şi cantitatea fiecărui produs accizabil primit, precum şi
orice discrepanţă între produsul accizabil primit şi produsul accizabil înscris în
documentele administrative de însoţire, semnând şi înscriind data pe fiecare
exemplar al documentului;
 în termen de 15 zile următoare lunii de primire a produselor de către
antrepozitul fiscal primitor, acesta returnează exemplarul 3 al documentului
administrativ de însoţire antrepozitului fiscal expeditor.
În cazul oricărei abateri de la cerinţele prevăzute la mai sus, acciza se datorează
de către persoana care a expediat produsul accizabil.
Orice persoană care expediază un produs accizabil aflat în regim suspensiv este
exonerată de obligaţia de plată a accizelor pentru acel produs, dacă primeşte de la
destinatarul produsului, respectiv antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat sau operatorul
neînregistrat, primitor, exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire, certificat
în mod corespunzător.
În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi
un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar sau între un birou vamal de intrare în

8
teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, acciza se suspendă dacă sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute mai sus.
În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi
un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar, regimul suspensiv este descărcat prin
dovada emisă de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar, care confirmă că
produsele au părăsit efectiv acest teritoriu. Acel birou vamal trebuie să trimită înapoi
expeditorului exemplarul certificat al documentului administrativ de însoţire care îi este
destinat, în termen de 15 zile de la data realizării efective a exportului
Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este
eliberat pentru consum în România.
În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine
exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil, cu excepția
cazurilor de forță majoră sau a altor cazuri obiective.
Accizele plătite pot fi restituite pentru produsele energetic contaminate sau
combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, şi pentru
băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piață, dacăstarea sau vechimea
acestora le face improprii consumului. Acciza restituită nu poate depăşi suma efectiv
plătită.
În cazul în care produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum
într-un stat membru, sunt deținute în scopuri comerciale în România, acciza va fi
percepută în România şi va fi datorată, după caz, de către comerciantul din România sau
de persoana care primeşte produsele pentru utilizare în România.

4.Plătitorii de accize.
4.1. Plătitorii de accize pentru grupa 1 ( alcool şi produse pe bază de alcool)

 Persoanele juridice, asociaţile familiale şi persoanele juridice autorizate,care

produc sau importă asfel de produse;
 Agenţii economici autorizaţi,care cumpară de la producători individuali,persoane
fizice care cumpără asfel de produse pentru prelucrare şi / sau comercializare.
 Agenţiii econimici, pentru cantităţiile de produse supuse accizelor,obţinute din
producţia proprie sau din import care sunt:

9
  Acordate ca dividende sau ca plată în natură acţionarilor şi ,după caz, persoanelor
fizice;
 Consumate pentru reclamă în publicitate;

4.2. Plătitorii de accize pentru grupa 2 (produse din tutun):

 Persoanele juridice, asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate care

produc sau importă asfel de produse;
 Agenţii economici pentru toate cantităţiile de produse obţinute din producţia
proprie sau din import care sunt:
 Acordate pe dividente sau ca plată în natură acţionarilor,asociaţilor şi ,după caz,
persoanelor fizice;
 Consumate pentru reclamă şi publicitate;

4.3. Plătitorii de accize pentru grupa 3 (produse petroliere)

 Agenţii economici producători sau importatori de astfel de produse.

4.4. Plătitorii de accize pentru grupa 4 (alte produse):

 Persoanele juridice, asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate care

produc, importă şi comercializează astfel de produse;
 Agenţii economici pentru toate cantităţiile de produse obţinute din producţia
proprie sau din import care sunt:
 Acordate pe dividente sau ca plată în natură acţionarilor, asociaţiilor şi ,după
caz, persoanelor fizice;
 Consumate pentru reclamă şi publicitate;

4.5. Obligaţiile plătitorilor de accize

Plătitorii de accize sunt obligați să plătească accizele la bugetul de stat până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.
Prin excepţie reguliele de mai sus, termenul de plată a accizelor este:
 în cazul operatorilor înregistraţi - ziua lucrătoare imediat următoare celei
în care au fost recepţionate produsele accizabile;
 în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural -
data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul
final.
 în cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim
suspensiv, momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale
de import.

10
 Orice plătitor de accize prevăzut la prezentul capitol are obligaţia de a depune
lunar la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează
sau nu plata accizei pentru luna respectivă. Declaraţiile de accize se depun la autoritatea
fiscală competentă de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei la care se referă declaraţia. Prin excepție, operatorul neînregistrat are
obligația de a depunde declarația de accize pentru fiecare operațiune în parte.
Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau
deţinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie să fie
dovedită.
Toate transporturile de produse accizabile sunt însoţite de un document, astfel:
- mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită de
documentul administrativ de însoţire;
- mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţită de
factura ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;
- transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este însoţit de
factură sau aviz de însoţire, precum şi de documentul de însoţire simplificat, după
caz.
Orice plătitor de accize are obligaţia de a ţine registre contabile precise, care să
conţină suficiente informaţii pentru ca autorităţile fiscale să poată verifica respectarea
prevederilor legii.
Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat şi
reprezentantul fiscal au obligația depunderii la autoritatea fiscală comeptentă a unei
garanții, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.
Valoarea garanției va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în
volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat.

5. Calcularea accizelor.
a) pentru bere:
A=CxKxRxQ
unde:

11
  A = cuantumul accizei
 C = numarul de grade Plato
 K = acciza unitară, în funcţie de capacitatea de producţie anuală, prevăzută
la nr. crt. 1 din Anexa nr. 1 la titlul VII -Accize din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
 R = cursul de schimb leu/euro
 Q = cantitatea în hectolitri
Concentraţia zaharometrică exprimată în grade Plato, în funcţie de care se
calculează ăi se virează la bugetul de stat accizele, este cea înscrisă în specificaţia tehnică
elaborată pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment, care trebuie să fie
aceeaşi cu cea înscrisă pe etichetele de comercializare a sortimentelor de bere. Abaterea
admisă este de 0,5 grade Plato;
b) pentru vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase şi produse intermediare:
A=KxRxQ
unde:
 A = cuantumul accizei
 K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 2.2, 3.2 si 4 din Anexa nr. 1 la titlul
VII-Accize din Legea nr. 571/2003 privind, cu modificările şi completările
ulterioare
 R = cursul de schimb leu/euro
 Q = cantitatea în hectolitri
c) pentru alcool etilic:
A=CxKxRxQ
unde:
 A = cuantumul accizei
 C = concentraţia alcoolică exprimată în procente de volum
 K = acciza specifică, în funcţie de capacitatea de producţie anuală,
prevăzută la nr. crt. 5 din Anexa nr. 1 la titlul VII-Accize din Legea nr.
571/2003 privind, cu modificările şi completările ulterioare.
 R = cursul de schimb leu/euro

12
  Q = cantitatea în hectolitri
d) pentru ţigarete:
Total acciza = A1 + A2
în care:
 A1 = acciza specifică
 A2 = acciza ad valorem
 A1 = Kl x R x Q1
A2 = K2 X PA X Q
unde:
 K1 = acciza specifică prevăzută la nr. crt. 6 din Anexa nr. 1 la titlul VII-
Accize din Legea nr. 571/2003 privind, cu modificările şi completările
ulterioare
 K2 = acciza ad valorem prevăzută la nr. crt. 6 din Anexa nr. 1 la titlul VII-
Accize din Legea nr. 571/2003 privind, cu modificările şi completările
ulterioare
 R = cursul de schimb leu/euro
 PA = preţul maxim de vânzare cu amănuntul
 Q1 = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigarete
 Q2 = numărul de pachete de ţigarete aferente lui Q1
e) pentru ţigări şi ţigări de foi:
A=QxKxR
unde:
 A = cuantumul accizei
 Q = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigări
 K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 7 din Anexa nr. 1 la titlul VII-
Accize din Legea nr. 571/2003 privind, cu modificările şi completările
ulterioare
 R = cursul de schimb leu/euro
f) pentru tutun de fumat fin taiat, destinat rulării în ţigarete şi pentru alte tutunuri
de fumat:

13
 A=QxKxR
unde:
 A = cuantumul accizei
 Q = cantitatea in kg
 K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 8 si 9 din Anexa nr. 1 la titlul VII-
Accize din Legea nr. 571/2003 privind, cu modificările şi completările
ulterioare
 R = cursul de schimb leu/euro
g) pentru produse energetice:
A=QxKxR
unde:
 A = cuantumul accizei
 Q = cantitatea exprimată în tone, 1000 litri sau gigajouli
 K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 10-17 din Anexa nr. 1 la titlul VII -
Accize din Legea nr. 571/2003 privind, cu modificările şi completările
ulterioare
 R = cursul de schimb leu/euro
Pentru gazul natural, determinarea conţinutului de energie furnizată se face în
conformitate cu Regulamentul de măsurare a cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate
angro, aprobat prin decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în
domeniul Gazelor Naturale.
h) pentru electricitate:
A=QxKxR
unde:
 A = cuantumul accizei
 Q = cantitatea de energie electrică activă exprimată în MWh
 K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 18 din Anexa nr. 1 la titlul VII -
Accize din Legea nr. 571/2003 privind, cu modificările şi completările
ulterioare
R = cursul de schimb leu/euro.

14
 6. Evolutia accizelor in Romania
În ţara noastră, în perioada de după revolutia din decembrie 1989, regimul
accizelor a fost instituit prin Legea nr.42/1993. În conformitate cu această lege,
accizele se calculau, în principal, în baza sistemului ad-valorem prin aplicarea unor
cote procentuale asupra bazei de impozitare. La ţigarete, acciza era stabilita în suma
fixă pe unitatea de măsură. Sistemul ad-valorem practicat la noi a generat o serie de
aspecte negative, cum sunt:
 fenomene de evaziune fiscală în cazul băuturilor alcoolice
prin subevaluarea bazei de impozitare şi comercializarea ilicita a
produselor de acest gen provenite din import;
 concurenţa neloială în rândul producătorilor de alcool şi băuturi alcoolice.
Pentru înlăturarea acestor carenţe, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
82/1997 s-a trecut de la sistemul ad-valorem la calcularea accizelor în baza unei sume
fixe stabilite pe unitate de masură şi exprimată in ECU. Acest din urmă sistem viza
produse şi grupe de produse ca: alcool, băuturi alcoolice, ţigarete, cafea şi produse
petroliere şi a intrat în vigoare la 1 ian. 1998.
Apariţia accizelor este explicată prin raţiunile de ordin financiar ca de altfel în
cazul oricărui impozit. În timp însă se constată o aplicare pe scară largă a acestor taxe
de consumaţie, aplicare ce vizează şi obiective de ordin moral şi social. Ca atare
considerăm accizele un important impozit atât din punct de vedere al veniturilor pe
care le aduce bugetului de stat cât şi ca o potenţială pârghie care poate fi activizată în
vederea realizării unor considerente social.
Datorită modului de calcul și de cuprindere în prețuri a fost favorizată
tendința de supradimensionare a prețurilor, ajungându-se la aplicarea de impozit la
impozit, prin calculul său în cascadă, mai ales la produsele ce se obțineau prin mai
multe stadii de prelucrare, determinand creșterea prețurilor în economie.
În funcţie de modul în care sunt percepute, impozitele pot fi grupate în două
categorii mari: în sumă fixă şi impozite ad valorem. Prima categorie presupune un
impozit în sumă constantă pe unitatea de bun produs sau consumat. Un exemplu de

15
acest tip este impozitul pe benzină care este perceput ca o sumă fixă pe fiecare litru sau
impozitul pe ţigari, bautură etc. Un impozit ad valorem se percepe pe valoarea bunului
produs sau consumat. Taxa pe valoarea adăugată este un exemplu de astfel de impozit.
Prima dintre ideile fundamentale este aceea că incidenţa impozitelor (taxelor)
nu depinde de categoria de agenţi economici (consumatori, producători, angajatori,
angajaţi) asupra căreia acestea sunt impuse (de la care sunt colectate) în mod oficial. În
practică, atât consumatorii cât şi producătorii plătesc câte o parte a impozitului
perceput şi partea de taxă suportată de fiecare este aceeaşi indiferent cui îi este
perceput impozitul (singurele excepţii sunt cazurile extreme de elasticitate ale cererii şi
ofertei).
De exemplu situaţia în care guvernul decide să perceapă acciza de la producător.
Ca urmare, pentru fiecare litru de benzină vândut, producătorul va plăti la administraţia
financiară o sumă T. Efectul accizei este reprezentat grafic în figura 1.
Atunci când guvernul impune acciza asupra producătorilor de benzină, oferta
acestora scade: grafic, aceasta se deplasează în sus cu o mărime egală cu nivelul accizei
(T). Această deplasare reflectă faptul că preţul minim la care producătorii sunt dispuşi
sa vândă fiecare litru nu mai este costul marginal (reflectat în oferta iniţială Of), ci
include şi acciza (Of+T). Ca urmare a acestei reduceri a ofertei, noul preţ de echilibru
va deveni Pc, iar noua cantitate tranzactionată va fi Qt. Pc este noul preţ pe care
cumpărătorii de benzină vor trebui să îl achite pe litru. Din acest preţ producătorii
trebuie să plătească o sumă T guvernului; de aceea producătorilor le rămâne efectiv, pe
litru, numai Pc-T=Pp. Cu alte cuvinte, acciza plătită guvernului este acoperită de: a) o
creştere a preţului plătit de consumator de la P* (cât era în absenţa taxei) la Pc; b) de o
scădere a preţului reţinut de producător de la P* la Pp.
Figura 1 Incidenţa unei accize percepute producătorului
Preţ Of+T

A Acciza (T)

Oferta (Of)
M
Pc E
Pretul de R
P*
echilibru
Pp N
Cererea
16

Qt Q* Cantitate
O
 7. Studiu de caz.

S.C. Vision S.A. produce pentru comercializare in anul 2012 o cantitate de 60.000
sticle de vin linistit a 0,7 litri fiecare si acorda sub forma de dividente actionarilor 500 de
sticle de vin a 0,7 litri fiecare. Concentratia alcoolica a vinului este 12% in volum. Firma
producea in plus 10.000 sticle de vin spumos la un litru fiecare, concentratia alcoolica de
15% in volum. Costul de productie pentru vinul linistit este de 6 lei/litru, iar pentru vinul
spumos este de 8 lei/litru. Cursul de schimb pentru calcularea accizei este 1 euro = 4,1
lei. Care este valoarea accizei?
Societatea comerciala nu datoreaza acciza pentru cantitatea comercializata, cat si
pentru cantitatea acordata sub fora de dividente actionarilor in cazul vinului linistit
deoarece acciza este 0.
In schimb pentru vinul spumos de datoreaza acciza, cuantumul acestuia fiind
acelasi indiferent de concentratia alcoolica. Formula de calcul a accizei pentru vinul
spumos este:
A=KxRxQ
unde:
 A = cuantumul accizei

17
  K = acciza unitara prevazuta la nr. crt. 2.2, 3.2 si 4 din Anexa nr. 1 la titlul
VII-Accize din Legea nr. 571/2003 privind, cu modificarile si completarile
ulterioare
 R = cursul de schimb leu/euro
 Q = cantitatea in hectolitri
Acciza unitara pentru vinul spumos, conform Anexei I la Titlul VII din Codul
Fiscal este 34,05 euro hl/produs.
Cantitatea de vin spumos in hectolitri este:
(10000 sticle X 1 litru)100 = 100 hl
Cuantumul accizei este:
A = 34,05 EUR X 4,1 Lei/EUR X 100 hl = 13960,50 lei

8. Concluzii

Accizele sunt aşezate asupra unor produse care se consumă în cantităţi mari şi
care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru ca în acest fel impozitul sa aibă
în mod constant un randament fiscal cât mai ridicat.
Drept urmare, accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastică,
cum sunt: vinul, cidrul, berea, apele minerale etc. (in Franta); tutunul, cafeaua, zahărul,
ceaiul, uleiurile minerale etc. (în Germania); berea, vinul, spirtul, cidrul, tutunul,
uleiurile minerale etc. (în Marea Britanie); produsele din tutun, alcoolul, zaharul etc. (în
Indonezia); produsele petroliere, tutunul, uleiurile vegetale, produsele industriei chimice,
produsele textile şi din iuta etc. (în India); hidrocarburile (în Tunisia); spirtul, produsele
petroliere, băuturile nealcoolice şi cimentul (îîn Thailanda) etc.
Accizele constituie o sursaă de venit apreciabilaă , facil de obtţinut, la un cost
putţin ridicat. Cotele cele mai mari de accize afecteazaă , îîn general, baă uturile, tţigaă rile,
automobilele sţ i carburantţii sţ i furnizeazaă majoritatea veniturilor procurate de aceste
taxe speciale asupra consumului, respectiv ¾.
Accizele, îîn general, sunt sensibile la inflatie, ajungaî ndu-se îîn perioade de
inflatie puternica la o scaă dere a randamentului accizelor (de altfel aceastaă problemaă
este actualaă mai mult sau mai putţin pentru toate categoriile de impozite). Faptul caă
se aplicaă supra valorii îîn vamaă , la care se adaugaă taxele vamale, îîn cazul produselor

18
importate, sau îîn suma fixa asupra cantitaă tţilor de petrol sau gaze livrate, face ca
aceste taxe sa-sţ i diminueze randamentul îîn conditţii de inflatţie puternicaă .

Bibliografie

1. Aslan, Th. C., Tratat de finanţe, Tipografiile Române Unite, Bucureşti, 1925;
2. Banc Pamfil, Introducere în teoria finanţelor, Editura Risoprint, ClujNapoca,
2003;
3. Cocoară Mihai: Controlul aplicării modificărilor legale prvind TVA, accizele şi
alte taxe: 2003;
4. Beju Viorel, Cucosel Constantin – Fiscalitate, evaziune si armonizare fiscala,
Editura Universitatii de Nord, Baia Mare, 2010;
5. Moşteanu N. R - Impozite şi taxe 2000-2001, Ed Economică, Bucureşti, 2001;
6. Rodica Bălănescu şi colaboratorii – Sisteme de impozite, Editura Economică,
Bucureşti, 1994
7. Văcărel, I., ş.a., Finanţe publice, Ed. IV, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2004;

19