GENERALITĂȚI PRIVIND PROIECTAREA CLĂDIRILOR şi EDIFICIILOR

PUBLICE

1. Generalități (noţiune, funcţiune, amplasamentul, rolul compozițional, regimul funcţionării, legătura

cu elementele structurale ale urbei etc.).
Clădirea publică prezintă un mediu artificial unde se petrec unul sau mai multe procese funcționale
pentru deservirea cerințelor activității vitale ale oamenilor. Acest mediu este destina pentru aflarea
temporară sau permanentă în el.
Clădire publică – este menită de a satisface diversele aspecte ale activităților vitale ale omului,
reflectând în forma artistică procesele sociale ale societății.
În dependență de frecvența exploatării se disting 3 grupuri principale:
1. Întreprinderi și instituții cu exploatare episodică;
2. Întreprinderi și instituții cu exploatare periodică;
3. Întreprinderi și instituții cu exploatare zilnică.

Regimul funcționării clădirilor publice determină legătura reciprocă cu diverse elemente structurale
ale orașului:
 Edificii de învățământ – în strânsă legătură cu ansamblurile de locuințe;
 Edificii sportive - se amplasează în cadrul sistemului de spații verzi și spații acvatice ale
orașului;
 Întreprinderile de comerț și alimentație publică – amplasamentul este dictat de sistemul
transportului urban.

2. Importanţa urbanistică a edificiilor publice. Procedeele de amplasare a edificiilor publice. Legătura clădirilor
publice cu mediul înconjurător.
Clădirile publice sunt elementele structurale principale ale ansamblurilor centrului orașului și centrelor
sectoarelor orășenești. Legăturile planimetrice și funcționale împreună cu magistralele de transport, rețeaua
stradală și accesele pietonale formează structua planimetrică a orașului.

Importanța urbanistică a edificiilor publice:

 Accente (la intersecția axelor (străzilor));
 Dominante;
 Repere (început de cartier, sector).

Procedee de amplasare
 Simetrică;
 Pe perimetrul unui spațiu amenajat;
 Liberă subordonată axei principale;
 Liberă construită pe două axe compoziționale reciproc;
 Asimetrică compusă.

Legătura clădirilor publice cu mediul înconjurător

Organizarea spațiului arhitectural interior al edificiului se determină de raționalitatea funcțională și
constituirea acestuia după legitățile atributelor vitruviene.
3. Descrierea criteriilor, cărora trebuie să corespundă clădirile şi edificiile publice. Factorii care contribuie la
formarea particularităţilor tipologice ale edificiilor publice.

Orice edificiu trebuie să corespundă următoarelor criterii:

 Destinației;
 Atitudinei societății față de acest proces;
 Principiilor tehnice și estetice de soluționare a acestui proces.

Proiectarea clădirilor publice trebuie să se bazeze pe următorii factori:

 Sociali;
 Urbanistici;
 Natural – climaterici;
 Regionali;
 Constructivi;
 Economici;
 Estetici.

4. Clasificarea şi tipologia clădirilor şi edificiilor publice după toate particularitățile.

Se deosebesc 8 grupuri:
1. Instituții de educație
a. De învățământ și pregătire a cadrelor:
 Preșcolare;
 General;
 Pregătire profesională.
b. Extrașcolare;
c. Specializate.
2. Instituții de ocrotire a sănătății și deservire socială a populației
a. De ocrotire a sănătății:
 Instituții curative cu staționar, maternități, centre medicale;
 Policlinici și instituții medicale curative;
 Farmacii, stații de transfuzie a sângelui;
 Instituții de reabilitare medicală și de corecție.
b. De deservire socială a populației:
 Fără staționar;
 Cu staționar, inclusiv instituții de tutelă a copiilor.
3. Întreprinderi pentru prestare a serviciilor pentru populație
a. Comerciale;
b. De alimentație pubică;
c. De deservire și servicii comunale:
 De servicii publice;
 Instituții ale unităților comunale destinate pentru deservire directă a populației;
 Instituții de ceremonii civile.
d. Instituțiie și companii de telecomunicații;
 e. Instituții de transport pentru servicii directe către public:
 Gări pentru toate tipurile de transport;
 Instituții pentru deservirea pasagerilor;
 Edificii, clădiri și încăperi de destinație sanitaro-auxiliară.
f. Instituții veterinare.
4. Instituții culturale, de agrement a populației și rituri reliogioase
a. De educatție fizică, sport și recreere;
b. Culturale și organizații religioase:
 Biblioteci și săli de lectură;
 Muzee și expoziții;
 Organizații și instituții religioase pentru public.
c. Instituții de spectacol și de agrement și facilități de divertisment:
 Edificii de divertisment;
 Organizații de club, de agrement și facilități de divertisment;
 Delfinariu, aquapark.
5. Clădiri de ședere temporară
a. hoteluri, moteluri;
b. stațiuni balneare, case de oaspeți, case de vacanță, tebere pentru copii și tineret;
c. cămine în cadrul instituțiilor de învățământ și cămine ale internatelor.
6. Instituții științifice și de cercetare, organizații de proiectare și administrare
a. Edificii ale instituțiilor științifice și de cercetare și organizații de proiectare;
b. Clădiri de arhive și centre de informații;
c. Edificii ale instituțiilor administrative:
 Ministere, ambasade, consulate;
 Clădiri administrație regională, orășenească, județiară, locală;
 Clădiri administrare ale întreprinderilor industriale.
d. Clădirile centrelor de afaceri:
 Birouri, oficii;
 Birouri notariale, consultații juridice;
 Ateliere de creație și studiouri.
7. Instituții de creditare și finanțare
a. edificii și complexe ale băncilor:
 centrale;
 comerciale;
 de economii.
b. centre de decontare din numerar;
c. trezoreria;
d. clădirile burselor.
8. Edificii și complexe polifuncționale

5. Organizarea sistematizării spaţiilor în interiorul edificiilor publice. Schemele principale de grupare a

încăperilor în edificiile publice.
Un șir de încăperi sau grupuri de încăperi îndeplinesc diferite funcții, care se împart în: obștești-
principale și utilitare-auxiliare.
 Principiile de bază a organizării sistematizării spațiilor în interiorul edificiilor publice:
1. Evidențierea legăturilor reciproce între încaperi separate cu păstrarea succesiunii clare;
2. Economia rațională a cheltuielilor pentru construcție și exploatare, micșorarea cheltuielilor
inutile de timp și forță în sistemul proceselor funcțional-tehnologice;
3. Spațiul interior trebuie să posede particularități artistice și să corespundă legotăților
vitruviene.

Schemele organizării sistematizării spațiilor

 Compozițional simetrică:
- Simetria în raport cu axa, nucleul pe centrul axei;
- Încaperile se amplaseaza pe perimetru uniform.
 Compozițional asimetrică:
- Nucleul de amplasează diferit de centru, iar elementele subordonate se grupează liber.

Schemele principale de grupare a încăperilor în edificiile publice

 În raport cu o comunicație – celulară
 Cu coridor
 Tip “anfiladă”
 Tip sală
 Tip pavilion
 Mixte
- Fără coridor
- Sală cu coridor
- Sală cu anfiladă
- Inelară în anfiladă
- Inelară cu coridor.