Cap 12 Suine

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/361208217
Tehnologii de creştere și exploatare a suinelor
Chapter · June 2019

DOI: 10.13140/RG.2.2.22760.34561
CITATIONS READS
0 591
1 author:
Ioan Hutu
Banat's University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
459 PUBLICATIONS 289 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Neonatal calves immunity status View project
Bioeconomic approach in animal production View project
All content following this page was uploaded by Ioan Hutu on 10 June 2022.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

CAPITOLUL XII .
XII. TEHNOLOGII DE CREŞTERE ȘI EXPLOATARE A

SUINELOR
În ultimii ani, pe plan mondial s-a înregistrat o rată anuală de creștere a efectivelor de
porci de 1,9%, a numărului de porci sacrificați de 2,5% și a cantității de carne de 3%,
ajungându-se la peste 950 milioane de porci și circa 80 milioane tone carne.
În România ultimelor doua decenii, efectivele de porcine au înregistrat modificări atât sub
aspect numeric (de la 11,7 mil. în anul 1989 la 6,7 mil. în anul 2002, după care, în anul 2008,
efectivele au ajuns la 15,7 mil.), cât și sub aspectul structurii proprietății și a dimensiunii
exploatațiilor.
Astfel, dacă în anul 2002 sectorul privat avea o pondere de 97% iar sectorul de stat 3%,
iar dimensiunea medie a exploatațiilor era de 2,44 capete cu doar 1% exploatații, cu dimensiuni
cuprinse între 100 și 500 de capete, în anul 2008 numărul fermelor cu peste 1.000 animale s-a
mărit simțitor; cele mai multe efective le dețin companiile Smithfield, Kosarom, Suintest Peris și
grupul de firme Caruz.
XII.1. FLUXURI TEHNOLOGICE ȘI SECTOARE PRODUCTIVE LA SUINE
Fluxul tehnologic reprezintă suma operaţiunilor tehnologice care asigură desfăşurarea

cronologică și normală a procesului de producţie de la populare la livrare prin care se pune în
aplicare tehnologia de creştere şi exploatare; fluxul tehnologic are rolul de a stabili ordinea,
durata şi locul executării diferitelor operaţiuni tehnologice.
Dependent de durata, continuitatea și ritmicitatea producției, în creşterea şi exploatarea
porcilor pot exista trei tipuri de flux tehnologic:
- fluxul continuu se caracterizează prin livrarea/valorificarea producției (porci grași,
purcei, material de prăsilă) în mod ritmic și constant pe toată durata anului –
acest tip de flux este caracteristic unităţilor de tip intensiv sau intensiv-industrial.
- fluxul tehnologic sezonier se practică în fermele în care au loc fătări pe durata
primăverii şi toamnei, iar creşterea şi îngrăşarea se desfăşoară in sezoanele
vară-toamnă şi iarnă-primăvară.
- fluxul tehnologic discontinuu se practică în unele îngrăşătorii care se populează
neuniform, în funcţie de posibilitatea achiziționării tineretului.
Indiferent de sistemul de exploatare și intensitatea producției, din punct de vedere
constructiv şi funcţional și în concordanță cu elementele proceselor de producţie, se deosebesc
fluxuri în:
1 - sectorul de montă şi gestaţie care are ca obiective monta zilnică a 6-7% din efectivul
de scroafe și a 3-4% din efectivul de scrofițe.
2 - sectorul de maternitate,
3 - sectorul de creştere a tineretului,
4 - sectorul de îngrăşare.
PRODUCTII ANIMALIERE
XII.2. TEHNOLOGIA REPRODUCERII SUINELOR
XII.2.1. Particularități reproductive la scroafe
În tabelul XII.1, sunt prezentate particularitățile și caracteristicile reproductive ale

scroafelor, precum și nivelurile considerate optime şi cele de intervenţie. Valorile prezentate în
tabel depind esenţial de rasă, gradul de perfecţionare genetică a efectivului matcă şi, mai ales,
dependent de sistemul de exploatare utilizat în fermă.
Tabelul XII.1
Niveluri de intervenţie pentru câţiva indici de reproducţie la scroafe.
Parametru reproductiv UM Nivel Nivel de
optim intervenţie
Vârsta primei monte zile 210 220
Rata fătării % 87 80
Număr de purcei născuţi vii n 10,5 10
Număr de purcei nou-născuţi morţi % 5 8
Număr de purcei mumifiaţi % 1 3
Greutatea purceilor la naştere kg 1,6 1,4
Număr de purcei înţărcaţi n 9,3 8,5
Mortalitate până la înţărcare % 10 15
Capacitate de alăptare kg 59,1 50
Intervalul înţărcare-estru, % scroafe cu estru la 8 zile după înţărcare % 90 85
Reîntoarcerea căldurilor după 21 de zile % < 10 > 15
Reapariţia căldurilor după 25-37 zile % <3 >5
Monte repetate % > 85 < 80
Avorturi % <2 >2
Resorbţie embrionară % 1 2,5
Fătări dezorganizate (≤ 7 purcei / fătare) % < 10 > 15
Fătări /scroafă /an n 2,2 2,0
Număr de purcei /scroafă /an n 23 20
Număr de purcei /boxă de fătare /an n 130 110
Rata reformei % 35-40 <30;>50
Zile neproductive/scroafă zile 40 60
Compilare după: The Merck Veterinary Medicine, Rueff (1994), Cernescu (1995) Meredith (1995),
Wittemore (1999),
În funcţie de sistemul de exploatare, nivelurile de intervenţie sunt diferite; în sistemele

intensive, intervenţia se realizează mai rapid, la praguri mai mici, iar în cele extensive,
intervenţiile, deşi ferme, se fac la praguri mai permisive.
Introducerea la reproducție a scrofițelor
Introducerea la reproducție a scrofițelor depinde de o serie de factori, după cum urmează:

Rasa, linia genetică și direcția ameliorării sunt factori genetici, de primă importanță:
există rase considerate rase materne și rase considerate a fi paterne - rasele Duroc, Piétrain şi
Hampshire. Rasele materne, cum sunt Marele Alb, Yorkshire și Landrace, sunt caracterizate de
prolificitate ridicată, capacitate mare de alăptare și comportament matern accentuat. Selecţia în
direcţia obţinerii unor populaţii de suine specializate pentru producţia de carne cauzează
tardivizarea pubertăţii şi, mai târziu, reducerea rezervelor energetice necesare creşterii,
gestaţiei şi susţinerii lactaţiei.
266 (c) Ioan Huţu, 2019

TEHNOLOGIA DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A SUINELOR
Vârsta pubertății este cuprinsă în

intervalul 5-8 luni; aceasta diferă de la rasă la
rasă. Cel mai frecvent, scrofițele de rasă
Meishan manifestă pubertatea după vârsta
de 90 zile, cele din rasa Landrace după 185
zile, Marele alb după 190 zile, iar Durocul de
la 220 zile. Pe lângă actorul rasial,
pubertatea este influențata de tehnologia de
creștere; creșterea în boxe comune,
relotizările, colectivitatea și contactul cu vierul
stimulează pubertatea și momentul montei.
Introducerea la montă se face atunci
când scrofița atinge greutatea corporală de Figura XII.1. Relaţia dintre intervalul
100 kg, de regulă după o perioada de înţărcare-estru şi prolificitate
flushing. Prelucrare după Wilson şi Dewey, 1993
Vârsta păstrării în efectiv1 influenţează semnificativ nivelul prolificităţii; prolificitatea,
exprimată în numărul total de purcei născuţi, creşte până la cea de-a 5-a parturiţie, după care
începe să scadă. Sub aspectul mortalității purceilor sugari, parturiţiile II-III pot fi luate ca puncte
de referinţă; faţă de acestea, la celelalte parturiţii, pierderile sunt proporţional mai mari. În
general, prima parturiţie este cea mai expusă riscului de pierdere a purceilor; riscul pierderii
purceilor sugari creşte, în general, după parturiţia a V-a.
De regulă, abilităţile maternale devin mai estompate la scroafele cu multe parturiţii, care,
deşi au purcei cu variabilitate mare, alăptează mai puţin şi comunică mai puţin cu purceii
comparativ cu scroafele tinere; în consecinţă, pierderile din rândul sugarilor sunt mai mari.
Masa corporală a scroafelor are, de asemenea, influenţă asupra vârstei primei monte,
asupra prolificității și asupra numărului de fătări înregistrate în unitate de timp. La pluripa, masa
corporală se corelează pozitiv cu nivelul pierderilor; greutatea mai mare creşte în mod simţitor
riscul strivirii purceilor de către scroafă, ca urmare a scăderii capacității de a reacţiona rapid la
guiţatul purcelului strivit.
Intervalul înţărcare-concepţie2 este un factor care influenţează nemijlocit prolificitatea și
indicele de utilizare al scroafei – termeni ai fertilităţii. Nici intervalul prelungit, nici cel redus (sub
3 zile) nu influenţează favorabil prolificitatea; scroafele montate la 7-10 zile de la înţărcare au un
număr de purcei mai redus decât cele montate la 3-6 zile sau 11-14 zile (vezi fig. XII.1).
Cauzele acestei reduceri sunt explicate prin faptul că durata estrului şi intervalul debut călduri-
moment ovulaţie se reduc o dată cu creşterea intervalului înţărcare-estru.
Fertilitatea
Activitatea reproductivă şi nivelul acesteia se poate cuantifica printr-un indice sintetic

denumit fertilitate (F) respectiv prin numărul de purcei înţărcaţi de la o scroafă în decursul unui
an; fertilitatea scroafelor se calculează după următoarea relaţie:
1
Pentru a obţine o eficienţă maximă, structura considerată optimă pleacă de la 18-22% tineret femel pentru reproducţie,
15-17% primipare, 14-15% secundipare, 13-14% la parturiţia a III-a, 11-12% la parturiţia a IV-a, 9-11% la parturiţia a V-
a, 8-10% la parturiţia a VI-a, 5-6% la parturiţia a VII-a şi 2-4% la parturiţia a VIII-a şi 1% scroafe cu peste opt parturiţii
2
La rândul său, intervalul înţărcare - estru este supus acţiunii continue a factorilor de variaţie de tipul: nutriţie, genotip,
numărul fătării, sezon, conduita exploatării (durata lactaţiei, numărul purceilor şi durata menţinerii acestora împreună cu
scroafele mame, mediul social, managementul depistării căldurilor - vezi Reproducerea intensivă a scroafelor) sau
tratamentele la care sunt supuse scroafele).
267
 100 − m% 
F = ius × p ×  
 100 
După cum rezultă din formulă, la realizarea indicelui de fertilitate (F) al scroafelor îşi aduc
contribuţia trei termeni: indicele de utilizare al scroafelor (i.u.s.); prolificitatea (p) și mortalitatea
purceilor (m%) până la înţărcare. Procentual, purceii înţărcaţi susțin 2,3% din fertilitate, în timp
ce numărul scroafelor fătate în unitate de timp reprezintă 96% din variabilitatea acestui indice.
Potrivit acestui aspect rezultă că numărul şi regularitatea fătărilor au impact foarte mare asupra
fertilităţii.
XII.2.2. Tehnologiile de reproducție care susțin creșterea prolificității scroafelor
Prolificitatea scroafelor este influenţată atât de factorii genetici, cât şi de factorii de mediu;
din punct de vedere genetic, maximizarea prolificităţii se poate realiza atât prin încrucişări, cât și
prin selecţie.
Creșterea prolificității prin încrucișare
Încrucişarea, ca urmare a manifestării

efectului heterozis, îmbunătăţeşte
prolificitatea, numărul de purcei înţărcaţi,
capacitatea de alăptare, conferă un plus de
vigoare purceilor, îmbunătăţeşte precocitatea
sexuală, longevitatea productivă şi sporeşte
viteza de creştere a purceilor. Creşterea
prolificităţii prin încrucişare - şi implicit a
fertilităţii - se poate realiza prin încrucişări Figura XII.2. Scroafă Meishan cu purcei
După www.zod.wau.nl
interrasiale, interliniare, de ameliorare (de
transformare şi absorbţie, de infuzie, pentru formarea de rase noi) sau pentru maximizarea
efectului heterozis, cum sunt încrucişările simple, alternative între două rase, de întoarcere (de
revenire sau back-crose), triple de rotaţie, triple statice sau cvadruple.
La aceste încrucișări, liniile chinezești Meishan (fig. XII.2), Jiaxing şi Jinhua pot participa
cu succes la formarea genofondului unor linii sintetice/compozite materne.
Creșterea prolificității prin selecție
Efectul selecţiei este destul de limitat, deoarece heritabilitatea este redusă şi prolificitatea
se manifestă fenotipic doar la sexul femel. De regulă, în ameliorarea prolificităţii prin selecție, se
utilizează selecţia progresivă cu punct de trunchiere fix, selecţia cu ajutorul indicilor de selecţie
sau selecţia prin metodologia BLUP. Din punct de vedere tehnic, selecția se poate realiza la mai
multe niveluri, după cum urmează:
- selecţia asupra prolificităţii - în cazul estimării valorii de ameliorare prin metodologia
BLUP, progresul genetic este de 0,03-0,06 purcei / generaţie;
- selecţia asupra componentelor prolificităţii cum sunt rata ovulaţiei, rata supraviețuirii
intrauterine sau selecţia asupra altor caractere corelate cu prolificitatea cum sunt
capacitatea uterină și nivelul testosteronului circulant pot crește nivelul prolificității de la
o generație la alta;
268 (c) Ioan Huţu, 2019

- selecţia asupra locilor asociați caracterelor cantitative (QTL) care influenţează

prolificitatea sau componentele sale; spre exemplu, prin selecția genotipurilor cu ESR
(estradiol receptor), QTL identificat la nivel cromozomial, se poate crește prolificitatea
cu 0,42-1,15 purcei/generație;
- selecţia marker-asistată = permite obţinerea unui progres genetic de +0,8 purcei la
primipare şi până la +1,8 purcei, în cazul secundiparelor.
XII.2.3. Metode biotehnologice de creștere a fertilității
Creșterea fertilității scroafelor se poate

face prin mai multe metode biotehnologice
(superovulaţie, inseminarea cervico-uterină,
intrauterină sau inseminare intrauterină în cornul
uterin) sau prin biotehnologii embrionare.
Biotehnologiile embrionare s-au dezvoltat după
anii ‘80, îndeosebi la specia bovină, unde era
deja bine organizată biotehnica de inseminare.
La suine, deși biotehnologiile au numeroşi
susţinători, dar şi detractori, aceste tehnici s-au Figura XII.3. Millie, Christa, Alexis,
organizat în jurul a trei tehnologii principale: Carrel şi Dotcom, primele clone suine
După http://news.bbc.co.uk
- transferul de embrioni, asociat producerii
şi colectării embrionilor “in vivo”, precum şi congelării şi sexării acestora“in vitro”;
- prelevarea ovocitelor “in vivo”, prin puncţie foliculară, urmată de maturarea şi fecundarea
in vitro sau cultura celulară embrionară;
- în fine, clonarea, care deschide calea multiplicării genotipurilor embrionare identice,
putând, în viitor, să fie strâns asociată modificării genomului, prin transgeneză.
XII.2.4. Organizarea depistării căldurilor, a montei şi sisteme de montă
Scroafele sunt femele poliestrice care manifestă călduri pe toată durata anului și care
suportă influențe sezonale din ce în ce mai șterse.
Pregătirea reproducătorilor și stimularea căldurilor
Pregătirea pentru începerea activității de reproducție sau inițierea unui ciclu de

reproducție nou presupune efectuarea unor activități dintre care cele mai importante fac referire
la alegerea scrofițelor și gestionarea duratei intervalului înțărcare-concepție.
Alegerea scrofiţelor pentru reproducție - dacă sunt crescute în ferma proprie, este
ultima etapă care se derulează în procesul selecţiei mătcii; practic, selecţia materialului de
reproducere se face stadial, pe toată durata vieţii femelei, de la naştere, înţărcare, pubertate,
până la momentul montei (vezi tabelul XII.2). În sectorul depistare-montă are loc etapa finală,
respectiv trecerea scrofiţelor în efectivul de scroafe matcă.
Flushing-ul (hrănirea stimulativă) este o furajare specifică intervalului înțărcare-monta
sau perioadei postpubertale; hrănirea stimulativă (flushing-ul) poate fi menținută cel mult 2-3 zile
după efectuarea montei (pentru a diminua riscul mortalităților embrionare), după care se trece la
furajarea restricționată conform condiției corporale (vezi lucrările practice).
269
Factori asociați intervalului înţărcare-concepţie
Reluarea cât mai rapidă a ciclului sexual, respectiv reducerea intervalului de la înţărcare
până la concepţie, este metoda cea mai puţin costisitoare în creşterea indicelui de utilizare a
scroafei. Calculul pleacă de la faptul că, dacă scroafa rămâne gestantă la 5 zile de la înţărcare,
chiar dacă aceasta s-a produs la 6 săptămâni post-partum şi s-au înțărcat doar 9 purcei, se
obţine o producţie anuală de 20 de purcei. Durata intervalului înțărcare-concepție este
influențată de factori genetici, fiziologici, tehnologici și de mediu.
Factorii genetici cei mai importanți sunt reprezentați de rasă și individualitate; acești
factori au influenţe semnificative asupra reluării activităţii ciclice, respectiv asupra duratei
intervalului înţărcare – concepţie; spre exemplu, rasa Yorkshire are o durată mai redusă a
intervalului înțărcare-concepție decât rasa Landrace
Factorii fiziologici cu impact asupra duratei intervalului înțărcare-estru sunt:

Vârsta primei monte, mai ales în cazul genotipurilor specializate pentru carne; la rasa
Landrace danez, vârsta primei monte se corelează pozitiv (r = + 0,310) cu intervalul înţărcare-
montă. De asemenea, concepţiile survenite înainte de 220 zile generează intervale înţărcare-
concepţie şi parturiţie-concepţie semnificativ mai reduse comparativ cu cele ale scrofiţelor care
concep mai tardiv.
Categoria - intervalul înţărcare-estru mai lung la primipare decât la multipare.
Prolificitatea este considerată adeseori un factor de influenţă al reluării activităţii ciclice;
fiecare purcel în plus creşte riscul prelungirii intervalului înţărcare-estru cu 20%.
Durata lactaţiei scurtă prelungeşte intervalul înţărcare-estru, iar cea lungă determină un
interval redus. In sistemele de exploatare parcimonioasă există o corelaţie pozitivă între durata
lactaţiei şi intervalul înţărcare-estru, dar, în condiţiile unei alimentaţii eficiente şi suficiente pe
durata lactaţiei (≥5,6 kg/zi), această corelaţie nu mai este semnificativă. În aceste condiţii, cei
mai mulţi autori consideră că durata optimă a lactaţiei, privită prin prisma fertilităţii şi intervalului
înţărcare-estru succesiv, este de 17-30 zile, legal minimum 28 zile.
Nivelul pierderilor în greutate şi body condition score (BCS) - pierderile mari în greutate
pe durata lactaţiei sunt corelate cu prelungirea intervalului înţărcare - concepţie, mai ales la
scroafele primipare şi secundipare. Scroafele cu pierderi masive de proteină pe durata lactaţiei
vor avea activitatea ovariană diminuată, mai puţini foliculi cu dimensiuni medii (>4 mm), care au
un conţinut redus de lichid folicular, estradiol şi IGF-I.
Starea de sănătate are influenţe clare asupra duratei intervalului înţărcare – concepţie; o
mare parte din patologia reproducţiei influenţează diferite caractere reproductive.
Dintre factorii tehnologici, cei mai importanți sunt:

Sistemul de întreţinere şi cazare în boxe comune și posibilitatea de mișcare reduc
intervalul înţărcare-concepţie.
Alimentaţia influenţează momentul apariţiei estrului după înţărcare. Aportul nutriţional
insuficient sau furajarea restricţionată prelungesc intervalul înţărcare-estru; aspectul este mai
evident la primipare decât la multipare3.
Calitatea bună a managementului depistării căldurilor și executarea corectă a montei sau
inseminărilor reduc durata intervalului înţărcare-montă.
Dintre factorii de mediu extern, sezonul are impactul cel mai mare; de regulă, primăvara
durata intervalului înţărcare-estru este mai scurtă, iar vara şi toamna - mai lungă.
3
Demn de remarcat este faptul că, la scroafele cu o producţie de 8 kg lapte / zi, această situație nu se manifestă dacă
se administrează zilnic 45,10 x 106 jouli energie digestibilă şi 700 g proteină
270 (c) Ioan Huţu, 2019
Explicaţiile considerate pentru desluşirea acestor variaţii sunt date de ciclul fotoperiodic
anual - durata mai redusă a luminii şi temperaturile ridicate joacă un rol important în această
prelungire a intervalului înţărcare-estru. Cum apetitul scroafelor menţinute la temperaturi ridicate
este diminuat, întârzierea estrului poate fi legată, cel puţin în parte, și de deficitul nutriţional
care îi este asociat.În consecinţă, pe lângă urmele unor instincte ancestrale, efectele sezonului
asupra performanţelor reproductive s-ar putea manifesta prin fotoperioadă, temperatură şi,
indirect, prin cantitatea de furaj consumată.
Tabelul XII.2
Activităţi necesare alegerii scrofiţelor pentru reproducţie
Momentul Criterii şi activităţi desfăşurate pentru selecția celor mai bune scrofiţe de
desfăşurării prăsilă
la naşterea - identificarea scrofiţelor din lotul de purcei fătaţi şi eliminarea celor cu anomalii
scrofiţei congenitale (hernii ombilicale etc.)
- înregistrarea datei naşterii, numărului de purcei din lotul de fătare şi
marcarea, de regulă prin preducire.
- diminuarea şi egalizarea loturilor prin redistribuirea masculilor la scroafele cu
puţini purcei (după priza de colostru);
la înţărcare - înţărcarea şi alimentaţia normată pentru controlul creşterii şi dezvoltării
- identificarea prin crotaliere a scrofiţelor marcate prin preducire la naştere:
operaţiunea se execută după o prealabilă verificare a numărului de sfârcuri,
simetriei şi formei sfârcurilor. Numărul scrofiţelor trebuie să fie mai mare de 2-3
ori decât necesarul pentru înlocuire.
în preajma - îndeplinirea următoarelor cinci criterii, la baremuri mulţumitoare:
pubertăţii 1. creştere la parametri acceptabili - scrofiţele alese pentru reproducţie trebuie
să prezinte rate acceptabile de creştere, în comparaţie cu contemporanele
(de regulă la acestora (scrofiţele alese trebuie să fie în primele trei pătrimi ale ierarhiei
vârste realizate după rata creşterii)
>160 zile 2. stare de îngrăşare optimă – se apreciază atât pe baza condiţiei corporale
şi la greutăţi (vezi tabelul 4.8), cât şi pe baza determinării rezervelor energetice, prin
de măsurarea stratului de grosime în punctul P2 .
90-100 kg) 3. sfârcuri numeroase, simetrice şi funcţionale; practic scroafele care au mai
puţin de şase perechi de sfârcuri sau cele care au mai mult de două sfârcuri
înfundate sau mici (care nu pot fi supte de către purcei) nu se aleg pentru
reproducere.
4. dezvoltarea şi integritatea organelor genitale externe la momentul pubertăţii;
scrofiţele cu dimensiuni reduse ale vulvei, cele cu vulve infantile sau cu
dezvoltarea anormală nu trebuie alese pentru reproducere.
5. starea de sănătate; la nivelul aparatului locomotor se apreciază scheletul,
sănătatea şi robusteţea - pentru aceasta se poate utiliza:
- alegerea scrofiţelor care provin din parturiţii prolifice sănătoase; de regulă, se
aleg cu 30-40% mai multe decât necesarul pentru înlocuire.
- mutarea scrofiţelor neselecţionate în sectorul pentru îngrăşare;
- începerea furajării restricţionate, dar fortificarea organismului cu minerale;
- începerea contactului cu vierul şi observarea manifestării primelor călduri
(pubertăţii). În procesul alegerii scrofiţelor pentru reproducţie se recomandă
favorizarea celor care au manifestat pubertatea cel mai timpuriu; practic, se
reformează cele care au pubertatea tardivă. De asemenea, decizia alegerii
scroafelor poate fi dublată de efectuarea unor examene complementare – spre
exemplu, examenul ecografic al tractului genital.
la momentul - efectuarea reformei finale cu respectarea numărului de scrofiţe necesare
montei sau pentru înlocuirea mătcii.
inseminării - verificarea existenţei şi persistenţei identificării (crotalii sau preducire).
Prelucrare bibliografică Huţu, 2005
271
Depistarea căldurilor
Depistarea căldurilor la scrofiţe începe la vârsta de 150-170 zile și, după această
vârstă, se face zilnic. În special pentru această categorie, se recomandă ca stimularea
pubertăţii să se facă prin contactul cu vierii, de regulă prin introducerea unui vier în boxa
scrofițelor. Semnele eventualelor călduri (tumefacţia vulvelor, scurgeri vaginale, erecţia
urechilor, căutarea vierului xetc.) pot fi observate prin identificarea fazelor comportamentului
sexual şi prin reflexul de imobilitate (lordozarea) la om (RIO). Scrofiţele care manifestă reflexul
de imobilitate la vier (RIV1), dacă au greutatea peste 110 kg, 12-20 mm grosime a stratului de
slănină şi se află la estrul 2-3 de la pubertate sunt montate sau inseminate.
Depistarea căldurilor la scroafe începe la trei zile de la înţărcare, ca urmare a eliminării
anestrului de lactație. Durata estrului este de 21 de zile. Detectarea estrului se poate realiza
zilnic, fie prin metodologia sugerată la scrofițe, fie prin prezentarea femelelor într-o boxă
alăturată vierilor. În funcţie de compartimentarea aleasă, se pot alege şi alte variante: spre
exemplu, după furajare, scroafele pot să treacă pe lângă boxa vierului sau, după ce scroafele
au fost introduse în standul de furajare, vierul poate să fie plimbat prin faţa acestora, pe aleea
de circulaţie.
Momentul montei se stabilește plecând de la faptul că ovulaţia se realizează după ce s-
a manifestat 70-75% din durata estrului (cel mai frecvent la 30-40 ore de la lordozare) şi
considerând durata ovulaţiei (1-6 ore), capacitatea ovulelor de a fi fecundate (6-8 ore), durata
transportului spermatozoidului la locul desfăşurării fecundaţiei (6 ore) şi capacitatea fecundantă
a spermatozoidului (12 ore); respectând aceste elemente, se cunosc mai multe tehnici de
efectuare a montelor: repetate sau duble. In figura XII.4 se prezintă momentul optim al montei
dependent de durata intervalului înțărcare-estru.
Inseminarea are loc în prezența vierului - deoarece utilizarea inseminării sau
însămânţării artificiale cervico-uterină sau uterină (post-cervicală) nu presupune un inventar
deosebit de mare și dacă numărul vierilor nu este mare, atunci se recomandă doar prezentarea
vierului și inseminarea.
Prezenţa vierului, contactul tactil, vizual sau olfactiv cu acesta furnizează stimulii
fiziologici şi comportamentali care contribuie la îmbunătăţirea performanţelor inseminării. Vierul
favorizează reflexul de imobilitate asociat estrului şi, prin feromonii secretaţi, stimulează
comportamentul sexual al scroafei. Având în vedere prezenţa feromonilor în glanda
submandibulară şi, deci, în salivă, se recomandă ca vierul să fie dispus faţă în faţă cu scroafa.
Dacă scroafele sunt inseminate în boxe individuale, deplasarea vierului se va desfăşura
prin faţa scroafelor, pe aleea de furajare. Dacă scroafele sunt în boxe comune, se recomandă
mutarea şi inseminarea scroafelor într-o boxă alăturată celei în care se află vierul.
Tipul montei, sisteme de montă și utilizarea vierilor
Tipul montei – considerând numărul vierilor şi montelor la care este supusă o scroafă pe
durata unui estru, monta poate fi:
- monospermatică, atunci când se utilizează un singur vier pentru dobândirea unei gestaţii;
- heterospermatică, atunci când se utilizează doi sau mai mulţi vieri;
- simplă - presupune efectuarea unei singure monte pe durata unui ciclu de călduri şi are
rezultate mai ales în cazul în care se realizează cu puţin timp înaintea ovulaţiei, respectiv
la 24-36 ore de la debutul estrului;
272 (c) Ioan Huţu, 2019

Tactica A: în cazul scroafelor cu

interval înţărcare de 4 zile,
estrul durează mai mult şi
ovulaţia este mai târzie – în
acest caz, se recomandă
montă/inseminare la 24 ore de
la debutul reflexului de
imobilitate, repetată după 12-
184ore.
Tactica B: în cazul scroafelor
cu interval înţărcare de 5 zile –
montă/inseminare la 12 ore de
la debutul reflexului de
imobilitate, repetată la 12 ore.
Tactica C: în cazul scroafelor
cu interval înţărcare mai mare
de 5 zile, estrul este scurt şi
ovulaţia se declanşează mai
devreme – în acest caz, se
recomandă montă/inseminare
în momentul apariţiei reflexului
de imobilitate, repetată la 18
ore.
RI – reflex de imobilitate;
M1 – prima montă/inseminare;
M2 – a doua montă/inseminare;
FM1 – interval de
fecundabilitate asigurat prin M1;
FM2 – interval de
fecundabilitate asigurat prin M2.
Figura XII.4. Tactici privind repetarea montelor sau inseminărilor
- repetată - presupune efectuarea a 2-3 monte cu acelaşi vier, pe durata unui estru; a doua
montă şi a treia montă se execută la un interval de 12-20 ore de la precedentele, în
funcţie de tehnica adoptată; monta repetată oferă o prolificitate superioară celei simple.
- dublă – presupune efectuarea unei monte repetate cu un al doilea vier, fie imediat, fie ca
şi în cazul montei repetate.
Sistemul de montă - în funcţie de controlul şi exigenţele sub care se efectuează

procesul montei, se pot descrie mai multe tipuri de sisteme, după cum urmează:
Monta liberă – este practicată în cazul întreţinerii în aer liber, în turmă; avantajul constă în
faptul că scroafele sunt montate de către vierii din turmă la momentul optim. Dezavantajele sunt
date de faptul că nu se cunoaşte paternitatea purceilor, data montei şi, în timp, determină
epuizarea vierilor.
Monta în grup sau în harem constă în formarea unor grupuri de 10-15 scroafe pentru un
vier şi menţinerea acestora împreună pentru 3-4 săptămâni. În afară de faptul că, prin utilizarea
acestui sistem, se cunoaşte paternitatea, dezavantajele sunt cele prezentate la monta liberă, la
care se adaugă faptul că, în cazul în care intră în călduri 2-3 scroafe, există riscul ca 1-2 dintre
acestea să scape nemontate ca urmare a epuizării vierului.
4
Având în vedere că 18% din scroafe au ovulaţia în intervalul 44-60 ore de la debutul căldurilor, repetarea montei poate
fi realizată chiar la 48 ore de la debutul căldurilor; în această situaţie, există probabilitatea ca un număr destul de mare
de scroafe să nu mai accepte efectuarea montei.
273
Monta dirijată sau la mână – permite împerecherile dirijate în boxe special destinate
montei; sistemul permite cunoaşterea exactă a paternităţii, a datei montei şi utilizarea judicioasă
a vierilor. Dezavantajele sunt date de faptul că există posibilitatea efectuării montei la momente
mai puţin optime.
Gradul de utilizare a vierilor depinde de categoria acestora şi tipul montei practicate în
fermă (vezi tabelul XII.4).
Tabelul XII.4
Indicele de folosire şi regimul de utilizare zilnică la montă a vierilor
Indicele de monte heterospermatice monte homo-
folosire a (monte pe zi /zile repaus) spermatice
Categorie vieri
vierilor (monte pe zi /zile
regim mediu regim intens
( ifv ) repaus)
vieri adulţi (peste 15 luni) 0,49 1/1 2 zile/1 2-3/3
vieri tineri (12-15 luni) 0,33 1/2 1/1 2-3/5
vieruşi (9-11 luni) 0,26 1/3 - 2-3/6
vieruşi începători (8-9 luni) - 1/7 - -
Prelucrare după Hălmăgean (1984); Dinu şi col.(1990) şi Sas (1996).
De regulă, gradul de utilizare al vierilor se exprimă mulţumitor prin intermediul indicelui de

folosire al vierilor (ifv – în tabelul XII.4), respectiv numărul montelor sau ejaculatelor zilnice; ifs
se calculează prin raportarea numărului de monte la o unitate de timp, de regulă un an
calendaristic.
Întreținerea și furajarea scroafelor în sectoarele de depistare-montă
Indiferent de tipul boxei sau sectorul

în care are loc întreținerea pentru scrofițe
și scroafe, se asigură 1,64 m2, respectiv
2,25 m2. Atunci când scroafele sunt
întreținute în boxe comune, în grupe mai
mici de 6 femele, atunci cerințele de spații
trebuie crescute cu 10%. Dacă întreținerea
are loc în boxe comune, în colectivități mai
mari de 40 femele suprafața utilă poate fi
scăzută cu 10%. Din punct de vedere al
cazării, aceasta se poate realiza în mai
Figura XII.5. Boxă individuală
multe tipuri de boxe – fiecare cu avantajele
1 – uşă glisantă; 2 – bare limitatoare; 3 – perete sau
și particularitățile sale.
bare despărţitoare; 4 – pardosea tip grătar; 5 – spaţiu
Cazarea în boxe individuale se pentru hrănire; 6 – pardosea plină termoizolantă; 7 –
practică atât in sectorul de depistare adăpătoare. După www.sardi.sa.gov.au
montă, cât și în cel de gestație, în primele
28 de zile de la montă. Particularităţile acestor boxe sunt:
Dimensiuni de 200÷228 cm lungime x 60÷70 cm lăţime x 95÷100 cm înălţimea pereţilor.
Caracteristici: există diferite design-uri pentru aceste boxe; se consideră că cele mai bune
sunt boxele care au dimensiunile bine adaptate dimensiunilor corporale ale scroafelor şi în care
acestea pot să facă un pas înainte şi unul înapoi, dar fără a avea posibilitatea de a se roti în
boxă.
274 (c) Ioan Huţu, 2019
Boxele sunt delimitate de pereţi cu interspaţii sau bare care permit vizualizarea scroafei
vecine, dar nu şi contactul şi agresarea acesteia (fig. XII.5). Evadarea prin escaladarea
pereţilor boxei este evitată prin înălţimea pereţilor despărţitori şi prin intermediul barelor
limitatoare prevăzute în partea antero-superioară a boxei. De regulă, în partea posterioară a
boxei, pardoseala este de tip grătar, iar restul este plin, dar sunt frecvente variantele cu
pardosea tip grătar sau plină pe toată suprafaţa boxei.
Furajarea se face de 1-3 ori pe zi, manual sau mecanic, cu furaj uscat sau umed. Design-
ul adăposturilor cu astfel de boxe este diferit în funcţie de tipul instalaţiei de distribuţie şi
furajare.
Avantajele utilizării acestor boxe sunt, în primul rând, economice, prin utilizarea la
maximum a spaţiului construit, creşterea fecundităţii, prolificităţii şi a eliminării stresului social
survenit ca urmare a luptelor interne din cadrul unei boxe.
Dezavantajele sunt reprezentate de: restrângerea suprafeţei de mişcare a scroafelor şi, în
cazul gestației, începând cu a 28-a zi post-concepţie, condiţiile contravin Directivei 91/630/EEC.
Cazarea în boxe comune cu acces liber la standul individual de furajare combină

avantajele întreţinerii individuale cu cele ale întreţinerii în comun; boxele sunt utilizate atât
pentru scroafele înțărcate, cât şi pentru cele gestante.
Dimensiunile standului de furajare sunt similare cu cele ale boxei individuale. Boxa are
pereţii laterali mobili, astfel că permite blocarea scroafelor în standul de furajare. În plus, boxa
mai are un spaţiu comun şi, uneori, poate avea un padoc exterior. În cazul în care sunt utilizate
două rânduri de standuri dispuse în aceeaşi boxă şi furajarea se face astfel încât poziţia
scroafelor să fie crupă la crupă, spaţiul comun pentru mişcare şi dejecţii este situat central şi va
avea lăţimea cel puţin egală cu lungimea scroafei. De regulă, lăţimea spaţiului central al boxei
este de 1,5 ori lungimea scroafei; astfel, lăţimea totală a boxei – măsurată între cele două
hrănitoare, este de 3,5 ori lungimea corporală a unei scroafe.
Caracteristici: boxa permite utilizarea standului atât pentru furajare, cât şi pentru odihnă -
după intrarea scroafelor în stand, în momentul începerii furajării, acestea pot fi blocate în stand
cu ajutorul pereţilor laterali ai boxei (vezi fig. XII.6).
Distribuirea furajului se
poate face direct din dozator, într-
o repriză unică/tain administrat,
concomitent pentru toate
standurile din boxă (sau adăpost)
sau cu ajutorul ansamblului
dozator-transportor cu spirală
(vezi sistemul biofix), pentru a
realiza eliberarea nutreţului într-un A - pentru 6 scroafe; B - pentru
timp mai îndelungat. Ambele 4 scroafe; C – vedere de
ansamblu 1 – pardosea
metode permit întreţinerea
discontinuă şi spaţiu comun; 2 –
scroafelor în grup şi manifestarea standuri individuale de furajare
comportamentului social şi (şi odihnă); 3 – hrănitor –
jgheab de furajare.
diminuează până aproape la După www.ruralni.gov.uk şi
eliminare comportamentul www.sardi.sa.gov.au
agonistic. Figura XII.6. Boxe comune cu stand individual de
furajare
275
În cazul pardoselii continue, eliminarea dejecţiilor se poate face mecanizat, spre unul din
capetele grajdului, după închiderea scroafelor în standurile de furajare.
Avantajele cazării în boxe de acest tip apar ca urmare a diminuării luptelor din momentul
furajării (eliminarea totală apare doar în situaţia închiderii părţii posterioare a standului cu
ajutorul peretelui mobil al boxei); practic, permite raţionalizarea hranei pentru fiecare scroafă,
fără manifestarea competiţiei pentru hrană. De asemenea, boxele sunt uşor de realizat, permit o
menţinere uşoară şi facilitează manoperele pentru diagnosticarea gestaţiei.
Dezavantaje: costuri mari ale investiţiei5 – costul capital creşte cu 75%, faţă de sistemul
cu furajare la pardosea. Alte dezavantaje sunt date de greutăţile privind regruparea scroafelor,
dificultăţi în menţinerea confortului termic şi cheltuială mare cu forţa de muncă necesară
închiderii şi deschiderii pereţilor laterali ai boxei.
XII.2.5. Gestaţia la scroafe
Gestația scroafelor se desfășoară în sectoare speciale, denumite sectoare de gestație;

fluxul din aceste sectoare prevede măsuri speciale privind diagnosticarea gestației, furajarea și
întreținerea scroafelor.
Gestaţia şi diagnosticarea gestației
Durata medie a gestaţiei este de 115 zile, cu variaţii care sunt date de mai multe tipuri de
factori; durata gestației crește odată cu creșterea numărului de ordine al fătării, cu vârsta mamei
și masa corporală a nou-născuților. De asemenea, gestația este mai lungă la rasa Marele alb
decât la rasa Landrace și pe durata sezoanelor de primăvară și iarnă decât pe durata
sezoanelor de vară și toamnă. La începutul gestaţiei, învelitorile fetale cresc mai intens decât
embrionii. La 60-70 zile de gestaţie, masa acestora este egală cu greutatea embrionului, căruia
îi aparţin dar, înainte de fătare, greutatea lor nu mai constituie decât 22-23% din greutatea
fătului. Lichidele fetale, de asemenea, au o evoluţie neuniformă. Lichidul alantoidian scade o
dată cu înaintarea gestaţiei, în schimb
lichidul amniotic creşte progresiv, odată cu
înaintarea gestaţiei; oricum, pe ansamblul lor,
lichidele fetale se reduc, astfel că, în preajma
parturiţiei, ajung să reprezinte doar 3% din
masa fătului. Pe ansamblu, dinamica masei
lichidelor fetale, a placentei și a feților se
poate observa schematic în figura XII.7.
Diagnosticul gestației se poate
realiza prin mai multe metode; cel mai
frecvent se face depistarea revenirii căldurilor
cu ajutorul vierilor încercători; absența
căldurilor în intervalul 16-25 zile post
inseminare permite o primă considerare a
gestației. Figura XII.7. Dinamica placentară şi
fatală
Prelucrare după Salmon-Lagagneur, 1968
5
Diminuarea acestor dezavantaje se poate face prin combinarea standului de furajare cu cel de odihnă şi accesul liber
al scroafelor în stand; în acest caz, costul capital se reduce cu 25%.
276 (c) Ioan Huţu, 2019

De altfel, diagnosticul gestaţiei la Tabelul XII.5

Metode şi tehnici de stabilire a
scroafe se face cu mai multe metode și cu
diagnosticului de gestaţie la scroafe
mai multe tipuri de echipamente, majoritatea
Zi a Metodă recomandată pentru
bazându-se pe utilizarea ultrasunetelor. gestaţiei diagnosticul gestaţiei
În practică, alegerea unei metode de
1-115 prezenţa vierilor încercători
diagnostic a gestaţiei este în strânsă 18-24 depistarea căldurilor regulate (ciclice)
dependenţă cu experienţa operatorului, în prezenţa vierilor încercători
echipamentul cu care acesta poate fi dotat, > 21 zile ecografie în timp real
timpul necesar efectuării manoperei, costul 25-34 depistarea căldurilor neregulate în
prezenţa vierilor încercători
acesteia şi stadiul gestaţiei; caracteristicile şi
28 zile aparate bazate pe efectul Doppler
sinteza metodelor prezentate sunt redate în pentru pulsul uterin
tabelul XII.5. Cea mai comodă metodă de 35 zile aparate bazate pe efectul Doppler
stabilire a diagnosticului sunt sonotestele pentru pulsul uterin
pentru pulsul uterin şi fetal (la 35-40 zile), ≥ 8 săptă- clinic, semne abdominale
mâni caracteristice instalării gestaţiei
care, deşi nu au o acurateţe absolută, permit
utilizarea ecografiei în timp real în cazul dubiilor (oricând se consideră necesar).
De regulă, pentru diagnosticul gestaţiei sunt esenţiale examenele efectuate în jurul zilei a
28-a a gestaţiei; pentru controlul şi confirmarea gestaţiei, se recomandă examenul efectuat în
ziua a 36-a și, pentru excluderea pierderilor embrionare/pseodogestațiilor se recomandă un
recontrol la 60-80 zile.
Furajarea scroafelor gestante
Furajarea scroafelor gestante se face Tabelul XII.6

individual, de regulă cu ajutorul dozatoarelor Furajare diferenţiat - cantitativă pe durata
volumetrice. Oricum, şi indiferent de soluţia gestaţiei, în acord cu BCS
furajării individuale, în alimentaţia individuală Nivelul furajării faţă de raţia de
a scroafelor gestante o atenţie deosebită se Punctaj condiţie bază* pe durata săptămânilor 2-
corporală
acordă nivelului alimentaţiei care este diferit 14 de gestaţie
în funcţie de stadiul gestaţiei; astfel: 1 - slabă + 0,6-1,0 kg faţă de raţia de bază
În primele 3 săptămâni de gestaţie, o 1,5 + 0,40 kg faţă de raţia de bază
alimentaţie foarte bogată poate avea un 2 - moderată + 0,30 kg faţă de raţia de bază
2,5 + 0,20 kg faţă de raţia de bază
impact negativ asupra supravieţuirii
3 - bună Raţia de bază*
embrionare, în special la scrofiţe. Astfel, 3,5 - 0,20 kg faţă de raţia de bază
restricţionarea cantităţii de furaj la 1,8-2 kg în 4 - grasă - 0,30 kg faţă de raţia de bază
primele 21 zile de la montă este benefică. 4,5 - 0,4 0 kg faţă de raţia de bază
În perioada 21-75 zile de gestaţie, 5 - obeză - 0,50 kg faţă de raţia de bază
alimentaţia trebuie condusă în scopul * Raţia de bază, sub aspect cantitativ şi calitativ, se
optimizării sau redobândirii condiţiei stabileşte împreună cu nutriţionistul în concordanţă cu
corporale pierdute în timpul lactaţiei (vezi particularităţilor condiţiilor d exploatare.
Prelucrare după Foxcroft şi Aherne, (2000) şi
tabelul 5.10); condiţia corporală ideală se
www.thepigsite.com
exprimă atunci când BCS = 3. De asemenea,
nutriţia la care este supusă scroafa în zilele 21-50 este un element important în maximizarea
numărului fibrelor musculare ale produşilor de concepţie6.
6
În ontogeneză la suine, fibrele musculare se dezvoltă în perioada 21-50 post-concepţie, numărul lor putând fi afectat
de nutriţia mamei. Purceii cu un număr redus de fibre musculare vor avea creşterea şi dezvoltarea reduse.
277
De la 75 la 90 zile de gestaţie are loc dezvoltarea glandei mamare, prin proliferarea

celulelor secretorii, determinând, în ultimă instanţă, capacitatea de sinteză a laptelui. În această
perioadă, excesul de energie în raţie reduce numărul celulelor secretorii, fapt care va determina
diminuarea cantităţii de lapte sintetizată de scroafă. Aşadar, în acest interval, vor fi evitate
nivelurile foarte ridicate de energie.
În perioada gestaţiei târzii, după 90 de zile, greutatea fetuşilor creşte considerabil, motiv
pentru care şi cantitatea de nutrienţi trebuie să crească. Ridicarea nivelului alimentaţiei în
ultimele 2-3 săptămâni ale gestaţiei creşte uşor prolificitatea, dar supraalimentaţia nu se
recomandă, deoarece, în acest interval, un aport crescut de furaje determină scăderea
apetitului în timpul lactaţiei7. În practică, se recomandă o corelaţie a aportului şi calităţii furajelor
administrate cu momentele în care influenţa alimentaţiei asupra stadiului gestaţiei este maximă,
şi anume: în primele zile după montă, când se repercutează asupra numărului de embrioni
implantaţi şi a organogenezei şi în ultima lună a gestaţiei, când are loc dezvoltarea foarte
intensă a fetuşilor.
Datorită acestor aspecte, cantităţile de furaje combinate recomandate sunt:
- în primele (maxim) 10 zile de la montă: 2,6 – 3,0 kg; .
- în perioada următoare, până la sfârşitul lunii a treia de gestaţie: 2,0 – 2,2 kg;
- în luna a patra de gestaţie: 2,6 – 3,0 kg;
- premergător parturiţiei cu 2- 3 zile: 2,0 – 2,2 kg
Reglarea cantităţii de furaj ingerat se face prin corecta reglare a condiţiei de calitate a
furajului şi în concordanţă cu condiţiile efective ale fermei. Practic, pe durata gestaţiei, furajarea
diferenţiată în concordanţă cu PCC asigură corecţia rezervelor corporale necesare mamei şi
produşilor de concepţie; concomitent, pregăteşte scroafa pentru susţinerea lactaţiei.
Astfel, la gestantele aflate în perioada 14-98 zile, tehnica furajării va trebui să stabilizeze
condiţia corporală, urmând ca după ziua a 98-a să se practice o furajare stimulativă, în vederea
asigurării creşterii fetuşilor. În preajma fătării, cantitatea de furaj se reduce din nou, pentru a
preveni apariţia edemului mamar şi supraproducţia de lapte. O tehnică de furajare în intervalul
14-98 zile este prezentată în tabelul XII.6.
În concluzie, alimentaţia scroafelor gestante nu trebuie să fie deficitară (subalimentaţie),
deoarece cauzează reducerea capacităţii de alăptare şi obţinerea unor purcei cu greutate
redusă, dar nici excedentară (supraalimentaţie), deoarece ar exercita efecte negative, ridicând
mortalitatea embrionară şi numărul fătărilor distocice.
Întreținerea scroafelor gestante
Dependent de sistemul de exploatare, întreţinerea şi cazarea scroafelor gestante, se

poate face: în aer liber, în padocuri cu pardosea de pământ sau pe păşune (în sistem
permanent sau rotaţional) şi în adăposturi în boxe individuale sau în boxe comune (în grupuri
mici sau în grupuri mari; cu furajare individuală - cu sistem de furajare în stand individual sau cu
furajare automatizată; pe pardosea fără aşternut - pe grătar, pe pardosea plină cu porţiuni de
grătar sau pe pardosea plină; cu aşternut din paie, aşternut permanent etc).
7
Doumad (1991) a calculat că pentru fiecare 0,5 kg nutreţ administrat în plus în timpul gestaţiei vor fi consumate cu
0,32 kg mai puţin în timpul lactaţiei, aspect mai pronunţat mai ales în prima săptămână de lactaţie. Weldon şi col.(1994),
Xue şi col.(1997), administrând 3,4-3,7 kg nutreţ / zi, au observat o reducere a aportului alimentar din timpul lactaţiei de
0,43-0,59 kg. Din cele prezentate anterior, este evident că aportul de furaje pe durata gestaţiei trebuie restricţionat la
mai puţin de 2,7 kg, pentru a se putea maximiza consumul de furaj din timpul lactaţiei.
278 (c) Ioan Huţu, 2019

În cazul în care pardoseala este de tip grătar, la această categorie interspațiile dintre
două bare vor fi de maximum 20 mm, iar lățimea barei din beton armat cu oțel va fi de minimum
80 mm. Indiferent de sistemul de exploatare, scroafele si scrofițele după a 4-a săptămână și
până la o săptămână înaintea parturiției se întrețin în boxe comune cu laturi mai mari de 2,8 m;
în situația în care grupul de scroafe gestante este mai mic de 6 animale, atunci laturile boxei pot
fi reduse, dar nu mai puțin de 2,4 m.
Cazarea în boxe comune cu front de

furajare individualizat - sunt utilizate pentru
scroafele gestante şi pentru scroafele înţărcate
(fig. XII.8) şi au următoarele caracteristici:
Dimensiunile boxei sunt variabile, dar se
pleacă de la respectarea următoarelor principii:
boxa ideală este cea de formă pătrată, asigură o
suprafaţă de 1,30-1,70 m2 /scroafă şi un front de
furajare individualizat de 45-50 cm.
Caracteristici: Ca regulă generală,
scroafele adulte, multipare, sunt cazate aparte
de scrofiţe. Pereţii despărţitori ai boxelor pot fi Figura XII.8. Boxă comună cu front de
construiţi din zidărie, ţevi metalice sau furajare individualizat
1 – uşă de acces; 2 – opt hrănitoare individuale
prefabricate din beton, cu interspaţii cu o
cu dozator; 3 - pardosea continuă; 4 – pardosea
înălţime de cca. 1,10 m, iar uşa de acces cu o din grătar; 5 adăpătoare.
lăţime de cca. 80 cm. Pardoseala construită din
cărămidă sau beton are o înclinaţie de 2-3% spre rigolă sau canalul de evacuare a dejecţiilor. În
adăposturile cu evacuare hidraulică a dejecţiilor sau cu racleţi, pardoseala este din grătar de
beton armat, aşezat peste canalul de colectare a dejecţiilor. Colectivitatea, respectiv numărul
scroafelor gestante cazate într-o boxă, este stabilită tehnologic şi este determinată de suprafaţa
boxei; cei mai mulţi autori recomandă grupurile mici de 8 scroafe, cu pereţi mobili; astfel, după
eliminarea scroafelor negestante, în boxă mai rămân 6-7 scrofiţe, iar în cazul scroafelor, prin
eliminarea peretelui dintre două boxe, se formează boxe cu 12-14 scroafe.
Avantaje: permite furajarea individuală a scroafelor la nivele stabilite, pe baza grupării
scroafelor după masă corporală sau condiţie corporală. Diminuează competiţia pentru hrană,
prin individualizarea frontului de furajare.
Dezavantaje: solicită gruparea scroafelor; practic, scroafele care se cazează într-o boxă
trebuie să fie uniforme în privinţa vârstei, stării de întreţinere şi stadiului de gestaţie şi nu
înlătură complet competiţia pentru furaje, deoarece există scroafe mai puternice care se aşează
paralel cu hrănitorul şi, chiar în condiţiile furajării simultane, pot exista situaţii în care unele
scroafe, mai slabe, să nu aibă acces la tainul administrat.
Cazarea în boxe comune cu fixare biologică (vezi sistemul biofix fig. XII.9) este o
variantă care îmbunătăţeşte cazarea precedentă şi utilizează principiul fixării biologice, prin
distribuţia încetinită a nutreţului, la cantităţi reduse la 100-200 g NC/minut; acesta se reglează în
funcţie de viteza de consum a furajului, remarcată la scroafele hrănite. Practic, furajul fiind
distribuit la o rată inferioară vitezei de consum a scroafei, face ca aceasta să rămână într-o
aşteptare permanentă pentru a putea consuma noi cantităţi de furaj; în acest fel, scroafele
consumă cantitatea de furaj dozată şi competiţia pentru hrană şi comportamentul agonistic sunt
diminuate.
279
Cazarea în boxe comune cu identificare

şi furajare individuală automatizată (ESF –
de la engl. Electronic Sow Feeding system)
permite furajarea individuală şi poate opera cu
mai mult de patru nivele alimentare, pentru
diferite categorii de scroafe (vezi fig. XII.10).
Dimensiunile boxei sunt mari, întrucât
colectivităţile sunt de 50-90 scroafe.
Caracteristicile acestei cazări sunt
asemănătoare atât pentru varianta cu grupuri
fixe (pentru 40-60 scroafe – în fermele cu 45 Figura XII.9. Boxă comună cu front de
scroafe montate/zi sau 900 scroafe matcă), cât furajare individualizat şi biofixare
şi pentru varianta cu grupuri dinamice (de După www.albertapork.com
regulă, 150 scroafe în 2 grupuri). Practic, caracteristica principală este dată de existenţa unui
sistem computerizat, dar care recunoaşte şi permite furajarea individuală a fiecărei scroafe.
Fiecare boxă poate avea 1-3 staţii de furajare, fiecare staţie putând deservi fără probleme 40-60
scroafe.
Avantaje: controlul individual al masei corporale şi al condiţiei corporale.
Dezavantaje: sistemul este scump şi presupune o investiţie mare şi nu înlătură
manifestarea comportamentului agonistic.
Cazarea în adăposturi reci – variantă pentru 64 scroafe gestante care este schiţată în
figura XII.11 și XII.12 asigură un volum de 6,2 m2/scroafă şi are suprafaţa utilă delimitată în plan
orizontal în două zone: una pentru furajare şi una cu aşternut permanent; întrucât între cele
două zone diferenţa de nivel este de 40 cm, trecerea se face prin intermediul unor trepte.
Boxă pentru 90 scroafe:

1- trei staţii pentru furajare
După Brade şi col., 1986
automatizată; 2 – boxă pentru

obişnuire; 3 – adăpătoare; 4 –
zonă pentru dejecţii; 5 – zonă cu
aşternut permanent.
Vederi de ansamblu:
cu pardosea discontinuă (stânga
jos) şi cu pardosea din aşternut
permanent (dreapta jos)
După www.albertapork.com
Figura XII.10. Boxă comună cu furajare individuală automatizată
280 (c) Ioan Huţu, 2019

Zona de furajare, cu pardosea din beton raiat, ocupă 29% din suprafaţa utilă a
adăpostului, se află la cota +0,40 m faţă de pardoseala zonei de odihnă şi este prevăzută cu
două alei de circulaţie prin faţa boxelor, 32 standuri individuale dispuse pe două rânduri (câte 16
standuri/rând) şi o alee centrală de acces a scroafelor spre standuri. În această zonă, prin
deschiderea succesivă a celor două porţi (5 - vezi fig. XII.11 sus) se asigură accesul la furaje
pentru întreg grupul de 32 de scroafe dintr-o boxă longitudinală. Standurile de furajare pot fi
utilizate şi pentru furajarea suplimentară a scroafelor cu condiţie corporală precară sau
efectuarea altor manopere (tratamente, diagnostic gestaţie etc.). Aleile pot fi utilizate atât pentru
inspecţie, cât şi pentru prezentarea vierului depistator prin faţa scroafelor blocate în standul de
furajare, în vederea depistării unor eventuale reîntoarcerii a căldurilor.
Furajarea se realizează, de regulă, în standuri individuale care, după intrarea scroafelor,
permit atât închiderea şi blocarea, cât şi părăsirea boxei prin deschiderea porţii frontale. Practic,
standul de furajare permite şi izolarea animalelor şi elimină riscul agresiunilor care survin, cel
mai frecvent, odată cu furajarea.
1 – alei pentru circulaţie şi furajare; 2 – 32 standuri individuale dispuse în două rânduri a câte 16
standuri; 3 – alee centrală de acces la standurile de furajare; 4 – adăpătoare; 5 – uşi; 6 – zonă cu
aşternut permanent, boxe comune pentru 32 scroafe gestante; 7 – zid despărţitor între boxe.
Prelucrare după Honeyman şi col., 1997 – Iowa, SUA
1 – alei pentru circulaţie şi furajare; 2 – 32 standuri individuale dispuse în două rânduri a câte 16
standuri; 3 – alee centrală de acces la standurile de furajare; 4- panou deflector; 5 – peretele de la
capătul zonei de furajare. Foto: Hugh, 2004, Australia
XII.11. Secţiune orizontală (sus), transversală (stânga) și ansamblu (dreapta) a unui

adăpost pentru 64 scroafe gestante
281
Accesul la apă este liber,

adăpostul având prevăzute două
adăpătoare cu dispozitive de
protecţie împotriva îngheţului,
amplasate pe partea laterală a
ultimelor două standuri de furajare.
Zona de odihnă, prevăzută
cu aşternut permanent, împarte
suprafaţa utilă a adăpostului în
două jumătăţi cu dispunere
longitudinală. În acest caz,
cazarea scroafelor se face în două
boxe comune, în care pot fi Figura XII.12. Accesul scroafelor în zona de
introduse 32 scroafe/boxă. furajare situată la capătul adăpostului
Popularea grupelor de Zona de odihnă (sus) cu două boxe longitudinale şi zonă de
scroafe se face respectând furajare (jos) cu 32 standuri de furajare dispuse pe două
principiul populării şi depopulării rânduri – vezi şi fig. 5.8. Furajarea se face succesiv pentru
totale. Ideal, popularea fiecărui fiecare din loturile de scroafe cazate în cele două boxe ale
adăpostului. Iniţial, se introduc cele 32 scroafe dintr-o boxă
compartiment se face cu scroafe
după care se eliberează standul şi se introduc celelalte 32
din aceeaşi categorie, număr de
scroafe; practic, fiecare stand se utilizează pentru două
ordine al gestaţiei, greutate şi
scroafe din adăpost. Foto: Hugh, 2004 - Australia
mărime.
Contracararea comportamentului agresiv se poate face prin mai multe tipuri de măsuri, şi
anume:
- prin gruparea în săptămâna a 5-a a gestaţiei8, după o perioadă de cazare individuală;
- prin asigurarea unui aşternut excesiv de abundent în momentul introducerii subgrupelor
noi (Durrel şi col., 1997);
- prin introducerea în boxa de scroafe a unui vier vasectomizat pentru o perioadă de 3-5
zile9.
Sistemele de ventilaţie, cel de răcire a adăpostului sau de răcorire individuală a
animalelor sunt deosebit de importante în menţinerea microclimatului şi reducerea riscului
apariţiei stresului termic al femelelor gestante – de cele mai multe ori, intensificarea ventilaţiei
se realizează prin amplasarea a 2-4 ventilatoare care cresc viteza curenţilor de aer longitudinali.
Regimul de iluminat este de 14-16 ore lumină/zi, cu o intensitate de minimum 55
lumeni/m2.
Necesarul de aşternut depinde de sezon; pe durata iernii, consumul este mai mare, iar pe
durata verii - mai mic. În general, în cazul scroafelor din gestaţie, necesarul de paie poate fi
stabilit la 1 kg/zi şi scroafă; pentru întreaga perioadă de cazare în sectorul de gestaţie consumul
de paie este de 110 kg. Gunoiul care provine din acest sector este mai uscat, motiv pentru care,
în cazul compostării lui, este necesară adăugarea de apă, pentru favorizarea fermentaţiei.
8
Probabil, după acest stadiu al gestaţiei, întocmai ca la rozătoare, nivelurile ridicate de progesteron şi estrogen
diminuează comportamentul agresiv; la scroafă, odată cu stabilirea gestaţiei (după ziua a 15-a), comportamentul
agresiv este mai ponderat.
9
Se pare că această măsură reduce agresivitatea scroafelor şi îmbunătăţeşte performanţele reproductive (creşte rata
supravieţuirii embrionare la momentul implantării) după grupare. Explicaţia nu este încă bine fundamentată ştiinţific, dar
se pare că prezenţa vierului (posibil stimularea vizuală, contactul tactil sau feromonii) redirecţionează comportamentul
agresiv spre vier sau feromonii vierului menţin starea de cuminţenie a scroafelor. De asemenea, androsteronul din
saliva vierilor are efect sedativ asupra scroafelor (McGlone şi Morrow, 1988).
282 (c) Ioan Huţu, 2019

Regimul de mişcare se asigură prin

alocarea a 2,25-2,50 m2 suprafaţă de
odihnă/scroafă (Harmon şi col., 2004); această
suprafaţă depinde însă şi de mărimea grupului –
spre exemplu, la grupe de 30 scroafe, se
recomandă 2,60 m2/scroafă, la grupe de 15-29
scroafe, 3,25 m2/scroafă, iar pentru grupe mai
mici de 10 scroafe, se recomandă 3,70 A)
m2/scroafă.
Izolarea scroafelor slabe sau tarate se
poate face în boxe de izolare (vezi fig. 5.9) sau
pe standul de furajare doar că, în ultimul caz, are
loc reducerea numărului de standuri care pot fi
destinate furajării.
B)
Întreținerea în aer liber - presupune
contactul animalelor cu solul şi vegetaţia care se
găseşte la suprafaţa acestuia; de regulă, acest
sistem de întreţinere solicită adăposturi portabile
şi mobile, adăposturi semideschise sau
deschise.
Construcţiile realizate sunt extrem de
C)
simple; practic, acestea au pereţii şi acoperişul
în două ape sau în formă de semicerc, Figura XII.13. Sistem de întreţinere în
confecţionate din materiale ieftine sau aer liber pentru 600 scroafe matcă
refolosibile, cum sunt tabla, PAFS-ul s.a. A) - 8 padocuri pentru montă (padocurile I-VIII),
Sistemul prezentat în figura XII.13 permite fiecare cu trei adăposturi mobile şi 4 padocuri
exploatarea unui efectiv mediu de 600 scroafe pentru flashing - padocurile a) ÷ d); B) - 24
padocuri pentru gestaţie şi C) - 24 padocuri
pe pășune în trei zone sectoriale: maximum 336
pentru fătare, fiecare cu 7 adăposturi
scroafe gestante în 24 padocuri, 248 scroafe în
padocurile pentru depistare-montă și 178 Prelucrare după www.sare.org/bulletin/hogs
scroafe în padocuri pentru fătare, cu purcei10.
Avantajele sistemului sunt: costuri reduse ale investiţiei, posibilitatea utilizării unor terenuri
inferioare, slab productive (soluri nisipoase sau calcaroase), păşunatului în sistem rotaţional, în
concordanţă cu categoriile de animale din fermă (vezi figura XII.13), asigurarea unor condiţii
bune de welfare.
Dezavantajele sistemului pot fi considerate: necesitatea utilizării unor rase natural
rezistente; managementul individual dificil; performanţe mai reduse cu 1-2 purcei decât în
sistemele cu întreţinere în adăpost şi necesitatea unor condiţii climatice care să favorizeze
întreţinerea în aer liber.
În prezent, sistemul se bucură de o popularitate remarcabilă în ţările UE, ca urmare a
costului redus, flexibilităţii şi apariţiei cerinţelor consumatorilor pentru carnea provenită de la
animale întreţinute în condiţii naturale, în condiţii sporite de welfare şi cu o creştere neforţată.
10
Structurile pentru parturiţie sunt construite din tablă ondulată sau lemn şi, uneori, sunt izolate. Există mai multe tipuri
de astfel de boxe: unele au pardosea din lemn cu sau fără bare, pentru prevenirea strivirii purceilor. De regulă, porcii
adulți pot ieşi şi intra liber în adăpost, dar purceii sugari rămân captivi în acest spaţiu, fie ca urmare a existenţei unui
prag, fie a hrănitorului dispus în uşă, fie ca urmare a unei role care are rol de barieră.
283
Performanțe reproductive în relație cu întreținerea scroafelor
Deoarece fiecare sistem de întreținere și fiecare tip de boxă are atât avantaje cât şi
dezavantaje, se pleacă de la premisa că nu există sisteme de întreţinere şi cazare bune sau
rele; există însă sisteme adecvate sau inadecvate, toate fiind determinante asupra
performanţelor reproductive.
Conform datelor prezentate în tabelul XII.7, prin întreţinerea scroafelor gestante în aer
liber, se obţin doar 20,9 purcei înţărcaţi /scroafă şi an, în timp ce, în cazul întreţinerii în
adăposturi, fertilitatea ajunge la 21 purcei. De asemenea, fertilitatea scroafelor întreţinute în
boxe comune este mai redusă – 21 purcei.
În cazul scroafelor gestante întreţinute pe aşternut permanent din paie, în grupuri de 15
animale, performanţele reproductive sunt: prolificitate 12,1 purcei; purcei născuţi vii 10,3 purcei;
pierderi purcei sugari (mortalitate sugari/născuţi vii) 15,9% - performanţele fiind comparabile cu
cele prezentate în tabelul XII.7.
Tabelul XII.7
Performanţe reproductive generate de sistemul de întreţinere al scroafelor
întreţinere pe durata gestaţiei
în în în boxe în boxe cu furajare
aer liber* adăpost* comune** individuale** automatizată**
Fătări /an 2,20 2,30 2,29 2,27 2,31
Purcei născuţi vii 10,4 10,7 10,9 10,7 10,7
Purcei înţărcaţi 9,4 9,7 9,5 9,5 9,4
Mortalitate sugari 10,2 10,9 12,6 11,3 12,0
Fertilitate 20,9 21,8 21,0 21,7 21,7
Prelucrare după McGlone şi Pond, 2003, pentru fermele din Anglia în anul 1998 * şi 1993**
În cele mai multe sisteme europene, la patru săptămâni de la efectuarea montei şi până
cu o săptămână înainte de data programată a fătării, cazarea scroafelor se face în boxe
comune, cu laturi de cel puţin 2,8 m; în cazul grupurilor mai mici de 6 scroafe, laturile boxei pot
fi de cel puţin 2,4 m.
XII.2.6. Parturiția și lactația la scroafe
Organizarea fătărilor şi parturiţia la scroafe
Organizarea fătării la scroafe presupune o serie de activităţi necesare pregătirii

adăpostului, a scroafelor, purceilor şi a personalului.
Popularea survine după operaţiuni prealabile de igienizare a adăpostului şi a animalelor.
Scroafele se introduc în maternitate, în grupuri de aceeaşi categorie (scrofiţe, scroafe mari,
scroafe mijlocii) şi număr al fătării, cu 2-5 zile înainte de data programată a fătării – de regulă în
ziua a 110-a a gestaţiei.
Organizarea fătării: fătarea sau parturiţia are loc cu sau fără intervenţia şi ajutorul
omului. Pe durata lactaţiei, pericolul strivirii purceilor se diminuează prin montarea spaţiilor de
refugiu (ţevi metalice fixate la distanţa de 25 cm faţă de pardosea şi faţă de pereţii boxei).
Aceste bare sunt dispuse pe întreg perimetrul boxei, deoarece, de cele mai multe ori,
poziţionarea scroafelor în momentul alăptării este spre marginile pereţilor boxei.
284 (c) Ioan Huţu, 2019
Asistenţa la fătare asigurată de către mamoş poate aduce un plus important, prin
diminuarea pierderilor de purcei. Asistarea fătării permite, pe de o parte, identificarea tulburărilor
actului parturiţional şi acordarea ajutorului la fătare, şi, pe de altă parte, reduce nivelul
pierderilor de purcei nou-născuţi.
Supravegherea fătărilor este recomandată chiar şi atunci când costul muncii personalului
(costul cu mamoşul) este mai mare decât plusul de purcei aduşi prin activitatea acestuia;
practic, avantajele decurg din înregistrarea tipurilor de mortalităţi şi pierderi – acest aspect
poate permite identificarea cauzelor şi rezolvarea eventualelor probleme apărute în amonte
actului parturiţiei.
Parturiţia la scroafe
Iniţierea parturiţiei este precedată de aşa-numitele semne prodromale; acestea

reprezintă totalitatea modificărilor de comportament de ordin morfologic şi fiziologic, care
premerg fătarea şi pe baza cărora se poate anticipa timpul declanşării acesteia.
Comportamentul femelei în faza prodromică este caracterizat printr-o stare de agitaţie
care apare înainte cu cel puţin 12 ore de manifestarea parturiţiei. Construirea cuibului de fătare
se observă cu 9 ore înainte de fătare; apariţia acestui comportament corespunde, din punct de
vedere endocrinologic, cu creşterea nivelului prolactinei, iar finalizarea acestui tip
comportamental apare odată cu creşterea nivelului ocitocinei. De asemenea, înainte cu 24 ore
de începerea parturiţiei, se constată o intensificare a comportamentului excretor, practic a
frecvenţei micţiunilor şi defecărilor. De cele mai multe ori, înainte cu 15-60 minute de parturiţie,
scroafa adoptă decubit lateral.
Modificările anatomo-fiziologice (vezi tabelul XII.8) apar atât asupra stării generale cât,
mai ales, asupra aparatului genital, glandei mamare şi bazinului. La nivelul glandei mamare, cu
7-10 zile înaintea parturiţiei, apare turgescenţa şi edemul mamar.
Secreţiile seroase şi cea lactată pot fi Tabelul XII.8
surprinse începând cu 48, respectiv 24 ore înainte Semne ale parturiţiei la scroafe
de parturiţie. Secreţia lactată abundentă indică Semn survenit înainte de parturiţie cu:
faptul că parturiţia este iminentă, aceasta Hiperemia vulvelor 1-7 zile
desfăşurându-se în maxim 6 ore. Cu 1-7 zile Secreţia laptelui 6-48 ore
înaintea parturiţiei, se constată edemaţierea Construirea cuibului 9 ore
vulviţelor şi, cu puţin timp înaintea fătării, apariţia Mucus filant la nivelul vulvei 1-20 min
Adoptarea decubitului 10-90 minute
unui mucus filant gălbui-opalescent, care
reprezintă dopul de mucus cervical care a început Prelucrare după Gordon, 1997 şi Smith, 1997
să se lichefieze şi să se elimine la exterior.
Datorită relaxinei, precum şi efectului congestiv şi infiltrativ al estrogenilor, la nivelul
bazinului are loc o relaxare evidentă a articulaţiilor şi ligamentelor acestora.
Inconstant, dar destul de frecvent, starea generală este afectată înainte cu 12 ore, când
se observă creşterea temperaturii corporale cu 0,5 oC. De asemenea, apare tahipneea; înainte
cu 24 ore de parturiţie, se observă 54 respiraţii / minut, înainte cu 6 ore - 90 respiraţii / minut, iar
după naşterea primului purcel, numărul respiraţiilor se reduce la 70 respiraţii / minut. Fătarea
poate dura 30’-300’, cu intervale între doi purcei de 15’; dacă intervalul între expulzii crește mai
mult de 30’ se impune intervenția operatorului pentru a verifica, elimina blocajele și administra
stimulatori ai contracției uterine- oxitocină.
285
XII.2.7. Principii ale furajării scroafelor lactante
Stimularea apetitului
Este bine cunoscut faptul că la scroafele în lactaţie consumul de nutreţ (apetitul) trebuie
stimulat (pentru o bună producție de lapte, pentru performanțe bune în ciclul următor și pentru
minimizarea pierderilor în condiția corporală), dar acesta este influenţat de o serie de factori.
Gradul şi direcţia ameliorării genetice influenţează apetitul scroafelor în lactaţie.
Selecţia pentru obţinerea de animale specializate pentru producţia de carne (implicit cu grăsime
redusă în carcasă) are efecte diferite asupra apetitului: dacă selecţia se face pe baza
consumului redus de nutreţ, evident vor exista probleme mai mari privind apetitul scroafelor
lactante decât în cazul selecţiei pe baza procentului de carne din carcasă.
Numărul de ordine al fătării sau vârsta este un factor important, mai ales în cazul
scroafelor primipare. În fig. 7.6 se observă faptul că apetitul scroafelor creşte până la nivelul
lactaţiei a 6-a, după care rămâne constant, dar dependent de prolificitate şi greutatea corporală
a scroafelor.
Stadiul lactaţiei. În prima perioadă a lactaţiei, consumul mediu zilnic de furaje creşte, în
perioadele următoare manifestă o tendinţă staţionară sau uşor descrescătoare. În practică,
principalele variaţii ale apetitului din timpul lactaţiei sunt cauzate de conduita alimentară impusă
în prima săptămână post-partum. Totuşi, de cele mai multe ori, raţionalizarea administrării
hranei scroafelor parturiente este menţinută în fermele cu exploatare intensivă, în scopul
prevenirii agalaxiei sau diminuării apetitului.
Densitatea nutritivă a rațiilor. Concentraţiile energetice mari şi nivelurile proteice
ridicate din furaj pot compensa apetitul diminuat. Suplimentarea nutreţului cu 10% substanţe
energetice permite ingerarea unei cantităţi mai mari de energie, în ciuda ingestiei unei cantităţi
de nutreţ mai reduse; aportul suplimentar de energie corespunde unui export important de lipide
în lapte. Diminuarea conţinutului în proteină, în condiţiile asigurării aminoacizilor esenţiali, prin
administrarea aminoacizilor de sinteză şi optimizarea raporturilor dintre aminoacizi11, poate
reprezenta o altă cale în contracararea efectelor unui apetit diminuat.
Frecvenţa şi forma de prezentarea a nutreţului. Trecerea de la un regim cu un tain la
un regim cu trei tainuri pe zi, determină creşterea consumului de nutreţ cu 15% / scroafă. De
regulă, în alimentaţia scroafelor lactante, se iau în considerare cele două momente preferenţiale
pentru comportamentul de ingestie, respectiv dimineaţa şi după-amiaza. Administrarea
nutreţului umed are, de asemenea, un efect pozitiv asupra consumului mediu zilnic,
determinând o creştere a ingestei cu +3% până la +12 %.
Alimentaţia în timpul gestaţiei. Pe ansamblul gestaţiei, aportul energetic ridicat
antrenează diminuarea consumului mediu zilnic din timpul lactaţiei.
Temperatura din maternitate este componenta al cărei efect este cel mai intens studiat la
ora actuală12; aceasta depăşeşte frecvent limita superioară a confortului termic al scroafei.
Factorul limitant în consumul de nutreţ pare să fie capacitatea redusă a scroafelor de a disipa
căldura internă. Aceasta din urmă poate fi redusă, fie prin scăderea cantităţii de nutreţ, fie prin
diminuarea mobilizării rezervelor corporale pentru producţia de lapte.
11
Nerespectarea echilibrului aminoacizilor administrați are efecte negative asupra apetitului. Un aport scăzut în triptofan
raportat la valină şi izoleucină antrenează o scădere a consumului mediu zilnic la 6 -12 zile după parturiţie.
12
Confortul termic pentru scroafe este de 12 - 20 °C, în timp ce pentru purcei este de 30 - 35 °C
286 (c) Ioan Huţu, 2019

Creşterea cu 1°C a temperaturii ambientale în intervalul 16-32 °C este acompaniată, în

medie, de diminuarea cu 2,4 MJ energie digestibilă / zi13.Pentru diminuarea efectelor negative
ale temperaturii asupra apetitului se pot utiliza două tactici: compensarea deficitului prin
creşterea conţinutului în energie sau utilizarea sistemelor de răcire eficiente (diferite tipuri de
ventilaţie - aspersia apei, răcirea râtului cu picături de apă, ceaţa sau stropirea spaţiilor din
adăpost).
Principii ale furajării scroafelor lactante și înțarcare
În sistemul intensiv românesc clasic, cerinţele zilnice sunt acoperite prin utilizarea unei
reţete de NC de tip 0-5, rație bazată pe porumb și soia; aceste rații sunt deficitare în aminoacizii
esențiali: lizină, treonină și triptofan. Maximul cerinţelor nutriţionale la scroafe se înregistrează
între săptămânile II-V de lactaţie.Cantitatea zilnică de furaj pentru maximizarea producţiei de
lapte se poate aprecia calculând un necesar de 1,2 – 1,5 kg NC pentru întreţinerea funcţiilor
vitale şi 0,4 – 0,5 kg NC pentru fiecare purcel alăptat. În practica creşterii, cu înţărcare la 28-35
zile, cantitatea de furaj administrat are următoarea distribuție:
- în ziua fătării, scroafa primește numai apă sau un terci subțire: 1 kg tărâțe / 4 – 5 l
apă, care au efect laxativ;
- în perioada 2-10 zile de la fătare14, cantitatea de NC creşte progresiv de la 2,5 kg la
5-6 kg la sfârşitul perioadei;
- în perioada 11-28(25) zile, NC se administrează la discreţie
- premergător înţărcării nu se recomandă reducerea cantității de NC, aceeași
cantitate fiind administrată și pe perioada de depistare montă;
Administrarea furajelor scroafelor gestante se face la scafă de 2-3 ori pe zi, fiind
precedată de ridicarea acestora. În funcţie de sezon, în alimentaţia scroafelor în lactaţie se pot
utiliza: lucerna masă verde, sfecla furajeră, cartofii în cantitate de 4 – 6 kg /cap / zi, şi, de
asemenea, lapte ecremat, zer sau zară.
Înţărcarea scroafelor. La înţărcarea scroafelor, se poate recurge la un complex de
măsuri care cuprinde: suprimarea furajului şi chiar şi a apei în ajunul înţărcării; administrarea de
purgative; efectuarea unor tratamente sau vaccinări şi mutarea scroafelor în alte boxe. Sistarea
secreţiei lactate a scroafelor este generată de reducerea progresivă a cantităţii de furaj din
ultimele zile ale lactaţiei şi dieta din prima zi după separarea de purcei. În situaţia în care
reducerea furajului nu dă rezultatele scontate, se poate recurge şi la alte măsuri, care includ:
- relotizarea scroafelor în sectorul de depistare-montă;
- efectuarea unor tratamente sau a vaccinărilor;
- dietă totală (inclusiv privarea accesului la apă);
- administrarea medicaţiei purgative.
XII.2.8. Întreținerea scroafelor pe durata fătării și lactației
Există o gamă variată de sisteme de exploatare a scroafelor pe durata parturiției și

lactației; cele mai multe sisteme delimitează funcțional zona în care au loc fătările (maternitatea)
în compartimente sau sectoare speciale.
13
Totuşi, cea mai mare parte a cercetărilor disponibile compară două niveluri constante de temperatură din cursul
lactaţiei, dar este foarte probabil ca efectul temperaturii asupra apetitului să nu fie liniar. În consecinţă, nici un rezultat
nu permite, actualmente, stabilirea sensibilității scroafelor la variaţii nictemerale ale temperaturii în funcţie de
amplitudine şi de valoarea medie considerată a acesteia.
14
Hrănirea cu cantităţi mare de nutreț în primele două zile postpartum cauzează, după aproximativ șapte zile, cetoză.
287
Exploatarea în hale convenționale
In cazul exploatării în hale convenționale cu evacuare hidraulică a gunoiului, întreținerea

se face individual, în boxe de fătare-creștere, grupate în compartimente, pentru respectarea
principiului populării și depopulării totale.
Cazarea în boxe de fătare-creştere – boxele sunt utilizate pentru fătare, lactaţie şi,
eventual, creşterea purceilor înţărcaţi în prima fază de creştere (vezi fig. XII.14).
Utilizare: pentru scroafe - ultimele 5 zile ale gestaţiei (începând cu ziua a 110-a) şi pe
durata celor 27 zile de lactaţie, purceii pot fi crescuţi în aceste boxe până la greutatea de 25-30
kg şi, dacă situaţia o impune, chiar mai mult.
Dimensiunile – în variantele mai vechi erau de 1,40÷1,80 x 2,20÷2,25 m şi în variantele
mai noi 2,00 x 2,40.
Caracteristicile acestei cazări. Pardoselile pot fi de tip grătar sau plin; în ultimul caz,
boxele au pardoseala din beton sclivisit, cu o pantă de 2-3%, orientată spre rigolele de colectare
a purinului. Peste această pardosea se pune un aşternut din paie. Fiecare boxă prezintă
elementele enumerate în figura 15.
Cuibul purceilor se recomandă a fi mărginit cu pereţi din scândură şi acoperit cu un capac
din tablă zincată. Încălzirea cuibului se poate realiza în două variante:
- cu ajutorul unor lămpi cu radiaţii infraroşii, situaţie în care în capacul cuibului se practică
un orificiu circular pentru poziţionarea lămpii;
- prin încălzirea pardoselii cu ajutorul unor rezistenţe sau conducte cu agent termic
amplasate în pardoseala cuibului.
Figura XII.14 Variante românești

ale boxei de tip fătare-creştere
I – zonă pentru scroafă; II – zone
pentru purcei; A – compartimentare
înainte de fătare; B – compartimentare
în timpul fătării; C – compartimentare
pe durata alăptării după ce trece
pericolul de strivire a purceilor. 1, 1’ şi
1’’ – grilaje mobile din ţeavă de oţel
(ø50 mm) pentru blocarea accesului
scroafei; 2 – pereţi ficşi din ţeavă şi
scândură; 3 – pereţi din scândură; 4 –
uşă de acces; 5 - panou fixat la o
înălţime de 25 cm pentru protecţia
purceilor şi direcţionarea dejecţiilor din
imediata apropiere a uşii; 6 – hrănitor
pentru scroafă; 7- adăpătoare cu niplu
pentru adăpare scroafă; 8 –adăpătoare
cu niplu pentru purcei; 9 – hrănitoare
purcei; 10 - cuib de odihnă pentru
purcei încălzit prin pardosea sau cu
ajutorul unei lămpi cu radiaţii infraroşii.
Prelucrare după Decu şi Rusoaie – 2002.
288 (c) Ioan Huţu, 2019

Indiferent de soluţia constructivă aleasă, pentru funcţionarea în circuitul instalaţiilor de

încălzit trebuie să fie amplasat un termostat. Grilajele mobile ale boxei sunt amplasate în funcţie
de succesiunea evenimentelor; astfel, în ultimele zile ale gestaţiei (110-115 zile), acestea vor fi
amplasate în poziţia A (grilajele 1’ şi 1’’, conform figurii XII.14). În timpul parturiţiei şi în primele
zile după parturiţie, când există pericol mare de strivire a purceilor, scroafa se claustrează în
zona centrală a boxei, prin cele două grilaje mobile montate în poziţia B (vezi fig. XII.14).
După parturiţie, pentru prevenirea strivirii purceilor, grilajele sunt mutate spre stânga şi
dreapta în poziţia C (vezi fig. XII.14). Pe tot conturul boxei, partea inferioară a pereţilor (55-60
cm) este plină (de exemplu, aceştia pot fi executaţi din scândură), pentru a se evita formarea
curenţilor de aer la nivelul purceilor. Înălţimea pereţilor boxei este de 110 cm. Restul pereţilor
pot fi construiţi dintr-un grilaj de ţeavă cu o înălţime de 55-50 cm faţă de marginea plină a
pereţilor.
Avantaje: permite utilizarea judicioasă a spaţiului unui adăpost; permite încălzirea
diferenţiată a zonelor boxei (la temperaturi mai mari în cuibul de purcei şi mai reduse pentru
scroafe).
Dezavantaje: depind în special de tipul pardoselii din boxă; în cazul celei din grătare de
beton, gradul de curăţenie este mai mic decât în cele cu grătar metalic sau din plastic.
Exploatarea în adăposturi calde pe așternut permanent
În cazul exploatării în adăposturi calde sau reci pe așternut permanent, întreținerea se

face în grupe de 10-15 scroafe, în compartimente de fătare-creștere.
Cazarea în compartimente comune cu aşternut permanent sau aşternut adânc în
adăposturi încălzite, sunt sisteme utilizate mai ales în Anglia (65% din ferme), Danemarca
(15% din ferme) şi Suedia15, dar şi în alte ţări europene. Acest tip de întreținere poate fi utilizat
pentru creştere, gestaţie 16şi, prin delimitarea unor boxe individuale, pentru fătare.
Dimensiunile compartimentului sunt mari; de exemplu, în figura XII.14, dimensiunile sunt
de 7 x 14 m şi o înălţime de regulă de peste 3,3 m. Aleile pentru furajare şi mutarea animalelor
dintr-o boxă în alta sunt de asemenea largi – de regulă, lărgimea este mai mare de 1 m.
De regulă, aleea de furajare este mai înaltă cu 40 cm decât spaţiul în care se dispun
paiele pentru aşternutul permanent. Uşile, de regulă glisante, sunt utilizate pentru primenirea
aşternutului sau evacuarea acestuia şi, pe durata verii, prin deschiderea geamurilor din partea
opusă, pentru ventilaţia naturală.
Caracteristici: acest sistem de întreţinere constă în existenţa unui aşternut permanent
care, prin cumulare, poate ajunge la o grosime de 35-45 cm.
15
În Suedia este cunoscut sub numele Swedish Vastgomodel şi are două variante: Ljungström şi Thorstensson.
16
În cazul gestaţiei şi pentru scroafele aflate în depistare-montă, spaţiul necesar este de 2,5 m2/scroafă şi, în cazul
cazării individuale, 6-6,8 m2/vier. Furajarea se face individual, cu ajutorul unor standuri de furajare cu dimensiuni de
0,55x 2,13 m, pe o platformă de beton care este mai înaltă cu 40 cm decât platforma pentru aşternutul permanent. De
regulă, introducerea scroafelor sau scrofiţelor se face în grupuri deja formate, de minim 3, preferabil 5-6 animale; astfel,
intrarea unui grup de femele şi nu a unei femele singure reduce comportamentul pentru stabilirea ierarhiei în grupul nou
format. Comportamentul agresiv este diminuat, ca urmare a suficienţei spaţiului16 şi a existenţei unei cantităţi abundente
de paie, care oferă suficiente premise pentru manifestarea comportamentului explorator şi de odihnă. În acest sistem,
suprafaţa utilă a boxei se păstrează curată şi uscată, prin dispunerea regulată a aşternutului de paie; este deosebit de
important ca aşternutul să nu devină niciodată umed. Adeseori, animalele subdivid suprafaţa utilă a boxei în arii
separate; aria utilizată pentru excreţie – o zonă pentru excreţie, de regulă o zona mai rece, umedă, cu curenţi de aer,
opusă spaţiului destinat furajării - şi o zonă de odihnă - zona care asigură cel mai bine confortul termic. Îndepărtarea
aşternutului în acest sector se face de 2-4 ori /an, timp în care scroafele sunt claustrate în standul de furajare.
289
După Wilson, www.ctic.purdue.edu
Figura XII.15. Compartimente pentru fătare-creştere – versiunea Thorstensson

1 – cameră de intrare; 2 – alee şi perete cu geamuri; 3 – spaţiu de refugiu pentru purcei; 4 – hrănitoare pentru scroafe;
5 - marginea platformei de furajare – cu o înălţime de 30-40 cm; 6 – suprafaţa cu aşternut permanent; 7 – uşă glisantă
de 3,6x3,6 m pentru evacuarea şi primenirea aşternutului; 8 – sursă de apă şi drenaj a purinului; 9 – boxă de fătare cu
dimensiuni de 2,45 x 1,8 m, uşă şi rolă pentru blocarea purceilor.
În cazul fătării şi lactaţiei, se pot utiliza mai multe variante: cu fătare în boxe construite în
cadrul compartimentului şi înfrăţirea la 10 zile, prin eliminarea pereţilor boxelor la 10 zile (sistem
suedez, versiunea Thorstensson) sau cu fătare în compartiment de fătare special amenajat şi
transferul scroafelor şi purceilor la vârsta de 14-20 zile în boxe de înfrăţire (sistem suedez,
versiunea Ljungström).
Versiunea Thorstensson - în
exemplul prezentat în figura XII.14, prin
dispunerea a două rânduri de boxe de
fătare cu pereţi de lemn, lipite de pereţii
După Halverson , 1994
laterali ai compartimentului; astfel, se pot

introduce 11 scroafe gestante aflate în
ziua 110-a a gestaţiei. Scroafele sunt
introduse în compartimentul de fătare
iluminat în zona culoarului central şi cu
aşternut plasat doar în boxe, pentru
descurajarea construirii cuibului de
fătare şi fătării în spaţiul dintre cele două
rânduri de boxe. De cele mai multe ori, Figura XII.16. Compartiment pentru
aceste boxe nu sunt prevăzute cu scroafe şi purcei sugari
sisteme de încălzire a purceilor ori cu
bare pentru protecţia împotriva strivirii de către scroafa mamă, pentru ca aceasta să aibă
posibilitatea să-şi construiască cuibul de fătare. În caz de necesitate, în timpul iernii,
suplimentarea căldurii nu este necesară mai mult de 7-10 zile.
De regulă, boxa de fătare are dimensiuni de cel puţin 1,75 x 2,40 (vezi fig. XII.15) şi este
prevăzută cu o uşă; purceii sunt reţinuţi în interiorul boxei cu ajutorul unei role plasată în
deschiderea uşii boxei de fătare. Această rolă are diametrul de 10-15 cm şi ajunge la o înălţime
de 35-40 cm faţă de pardosea. Rola are două roluri; în primul rând, protejează ugerul scroafei şi
în al doilea, păstrează purceii în interiorul boxei în primele 4-5 zile de viaţă. Atunci când purceii
sunt capabili să treacă peste rolă, aceasta este îndepărtată.
290 (c) Ioan Huţu, 2019

De regulă, scroafele bune mame

avertizează purceii în momentul în care
intenţionează să intre în boxă, vocalizând
înaintea intrării în boxă şi împingând cu râtul
purceii care ar putea fi striviţi. În aceste
compartimente, ventilaţia pe durata verii se
recomandă să fie de peste 680 m3/oră şi
scroafă cu purcei, iar iarna aceasta poate fi
redusă la 70 m3/oră şi scroafă cu purcei;
toamna şi primăvara, rata ventilaţiei poate fi
de 100 m3/oră şi scroafă.
La 10-14 zile, pereţii boxei de fătare se
Figura XII.17. Compartiment pentru tineret
îndepărtează şi se introduc câţiva baloţi de suin – hrănire cu furaj uscat
paie. În acest caz, pentru scroafele în Preluare după Big Dutchman
lactaţie spaţiul cu aşternut permanent
asigurat este de 7,5 m2/scroafă împreună cu purceii. La vârsta de 5 săptămâni, scroafele sunt
îndepărtate, purceii rămânând până la 9 săptămâni în acest compartiment.
Versiunea Ljungström - în cazul fătării scroafelor în compartimente special destinate
acestui fapt, înfrăţirea are loc la 14-20 zile. Gruparea scroafelor şi înfrăţirea purceilor în
compartimente cu aşternut permanent (vezi fig. XII.16) se fac pe durata unei zile, dar gradual, în
funcţie de categoria mamei. Astfel, primele sunt introduse scrofiţele împreună cu purceii lor;
după ce acestea s-au obişnuit, sunt introduse scroafele mici şi purceii lor şi, ulterior, scroafele
mari împreună cu purceii lor. Astfel, se ponderează şi diminuează comportamentul agresiv al
scroafelor mari, prin faptul că acestea trebuie să se ocupe de propriii purcei. Purceii sunt
înţărcaţi la peste 4 săptămâni, de regulă la 5-6 săptămâni, prin scoaterea scroafelor din
compartiment; purceii rămân în compartiment până la 11-12 săptămâni sau 25-30 kg.
Avantajele acestui sistem sunt date de faptul că adăposturile permit păstrarea principiului
totul plin-totul gol. De asemenea, munca necesară este de 18 ore/scroafă şi an, mai redusă
decât în sistemul convenţional, privind curăţenia, asistenţa la fătare sau medicaţia şi mai mare
în ceea ce priveşte observarea, managementul şi planificarea.
Dezavantajele sunt date de faptul că sistemul este aplicabil mai cu seamă în zonele în
care există paie în cantităţi mari şi ieftine. De regulă, se utilizează doi baloţi mari de paie,
putându-se calcula un necesar de 1,7-2,2 tone paie / scroafă şi an. Unii autori sugerează
utilizarea rumeguşului şi fermentării anaerobe a gunoiului, prin utilizarea unui amestec
enzimatic-microbian. De asemenea, sunt necesare controlul emisiei de amoniac sub limitele
maxim admise şi menţinerea umidităţii relative a aşternutului la valori de 40-60%17. În caz
contrar, aşternutul umed poate genera boli, mai ales în rândul purceilor sugari.
XII.3. TEHNOLOGII DE CREŞTERE A PURCEILOR SUGARI ȘI A TINERETULUI
Convențional sau în funcție de locația întreținerii, creșterea purceilor se face fazial, după
cum urmează:
- creșterea purceilor sugari, perioada care se face în boxa sau compartimentul în care s-
a derulat fătarea și lactația scroafelor;
17
Pentru prevenirea emisiei de amoniac, se sugerează menţinerea unui raport carbon/azot de minim 30/1. Paiele
asigură un raport între carbon şi azot de 80/1 - astfel, la colectivităţi de 10 scroafe, se introduc 700 kg paie la populare
şi, ulterior, 350 kg paie/săptămână, cu specificarea că zonele umede trebuie acoperite zilnic.
291
- creșterea în faza I, care începe odată cu înțărcarea și se termină la 70-75 zile, de

regulă la greutatea de 15 kg;
- creșterea în faza a II-a, care se termina la vârsta de 120 zile și la o greutate de 35-40
kg.
XII.3.1. Creșterea purceilor sugari
La fătare, purceii au o greutate de 0,8-2 kg, cu o medie de 1,1-1,2 kg; dintre purceii care
au o greutate la naștere mai mică de 0,9 kg, peste 50% sunt pierduți pe durata alăptării, astfel
că în cazul acestora supravegherea suptului este obligatorie, deoarece, dacă pierd 1-2 supturi,
nu-și pot asigura hrana și rămân în urmă cu creșterea. Pe durata perioadei de sugar pierderile
pot ajunge la 10-12%, jumătate dintre aceștia fiind striviți de scroafele mame și un sfert ca
urmare a inaniției, în faptul pentru că nu reușesc să-și prindă mamelonul propriu. Primele trei
zile sunt critice, înregistrându-se jumătate din pierderi.
Întreținerea și organizarea scroafelor cu purcei
Întreținerea și operațiunile tehnologice au loc în boxa de fătare cu spații de claustrare

pentru scroafă (fig. XII.18). Imediat după fătare se taie ombilicul la 2-3 cm și se badijonează cu
tinctură de iod. În primele trei zile are loc castrarea și administrarea fierului.
Regimul termic trebuie asigurat în funcție de categorie: 20-22оC la scroafele mame și
34оC la purcei; practic, cele două regimuri termice se asigură prin încălzire zonală (vezi figura
XII.14).
Divizarea suptului purceilor se practică în cazul scroafelor prolifice și presupune
izolarea primilor născuți (până la jumătate din lotul nou-născuților) pentru a se asigura suficient
colostru purceilor născuți la sfârșitul parturiției, pentru a se asigura fiecărui purcel 15-20 ml
colostru la prima hrănire.
Redistribuirea purceilor se poate realiza doar în primele două zile de viaţă, între
scroafe cu loturi de purcei de aceeaşi vârstă; redistribuirea se practică în ideea uniformizării
loturilor de purcei și utilizarea tuturor glandelor mamare funcționale ale scroafei.
Hrănirea purceilor sugari
Laptele produs în primele zile – colostrul – are un rol deosebit în hrănirea și apărarea
purceilor, întrucât conține de 3 ori mai multe proteine, de 7 ori mai multă vitamina A, de 3 ori
mai multă vitamina C și de 1,5 ori mai mult fier. La un supt, un purcel consumă 25-30 g lapte și
pe zi 500-700 g; pe întreaga durată a lactației, un purcel consumă 30-35 kg lapte, pentru
fiecare kg de spor necesitând 3,90-4,15 kg lapte. Pe durata lactației, se practică hrănirea
suplimentară cu înlocuitori de lapte și cea cu furaje de tip prestarter18 administrat începând cu
vârsta de 10-15 zile. In cazul unei lactații de 32 zile, consumul de furaj prestarter este de 2,5-3
kg/perioada și purcel.
18
Nutreţul combinat 0-1 (prestarter) administrat sub formă de granule sau uruieli se foloseşte în hrana purceilor sugari şi
în perioada înţărcării până la vârsta de 60 de zile și se caracterizează prin următoarele: digestibilitate mare, nivel
energetic (3200-3400 Kcal EM / kg), nivel proteic (20-21% PB cu 1,1% lizină) și nivel vitaminic ridicat. Valoarea
biologică a furajului este mare datorită faptului că rația are ingrediente de tipul laptelui ecremat praf, concentrate cu
amidon expus tratamentului termic pentru o predigestie și şroturi fără celuloză; de asemenea, prestarterul conţine şi
zahăr pentru corectarea gustului şi creșterea densității energetice.
292 (c) Ioan Huţu, 2019
Pentru a evita consumul acestui furaj de către scroafele mame, administrarea lui se face
în locuri inaccesibile scroafei – pe laturile boxei de fătare - creștere sau în spații special
destinate hrănirii stimulative.
Înțărcarea purceilor
Vârsta înţărcării purceilor are loc la vârsta de 3-

Tabelul XII.9
6 săptămâni; în ţările UE, şi deci şi în România,
Spațiu alocat /animal în funcție
înţărcarea este interzisă, înainte de vârsta de 28 de zile,
de masa corporală
la masa de 7 kg. Înţărcaţi la 42 zile, masa purceilor
Categorie de greutate m2/animal
ajunge la 14 kg. Înainte cu 5-7 zile de înțărcare purceii
până la 10 kg 0,15
sunt obișnuiți cu furaj prestarter (cu adaos de lapte praf) peste 10 până 20 kg 0,20
pentru a putea face ușor tranziția de la dieta lichidă la 20 - 30 0,30
cea solidă; în această perioadă tubul digestiv trebuie să 30 -50 0,40
treacă de la digestia lactozei din lapte la digestia 50 - 85 0,55
85 -110 0,65
amidonului din cereale - aspect care se finalizează după
peste 110 1,00
vârsta de 5 săptămâni. Până la vârsta de 6 săptămâni
Prelucrare după EC 88/2001
purceii sugari trebuie să beneficieze de temperaturi în
limitele confortului termic deoarece mecanismele termoreglări nu sunt complet dezvoltate.
Înţărcarea se face prin extragerea scroafelor din boxă/compartiment/adăpost şi transferul
lor în sectorul depistare-montă sau, dacă este cazul, la reforme. Stresul de înţărcare este
minimizat ca urmare a extragerii scroafelor şi nu a purceilor care rămân în acelaşi adăpost, cu
aceleași facilități şi condiţii de întreţinere şi furajare.
XII.3.2. Creșterea tineretului suin
Creșterea tineretului se poate face în mai multe variante tehnologice, de regulă în

adăposturi încălzite și mai rar în adăposturi reci. Astfel, pot fi amintite:
- creșterea în baterii suspendate până la vârsta de 70-75 zile și greutate de 15-20 kg; pe
durata creșterii se acumulează un spor de 8-13 kg, cu un consum specific de 2,5-2,8;
creșterea are loc în boxe comune, populate cu 12-18 purcei;
- înțărcarea și creșterea în boxe de fătare creștere prin menținerea purceilor în boxe
după extragerea scroafelor mame
(vezi fig. XII.18) se face până la
vârsta de 70-75 zile; parametrii
creșterii sunt puțin mai buni decât
cei înregistrați anterior, deoarece
înțărcarea are loc fără a se
manifesta efectele stresului de
lotizare sau schimbare a boxei;
- creșterea la sol, pe pardosea plină
sau cu grătare (fig.XII.19) - de regulă
în faza a II-a, în perioada 75- 120
zile, se dobândește un spor de 15-
20 kg, purceii ajungând la greutatea Figura XII.18. Maternitate și boxe de fătare
de 30-40 kg; consumul specific este După Big Dutchman
de 2,8-3,0 kg.
293
- creșterea în adăposturi reci, pe așternut permanent, mai ales pe durata sezoanelor mai
calde. În acest caz, consumul specific și viteza de creștere sunt sensibil mai reduse
comparativ cu performanțele înregistrate în adăposturi convenționale.
Microclimatul și spațiile destinate purceilor înțărcați
Indiferent de varianta tehnologică a

înțărcării și creșterii purceilor, se recomandă
ca în compartimentul purceilor pe durata
celor două faze de creștere să se respecte
următorii factori de microclimat:
- la vârste de 35-50 zile, temperaturi
de 27-25°C, la umidități de 60-70%
și la viteze ale curenților de aer
0,10-0,15 m/s;
de 25-23°C, la umidități de 60-65%
și la viteze ale curenților de aer Figura XII.19. Creșterea tineretului la sol, pe
grătare în grupuri mari
0,15-0,20 m/s;
După Big Dutchman
de 22-20°C, la umidități de 60-65 și la viteze ale curenților de aer 0,20-0,25 m/s;
Densitatea la populare va fi în acord cu masa corporală, conform datelor prezentate în
tabelul XII.9.
Hrănirea tineretului suin
În multe dintre fermele de tineret care nu au rezolvată corect hrănirea stimulativă a

purceilor sugari, una dintre problemele majore ale debutului creșterii tineretului suin este criza
de înțărcare – se consideră criză de înțărcare apariția stărilor diareice la 30% din efectivul de
purcei înțărcați.
În primele 14 zile, se recomandă furajarea restricționată în doua etape – acest aspect se
face în multe sisteme de creștere intensivă, cu scopul de a preveni criza de înțărcare. Tehnica
restricționării presupune două tainuri de 60 g furaj în primele două zile după înțărcare, urmând
ca în zilele următoare să se administreze în cantități crescânde (cu câte 20 g din două în două
zile) 3 tainuri a câte 60 g, până la 100 g furaj/tain. În ziua a 7-a de la înțărcare, se recomandă
din nou dietă, urmând ca pe durata următoarelor 7 zile să aibă loc din nou creșteri ale celor 3
tainuri zilnice, pornind de la cantități de furaj de la 60 până la 120 g/tain. Practic, doar la 14 zile
de la înțărcare, purceii beneficiază de furajare ad libitum.
Tipuri de furaje. În perioada de tineret se utilizează două structuri de nutreţ combinat, de
la înţărcare şi până la atingerea greutăţii de 15-16 kg se utilizează NC de tip 0-1, iar de la 15-
16 kg până la 30 kg se utilizează furaj de tip 0-2. În sistemul intensiv de la noi, la vârsta de 60-
65 zile, se trece de la rețeta 0-1 la 0-2 cu care se continuă pană la 110-115 zile, cu puțin timp
înaintea trecerii la sectorul de îngrășare.
Frontul de furajare depinde de tipul furajării (umedă, uscată sau semi-umedă) și se
asigură prin hrănitoare sau jgheaburi compartimentate, numărul de compartimente fiind diferit
în funcţia de categoria de animale; de regulă, la tineretul porcin, jgheabul are 6 compartimente,
fiecare cu 15-16 cm lăţime în cazul furajării uscate.
294 (c) Ioan Huţu, 2019
hrănire umedă hrănire semiumedă hrănire urcată - wean to finish
Figura XII.20. Hrănitoare pentru tineret suin cu diferite forme de administrare a furajului
Adăparea depinde de tipul furajării (umedă sau uscată) – de regulă, adăparea se face
prin adăpătoare de tip suzetă, cu sau fără cupă.
XII.4. TEHNOLOGIA ÎNGRĂŞĂRII PORCILOR
XII.4.1. Sisteme de îngrășare
În funcție de scopul urmărit și de vârsta sacrificării animalelor supuse îngrășării, se

deosebesc mai multe sisteme de îngrășare:
Îngrășarea pentru carne – urmărește valorificarea la maximum a potențialului de creștere
a animalelor, la consumuri cât mai reduse / kg spor. Practic, tineretul se introduce la îngrășare
la greutăți de 25-30 kg și se valorifică la 115-110 kg, obținându-se maximum 25-30% grăsime în
carcasă. Rasele cele mai utilizate pentru acest sistem sunt cele specializate pentru producția de
carne și hibrizii acestora.
Îngrăşarea pentru bacon se pretează de asemenea la rasele specializate pentru carne
doar că, pentru obținerea unor carcase cu cât mai multă carne, purceii trebuie să fi ajuns la 2
luni la greutatea de 18-20 kg, urmând ca sacrificarea să se facă la greutatea de 80-90 kg.
Furajarea pentru obținerea baconului este una specială – aceasta trebuind să asigure un nivel
proteic mai ridicat cu 2% și să excludă porumbul, tărâțele, ovăzul sau turtele de floarea soarelui.
Îngrăşarea pentru carne-grăsime și grăsime se pretează la rasele mixte și la cele pentru
grăsime; în acest caz calitatea furajării poate fi mai slabă pe durata primelor faze ale îngrășării,
urmând ca pe măsură ce se apropie de vârsta sacrificării să aibă loc furajări compensatorii și
stimulative, în ideea îmbunătățirii calității carcasei.
Recondiționarea animalelor adulte se face la reproducători (fig. XII.21) care se
reformează la 2 ani vieri (anual 50% din efectiv) și la 3-4 ani scroafele. Având în vedere vârsta
acestor categorii și tipul de țesut care se va depune (cel gras), consumul specific este unul
ridicat, ajungându-se la 8-9 UN/kg spor.
295
XII.4.2. Structuri pentru întreținerea

porcilor supuși îngrășării
Întreţinerea porcilor supuși îngrășării

are loc în hale care prezintă următoarele
caracteristici:
- capacitatea mare de adăpostire;
- folosirea intensivă a spaţiilor
construite prin creşterea unui număr
mare de animale pe o suprafaţă
redusă şi prin creşterea rulajului Figura XII.21. Recondiționarea scroafelor
(seriilor) de animale pe unitatea de http://www.farmersguardian.com
timp;
- asigurarea condiţiilor optime de microclimat pentru animale în funcţie de vârsta şi starea
fiziologică a acestora;
- dotarea cu instalaţii şi utilaje pentru mecanizarea principalelor lucrări din procesul de
producţie;
- asigurarea condiţiilor pentru realizarea unei productivităţi ridicate a muncii.
Soluţiile folosite la executarea adăposturilor pentru porcine sunt similare cu cele aplicate
în general la construcţiile zootehnice, cu excepţia unor elemente de construcţie specifice,
impuse de particularităţile de creştere a porcinelor. In cazul transferului tineretului spre fermele
de tip wean to finish, cele mai multe ferme au două sectoare, unul dotat cu sisteme de încălzire
și unul rece, fără sisteme de încălzire (vezi si fig. XII.22)
In halele calde ale fermelor de tip wean to finish sunt cazate primele categorii de tineret
urmând ca odată cu creșterea, acestea să fie mutate în halele reci; având in vedere necesitatea
respectării principiului populării și depopulării totale, precum si cerințele de spațiu crescânde
odată cu creșterea în greutate, între cele două sectoare (cel cald și cel rece) trebuie să existe o
complementaritate perfectă privind capacitatea de cazare.
XII.4.3. Organizarea procesului de producție în sectorul de îngrășare
Organizarea activităților în sectorul de îngrășare depinde esențial de fluxul tehnologic

dorit. In acest caz, fluxul tehnologic cel mai potrivit este cel continuu, deoarece acesta este cel
mai eficient și permite îndeplinirea următoarele obiective:
- producţii de carne ridicate, constante şi ritmice;
- reducerea consumului specific de furaje;
- creşterea productivităţii muncii prin mecanizarea tuturor lucrărilor;
- realizarea unei eficienţe economice superioare.
Pregătirea adăpostului în vederea popularii constă în îndepărtarea resturilor de furaje,
evacuarea dejecțiilor și curățenia mecanică și sanitară a spațiilor și echipamentelor adăpostului.
In cazul populării cu tineret de curând înțărcat, înaintea populării are loc încălzirea halei –
dependent de vârsta și greutatea la momentul populării (10-15 C, în cazul populării cu tineret de
30-40 kg).
Popularea adăpostului se face într-o singură zi, prin respectarea principiului totul plin -
totul gol; practic, într-un adăpost, va trebui să existe o singură categorie de vârsta și greutate –
furajarea, întreținerea și acțiunile sanitare-veterinare trebuind sa fie identice pentru toate
animalele din hală.
296 (c) Ioan Huţu, 2019

Figura XII.22. Macheta unei ferme de tip wean to finish pentru 8000 porci
1 – drum de acces in fermă cu dezinfector rutier; 2 – punct transformator energie electrică; 3 – sector administrativ și
filtru personal’ 4 – rampă pentru animale; 5 – culoar de circulație intre hale; 6 – două hale calde pentru creștere, dotate
cu instalații de încălzire; 7 – două hale reci pentru îngrășare; 8 – buncăre pentru nutreț; 9 – rezervoare GPL; 10
rezervoare dejecții, fiecare cu o capacitate de 5000 m2.
Machetă SC. Smitfield ferme, prezentată la Timagralim, ediția 2006
Supravegherea funcționalității echipamentelor are loc zilnic; practic, se verifică

funcționalitatea instalațiilor pentru menținerea microclimatului (aeroterme, ventilatoare)
iluminatul, instalația de furajare și cea de adăpare.
Păstrarea stării de sănătate a efectivului din hală presupune efectuarea zilnică a
vizitelor de inspecție și izolarea animalelor bolnave și a celor slabe. Pentru aceasta, încă de la
popularea la capătul fiecărei hale, se rezervă câteva boxe pentru izolare și tratamente.
Controlul creșterii și parametrii îngrășării. Controlul creșterii se face prin barimetria
săptămânala a unor boxe de control. Parametrii tehnologici ai îngrășării presupun calcularea
sporului mediu zilnic a consumului de furaje și estimarea vârstei sacrificării. În condiții
tehnologice bune, îngrășarea de la 30-40 kg până la 115 kg se desfășoară pe durata a 110-120
zile, la sporuri de 625-710 g; în acest caz, vârsta sacrificării este de 230-240 zile.
Hrănirea porcilor grași
Hrănirea porcilor grași se face cu nutreț combinat19, la noi de tip 0-3 și 0-4. Consumul
zilnic de furaje ajunge la 3% din greutatea corporală.
Consumul total de furaje depinde de consumul specific realizat; în condiții tehnologice
bune se poate considera un consum specific de 4,0-4,2 kg.
19
Nutreţul combinat 0-3 (grower sau de creştere) se utilizează în hrana tineretului suin supus îngrăşării de la greutatea
de 25-30 Kg, până la 50-60 Kg. Se caracterizează printr-un nivel proteic de 16% P.B., un nivel energetic de cca. 3000-
3100 Kcal EM / Kg şi un conţinut în lizină 0,65-0,75%. Se administrează la discreţie.
Nutreţul combinat 0-4 (finisher sau de finisare) se utilizează în ultima parte a îngrăşării, de la 50-60 Kg până la livrare
(100-120 Kg). Se caracterizează printr-un nivel proteic de cca. 13% P.B., nivel energetic cca. 3000 Kcal EM / Kg.
297
XII.5. TEHNOLOGIA DE ÎNGRĂŞARE SEMIINTENSIVĂ A PORCILOR
Tehnologia prevede îngrăşarea semiintensivă a porcilor și livrarea lor la greutatea de 115-

120 kg. Prin această tehnologie, se obţin carcase de 75-85 kg, obţinute de la porci sacrificaţi la
vârsta de 8-10 luni. Îngrășarea semiintensivă se poate realiza într-o varietate largă de hale și
variante constructive. În cazul de față, se exemplifică îngrășarea în adăposturi reci,
semicilindrice, acoperite cu prelată.
XII.5.1. Structuri semicilindrice pentru creştere-îngrăşare
Sectorul de creştere-îngrăşare este cel mai uşor de construit, întrucât inventarul este mai
sărac, iar operaţiunile tehnologice nu au complexitatea celor din sectoarele de reproducţie.
Caracteristici constructive și funcționale ale adăpostului
În figura 5.20, se prezintă modelul unui adăpost în două variante, care din punct de
vedere funcţional are două zone: una de odihnă (1) şi una de furajare (2). Din punct de vedere
structural, adăpostul poate fi împărţit în 1-2 boxe longitudinale.
Zona de furajare este o suprafaţă situată la capătul sudic al structurii, are lăţimea de 6,90
m şi reprezintă 25% din suprafaţa utilă a adăpostului. În plan longitudinal, pardoseala are o
pantă de 1,5% spre exteriorul adăpostului; în această zonă, finisajul pardoselii este din beton
raiat la cota +0,40. În plan transversal, pardoseala nu are pantă.
În cazul variantei 1, inventarul acestei zone este reprezentat de un hrănitor tronconic şi
de adăpătoare; hrănitoarele au o dispoziţie centrală, iar adăpătoarele sunt amplasate pe pereţii
laterali (vezi fig. XII.23). În situaţia dotării adăpostului cu o boxă de triere automată (varianta 2 –
fig. XII.23 jos), se renunţă la împărţirea zonei de odihnă; împărţirea adăpostului se face printr-un
grilaj dispus între zona de furajare şi cea de odihnă şi trei porţi de acces. Zona de furajare
rămâne divizată în două: o zonă pentru porcii mai grei şi una pentru cei cu greutăţi corporale
mai reduse. Accesul în una din cele două zone de furajare, în ideea furajării diferenţiate, se face
în funcţie de greutatea corporală; direcţionarea spre zonele de furajare se face prin intermediul
boxei de triere, dotată cu un cântar şi o poartă de sortare controlată electronic. Ieşirea de la
furajare se realizează prin intermediul unor porţi cu un singur sens; aceste porţi permit trecerea
animalelor doar dinspre zona pentru furajare spre cea de odihnă. În această variantă, plasarea
adăpătoarelor pentru accesul la apă se face la limita dintre zona de furajare şi cea de odihnă.
Zona de odihnă ocupă 75% din suprafaţa adăpostului şi poate avea pardoseala din beton
sau pământ bătut impermeabilizat. Aşadar, indiferent de varianta aleasă, adăpostul are două
compartimente delimitate fizic sau funcţional. Structura propusă este o construcţie simplu de
construit, uşor de întreţinut şi facilă în derularea fluxului tehnologic specific îngrăşării.
Organizarea activităților
Dependent de strategia biosecurităţii fermei, se pot practica mai multe variante de

creştere, respectiv populare. De regulă, popularea structurilor semicirculare este făcută cu
purcei, recomandabil cu masa corporală mai mare de 15 kg, care au fost achiziţionaţi de la o
companie specializată în producerea materialului biologic.
298 (c) Ioan Huţu, 2019

Lotizarea presupune gruparea porcilor de vârste apropiate şi uniformi sub aspectul

greutăţii corporale în boxele compartimentate. De regulă, fiecare boxă longitudinală se
populează în acord cu suprafaţa utilă şi, în condiţiile suficienţei aşternutului şi a unei lotizări
corespunzătoare, chiar dacă grupul este numeros, nu apar probleme deosebite privind
comportamentul agresiv. Pe durata creşterii şi îngrăşării nu sunt recomandate relotizările ci, mai
degrabă, uniformizarea efectivului printr-o furajare diferenţiată în acord cu dezvoltarea
corporală (vezi varianta 2, schiţată în fig. XII.23).
Bugetul de timp alocat îngrijirii pentru o structură cu 200 porci la îngrăşat este de 20-30
ore; aici este inclus timpul pentru curăţenie, formarea aşternutului, fără timpul necesar balotării,
depozitării paielor sau timpul necesar împrăştierii gunoiului pe suprafeţele agricole. În general,
inspecţia animalelor, curăţenia, furajarea şi lotizarea însumează 60% din timpul total alocat
întreţinerii porcilor pentru îngrăşare. Bineînţeles, timpul necesar muncii în fermă depinde de
gradul de dotare cu echipamente şi amplasarea adăposturilor în fermă.
Figura XII.23. Adăpostul pentru creştere-îngrăşare cu zona de furajare la un capăt

VARIANTA 1 – sus VARIANTA 2 - jos
1 – zonă unde au fost amplasate boxele de fătare; 2 – zonă de odihnă, suprafaţă cu aşternut permanent; 3 - zonă
betonată destinată furajării; 3’ şi 3’’ - zone de furajare pentru animale cu greutăţi mari, respectiv mici; 4 - hrănitoare;
4’ – hrănitoare pentru animalele cu greutate mare; 4” – hrănitoare pentru animalele cu greutate mică; 5 –
adăpătoare; 6 - perete despărţitor al boxelor; 7 – tub radiant; 8 - uşă de evacuare cu o singură cale; 9– staţie de
sortare prevăzută cu cântar şi uşă automată de sortare.
299
Adăpostirea animalelor și exploatarea adăpostului
De regulă, în zona de furajare sunt amplasate două hrănitoare tronconice (vezi fig. XII.23-
XII.24) sau piramidale, fiecare cu minimum 12 locuri de furajare.
Volumul de aer, care se asigură prin ventilaţie naturală, este de 20m3/oră şi purcel
înţărcat, după care creşte la 60 m3 pentru tineretul aflat în prima parte a îngrăşării şi la 90m3/oră
şi animal în cazul porcilor graşi.
La popularea cu tineret de 15 kg în adăpost, se recomandă un regim termic de 20-22°C,
iar la popularea cu tineret de 25 kg, temperatura poate fi de 18-20°C.
În acest sector, neasigurarea temperaturii în limitele confortului termic influenţează
ingesta şi sănătatea aparatului respirator; la temperaturi aflate sub temperatura critică
inferioară20, consumul va creşte cu 5 g/kg corp pentru fiecare °C. În cazul purceilor de 34 kg,
crescuţi în grup şi pe aşternut permanent, temperatura critică inferioară are valoarea de - 20°C;
la temperaturi peste 15°C, ingesta scade cu 35g/zi/°C în intervalul 15-20°C şi cu 75g/zi/°C la
temperaturi cuprinse în intervalul 20-30°C.
Efectul creşterii temperaturii este proporţional cu masa corporală a animalelor, fiind mai
pronunţat la porcii adulţi. Totodată, în cazul porcilor supuşi îngrăşării, sporul mediu zilnic scade
cu 10-12g cu fiecare grad de temperatură aflat sub limita critică inferioară
În sectorul de creştere, regimul de iluminat recomandat este de cel puţin 8 ore lumină/zi,
cu minimum 50-100 lumeni/m2. În cazul tineretului, prelungirea duratei de lumină favorizează
creşterea, sporul mediu zilnic şi consumul de furaje. În sectorul de îngrăşare, se recomandă, de
asemenea, 8 ore lumină/zi, dar cu o intensitate de 50 lucşi.
Necesarul de aşternut depinde de materialul constituent (vezi tabelul 3.3) şi de sezon; pe
durata iernii, se consumă 150 kg paie/porc livrat, iar pe durata verii - 100 kg. De regulă, la
popularea adăpostului cu 200 purcei, sunt introduşi 5-8 baloţi cilindrici mari de 600 kg.
După formarea primului strat de aşternut, baloţii rămân nedezlegaţi, tocmai pentru a
permite porcilor să împrăştie materialul aşternutului. Pentru a menţine proprietăţile aşternutului,
săptămânal se mai adaugă câte doi baloţi mari, cilindrici.
Întreținerea
Cazarea se face în boxe comune, dispuse longitudinal, în grupuri mari, de 70-100 purcei.
Cazarea se poate face şi într-un singur grup (150-200 porci) dar, în acest caz, se recomandă
furajarea diferenţiată calitativ (vezi varianta 2 din fig. XII.23).
Principiul creşterii în boxe comune şi grupuri mari se bazează pe creşterea uniformă prin
furajarea cu raţii diferite a cel puţin două categorii de animale: porci grei şi porci uşori. Practic,
tehnologia întreţinerii în boxe comune şi grupuri mari presupune furajarea diferenţiată, după
sortarea automată a animalelor, în funcţie de greutatea corporală, în cele două categorii.
După ce porcii trec prin boxa de triere sunt direcţionaţi, dependent de masa corporală şi
raportul acesteia cu media grupului, spre zona de furajare destinată fie categoriei grele, fie celei
uşoare. Întoarcerea în zona de odihnă se face prin intermediul unei porţi cu un singur sens de
trecere.
20
În cazul în care porcii sunt întreţinuţi în grup şi pe aşternut din paie, temperatura critică inferioară coboară la 10°C
pentru porcii de 20 kg, 8°C pentru cei de 60 kg şi 2°C pentru porcii de 100 kg (Drăghici, 1991)
300 (c) Ioan Huţu, 2019

Figura XII.24. Adăpost semicilindric și zonele funcționale ale acestuia pentru porcii
supuşi îngrăşării
Stânga sus - vedere de ansamblu a unei boxe. Dreapta sus - în planul apropiat, se observă zona de odihnă şi colţul
unui balot de aşternut (tulei tocaţi), iar în planul îndepărtat se observă zona de furajare cu buncărul tronconic şi
adăpătoarea situată în colţul adăpostului. Dreapta jos: zonă de furajare cu adăpătoarea situată în colţul adăpostului şi
buncărul tronconic pentru furajare. Dreapta jos: zona de odihnă cu un balot de paie parţial desfăcut şi zona murdară, în
plan îndepărtat, spre capătul nordic al adăpostului
Regimul de mişcare – se asigură prin respectarea densităţii. Aceasta este dependentă de

grupa de vârstă şi tipul exploatării; de regulă, în acest sector se recomandă asigurarea
următoarelor densităţi:
- 0,55 m2/animal pentru purceii cu greutăţi până la 10 săptămâni sau 35 kg (Kruger şi
col., 2006);
- 1,00 m2/animal în cazul porcilor supuşi îngrăşării până la 20 săptămâni (Kruger şi
col., 2006; Brumm şi col., 2004);
- 1,10 m2/animal în cazul porcilor supuşi îngrăşării până la 24 săptămâni şi 110 kg
(Kruger şi col., 2006; Brumm şi col., 2004) sau 1,50 m2/animal în cazul fermelor
organice.
Pentru diminuarea comportamentului agresiv şi a frecvenţei plăgilor prin muşcare în rândul
tineretului, se poate introduce în lot un vier adult care reduce semnificativ acest comportament.
Frontul de furajare se asigură alocând fiecărui spaţiu de furajare al hrănitoarelor un
număr de 7-9 animale.
Izolarea animalelor bolnave sau tarate se poate face prin extragere, motiv pentru care se
recomandă ca ferma să deţină un spaţiu special destinat cazării acestei categorii. După
extragere, nu se recomandă reintroducerea acestor animale în grupul iniţial din adăpost.
301
Tabelul XII.10
Valoarea unor caractere productive obţinute la îngrăşarea porcilor în adăposturi reci

Unitate de Îngrăşare pe durata
Specificare
măsură iernii Verii
Hibridul utilizat HxYxD PIC
Data începerii îngrăşării 16.nov 15.apr
Data livrării feb.-mar. aug.-sept.
Durata medie a îngrăşării zile 108 122
Interval livrare porci * zile 28 31
Dimensiunile structurii (9,20x18,50 m) mp 170,2 170,2
Număr animale la populare animale 151 150
Spaţiu alocat la populare / animal mp 1,13 1,13
Greutatea la populare kg 25 23,1
Porci livraţi la abator animale 147 146
Pierderi prin mortalitate % 2,6% 2,7%
Greutatea la livrare kg 111,6 120,2
Masa carcasei calde kg 83,9 90,7
Randament la sacrificare % 75,2% 75,5%
% de carne în carcasă % 46,7 47,6
Grosimea stratului de slănină mm 25,7 25,1
Spor total realizat pe durata îngrăşării kg 86,6 97,1
Sporul mediu zilnic g/zi 802 795
Consum specific kgNC/kgGV 3,53 3,27
Consum NC/porc livrat kg/porc 306 317
Consum mediu NC/zi şi porc kg/porc/zi 2,83 2,60
Cantitatea de aşternut utilizată (paie) tone 17,96 8,44
Cantitatea de aşternut / porc livrat kg 118,8 56,2
Cantitate de gunoi tone 100 36
Necesar ore de muncă** ore 90 62
Timp de muncă/porc livrat minute şi secunde 36’44’’ 25’28’’
* durata în zile de la prima la ultima livrare
** necesarul de muncă include inspecţia zilnică, împrospătarea aşternutului, sortarea şi încărcarea porcilor graşi,
îndepărtarea şi transportul gunoiului, dar nu include prepararea, distribuţia furajului şi transportul porcilor la abator.
Prelucrare după Honeyman,1996
Măsuri și activități profilactice
Măsurile de profilaxie diferă în funcţie de tipul biosecurităţii practicate. Spre exemplu, în

cazul populării cu tineret achiziţionat la greutatea de 15-16 kg, se recomandă deparazitarea
(uzual cu ivermectine) şi vaccinarea împotriva rujetului.
Vaccinarea împotriva rujetului se face pentru prima dată la vârsta de 12 săptămâni, iar
revaccinarea după o lună; în cazul tineretului de prăsilă, vaccinările continuă la intervale de
şase luni. De regulă şi întotdeauna dependent de rezultatul controlului parazitologic, atunci când
porcii ajung la greutatea de 50-60 kg, se mai practică încă o deparazitare, cu produse
benzimidazolice. În cazul exacerbării comportamentului agresiv, mai ales la populare, pot fi
utilizate produse fie cu scopul perturbării simţului olfactiv, necesar în recunoaşterea şi formarea
ierarhiei de grup (odor masking agent - OMA), fie tranchilizante, în ideea reducerii
comportamentului agresiv.
302 (c) Ioan Huţu, 2019

Hrănirea
Hrănirea de tip ad libitum se face, de regulă, cu furaj combinat uscat, cu dimensiuni ale
particulelor de 650-750 microni.
Consumul de furaj depinde de sezonul creşterii şi îngrăşării; pe întreg intervalul înţărcare-
livrare, consumul mediu zilnic poate fi calculat la 2,3 kg pe durata verii şi 2,5 kg pe durata iernii
(Larson şi col., 1999a, b). În tehnologiile moderne, în cazul tineretului şi porcilor supuşi
îngrăşării, furajarea este fazială, fiecărei faze - uneori redusă până la o săptămână - fiindu-i
caracteristică o anumită condiţie de calitate, care depinde de temperatura din adăpost,
densitatea animalelor, masa corporală şi sporul mediu zilnic dorit.
XII.5.2. Performanţe obţinute
Performanţele depind de rasa sau hibridul utilizat, cu specificarea că se recomandă

utilizarea hibrizilor pentru valorificarea efectului heterozis, în direcţia creşterii şi dezvoltării.
În tabelul XII.10 sunt prezentate caracteristicile productive ale unui hibrid trirasial
(Hampshire, Yorkshire şi Duroc) şi ale unui hibrid PIC. Conform rezultatelor cercetărilor
efectuate în Canada (Connor, 1993 şi 1994; Matte, 1993) şi Iowa (Larson şi col., 1999a,b – vezi
şi tabelul XII.10; Honeyman şi Harmon, 2003), performanţele sunt comparabile atât între
sezoanele creşterii, cât şi în ceea ce priveşte tipul de adăpost - rece sau convenţional.
Consumul specific şi consumul zilnic de furaje al porcilor întreţinuţi în adăposturi reci
depinde de sezon; comparativ cu îngrăşarea pe durata sezonului cald, consumul de furaje pe
durata iernii este mai mare cu 5-9%, iar pe durata verii - consumul specific mai scăzut cu 15%.
Sporul mediu zilnic este mai mare cu 17% pe durata verii; practic, porcii crescuţi vara
ating greutatea livrării înainte cu o lună, faţă de cei crescuţi în aceleaşi structuri pe durata iernii.
Consumul de aşternut necesar este mai mare cu 33% pe durata iernii, iar producţia de
gunoi este mai mare de 2,7 ori.
În mod cert, dincolo de nivelul mai bun al bunăstării (Lay şi col., 2000; Johnston şi col.,
2006), comparativ cu creşterea în adăposturi convenţionale, creşterea în adăposturi reci are
atât avantaje, cât şi dezavantaje:
- consumul zilnic de furaj egal pe durata verii şi mai mare cu 4 % pe durata iernii;
- consumul specific mai mic cu 6% pe durata verii şi mai mare cu 10% pe durata
iernii21;
- sporul mediu zilnic mai mare cu 5% pe durata verii şi mai mic cu 4% pe durata iernii;
- grosimea stratului de slănină este mai mare cu 0,4 mm (2,4%) pe durata iernii,
afirmaţie confirmată şi prin cercetările lui Gentry şi col., (2002).
Pe ansamblu şi indiferent de sezonul creşterii, între creşterea în adăposturi reci şi cea

convenţională, diferenţele sunt enumerate mai jos (Larson şi col.,1999a):
- consum zilnic de furaj mai mare cu 2% (2,39 vs. 2,34 kg);
- spor mediu zilnic mai mare cu 1% (794 vs. 785 g);
21
Magolski şi Onan (2007), realizând cercetări pe durata a trei ani (2004-2006) în River Falls, Wisconsin, stat al SUA cu
acelaşi climat ca și România, au ajuns la concluzia că nu există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte
consumul specific (3,69 faţă de 3,40 la p=0,057). Aceiași autori susţin faptul că porcii îngrăşaţi iarna în structuri
semicilindrice au grosimea stratului de slănină mai mare (21,3 față de 16,5 la p<0,01) şi un procent mai redus de carne
în carcasă (52,4% faţă de 55,1% p<0,01).
303
Tabelul XII.11
Performanţe comparative la porcii crescuţi şi îngrăşaţi în adăposturi reci (AR) şi
convenţionale (AC)
Sezonul creşterii vara iarna
Tip adăpost: rece/convenţional AR AC AR AC
Performanţe de creştere
Număr de animale 451 132 451 132
Greutatea la populare, kg 16 17 14 15
Greutatea la livrare, kg 118 118 119 116
Sporul total obţinut, kg 102,6 100,8 104,2 101,2
Durata creşterii-îngrăşării, zile 117 122 148 136
Consum aşternut/animal, kg 88,5 - 99,8 -
Consum mediu zilnic, kg/zi 2,4 2,4 2,3 2,2
Sporul mediu zilnic (smz), g/zi 866 826 712 744
Consum specific (CS), kg NC/kg spor 2,8 3,0 3,3 3,0
Mortalitate, % 2,0 4,5 5,5 2,3
Sacrificări de necesitate, % 0,0 0,0 3,5 2,3
Performanţe la testarea cu ultrasunete
Vârsta testării, zile 113 118 132 125
Greutatea la testare, kg 112,1 115,4 105,9 107,8
Grosimea slăninii, mm 24,6 21,6 19,6 19,6
SOM, cm2 38,1 41,4 38,7 42,3
Carne, kg/animal 41,6 44,6 41,5 43,2
Carne în carcasă, % 50,2 52,2 53,1 54,3
Prelucrare după Larson şi col., 1999a
-consum specific mai mare cu 3% (3,05 vs. 2,97 kg NC/kg GV);

-grosimea stratului de slănină mai mare cu 7% (22,1 vs. 20,6 mm);
-suprafaţa ochiului muşchiului longissimus dorsi mai mică cu 8% (38,5 vs. 41,9 cm2);
-% de carne în carcasă mai redus cu 3% (51,7 vs. 53,3%).
Sumarizând aspectele prezentate, se poate desprinde ideea că porcii întreţinuţi în
structuri reci au o viteză de creştere puţin mai redusă şi sunt puţin mai graşi decât cei crescuţi
în sisteme convenţionale.
304 (c) Ioan Huţu, 2019

ANEXA 1, curs XII

RASE ŞI HIBRIZI DE SUINE - SUS DOMESTICUS
RASE DE SUINE SPECIALIZATE PENTRU PRODUCŢIA DE CARNE
LARGE WHITE Culoare: albă OFD şi nume în România: Marele Alb
Talie: 90 cm importuri din Anglia, Rusia şi după 1980 infuzii cu Large
G♂/♀: 280/220 kg White din Anglia şi creştere în rasă pură
PN/Î : 11-12/ 10/11 Descriere: cap cu profil uşor concav, urechi erecte,
CA: 50-55 kg trunchiul lung, larg, adânc şi aproape cilindric. Rasă
smz: 650-670 g/zi rustică, rezistentă,
GS: 18-20 mm Specializare: carne şi bacon
CS: 3,0-3,2 kg Utilizare: adaptabilă şi pretabilă la diferite sisteme de
Herdbook: 1884 creştere, producţie de scrofiţe F1
[Foto: http://www.tiho-hannover.de]
YORKSHIRE Culoare: albă Origine: format în Minnesota-SUA în urma unor importuri
Talie: 90 cm de Large White.
G♂/♀: 260/200 kg Descriere: rustică, rezistentă; se aseamănă cu Marele
PN/Î : 11-12 /10-11 Alb, dar profilul capului este mai concav şi linia
CA: 50-55 kg superioară este uşor convexă; are o longevitate
smz: 640-660 g/zi productivă mare.
GS: 18-20 mm Specializare: carne
CS: 3,0-3,2 kg Utilizare: producţia de scrofiţe hibride
[Foto: www okstate.edu]
LANDRACE DANEZ Culoare: albă Origine: Danemarca, format în 1850-1900 din suine
Talie: 85-90 cm locale încrucişate cu Large White
G♂/♀: 250/190 kg Descriere: capul lung, urechile mari aplecate în faţă;
PN/Î : 10-11/ 9-10 trunchiul lung şi sub formă de pară, cu trenul posterior
CA: 45-50 kg bine dezvoltat. Este pretenţios la condiţiile de creştere şi
smz: 660-680 g/zi sensibil la stres.
GS: 17-18 mm Specializare: carne, bacon
CS: 2,9-3,1 kg Utilizare: producţia de scrofiţe hibride
Herdbook: 1896 [Foto: http://www.execulink.com]
LANDRACE BELGIAN Culoare: albă Origine: Belgia, format din Landrace local şi Piétrain.
Talie: 70 cm Descriere: asemănător cu Landrace-ul danez, dar cu
G♂/♀: 287/200 kg corpul mai scurt decât acesta.
PN/Î : 9-10/9 purcei Defecte: sensibilă la stres
CA: 41-43 kg Specializare: carne de calitate superioară şi jambon;
smz: 680-700 g/zi carnea reprezintă 75% din carcasă
GS: 15-17 mm Utilizare: vier terminal în hibridări
CS: 2,8-2,9 kg [Foto: www.kdmshowstock]
Herdbook: 1920
WELSH Culoare: albă Nume local: Old Glamorgan; după 1950 infuzii cu
Talie: 60-70 cm Landrace
G♂/♀: 240/180 kg Origine: rasă locală, comitatul Welsh, Anglia
PN/Î : 10/9-10 purcei Descriere: urechi blegi, pretenţioasă la condiţiile de
CA: 45-50 kg întreţinere, dar tineretul are o viteză bună de creştere
smz: 650-680 g/zi Specializare: carne de calitate superioară
GS: 16-17 mm Utilizare: producţie de scrofiţe hibride
CS: 2,9-3,0 kg
Herdbook: 1918
PIETRAIN Culoare: bălţat alb cu Origine: Belgia
negru sau cu brun închis Descriere: porc specific de carne, cu corpul cilindric,
T♂/♀: 95/80 cm spetele largi şi bine dezvoltate, jamboanele globuloase,
G♂/♀: 300/280 kg descinse până la articulaţia jaretului. Rasă sensibilă la
PF/V/Î : 10/9/8 stres cu o capacitate foarte redusă la efort; cord şi
CA: 40-42 kg pulmon cu dezvoltare redusă.VPF:365 zile şi IFF:168
smz: 680-700 g/zi zile
GS: 16-17 mm Specializare: carne de calitate superioară
CS: 2,8-2,9 kg Utilizare: hibridare - vieri terminali
[Foto: http://www.tiho-hannover.de]
DUROC Culoare: roşu de la OFD: SUA, compozit din Old Duroc (New York), Jersey
arămiu la castaniu Red (New Jersey) şi Red Berkshire (Connecticut)
Talie: 90 cm Descriere: capul mic, urechi mici căzute în treimea
G♂/♀: 350/300 kg anterioară, linia superioară convexă; membrele potrivit
PF/Î : 8-9/7,5 purcei de lungi şi rezistente. Rasă rustică şi rezistentă
CA: 35-38 kg Specializare: carne; record 1300 g/zi-440 kg
smz: 700-720 g/zi Utilizare: pretabilă la diferite sisteme de creştere,
GS: 17-18 mm hibridare - vieri terminali
CS: 2,8-3,0 kg [Foto: http://www.tiho-hannover.de]
Herdbook: 1860
305
HAMPSHIRE Culoare: negru cu brâu OED: SUA, din Saddleback importat în 1825 din Anglia.
alb În prezent există tipurile american şi britanic.
Talie: 80-90 cm Descriere: capul mic cu urechi purtate sus, corpul
G♂/♀: 320/280 kg cilindric cu linia superioară convexă; spinarea, şalele şi
PF/Î : 8-9/7,3 purcei crupa bine îmbrăcate în musculatură
CA: 33-35 kg Specializare: carne de calitate superioară, procent
smz: 680-700 g/zi ridicat de carne în carcasă, CS redus. Pretenţios la
GS: 14-15 mm calitatea furajului.
CS: 2,7-2,8 kg Utilizare: hibridare - vieri terminali
Herdbook: 1969 [Foto: http://www.tiho-hannover.de]
RASE ŞI POPULAŢII DE SUINE - PRODUCŢII MIXTE

POP. NEGRU DE STREI Culoare: negru Nume internaţional - Black Strei Pig
Talie ♂/♀: 74/68 cm OFD: din 1870 de-a lungul râului Strei din Stocli,
G♂/♀: 190/160 kg Mangaliţa, Cornwall şi Berk.
Prol n/î : 8-9/7,5 purcei Descriere: rustic, rezistent, urechi mari şi blegi, profilul
G naştere: 0,9-1,2 kg capului drept; activitatea reproductivă cu 6-8 cicluri la
CA: 38-42 kg vârsta de 1 an.
smz: 350-600 g/zi Aptitudini: rasă mixtă carne-grăsime, cu slănină
GS: 25-27 mm gustoasă; rezistă la soare
CS: 4,0-5,5 kg Utilizare: pretabilă la creşterea extensivă, pe păşune;
rezervă de gene. [Foto: www.fmvt.ro]
BAZNA Culoare: negru cu brâu Nume internaţional- Romanian Saddleback
alb OFD: din 1872 în localitatea Bazna prin încrucişări între
Talie ♂/♀: 72/70 cm vieri Berkshire şi scroafe Mangaliţa; infuzii cu Yorkshire,
G♂/♀: 170/160 kg Sattelschwein Wessex şi Hampshire
Prol n/î : 9,5/8 purcei Descriere: stadiu de adult la 3 ani, longevitate
CA: 38-42 kg productivă (8-12 parturiţii/viaţă)
smz: 400-600 g/zi Specializ/utilizare: mixtă carne-grăsime/ puţin
GS: 16-17 mm pretenţioasă la adăpostire şi hrănire
CS: 5,0-5,5 kg Prezervare: SCDA Turda [Foto: www.fmvt.ro]
Herdbook: 1958
MARELE NEGRU Culoare: neagră Nume local: Cornwell, Large Black
Talie ♂/♀: 100/90 cm Origine: comitatul Cornwell, Anglia
G ♂/♀: 320/250 kg Descriere: rasă docilă, rustică, cu urechi lungi şi blegi.
Prol N/î : 10,5/8 purcei Mamă bună, valorifică păşunea rezistentă la condiţii
CA: 40-45 kg naturale-soare
smz: 700 g/zi Aptitudini: mixte carne-grăsime, carne de calitate
GS: 19-25 mm superioară; la 8 luni atinge 100 kg.
CS: 3,2-3,5 kg Utilizare: carne, hobby, în sistem extensiv
Herdbook: 1898 [Foto: www.britishpigs.org.uk]
ALB MIJLOCIU Culoare: albă Nume local: Coleshill, Middle White Yorkshire , Middle
Talie ♂/♀: 85/75 cm Yorkshire, Windsor
G ♂/♀: 275/225 kg OFD: Anglia din Small White şi Large White
Prol N/î : 8-9/8 purcei Descriere: rustică, rezistentă, cu cap concav, urechi
CA: 37-40 kg mici, erecte, bune mame, sensibil la condiţiile de
smz: 620 g/zi întreţinere
GS: 20-27 mm Aptitudini: mixte, carne-grăsime; la 7 luni 90-95 kg; peste
CS: 3,1-3,2 kg 100 kg depune grăsime
Herdbook: 1884 Utilizare: îngrăşare timpurie pentru carne
[Foto: Sambraus, http://dad.fao.org]
TAIHU – VAR. MEISHAN Culoare: negru cu Nume local: Mai Schan
picioare şi rât albe ODE: China, varietate a rasei Taihu; cu două subtipuri:
Talie ♂/♀: 84/61 cm Middle şi Small Meishan.
G♂/♀: 160/147 kg Descriere: rustică, rezistentă, docilă cu bune abilităţi
MS♂&♀:2-4 luni materne; are 8-9 perechi de sfârcuri. Maturitate somatică
Prol N/î : 9-17/13 purcei târzie; la 8 luni atinge o masă de 50-80kg. Prolificitate
Kg la N: 0,95 kg foarte bună.
smz: 300 g/zi Aptitudine/utilizare: precocitate sexuală, fertilitate mare,
GS: 20-50 mm calitate slabă a cărnii / experimentală; creşterea
prolificităţii [Foto: http://members.lycos.co.uk]
POPULAŢIA ALB DE Culoare: albă ODE: Banat, perioada interbelică prin încrucişări de
BANAT Talie ♂/♀: 80/74 cm absorbţie a Mangaliţei cu Berk, Micul Alb şi Miijlociul alb;
G♂/♀: 195/170 kg în 1938 infuzia cu Edelschwein iar după 1950 M. Alb şi
Prol N/î :8-9/7-8 purcei Landrace.
MS♂/♀:8-9/9-10 luni Descriere: conformaţie asemănătoare Albului mijlociu;
CA: 35-38 kg trunchi cilindric relativ lung şi îndesat, membre scurte
smz: 600 g/zi Aptitudini: rasă mixtă, carne-grăsime
GS: 20-25 mm Utilizare: locală, în gospodăriile populaţiei
CS: 3,8-4,5 kg [Foto: http://www.schweinefreunde.de]
306 (c) Ioan Huţu, 2019

RASE ŞI VARIETĂŢI DE SUINE RUSTICE ŞI PENTRU PRODUCŢIA DE GRĂSIME

MANGALIŢA Culoare: blondă, roşie, OED: importuri Austria, Ungaria şi Serbia
neagră, baris şi v. cu Descriere: rustică, cu variabilitate mare; de regulă
abdomen de rândunică mezomorfă, cu abdomen în formă de butoi şi linia
T♂/♀: 80/75 cm spinării uşor convexă, crupă teşită; prezintă păr (6-11
G♂/♀: 190/170 kg cm) şi puf bogat. Defecte: de aplomb
Prol N/î :7/6-5 purcei Aptitudini/utilizare: nepretenţioasă la condiţiile de
CA: 33-45 kg întreţinere şi furajare / grăsime de calitate (70%grăsime
smz: 300-600 g/zi în carcasă)
CS: 4,6-5,4 kg Prezervare: SCDA Turda, Suinprod Neamţ
Herdbook 1958 [Foto: ttp://www.g-e-h.de]
STOCLI Culoare: gri-maroniu Origine: Sus scrofa ferus; Stocli var. de munte şi Băltăreţ
închis÷cenuşiu-arămiu pentru var. din deltă.
Talie: 70-90 cm Descriere: tardivă, asemănător mistreţului european cu
G♂/♀: 115-230 kg dezvoltare mai mare a treimii anterioare; urechi mici,
G naştere: 1,14 kg drepte şi erecte; linia superioară convexă; musculatură
Prol N/î :6-7/6,3 purcei redusă, şunci slab dezvoltate în toate sensurile
smz: 300 g/zi Aptitudine: supravieţuire în mediu natural, fără adăpost
GS:56-64mm la 120kg Utilizare: experimentală, rezervă de gene
CS: 7-8 kg
[Foto: www.fmvt.ro]
HIBRIZI SPECIALIZAŢI PENTRU PRODUCŢIA DE CARNE

PERHIB ŞI LS-345 PERIŞ Perhib: Origine: 1885, din vieri LS-345 şi scrofiţe Marele Alb x
Prol N/V :10,6/9,7 purcei Landrace la ICCP, Periş.
Purcei / an: 21,5 Descriere: specifică suinelor pentru carne
Smz:700g;GS:15,4mm Specializare: carne, 54% ţesut muscular
Vârstă/100 kg: 180 zile Utilizare: producţia intensivă de carne
Ls-345 periş OED: hibrid între Landrace Belgian (56%), Duroc
Prol N/V :10,8/9,6 purcei (36,5%), Hampshire (7,5%)
Purcei / an: 21,1 Descriere: specifică suinelor pentru carne
Smz:730 g;GS:13,3mm Specializare: carne, 56% ţesut muscular
Vârstă/100 kg: 169 zil Utilizare: producţia intensivă de carne
PIC 408 PIC408xCamborough Specializare: producţie de carne cu grosime redusă a
Greutate: slăninii; negativ la testul halotan
- iniţială: 34,5 kg Utilizare: exclusiv inseminare
- finală: 118,7 kg Performanţele produşilor PIC 408 x Camborough ® se
Cons.furaj: 2,13 kg/zi caracterizează prin uniformitatea loturilor şi valoare
Smz: 815 g g/zi comercială foarte bună, conformaţie optimă şi cantitate
CS: 2,62 kg mare de carne în carcasă.
Randament: 76,6% Alţi produşi: PIC 402; PIC 407; GP 1050 şi GP1075.
SOM: 64,4 cm2 [Foto: www.pic.com/romania]
GS: 14,0 mm
HYPOR Linii comerciale - OFD: hybrid cu mai multe linii:
materne: Genex Hybrid, A - creştere, conversia furajelor şi carcasă; unele
G. Landrace, G. Large animale sunt sensibile la stres; B - constituţie, creştere şi
White, G. MP 2002; întreţinere: homozigot, recesivă la halotan (nn) şi
paterne: Rock-Y, Mult-Y, fertilitate; C - cu longevitate, robusteţe, nn ; D cu
Bod-Y, G. 8000 şi G. performa-nţe reproductive; 14 sfârcuri şi CA mare
Duroc. rustice: Bio AxB- sunt linii paterne iar CxD linii materne; produsul
Hypor final înglobează cele patru linii
Prol N / Vii / înţărcaţi : [Foto: http://www.heicam-pigs.de]
11,37/10,51/ 9,56
Purcei/an: 23,21.
SEGHERS Primul hibrid porcin, OFD: produşi ai Rattelrow-Seghers NV cu mai multe linii
creat în a doua jumătate comerciale Super Sire™ XL, Ul şi XM (extremely lean,
a secolului XX. ultra lean and exceptional meat) şi Super Mom™
Caracterisici: calitatea cărnii este foarte bună,
Hibrid Seghers uniformitate şi randament mare la tăiere; prolificitate
Cons. furaj: 2,36kg/zi mare, utilizează eficient hrana, viteză de creştere mare.
Smz: 860 g/zi Specializare/utilizare: carne, în sistem intensiv
CS: 2,76 kg [Foto: http://www.agris.be]
R sacrificare: 80 %
Carne în carcasă: 60%
307
XII.6. BIBLIOGRAFIE CONSULTATĂ
1. ALGERS, B., 1997. Cold housing and open housing - effects on swine health, management and production,
9th International congress in Animal Hygiene, 17-21 August, 1997. Helsinki, Finland, 2:525-527
2. BELTRANENA, E., PATTERSON, J., FOXCROFT, G., 2005a. Optimizing boar power use in the gilt
development unit, Western Hog Journal, 27(1):33-36
3. BODDE, R., 1999, Feilloos fokken met nieuwe vruchtbaarheidsindex. Boerderij, Varkenshouderij 84(9): 28-29.
4. BRUMM, M.C., HARMON, J.D., HONEYMAN, M.S., KLIEBENSTEIN, J.B., ZULOVICH, J.M., 1999. Hoop
structures for gestating swine. AED44, MidWest Plan Service, Iowa State Univ., Ames, IA, 16p.
5. DINU, I., HĂLMĂGEAN, P., TĂRĂBOANŢĂ, GH., FARKAŞ, N., SIMIONESCU, D., POPOVICI FELICIA,
1990. Tehnologia creşterii suinelor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
6. HONEYMAN, M.S, 2004. Deep-bedded systems for sows and piglets, Hoop Barns & Bedded Systems for
Livestock Production Conference, 14 September 2004, Ames, Iowa.
7. HONEYMAN, M.S., KENT, D., 2000. Reproductive Performance of young sows from various gestation
housing systems, 1999 Swine Research Reports, AS-642, Iowa State University, Ames, IA.
8. HONEYMAN, M.S., HARMON, J.D., 2003. Performance of finishing pigs in hoop structures and confinement
during winter and summer, J. Anim. Sci. 81:1663–1670.
9. HUŢU I., 2003. Cercetări privind specificul reproducţiei la scroafele exploatate în sistem intensiv, Teză
Doctorat, specializarea Medicină Veterinară, Timişoara: Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină
Veterinară a Banatului, 423 p
10. KEMP, B., SOEDE, N.M., 1996. Relationship of weaning-to-estrus interval to timing of ovulation and
fertilization in sows. J. Anim. Sci. 74:944-949.
11. OLLIVIER L., 1982. Selection for prolificacy in the pig. Pig News Info3, 383-388.
12. SAS, E., 1996. Curs de zootehnie si etologie, Ed. Brumar, Timişoara.
13. TĂRĂBOANŢĂ, GH., HĂLMĂGEAN, P., Farkaş, N., Oprescu Sevastia, 1983 Tehnologia creşterii suinelor,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
14. *** Council Directive 2001/88/EC of 23 October 2001 amending Directive 91/630/EEC laying down minimum
standards for the protection of pigs.
308 (c) Ioan Huţu, 2019
View publication stats

Cap 12 Suine

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 12 Suine

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Tehnologii de creştere și exploatare a suinelor

Chapter · June 2019

Neonatal calves immunity status View project

Bioeconomic approach in animal production View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

XII. TEHNOLOGII DE CREŞTERE ȘI EXPLOATARE A

XII.1. FLUXURI TEHNOLOGICE ȘI SECTOARE PRODUCTIVE LA SUINE

Fluxul tehnologic reprezintă suma operaţiunilor tehnologice care asigură desfăşurarea

XII.2. TEHNOLOGIA REPRODUCERII SUINELOR

XII.2.1. Particularități reproductive la scroafe

În tabelul XII.1, sunt prezentate particularitățile și caracteristicile reproductive ale

În funcţie de sistemul de exploatare, nivelurile de intervenţie sunt diferite; în sistemele

Introducerea la reproducție a scrofițelor

Introducerea la reproducție a scrofițelor depinde de o serie de factori, după cum urmează:

266 (c) Ioan Huţu, 2019

Vârsta pubertății este cuprinsă în

Activitatea reproductivă şi nivelul acesteia se poate cuantifica printr-un indice sintetic

XII.2.2. Tehnologiile de reproducție care susțin creșterea prolificității scroafelor

Creșterea prolificității prin încrucișare

Încrucişarea, ca urmare a manifestării

Creșterea prolificității prin selecție

268 (c) Ioan Huţu, 2019

- selecţia asupra locilor asociați caracterelor cantitative (QTL) care influenţează

XII.2.3. Metode biotehnologice de creștere a fertilității

Creșterea fertilității scroafelor se poate

XII.2.4. Organizarea depistării căldurilor, a montei şi sisteme de montă

Pregătirea reproducătorilor și stimularea căldurilor

Pregătirea pentru începerea activității de reproducție sau inițierea unui ciclu de

Factori asociați intervalului înţărcare-concepţie

Factorii fiziologici cu impact asupra duratei intervalului înțărcare-estru sunt:

Dintre factorii tehnologici, cei mai importanți sunt:

Prelucrare bibliografică Huţu, 2005

Tipul montei, sisteme de montă și utilizarea vierilor

272 (c) Ioan Huţu, 2019

Tactica A: în cazul scroafelor cu

Figura XII.4. Tactici privind repetarea montelor sau inseminărilor

Sistemul de montă - în funcţie de controlul şi exigenţele sub care se efectuează

Prelucrare după Hălmăgean (1984); Dinu şi col.(1990) şi Sas (1996).

De regulă, gradul de utilizare al vierilor se exprimă mulţumitor prin intermediul indicelui de

Întreținerea și furajarea scroafelor în sectoarele de depistare-montă

Indiferent de tipul boxei sau sectorul

Cazarea în boxe comune cu acces liber la standul individual de furajare combină

XII.2.5. Gestaţia la scroafe

Gestația scroafelor se desfășoară în sectoare speciale, denumite sectoare de gestație;

Gestaţia şi diagnosticarea gestației

276 (c) Ioan Huţu, 2019

De altfel, diagnosticul gestaţiei la Tabelul XII.5

Furajarea scroafelor gestante

Furajarea scroafelor gestante se face Tabelul XII.6

De la 75 la 90 zile de gestaţie are loc dezvoltarea glandei mamare, prin proliferarea

Întreținerea scroafelor gestante

Dependent de sistemul de exploatare, întreţinerea şi cazarea scroafelor gestante, se

278 (c) Ioan Huţu, 2019

Cazarea în boxe comune cu front de

Cazarea în boxe comune cu identificare

Boxă pentru 90 scroafe:

automatizată; 2 – boxă pentru

Figura XII.10. Boxă comună cu furajare individuală automatizată

280 (c) Ioan Huţu, 2019

XII.11. Secţiune orizontală (sus), transversală (stânga) și ansamblu (dreapta) a unui

Accesul la apă este liber,

282 (c) Ioan Huţu, 2019

Regimul de mişcare se asigură prin