ŞCOALA DE SUBOFIŢERI DE POMPIERI ŞI PROTECŢIE CIVILĂ

“PAVEL ZĂGĂNESCU” BOLDEŞTI

Mentenanţa instalaţiei de răcire a motorului

RENAULT E7J-A2 (DACIA LOGAN)

Îndrumător proiect:
Col.Cornea Vasile
Executant:
El.sg.Vasile Andrei Ionuţ

CUPRINS

Introducere
Fişa tehnică Dacia Logan

1
Capitolul 1.Analiza constructiv funcţională a sistemului de răcire de la
autoturismul Dacia Logan pag.7-29
Capitolul 2. Tehnologia de reparare şi diagnosticare a sistemului de răcire
2.1 Schemă circuit răcire pag.30
2.2 Diagnosticarea şi testarea sistemului de răcire pag.31
2.3 Defecţiuni generale în funcţionarea sistemului de răcire pag.32-33
Capitolul 3. Constatarea stării tehnice fără demontare
3.1 Controlul etanşeităţii pag.34
3.2 Controlul uzǎrii garniturii de chiuloasă pag.34
3.3 Controlul şi corectarea cursei libere a lichidului pag.35
3.4. Diagnosticarea eficacităţii sistemului de răcire pag.35
Capitolul 4. Repararea sistemului de răcire a autoturismului Dacia Logan
4.1 Demontarea , repararea şi remontarea pompei de apă pag.36
4.2 Demontarea , repararea şi remontarea termostatului pag.37-38
4.3 Demontarea , repararea şi remontarea radiatorului pag.38-45
4.3 Elaborarea tehnologiei de fabricare şi recondiţionare a radiatorului pag.46-47
Capitolul 5. Condiţii tehnice, materiale şi semifabricate
5.1.Etapele principale ale procesului tehnologic pag.46
5.2.Întreţinerea instalaţiei de răcire pag.49-50
5.3.Repararea instalaţiei de răcire pag.51-52
Capitolul 6.Calcule economice a recondiţionării pag.53-56
Capitolul 7.Tehnica securităţii muncii, Prevenirea si Stingerea Incendiilor în
interprinderile constructoare de automobile
7.1 Generalitaţi pag.57
7.2 Elemente de tehnica securitaţii muncii pag.58-60
7.3 Norme P.S.I pag.61-62
Capitolul 8.Bibliografie pag.63
Capitolul 9.Anexe pag.64

Introducere

Sistemul de răcire constituie o componentă foarte importantă a unui

automobil, alături de cel de suspensie, ce asigură o modalitate eficientă de evitare a
2
eventualelor neplăceri pe care diferiţi automobilişti le-ar putea întâlni în activităţile
lor cotidiene legate de conducerea unui vehicul pe drumurile publice. În ultima
perioadă sistemul de răcire a suferit o pleiadă de îmbunătăţiri, concretizate într-o
activitate din ce în ce mai intensă intreprinsă de constructori, activitate realizată în
scopul aducerii timpului de răcire într-un interval rezonabil. Acest lucru a fost
materializat prin includerea în procesul de producţie a unor noi elemente: fibra de
carbon, metalele sintet(r)izate şi oţelurile uşoare precum şi introducerea unui sistem
nou . Scopul final al acestor îmbunătăţiri este acela de a introduce pe piaţa un
automobil din ce în ce mai sigur, care să ofere utilizatorilor un grad sporit de
siguranţă .
După 1970 producătorii de automobile au trecut la utilizarea în cantităţi din ce
în ce mai mari a instalaţiilor de răcire directă cu lichid , instalaţie cu circuit de apă sau
lichid de antigel în jurul cilindrilor. Răcirile cu lichid au fost introduse masiv în
producţie, şi de atunci toţi producătorii apreciaţi din lume le utilizează, în detrimentul
celor prevăzute cu aer. Răcirile cu aer au fost utilizate în construcţia primelor
automobile şi acest sistem se baza pe faptul că totalitatea componentelor răcirii erau
poziţionate în interiorul habitaclului motor.
Înainte de a aprecia diferenţele dintre cele 2 sisteme, trebuie să înţelegem
fenomenul pe care se bazează ambele sisteme pentru a răci (motorul)lichidul, frecarea
care generează căldura. Aplicând o rezistenţă, o frecare, unei roţi în mişcare, lichidul
(indiferent de tip) se încălzeşte .
NECESITATEA SISTEMULUI DE RĂCIRE:
O parte din căldura dezvoltată în cilindru se transformă în lucru mecanic.
Restul se evacuează prin gazele de evacuare şi sistemul de răcire. Gradul de răcire a
cilindrului ca şi organizarea raţională a răcirii influenţează sensibil performanţele
dinamice, economice şi de durabilitate ale motorului. Contactul fluidului proaspăt cu
3
pereţii calzi din cilindru micşorează gradul de umplere; în schimb o temperatură a
pereţilor prea scăzută amplifică pierderile de căldură şi micşorează randamentul
indicat.La MAC o temperatură mai ridicată uşurează autoaprinderea, iar motorul
funcţionează mai liniştit cu o economicitate sporită. La MAS o temperatură prea
ridicată a pereţilor uşurează apariţia diferitelor forme de ardere anormală.
Temperatura suprafeţelor de răcire influenţează pierderile mecanice. Răcirea
motorului influenţează siguranţa în funcţionare şi durabilitatea lui. Dacă nu se
organizează raţional curentul fluidului de răcire apar creşteri locale de temperatură
(de exemplu, în dreptul scaunului supapei de evacuare), care produc fisuri în chiulasă
său blocul de cilindri. Răcirea insuficientă duce la arderea unor piese(ca pistonul,
supapa, bujia). Atît la temperaturi înalte cît şi la temperaturi joase pelicula de ulei îşi
pierde consistenţa, în primul caz din cauza reducerii viscozităţii uleiului cu
temperatura, în al doilea caz din cauza diluării uleiului cu fracţiunile grele din
combustibil, condensate pe oglinda cilindrului. În ambele cazuri se intensifică uzura
pieselor prin frecare şi se reduce durabilitatea motorului. S-a observat că la reducerea
temperaturii lichidului de răcire de la 80°C la 30°C uzarea generală a motorului de
autovehicul creşte de 4 . . 5 ori. Este necesar nu numai să se răcească motorul, dar
trebuie găsită şi menţinută în exploatare temperatura optimă a fluidului de răcire, la
care indicii de performanţă ai motorului sînt cei mai buni.
Fişa tehnică Dacia Logan

4
Dacia Logan Motor pe benzină
Motor K7J K7M
Cutie de viteze BVM BVM
Nivel de depoluare Euro 4 Euro 4
MOTOR Dacia Logan
Tipul motorului K7J 710 K7M 710
Cilindree (cm3) 1390 1598
Alejaz x cursa (mm) 79,5 x 70 79,5 x 80,5
Număr cilindri 4 4
Raport volumetric 9,5 9,5
Număr total supape 8 8
Putere maximă kW 55 (75) 64 (90) (CP)
Turaţia pt. putere max.
5500 5500
(r/min)
Cuplu maxim Nm (kgm) 112 128
5
Turaţia pt. cuplu max.
3000 3000
(r/min)
Injectie multipunct multipunct
Carburant benzina benzina
Catalizator S S

CUTIE DE VITEZE Dacia Logan

Tip JH1 JH3
Număr rapoarte 5 5
Viteza (km/h) la 1000
7,24 7,24
r/min în treapta a-1-a
în treapta a- 2 -a 13,18 13,18
în treapta a- 3-a 19,37 19,37
în treapta a- 4-a 26,21 26,21
în treapta a- 5-a 33,94 33,94
DIRECŢIE Dacia Logan
Diametru de bracaj (m) 10,5
Nr. ture volan (manuală 4,5 / 3,2 / asistată)
PUNTI Dacia Logan
Tip punte faţă Pseudo Mc-Pherson cu braţ triangular
Osie H cu profil deformabil şi epura
Tip punte spate
programată - arcuri elicoidale

6
Diametru bară antiruliu
24,5
faţă
ROŢI şi PNEURI Dacia Logan
Jante de referinţă (inci) 5,50 J 14 6,0 J 15
Pneuri de referinţă
165/80 R14 185/65 R15
faţă/spate
SISTEM FRÂNARE Dacia Logan
Tip circuit de frânare X
ABS Bosch 8.0 opţional/serie
Repartitor electronic al
opţional/serie
forţei de frânare
Servofrână Simplă /
S-9
Dublă - diametru (inci)
faţă: disc (mm) 270 / 289
spate: tamburi (inci) 7/8

Capitolul 1.
Analiza constructiv funcţională a sistemului
de răcire de la autoturismul Dacia Logan

7
 Se numeşte sistem de răcire al unui motor totalitatea agregatelor, aparatelor şi
dispozitivelor care asigură evacuarea forţată prin pereţi a unei părţi din căldura
dezvoltată în cilindrul motorului. Sistemele de răcire se clasifică astfel:
1) după natura fluidului de răcire: răcire cu lichid şi răcire cu aer;
2) după viteza de deplasare a fluidului de răcire: răcire naturală şi răcire forţată
(singurul procedeu aplicat la motoarele de autovehicule). În sistemul de răcire cu
lichid, transferul de căldură de la cilindru la mediul ambiant se realizează prin
intermediul unui lichid; în sistemul de răcire cu aer,căldura se transmite direct aerului
din mediul înconjurător. În primul caz în sistemul de răcire are loc: transportul
căldurii la un schimbător de căldură, numit radiator, şi difuziunea căldurii de la
radiator către mediul ambiant.
Sistemul de răcire cu lichid este alcătuit din două circuite: circuitul de apă şi
circuitul de aer; sistemul de răcire cu aer este format numai din circuitul aerului. Se
numeşte circuit de apă totalitatea elementelor care participă la transportul căldurii de
la cilindru la radiator (cămaşa de apă din cilindri şi chiulasă, conductele, radiatorul,
pompa de apă, organele de reglaj,etc.). Se numeşte circuit de aer totalitatea
elementelor care participă la difuziunea căldurii în aer (radiator, ventilator, organe de
reglaj etc.). Se observă că radiatorul este punctul de contact al celor două circuite.
Sistemul de răcire cu lichid este de două feluri: normal şi sub presiune.
Sistemul este normal dacă presiunea în circuitul de lichid este egală cu
presiunea mediului ambiant; sistemul este sub presiune dacă presiunea în circuitul de
lichid este mai mare decît presiunea atmosferică.
Asigurarea temperaturii normale de funcţionare a pieselor autoturismului Dacia
Logan se realizează prin evacuarea controlată a căldurii de către fluidul de răcire, care
circulă în exteriorul pieselor.La un regim termic normal al motorului temperatura
8
lichidului de răcire este de 800 – 900 celsius.Temperatura aerului la ieşirea din motor
atinge 900 – 1200 grade celsius.
În afară de aceste sisteme, motorul se mai răceşte prin:
- răcirea internă a pereţilor camerelor de ardere prin vaporizarea parţială a stropilor de
benzină în timpii de admisie şi compresie şi prin primenirea amestecului carburant
realizată datorită încrucişării supapelor la PMI(punctul mort interior);
- răcirea lagărelor şi a părţii de jos a motorului pe care o realizează uleiul din baie;
-răcirea prin radiaţie în aerul din interiorul şi exteriorul motorului.
Toate aceste răciri secundare elimină însă mai putin de 10% din căldura, care trebuie
să se evacueze prin sistemul de răcire principal.
În prezent, la majoritatea motoarelor de automobile, răcirea este asigurată
printr-o instalaţie cu circuit de apă sau lichid de antigel în jurul cilindrilor.
În funcţie de presiunea lichidului din instalaţia de răcire, se deosebesc: instalaţii de
răcire la presiunea atmosferică, şi instalaţii de răcire presurizate.
Instalaţiile de răcire presurizate pot fi libere sau capsulate. În primul caz, vaporii de
lichid sunt evacuaţi în atmosferă, iar în cel de-al doilea caz într-un vas de expansiune.
Instalaţia de răcire presurizată şi capsulată reprezintă soluţia modernă de răcire a
motoarelor, ea fiind aproape generalizată la automobile. Lichidul folosit la aceste
instalaţii este lichidul antigel care are un un punct de îngheţare scăzut, fapt ce înlătură
necesitatea schimbării lui vara şi iarna.
În aceste instalaţii răcirea motorului se face în felul următor: căldura înmagazinată
în pereţii cilindriilor este preluată de apa,care se află în cămaşa de apă a motorului;
apa încălzită trece printr-un răcitor numit radiator, unde cedează căldura în aerul
exterior, răcindu-se din radiator,apa răcită ajunge din nou în cămaşa de apă a
motorului şi în felul acesta circuitul se repetă în mod neîntrerupt în tot timpul
funcţionării motorului.
9
 Circulaţia apei se poate realiza prin termosifon şi prin pompă . Termosifonul
asigură circulaţia apei într-un circuit închis datorită diferenţei de densitate între apa
caldă care se ridică şi apa rece care se coboară.

Părţile componente ale instalaţiei de răcire

Radiatorul
Construcţia radiatorului:
Radiatorul se compune din trei părţi principale (vezi fig. 21.5): bazinul
superior 1, bazinul inferior 2 şi partea centrală, de răcire 3. Partea de răcire constituie
partea principală a radiatorului şi este alcătuită dintr-un număr mare de ţevi nervurate
10
prin care trece lichidul de răcire. Bazinul superior asigură distribuţia uniformă a apei
încălzite, între ţevile părţii centrale; bazinul inferior colectează apa rece şi o
evacuează prin conducta 4 spre pompă. La bazinul inferior este prevăzut robinetul 5
de evacuare a lichidului din circuit. La bazinul superior se prevede orificiul de
încărcare 6, închis cu un capac în care se montează supapa de siguranţă şi conducta de
legătură cu circuitul. Uneori se prevede o sită de filtrare a apei.Radiatorul se fixează
într-un cadru care se prinde cu şuruburi şi se sprijină pe rama autovehiculului, prin
garnituri elastice, pentru a amortiza vibraţiile.

Pompa de răcire
- asigură circulaţia forţată a lichidului de răcire în instalaţia de răcire. La
automobile sunt folosite pompele de răcire centrifuge.

11
 În timpul funcţionării motorului, rotorul este pus în mişcare, antrenând prin
paletele sale apa din pompă.În felul acesta, apa primeşte energie cinetică pentru
formarea presiunii de refulare în camaşa motorului. Locul apei refulate de pompă este
luat de apa care pătrunde prin conducta de aspiraţie ce este în legatură cu bazinul
inferior al radiatorului.

Vasul de expansiune
- este introdus în circuitul de răcire cu scopul de a compensa variaţiile
volumului lichidului de răcire,determinate de variaţiile temperaturii
lichidului,asigurând în orice moment plinul circuitului de răcire. Este plasat pe
dublura aripii , sub capota motorului la loc vizibil.
Vasul de expansiune este legat de radiator printr-un tub flexibil fixat la capete cu
coliere.La partea superioară a vasului de expansiune se află o supapă, introdusă în
capacul vasului având 2 orificii din care unul comunică cu exteriorul iar celalalt cu
vasul de expansiune.
Supapa mai are garnitura de cauciuc presată de arcul spiral prin intermediul rondelei,
iar la partea centrală valvă împinsă de arc.
Autoturismul Dacia Logan foloseşte un sistem de răcire modern cu radiator de
răcire a lichidului, radiator ce se compune din doua rezervoare , unul superior şi altul
inferior, confecţionate din tablă de aluminiu . Legatura între cele două rezervoare se
realizează prin mai multe ţevi subţiri, prevăzute cu aripioare orizontale pentru mărirea
suprafeţei de răcire. Ţevile care constituie miezul radiatorului , permit schimbul de
căldură între cele două rezervoare.
În prezent , la majoritatea motoarelor de automobile, răcirea este asigurată
printr-o instalaţie cu circuit de apă sau lichid de antigel în jurul cilindrilor.

12
 În funcţie de presiunea lichidului din instalaţia de răcire ,se deosebesc instalaţii
de răcire la presiunea atmosferică,şi instalaţii de răcire presurizate la diferite presiuni .
Instalţiile presurizate pot fi libere sau capsulate , în cazul celor libere vapori de lichid
sunt evacuaţi în atmosferă, iar în cel de al doilea caz vaporii sunt evacuaţi într-un vas
de expansiune .
Instalaţia de răcire presurizată şi capsulată reprezintă soluţia modernă de răcire
a motoarelor , ea fiind aproape generalizată la automobile . Lichidul folosit la aceste
instalaţii este lichid antigel care are un punct de îngheţare scăzut , fapt ce inlătură
necesitatea schimbării lui pe perioada de vară sau de iarnă .
Radiatoarele erau făcute dintr-un material cu bune proprietăţi de rezistenţă la
căldură, similar cu cel folosit la cutiile de viteze.
În condiţii extreme de solicitări, precum urcarea unor pante lungi cu o
încărcătură mare, sau frânări repetate la viteze mari, aceste lichide se supraîncălzesc.
Odată ce lichidele automobilului devin saturate cu căldură, ele işi pierd
abilitatea de a răci lichidul de răcire al autovehiculului .

13
14
Un sistem de răcire trebuie să aibă următoarele calităţi:
- eficacitatea,care se apreciază prin deceleraţia obţinută, fiind limitată de
valoarea temperaturii lichidului de răcire şi de factorii biologici omeneşti
(receptivitatea la temperaturi foarte mari);
- stabilitatea, care constitue calitatea automobilului de menţinere a traiectoriei;
- fidelitatea, reprezintă calitatea instalaţiei de răcire de a obţine raciri, pentru un
efort de acţionare determinat, în toate condiţiile de drum şi de încărcătură.
Asupra acestei calităţi o influenţă deosebită o au agenţii externi (umiditate,
temperatură, etc.),condiţiile termice de lucru ale lichidelor şi mai ales
stabilitatea coeficientului de frecare;

15
 Pompa de apă

Pompa de apă are cel mai important rol în sistemele de răcire, ea trebuie să
debiteze un volum de lichid suficient de mare pentru scăderea temperaturii lichidului
de răcire şi un debit suficient de mare pentru a putea face o răcire corespunzătoare şi
pentru prevenirea deformaţiilor elastice ale diferitelor organe în special, la
temperatură de lucru de 800 ... 1000C;

La Dacia Logan sistemul e împărţit pe diagonală;pompa repartizează lichidul în

restul sistemului de răcire . Cele două sisteme pot fi aprovizionate separat de două
rezervoare sau în comun, numai de unul. Unele subsisteme sunt despărţite faţă-spate,
iar altele sunt separate în diagonală.
Pompa de apă trebuie să satisfacă următoarele cerinţe: intrarea rapidă în
funcţiune a sistemului de racire,precum şi excluderea posibilităţilor de pătrundere a
aerului în instalaţie şi prevenirea pierderii lichidului.

16
 Pompa de apă, este destinată sistemului de răcire cu un singur circuit,care se
compune din două părţi principale: cilindrul propriu-zis şi rezervorul de lichid .
Cilindrul comunică cu rezervorul prin orificiul principal (de alimentare) şi orificiul
de compensare .
Prin orificiul principal,lichidul trece în cavitatea cilindrului. Orificiul de
compensare asigură legatura dintre cavitatea de lucru şi rezervor, necesară pentru
revenirea lichidului în rezervor dupa răcire sau la variaţia volumului lichidului la
variaţia temperaturii. Diametrul orificiului principal este cu mult mai mare faţă de cel
al orificiului de compensare.

Furtunurile de apă
-sunt constituite din racorduri de cauciuc pânzat rezistent la temperaturi ridicate şi fac
legatura între motor şi radiator.Prinderea acestora de radiator, respectiv de motor
(pompa de lichid, vasul de expansiune) se face cu ajutorul colierelor metalice.
-flexibile,leagă pompa de cilindrii receptori localizaţi la blocul motor;lichidul de
răcire, conceput special pentru condiţii extreme, umple sistemul de răcire .

17
 Radiatorul

Autoturismul Dacia Logan foloseşte un sistem de răcire modern cu radiator de

răcire a lichidului, radiator ce se compune din două rezervoare , unul superior şi altul
inferior, confecţionate din tablă de aluminiu . Legătura între cele două rezervoare se
realizează prin mai multe ţevi subţiri, prevăzute cu aripioare orizontale pentru mărirea
suprafeţei de răcire. Ţevile care constitue miezul radiatorului , permit schimbul de
căldură între cele două rezervoare .
Radiatoarele erau făcute dintr-un material cu bune proprietăţi de rezistentă la
căldură, similar cu cel folosit la cutiile de viteze .Radiatorul se fixează în faţa
motorului pentru a fi expus total curentului de aer în vederea răciri în cele mai bune
condiţii .

18
 Grup motoventilator de răcire motor

Rol funcţional: Asigură mărirea volumului de aer pentru răcirea apei din
radiator, el este conectat împreuna cu termostatul iar când lichidul de răcire ajunge la
temperatura de 980C se trimite un semnal de la termostat către motoventilator care
cuplează. Ventilatorul funcţionează până când lichidul ajunge la temperatura de 920C.
Elemente componente: Paletele ( 4-6 buc.) au lungime (20 - 35 cm) şi înclinaţie
(35 º -45 º ). În funcţie de motor paletele sunt fixate pe fulie prin nituri.
Fulia este antrenată de fulia motorului prin cureaua trapezoidală , care transmite
mişcarea prin ax şi la pompa de apă.
În timpul funcţionării ventilatorul aspiră aer rece din atmosferă şi-l trece printre
celulele radiatorului, răcind lichidul. La unele motoare moderne funcţionarea
ventilatorului este intermitentă în funcţie de temperatura lichidului (comanda cuplării
şi decuplării ventilatorului se face automat prin cuplaj electromagnetic sau pneumatic
de către o supapă termostatică).
Materiale pentru palete:
-Tablă de oţel;
-Material plastic
19
 Termostatul

Termostatul - piesa mecanică a sistemului de răcire, care are funcţia de a

închide orificiul de trecere a lichidului de răcire spre radiator, cât timp motorul este
rece după pornire, pentru ca acesta să ajungă cât mai repede la temperatura de
funcţionare dorită, şi de a-l deschide, spre a permite trecerea lichidului prin radiator,
după ce motorul a ajuns la temperatura de funcţionare optimă.Termostatul se
compune dintr-un miez de ferită, care la temperatură mai ridicată se dilată, acţionând
prin construcţia lui,iar la motoarele de răcire cu aer ,nişte lamele de ghidaj al
circuitului de aer, sau la motoarele de răcire cu lichid o supapă, unde lichidul de
răcire, antrenat de o pompă, să poată circula din blocul motor spre radiator,

20
menţinându-se astfel la o temperatură de cca. 83-92°C, temperatura optimă a
motorului. Acest reglaj de termostat, diferă de la un tip de motor la altul.

Întreţinerea sistemului de răcire

La livrarea autoturismului , circuitul de răcire este umplut cu amestec , care

asigură o protecţie contra îngheţului până la -350 celsius.
Nivelul lichidului de răcire în vasul de expansiune trebuie verificat
periodic,astfel încat să fie întodeauna aproape de nivelul maxim marcat pe vas,
verificarea se face când motorul este rece.
Funcţionarea motorului este permisă numai când nivelul lichidului de răcire în
vasul de expansiune este cuprins între cele doua repere. În cazul în care se constată că
nivelul lichidului este sub reperul minim, trebuie ca să se controleze întregul sistem
de răcire şi să se restabilească nivelul, făcând totodată aerisirea circuitului de răcire .
În cazuri excepţionale , când autoturismul este în cursa şi se produc pierderi de lichid
din diverse cauze ca: spargerea unor racorduri sau tuburi la sistemul de răcire, pori
sau fisuri la radiator etc., cauze ce pot fi remediate local cu mijloace improvizate;se
permite continuarea cursei autoturismului până la cel mai apropiat punct spre a fi
remediată problema,respectându-se următoarele recomandări:
-se opreşte motorul, aşteptând 5 – 10 minute pentru eliberarea statică a lichidului în
sistemul de răcire;
-se scoate capacul vasului de expansiune şi buşonul radiatorului , folosindu-se o
cârpă sau lavetă (atenţie: diferenţa de presiune dintre instalaţia de răcire şi
exterior,determinate de temperatura lichidului de răcire poate provoca o ieşire rapidă
a vaporilor cu presiune în afară,care poate provoca opărirea);
21
 - se toarnă apă distilată sau, la nevoie apă de ploaie foarte curată în vasul de
expansiune, până la reperul maxim, şi în radiator, până la nivelul buşonului;
-se aşează robinetul climatizorului pe poziţia deschis (încălzire);
-se porneşte motorul, lăsându-l să funcţioneze la turaţia regimului de relanti de
750-800 rot/min;
-după restabilirea echilibrului lichidului în circuitul de răcire şi ieşirea parţială a
aerului prin robinetele de purjare,acestea din urma se închid;
-se pleacă cu autoturismul la o viteză redusă de max 50 km/h respectând turaţia
constantă a motorului , iar după fiecare 15 min de mers, se controlează nivelul
lichidului în vasul de expansiune pentru a se observa eventuala scadere sub reperul
minim.
În toate cazurile în care motorul a fost exploatat în condiţiile arătate mai înainte,
este obligatoriu ca după remedierea defectelor sistemului de răcire, să se înlocuiască
uleiul din carterul inferior al motorului, deoarece acesta a contribuit în mare măsură la
răcirea pieselor mobile ale motorului în condiţii foarte grele,pierzându-şi din
proprietăţile sale de lubrefiere.

Completarea lichidului de răcire

Antigelul este realizat pe bază de etilen-glicol, amestecat în proporţie de 50% cu

apă distilată sau dedurizată , asigurând o protecţie a motorului contra îngheţului aşa
după cum s-a mai arătat, până la temperatura de -350 celsius.
Lichidul de răcire prezentând unele proprietăţi fizice şi chimice constante , se
recomandă să se folosească atât pe perioada de vară cât şi iarna.
Completarea acestuia trebuie să se facă numai cu apă distilată sau cu lichid de
răcire de acelaşi tip, în caz contrar , amestecul lichidelor de răcire de diferite tipuri
22
poate da diverse reacţii chimice care contribuie la scoaterea prematura din exploatare
a radiatorului sau a racordurilor din cauciuc.

Verificarea gradului de congelare a lichidului de răcire

Deoarece eventualele pierderi de lichid de răcire în timpul anului se

completează cu apă distilată, aceasta conduce la modificarea compoziţiei lichidului de
răcire, de aceea se recomandă ca, la începutul lunii noiembrie a fiecărui an să se
verifice gradul de congelare a acestuia.
Verificarea se poate face cu termodensimetrul care determină gradul de
congelare al lichidului, iar procesul se va derula astfel:
-se porneşte motorul pentru a realiza uniformizarea lichidului de răcire şi a se
încalzii la 400 C , temperatură recomandată pentru verificarea gradelor de congelare.
(În cazul în care măsurarea se face la o temperatură diferită de 40 grade celsius se va
lua în considerare corespondenţa dintre gradele de congelare citite pe scara
termodensiometrului şi cele corespunzatoare diferitelor temperaturi, în momentul
măsurării ale lichidului de răcire redată în tabelul de mai jos)

Corespondenţa între gradele de congelare pe scara termodensimetrului şi cele

corespunzătoare diferitelor temperaturi ale lichidului de răcire în timpul măsurării.

23
 -se strânge cu o pensetă tubul de legatură între radiator şi vasul de expansiune;
-se desface buşonul radiatorului;
-se ia puţin lichid de răcire cu ajutorul termodensimetrului apoi se pune la loc
buşonul radiatorului, slăbindu-se penseta de pe tubul de legatură amplasat între
radiator şi vasul de expansiune;
-se clatină uşor termodensimetrul pentru a permite flotorului să ia poziţia sa de
echilibru, se citeşte valoarea temperaturii şi a gradelor de pe scara termodensimetrului
apoi, folosind tabla de corecţie se determină exact gradele de protecţie a lichidului de
răcire.

Înlocuirea lichidului de răcire

La fiecare 2 ani şi 30.000 km rulaţi, se recomandă înlocuirea lichidului de răcire şi

controlul etanşietăţii sistemului (racorduri tubulatură din cauciuc, garnituri la
buşoanele de umplere de la radiator şi vasul de expansiune).
Deoarece operaţia de înlocuire a lichidului de răcire şi aerisirea circuitului
necesită folosirea unor scule specializate şi respectarea unei tehnologii precise, se
recomandă ca aceasta să se execute în condiţii optime de lucru. La efectuarea
umplerii corecte a lichidului de răcire este necesar să se folosească un dispozitiv
simplu, MOT 401 prezentat schematic in figura A.
Dispozitivul se compune dintr-o pâlnie (1), un tub din politelină
transparentă (3) foarte elastică, având la capăt o cană normală (2),
între cană şi buşonul (5) de fixare a dispozitivului , trebuie să aibă
acelaşi diametru cu orificiul de umplere al radiatorului, fiind
prevăzut şi cu o garnitură de etanşare (7), pentru evacuarea

24
eventuală a aerului din instalaţie. În timpul umplerii,dispozitivul este prevăzut cu o
ţeavă subţire (6), din alamă.
Dispozitivul descris poate fi realizat cu mijloace locale în orice atelier şi permite
umplerea circuitului de răcire la un nivel mult mai ridicat decât nivelul şuruburilor de
purjare (1) şi (2), amplasate pe tuburile de cauciuc dintre pompa de apă şi radiatorul
climatizorului .
La umplerea şi golirea circuitului de răcire, se va proceda astfel :
Scule şi dispozitive specializate indispensabile
Mot.1202-01 Cleşte pentru colier elaslc (model mare)
Mot.1448 Cleşte la distanţă pentru colier elastic
înaintea intervenţiei, protejaţi accesoriile electrice
utilizând saci de plastic.
ATENŢIE
Motorul trebuie să fie oprit şi sistemul de aer condiţionat dezactivat,pentru a nu exista
nici un motoventilator în funcţiune de la începutul operaţiei.
Umplere
ATENŢIE
- Efectuaţi golirea cu motorul călduţ.
- Efectuaţi clătirea şi umplerea cu motorul călduţ sau rece.
- Nu clătiţi niciodată un motor cald (risc de şoc termic major).
Golire-Clătire
□ Puneţi vehiculul pe un elevator.
□ Demontaţi protectorul de sub motor.
□ Deschideţi:
-circuitul de răcire la nivelul duritului inferior al radiatorului de răcire cu ajutorul
dispozitivului (Mot. 1202-01) sau (Mot. 1448),
-vasul de expansiune şi şurubul de purjare pentru a goli circuitul.
□ Reînchideţi şurubul de purjare.
□ Repuneţi duritul inferior fără colier.
□ Umpleţi circuitul cu apă de la robinet pentru o clătite.
□ Dislocaţi duritul inferior.
□ Deschideţi şurubul de purjare.
□ Suflaţi aer comprimat în circuit prin orificiul supapei vasului de expansiune
pentru a goli maximul de apă.
25
□ Repuneţi Duritul inferior şi colierul său.

Notă:
-Nu strângeţi şuruburile de purjare.
-Circularea se face în continuu în radiatorul de încălzire (radiatorul de încălzire
contribuie la răcirea motorului).
Umplere:
ATENŢIE
-Motorul trebuie să fie oprit şi sistemul de aer condiţionat dezactivat, pentru a nu
exista nici un motoventilator în funcţiune de la începutul operaţiei.

-Deschideţi obligatoriu şurubul de purjare (1)

-Umpleţi circuitul prin vasul de expansiune.

-Închideţi şurubul de purjare imediat ce lichidul se scurge în jet continuu.
-Umpleţi vasul de expansiune până la revărsarea lichidului de răcire.
-Remontaţi supapa vasului de expansiune.
-Purjaţi circuitul de răcire.
-Porniţi motorul.
-Lăsaţi să funcţioneze motorul la 2500 rot/min, până la trei funcţionări ale
motoventilatorului sau motoventilatoarelor (timp necesar degazării automate).
-Ajustaţi dacă este necesar nivelul lichidului de răcire din vasul de expansiune.

26
IMPORTANT:

□ Nu deschideţi şurubul sau şuruburile de purjare, cu motorul pornit

sau cu motorul cald.
□ Nu deschideţi vasul de expansiune atât timp cât motorul este cald (mai
mult de 50*C) sau cu motorul pornit.
□ Terminaţi nivelul, dacă este cazul.
□ Restrângeţi buşonul vasului de expansiune cu motorul cald.
□ Cu ajutorul unui material omologat, măsuraţi gradul de protecţie a
lichidului de răcire.
□ Confrdaţi scurgerile eventuale.
□ Asiguraţi-vă de buna funcţionare a încălzirii habitaclului.

27
 Defectele şi remedierile instalaţiei de răcire
În general , defecţiunile instalaţiei duc la supraîncălzirea sau la
încălzirea insuficientă a motorului.
Supraîncălzirea are drept cauze: pierderi de apă, slăbirea sau ruperea
curelei de ventilator, termostatul defect sau blocat, funcţionarea
necoraspunzătoare a pompei de apă şi a ventilatorului, înfundarea sau
spargerea radiatorului, depunerile de piatră.
-Pierderile de apă în exterior pot avea loc pe la racorduri, radiator,
pompa de apă , buşoane, care se observă prin scurgeri în timpul cât motorul
nu este în funcţiune; pierderile interioare au loc datorită spargerii garniturilor
de chiulasă sau inelelor de cauciuc de la cilindrii ; deformării suprafeţelor de
etanşare dintre bloc şi chiulasă , strângerii insuficiente a şuruburilor de
chiulasă. Se constată prin formarea de bule de aer în bazinul superior al
radiatorului la turaţie ridicată sau a picăturilor de apă gălbui de pe tija de ulei.
Remedierea constă în strângerea colierelor, înlocuirea racordurilor defecte,
înlocuirea garniturii de chiulasă sau inelelor cilindrilor, strângerea şuruburilor
de chiulasă în ordinea indicată, rectificarea suprafeţelor de îmbinare a
chiulasei sau blocului motor.
-Cureaua insuficient strânsă se remediază prin slăbirea piuliţelor
generatorului şi modificarea poziţiei, până la întinderea corectă; apoi se strâng
piuliţele(dacă este ruptă, cureaua se înlocuieşte).
-Termostatul defect sau blocat se datorează deteriorării burdufului sau
capsulei,scurgerii lichidului sau pastei din interior, ceea ce poate bloca supapa
în poziţia închis.
28
 Constatarea se face prin controlul radiatorului, care, dacă este rece în timp
ce carcasa termostatului şi motorul sunt încinse, la accelerarea motorului nu
se observă nici o unduire în radiator.
Remedierea se realizează prin înlocuirea termostatului.
-Funcţionarea necorespunzătoare a pompei de apă se datorează ruperii penei
de fixare a rotorului (turbinei) sau depresării ei de pe arbore, iar uneori prin
observarea unei unduiri slabe în bazinul superior al radiatorului, la accelerarea
motorului.
Remedierea se execută prin înlocuirea penei rupte sau asigurarea unei
presări corespunzătoare: în cazul ruperii paletelor turbinei, se înlocuieşte
complet rotorul pompei în ateliere.
La ventilator se pot deforma sau rupe paletele.
Dacă paletele ventilatorului sunt deformate,se îndreaptă, iar când sunt
rupte, se înlocuieşte ventilatorul. După reparare, se face obligatoriu
echilibrarea ventilatorului pentru evitarea uzării premature a rulmenţilor.
În unele cazuri, repararea paletelor ventilatorului poate duce la spargerea
radiatorului, ceea ce impune o reparare mai amplă în atelier.
Înfundarea radiatorului se datorează impurităţiilor sau ruginii.
Se remediază prin desfundarea chimică sau mecanică cu ajutorul unor tije,
prin deplasarea longitudinală în interiorul ţevilor:apoi se suflă cu aer
comprimat. Desfundarea se poate face şi cu jet de apă sub presiune.
Radiatorul cu spărturi mici se remediază prin izolarea ţevilor din porţiunea
respectivă sau lipirea moale sau cu soluţii speciale: uneori izolarea se face
chiar prin lipiri privizorii cu săpun. Dacă spărtura este mare, radiatorul trebuie
înlocuit.

29
 Încălzirea insuficientă a motorului este cauzată de blocul supapei
termostatului în poziţie deschisă(când apa trece spre radiator)nepermiţând
încălzirea rapidă a motorului.
Remedierea constă în înlocuirea termostatului.
Defectarea indicatorului de temperatură (bec roşu de control sau
termometru) presupune controlarea traductorului sau indicatorului de la bord ;
aparatul defect se înlocuieşte. La fel şi pentru instalaţia de semnalizarea
avariilor .

30
 Capitolul 2.
Tehnologia de reparare şi diagnosticare
a sistemului de răcire

2.1 Schema circuitului de răcire

31
 2.2 Diagnosticarea şi testarea sistemului de răcire

De starea tehnică a sistemului de răcire depinde, într-o mare măsură, economia

de combustibil şi ulei, siguranţa funcţionării motorului şi anduranţa sa. La temperaturi
ale lichidului de răcire cuprinse între 75-95°C motorul dezvoltă performanţele de
putere maximale, prezintă cel mai redus consum specific de combustibil si uzuri
minime.Parametrii generali de diagnosticare a sistemului de răcire sunt
temperatura lichidului de răcire, cantitatea de lichid de răcire şi zgomotele.

32
 2.3 Defecţiuni generale în funcţionarea
sistemului de răcire

1. Funcţionare defectoasă .Cauze posibile :

- racordurile flexibile sunt gonflate;
- lichidul de răcire este neconform(se volatilizeazǎ la creşterea
temperaturii);
- orificiul de aerisire al capacului rezervorului compensator este
înfundat;
- frâna de staţionare este blocatǎ ;
- s-a mers prea mult cu frâna de parcare trasǎ, saboţi blocaţi ;
- frâna de parcare este trasǎ ;
- garnitura de chiuloasă este uzatǎ ;
- termostat defect ;
- capacul vasului de expansiune defect ;
- vasul de expansiune spart ;
- ventilator defect ;
- pompa de apă defectă ;
- blocul motor fisurat ;
- pierderi de lichid la furtunele de apa;
- conductǎ obturatǎ sau aplatizatǎ ;
- radiator spart ;
- senzori defecţi ;
33
2. Răcirea este ineficace.Cauze posibile:
- pierderi de lichid în instalaţie ;
- garnitura de chiuloasă, uzată sau arsă ;
- este compromisǎ etanşeitatea sistemului de răcire ;
- blocarea pompei de apă ;
- defectarea termostatului electronic ;

34
 Capitolul 3.
Constatarea stării tehnice
fără demontare

3.1 Controlul etanşeităţii sistemului de răcire

Controlul etanşeităţii sistemului de răcire – verificarea etanşeităţii

mecanismului trebuie să se facă pe autoturism, iar circuitul de răcire trebuie să
fie în stare de funcţionare;
Se porneşte motorul, lăsându-l la turaţia de relanti câteva minute, cu
scopul de a se crea o anumită temperatură a apei în instalaţie;
Se verifică nivelul apei în vasul de expansiune să fie cuprins între limitele
de minim şi maxim;
Se va studia fiecare înbinare a furtunelor, să nu fie scăpări de lichid.

3.2 Controlul uzǎrii garniturii de chiuloasă

Controlul uzǎrii garniturii de chiuloasă–normal garnitura de chiuloasă nu

trebuie să se uzeze foarte repede, deoarece poate să deterioreze rapid suprafaţa
chiuloasei.Pentru evitarea acestui neajuns, trebuie să se facă verificări la
instalaţia de răcire.
Se consideră uzură maximă pentru garniturile unde curge lichidul şi se
impune înlocuirea obligatorie a acestora .

35
 3.3 Controlul şi corectarea cursei libere a lichidului

În timpul unei intervenţii care necesită o golire totală a circuitului , se va

clăti obligatoriu circuitul cu apă curată , se va sufla circuitul cu aer comprimat
pentru a elimina maximul de apă:
-motorul trebuie să fie oprit;
-sistemul de aer condiţionat trebuie să fie oprit;
-se introduce lichid de răcire;
-se deschide şurubul de purjare;
-se închide şurubul de purjare după ce sa aerisit sistemul de răcire.

3.4 Diagnosticarea eficacităţii sistemului de răcire

Diagnosticarea eficacităţii sistemului de răcire –un sistem de răcire este

eficace atunci când se îndeplinesc următoarele condiţii:
-temperatura lichidului să nu depăşească punctul de fierbere;
-pompa de apă funcţionează la parametri;
-lichidul de răcire este bine calibrat la punctul de îngheţ;
- termocupla se porneşte la temperatura la care trebuie să cupleze 98 0 C.

36
 Capitolul 4.
Repararea sistemului de răcire a
autoturismului Dacia Logan

4.1 Demontarea , repararea şi remontarea pompei de apă

37
 4.2 Demontarea , repararea şi remontarea termostatului

Principalele defecţiuni care pot conduce la înlocuirea termostatului sau

repararea acestuia sunt:
- garnitura de etanşare ;
- pori sau fisuri în corpul termostatului ;
- filet deteriorat la buşonul de aerisire;
- impurităţi în canale, producând obturarea intrării lichidului de răcire sau
blocarea acestuia ;
La demontarea termostatului, se execută următoarele operaţii principale:
-se slăbesc şuruburile de fixare;
-se deşurubează racordul canalizaţiei rigide de pe racordul flexibil ;
- se scoate ansamblul termostat, observându-se şi starea de uzură a garnituri ;

38
 Remontarea ansamblului termostatului se face în ordine inversă demontării,
executându-se în plus operaţiile următoare:
- umplerea termostatului cu lichid de răcire în scopul uşurării purjării ulterioare
a circuitului de răcire ;
- după remontare se execută obligatoriu purjarea circuitului de răcire ;

4.3 Demontarea , repararea şi remontarea radiatorului

În procesul exploatării, radiatorului faţă , pot să apară defecţiuni de tipul:

- uzura uniformă sau neuniformă a suprafeţei exterioare ;
- existenţa rizurilor sau a canalelor inelare;
- fisuri sau crăpături;
- deformări ;
Toate acestea conduc la necesitatea demontării, reparării sau înlocuirii
radiatorului .

39
 Pentru demontarea radiatorului faţă la autoturismele Dacia Logan se fac
următoarele operaţii:
- se pune vehiculul pe un elevator cu două coloane ;
- se demontează protectorul de sub motor ;
- se goleşte cicuitul de răcire ;
- se demonteză aparătorile de noroi ;
- se demonteză bara paraşoc ;
- se debranşează conectorul proiectoarelor de ceaţă ;
- se demontează clemele superioare ale radiatorului ;
- se demontează grupul motoventilator ;
- se scoate radiatorul ;

40
 Remontarea radiatorului se face în ordine inversă operaţiilor realizate la
demontare, respectându-se următoarele condiţii tehnice:
- se verifică starea tehnică a racordurilor flexibile şi a garniturilor (dacă este
cazul se înlocuiesc);
Instalaţia de răcire a motoarelor are rolul de a menţine motoarele la temperatura
optimă de funcţionare, evitându-se condensarea combustibilului din amestecul
carburant, atunci când motorul merge la o temperatură prea scăzută, iar combustibilul
condensat se scurge pe pereţii cilindrilor, subţiază şi spală uleiul, producând uzura
prematură a cilindrilor, segmenţilor şi pistoanelor.
Dacă motorul funcţionează la o temperatura mai mare decât cea normală, se
produc autoaprinderi, adică amestecul carburant se aprinde mai devreme decât
trebuie, producând şocuri cu consecinţe negative asupra părţilor mobile ale motorului,
reducându-se puterea motorului şi crescând şi consumul de carburanţi.
La majoritatea automobilelor, răcirea motorului se face cu apă, elementul
principal care asigură răcirea apei fiind radiatorul. O parte din căldura produsă de
gazele, se elimină şi prin ulei, de aceea la motoarele cu putere mare există şi un
radiator pentru răcirea uleiului, prin care trece numai o parte din uleiul instalaţiei de
ungere.
Elementele principale ale unui radiator sunt:
-bazinul superior,
-bazinul inferior,
-ţevile de răcire cu aripioarele care măresc suprafaţa de contact cu aerul.
Bazinele sunt confecţionate prin presarea din tablă de alamă cu grosimea de 1,2 mm,
iar ţevile de răcire sunt din tablă de alamă subţire de 0,1-0,2 mm cu secţiunea ovală
sau circulară.

41
 Capetele ţevilor sunt lipite cu cositor de câte o placă perforată, tot ansamblu,
inclusiv aripioarele, formând corpul radiatorului. Pe plăcile corpului radiatorului se
lipesc cu lipitură moale cele două bazine.
La radiatoare, în timpul exploatării, pot apărea următoarele defecţiuni:
- deformarea bazinelor din cauze accidentale;
- fisurarea asamblărilor lipite cu corpul radiatorului;
- fisurarea bazinelor;
- înfundarea parţială a ţevilor de răcire şi a bazinului inferior cu mâl provenit
din utilizarea apei murdare, folosită la completarea nivelului apei în radiator;
- depunerea unei cruste de săruri pe pereţii inferiori ai bazinelor şi ţevilor de
răcire din cauza apei cu duritate mare (care conţine calcar sau alte săruri); crusta de
săruri este rea conducătoare de căldură şi schimbul de căldură dintre apă şi exterior se
face mai greu, motorul funcţionând supraîncălzit;
- deformarea ţevilor de răcire din cauze accidentale;
- spargerea ţevilor de răcire.
Remedierile se fac în felul următor:
- bazinele deformate se constată vizual şi se repară dezlipindu-le cu un ciocan
de lipit încălzit de pe corpul radiatorului şi îndreptându-le cu un ciocan de lemn, după
care se lipesc la locul cu lipitură moale;
- fisurarea cordonului de lipitură se constată vizual, prin prelingerile de apă
care apar şi se repară prin lipire;
- fisurarea bazinelor se întâmplă mai rar şi se constată vizual. Se repară prin
peticire cu un petic din tablă de alamă cu grosimea de 1-2 mm folosindu-se lipitura
(alămire). Toate lucrările de reparaţii se fac cu radiatorul demontat de pe automobil,
după terminarea reparaţiei făcându-se o probă de presiune aşa cum se va arăta
ulterior;
42
 - înfundarea cu mâl se constată prin supraîncălzirea motorului, apa circulând
greu. Se remediază făcând o răcire în circuit deschis şi anume, cu motorul mergând
se deschide robinetul de golire, iar în orificiul de umplere din bazinul superior se
introduce apă de la robinet cu un furtun. Operaţia durează până când apa iese curată.
Aceasta metodă prezintă dezavantajul,că,dacă durează prea mult.motorul mergând
sub temperatura de regim, combustibilul din amestecul carburant se condensează pe
pereţii cilindrului şi spală uleiul, subţiindu-l în acelaşi timp;
- depunerea crustei de sărituri poate fi evitată dacă în zonele cu apă dură, apa
folosită este dedurificată cu anumite substanţe, în general fosfaţi, înainte de folosire.
Dacă, totuşi, s-a depus crusta pe toţi pereţii camerelor de răcire din bloc şi
chiuloasă, astfel se procedează la dezincrustare. Se goleşte apa din instalaţia de răcire,
se demontează termostatul. Se introduce în instalaţia de răcire o soluţie de apă 5%
acid clorhidric sau 10% sodă caustică şi petrol şi se lasă circa 12 h. Se recomandă
soluţia acidă care nu atacă materialele din care sunt confecţionate elementele
instalaţiei de răcire.
- deformarea ţevilor de răcire se constată vizual şi se încearcă îndreptarea,
dezlipindu-se bazinul superior şi introducându-se în ţevile deformate o vergea de oţel
cu secţiunea puţin mai mică decât a ţevii de răcire.
Operaţia trebuie făcută cu atenţie pentru a nu se fisura ţevile. Aceeaşi vergea
poate fi utilizată şi pentru desfundarea ţevilor înfundate:
- fisurarea ţevilor de răcire se constată mai întâi vizual prin scurgerile de apă
care se observă. Se demontează radiatorul de pe automobil, se astupă toate orificiile
cu dopuri elastice, un singur dop având o ţeavă pe care întră un furtun cu aer
comprimat la o suprapresiune de(0.25...0,50) • 105N/m: pentru a-mi sparge ţevile.
Se introduce apoi radiatorul intr-un bazin cu apă şi se da drumul aerului
comprimat, furnizat de cele mai multe ori de o pompa pentru umflat cauciucurile.
43
Acolo unde apar bule de aer înseamnă că e o ţeavă spartă. Pentru localizarea ţevii
respective, avându-se în vedere că ţevile de răcire se află aşezate pe mai multe
rânduri, se scoate radiatorul afară se dezlipesc bazinele şi se verifică pe rând fiecare
ţeavă din zona în care au apărut bulele de aer. Verificarea se face în felul următor: se
astupă fiecare ţeavă, pe rând, la un capăt cu o pană (dop de lemn) fără a forţa, iar la
celălalt capăt se introduce printr-o ţeavă calibrată aer comprimat, radiatorul fiind
introdus în bazinul cu apă. Dacă apar bule de aer înseamnă că ţeava respectivă este
spartă.
Remedierea unei ţevi sparte se poate face în două feluri:
- prin suspendarea ţevii respective, adică astuparea ei cu dopuri la ambele
capete, fiind scoasă astfel din circuitul de răcire. În general se admite suspendarea a
maximum 10% din ţevile de răcire, în caz contrar radiatorul nemai putând evacua
cantitatea necesară de căldură din apă, mai ales vara;
- prin lipirea ţevii respective, pentru care se procedează în felul următor: se
introduce în ţeava respectivă o vergea de oţel încălzită, cu secţiunea puţin mai mică
decât a ţevii şi se dezlipesc cu ciocanul de lipit capetele ţevii de plăcile de bază.
Vergeaua încălzită dezlipeşte ţeava, şi de pe aripioarele de răcire, ţeava scoţându-se
uşor cu un cleşte special. Se alămeşte fin sau se cositoreşte; şi se face proba la
presiune, apoi se remontează, lipindu-se cu lipitură moale capetele pe plăcile de bază.
Se face din nou proba la presiune, după care se lipesc benzile, făcându-se din nou
proba de presiune.
Dacă ţeava nu se poate repara, ea se poate înlocui cu alta, procedându-se aşa
cum s-a arătat mai înainte. La radiatoarele la care ţevile de răcire sunt aşezate numai
pe un rând, lipirea se poate face pe loc, încălzind cu un arzător de gaze cu flacără
mică aripioarele de răcire din zona fisurată care după topirea cositorului sunt împinse

44
în sus şi în jos cu o şurubelniţă specială. După lipirea ţevii, şi după proba la presiune,
aripioarele de răcire se readuc la loc în poziţia iniţială.
La lipire şi dezlipire, când nu se poate utiliza ciocanul de lipit se va folosi un
arzător cu gaz cu flacără mică şi nu flacără oxiacetilenica ; deoarece aceasta din urmă
are temperatura prea mare şi poate topi cositorul de pe ţevile alăturate.
EX: La autoturismul Dacia 1300 demontarea radiatorului în vederea verificării
şi reparaţiei sale se face în felul următor:
- se scot bornele bateriei;
-se goleşte instalaţia de răcire, lichidul colectându-se într-un vas curat care apoi
se acoperă pentru ca lichidul de răcire să poată fi refolosit;
-se slăbesc colierele care fixează tubul de cauciuc flexibil de legătura între
pompa de apă şi radiator, scoţându-se cablul flexibil;
-se slăbeşte colierul care fixează conducta vasului de expansiune de radiator şi
se scoate conducta respectivă:
-se deşurubează şuruburile care fixează în partea superioară radiatorul de
capotaj, împreună cu tampoanele de cauciuc şi se scoate radiatorul din locaşul său.
Remontarea se face executându-se operaţiile în sens invers. Repararea radiatoarelor
de ulei de construcţie asemănătoare cu cele de răcire a apei, se face în mod
asemănător, doar că radiatorul de ulei trebuie foarte bine degresat într-o baie de apă
fierbinte la 70-800 cu 10% sodă caustică şi apoi bine spălat cu apă caldă pentru a se
îndepărta tot uleiul de pe el.
EX: La motorul SAVIEM folosit la automobilele cu motoare Diesel MAN şi
ROMAN, radiatorul de ulei este răcit de apa care este trimisă de pompa de apă a
instalaţiei de răcire a uleiului.

45
 Construcţia lui şi principiul de funcţionare sunt arătate în figura (15). După
demontarea din circuit se marchează, cu câte o crestătură de daltă, poziţiile capacelor
faţă de carcasă pentru a fi remontate în aceeaşi poziţie.
Se demontează siguranţa de la capul şurubului de asamblare, se scoate piuliţa înecată
şi se trage şurubul afara, demontându-se concomitent şi cele două capace.
Circuitul de ulei se degresează cu tricloretilenă. Circuitul de apă se
dezincrustează cu o soluţie de apă cu 5% acid clorhidic, timp de 30 min, apoi se spală
bine cu apă caldă şi se neutralizează cu o soluţie de apă caldă cu 2-3% bicarbonat de
sodiu. Se spală din nou cu apă caldă şi rece şi se face proba la presiune pentru a se
constata locurile cu crăpături. Ţevile sparte se înlocuiesc obligatoriu la fel garniturile
capacelor, iar toate elementele trebuie bine uscate cu aer comprimat, pentru a se evita
coroziunea.

fig.15

4.4 Elaborarea tehnologiei de fabricare

46
 şi recondiţionare a radiatorului

Condiţii tehnice, materiale şi semifabricate

Condiţii tehnice la execuţia discului, în legătură cu precizia de prelucrare,

condiţiile tehnice se referă la următoarele:
- precizia formei suprafeţelor plane de bazare (planeitatea şi rectilinitatea
suprafeţelor în direcţii determinate);
- precizia poziţiei suprafeţelor plane de bazare (într-un plan, în plane
paralele sau perpendiculare);
- precizia distanţelor dintre suprafeţele plane paralele între ele;
- precizia diametrelor şi formei alezajelor principale;
- precizia coaxialităţii alezajelor principale dispuse într-un singur perete
sau în pereţi paraleli;
- precizia paralelismului sau perpendicularităţii relative a axelor alezajelor
principale, precum şi între acestea şi suprafeţele plane;
- precizia dimensiunilor şi poziţiei găurilor pentru elemente de asamblare.
Referitor la rugozitatea suprafeţelor, condiţii mai deosebite se impun alezajelor
principale unde rugozitatea are valori mici.
La stabilirea condiţiilor tehnice se va avea în vedere particularităţile
constructive şi funcţionale precum şi factorul economic.
Materiale:Pentru fabricarea radiatoarelor,o mare utilizare o are aluminiul iar la
unele automobile aliajele, deoarece satisface în bună măsură cerinţele funcţional-
constructive cât şi cele economice.
În cazul de faţă pentru fabricarea radiatorului de la autoturismul Dacia Logan
am ales ca şi material - aluminiul .
47
 Semifabricatele: Radiatoarele în majoritatea cazurilor se execută prin turnare,
în unele cazuri prin metode combinate.
Alegerea corectă a semifabricatului presupune din punct de vedere tehnologic,
ca pe baza studiului documentaţiei tehnice din proiectul de execuţie precum şi a
datelor primare puse la dispoziţie, tehnologul să stabilească :
- forma semifabricatului;
- metoda şi procedeul prin care urmează să fie obţinut;
- mărimea şi distribuţia adaosurilor de prelucrare;
- precizia dimensiunilor şi formei.

Se obţin piese semifinite cu precizii înalte de 20...40 µm / 100 mm şi suprafeţe

cu rugozităţi Ra=0,8...6,3 µm; volumul de prelucrări mecanice (doar găuri sub 2 mm
sau neteziri) se reduce, iar proprietăţile de rezistenţă mecanică şi fineţea structurii
aliajului se îmbunătăţesc.
Radiatoarele se mai pot turna şi în forme metalice la presiune normală, acest
procedeu permite obţinerea unor piese cu precizie mai ridicată decât în cazul formării
mecanice cu turnarea în forme de nisip, consumurile materialelor de formare cresc cu
50...70 %, adaosurile de prelucrare se micşorează.
După alegerea variantei optime de obţinere a semifabricatului şi producerea lui
în secţii tehnologice trebuie supus urmatorului ciclu de operaţii :
- curăţirea semifabricatului;
- îndepărtarea, tăierea, tratamentul termic.

Capitolul 5.

48
 Procesul tehnologic de prelucrare mecanică

Prin bazare se înţelege orientarea semifabricatului pe maşina-unealtă sau

în dispozitiv, adică a suprafeţei de prelucrat în raport cu traiectoria muchiei
aşchietoare, ţinând seama de condiţiile impuse prelucrării.

5.1. Etapele principale ale procesului tehnologic

Particularităţile constructive ale discului impun un proces tehnologic

complex de prelucrare mecanică pe maşini-unelte specializate.
La prelucrarea mecanică a radiatorului, se disting următoarele etape :
- alegerea şi prelucrarea suprafeţelor de bază;
- rectificare şi finisare a găurilor;

5.2.Întreţinerea instalaţiei de răcire

49
 Întreţinerea acestei instalaţii cuprinde operaţii de control, verificare, ungere,
reglare şi curăţire, după cum urmează :
- verificarea etanşeităţii organelor componente ale instalaţiei ;
- controlul nivelului lichidului din radiator(vasul de expansiune) zilnic, care se
completează cu apă curătă sau lichid antigel, în timp ce motorul funcţionează ;
- ungerea rulmenţilor pompei de apă (dacă nu sunt capsulaţi), cu unsoare
consistentă, la 10 000 km;
- verificarea intinderii curelei de ventilator, la 10 000-15 000 km, care trebuie
să facă o săgeată mai mare de 15-20 mm la o apăsare cu o forţă de 30-40 N la
mijlocul distanţei dintre cele două fulii. În caz că e mai mare se glează, prin
modificarea poziţiei generatorului de curent, după slăbirea piuliţelor de fixare.
După reglare, se strâng din nou piuliţele: o întindere insuficientă a curelei duce
la răcirea insuficientă, iar o curea prea intinsă duce la uzarea rulmenţilor pompei de
apă şi a generatorului de curent.
- spălarea cu jet de apă a radiatorului pentru îndepărtarea impurităţilor, la 10
000 km:
- spălarea răcitorului de ulei cu jet de apă, la 60 000 km sau anual ;
- controlul punctului de congelare a lichidului de răcire cu ajutorul
termodensimetru-lui, anual:
- înlocuirea lichidului antigel, o dată la doi ani, folosind pâlnia specială şi
sistemul de aerisire a instalaţiei:
- înlocuirea termostatului, la 60 000 km:
- curăţirea depunerilor de piatră din instalaţie, care reduce capacitatea de răcire:
piatra se depune sub forma de crustă calcaroasă, pe pereţii organelor provenită din
săruri, în urma evaporării apei, mai ales când se fac completări ale nivelului cu apă
dură. Operaţia se execută anual.
50
 Dizolvarea pietrei depuse se face pe cale chimică cu soluţii acide pentru
blocurile de aluminiu, sau bazice pentru cele din fontă.
Se utilizează cel mai adesea soluţia bazică formată din: 10% carbol sodiu (soda
de rufe), 5% petrol lampant şi restul apă.
Soluţia acidă cea mai folosită este compusa din 10% acid clorhidric, restul apă.
În funcţie de blocul motor, se umple instalaţia cu una din aceste soluţii
punându-se motorul în funcţiune circa 10 min, se opreşte şi se lasă astfel 8- 10 h; se
pune din nou motorul în funcţiune circa 5 min, şi apoi se goleşte instalaţia ;urmează o
spălare cu apă curată cu motorul în funcţiune 3-5 min, după care se goleşte şi se
umple cu apă curată, pentru funcţionarea normală a motorului.
Pentru evitarea depunerilor de piatră a cărei curăţire necesită o operaţie
complicată, se recomandă utilizarea şi completarea nivelului de apă evaporată, cu apă
care are duritatea scăzută sau utilizând metode de reducere cu permutit (nisip fin care
conţine sodiu); acesta intră în reacţie cu sărurile de calciu şi magneziu pe care le
dizolvă.

5.3. Repararea instalaţiei de răcire

51
 Cele mai importante defecţiuni au loc la pompa de apă, ventilator, radiator şi
termostat, după cum urmează:
Pompa de apă se demontează de pe motor, desfăcând colierele şi racordurile;
apoi radiatorul şi cureaua ventilatorului se dezasamblează, se constată defectele şi se
repară în-deosebi corpul şi arborele;
- fisurile sau rupturile se repară prin sudură şi ajustare sau prin lipire cu răşini
epo-xidice. După reparare, se face proba hidraulică la 3-4 bar:
- suprafaţa deformată se recondiţionează prin rectificare plană, admiţându-se o
aba-tere de 0.05 mm;
- filetele uzate, inclusiv cel pentru gresor, se refac prin încărcarea cu sudură,
găurire şi refiletare la cota nominală, sau se refiletează la cota majorată ;
- rulmenţii uzaţi se înlocuiesc;
- arborele încovoiat se îndreaptă la rece cu ajutorul presei; abaterea maximă
este de 0.05 mm ;
- arborele uzat se rectifică, se cromează şi se rectifică rotund la cota nominală;
- canalul de pană lărgit se încarcă cu sudură şi se frezează un altul decalat la
180°. sau se rectifică şi se înlocuieşte pana;
- fisurile sau rupturile paletelor rotorului se încarcă prin sudura şi se rectifică:
dacă sunt rupte mai mult de două palete sau ruptura este prea gravă, înlocuieşte întreg
rotorul;
- locaşul pentru axul pompei de apă uzat se recondiţionează prin bucşare după
alezare, după care se face rectificarea la cota nominală, după reparare, controlează
abaterea rotorului în locaşul din corpul pompei, jocul axial al rotorului
(admis 0,08 mm), apoi se asamblează componentele. Ca prima probă, rotorul trebuie
să se învârte uşor cu mâna. Se probează apoi pe standul de probă.
Ventilatorul poate prezenta ca defecţiuni :
52
 - deformarea paletelor;-se repară prin îndreptare liberă, sau folosind dispozitiv
special;
- fisurarea sau ruperea paletelor;- se impune înlocuirea lor;
- slăbirea paletelor în locurile de îmbinare;-se sudează sau se nituiesc;
- deformarea orificiilor şuruburilor de fixare pe fulie; -se încarcă cu sudură şi se
găuresc la cota nominală.
Radiatorul se curaţă mai întâi cu jet de apă şi aer comprimat, apoi se fierbe în
soluţie cu sodă caustică 10% pentru îndepărtarea pietrei şi impurităţilor depuse, după
care se supune controlului în baia de apă, introducând în interior aer comprimat sub
presiunea de 1,5 bar; se constată defecţiuni ca dezlipirea bazinelor de miez, spargerea
corpului (miezului) sau ţevilor;- remedierea se face prin lipirea cu aliaje moi. Dacă
numărul ţevilor sparte este sub 5% atunci se izolează. După lipire, radiatorul se
supune din nou probei de etanşare.
Termostatul se controlează funcţional într-o baie de apă încălzită progresiv,
urmărind, în acelaşi timp, cu un termometru, ca începerea deschiderii supapei să se
facă la 70 0C, iar la 85...90°C să fie complet deschisă. Sub 70°C supapa trebuie să se
închidă.
Răcitorul de ulei poate avea ţevile sparte sau supapa defectă (D2156 HMN 8).
Ţevile sparte se lipesc, iar supapa se reglează; când nu este etanşă pe scaun, se
rodează cu pastă. Apoi, se face proba de etanşare a răcitorului ca şi la radiator.

Capitolul 6.
Calculele economice a
recondiţionării radiatorului
53
 Preluarea căldurii de la lichidul de răcire şi transmiterea acesteia mediului
ambiant se realizează prin intermediul radiatorului. Pentru a realiza transferul de
căldură radiatorul trebuie să dispună de o mare suprafaţă (15…25 m2).
Constructiv radiatorul este compus din corpul de răcire (5), două bazine
colectoare (2),(7) (unul la intrarea lichidului altul la ieşire) racordurile de intrare şi
ieşire, buşonul de umplere, robinet de golire şi alte accesorii (fig.01)

fig. 01

Corpul de răcire se realizează în general din tuburi şi plăci,tuburi şi benzi şi

tuburi lamelare.
Pentru a se asigura radiatorului rezistenţa necesară, pe suprafeţele dintre benzi se
lipesc plăci rigide din oţel .

54
 În calculele economice se va face o estimare a costurilor recondiţionării
radiatorului de la autoturismul Dacia Logan şi o comparare a acestui cost cu costul
unuia nou.
Calculele economice se vor face pentru recondiţionarea radiatorului .
În aceste calcule intră şi costurile de demontare respectiv montare a
radiatorului.
Costurile manoperei pentru următoarele operaţii sunt :
 Demontare/remontare radiator Dacia Logan :
Cost manoperă pentru demontarea şi remontarea radiator Dacia Logan este :
Cd,m = 70 RON
Recondiţionarea radiatorului cuprinde două operaţii :
- strunjirea de rectificare a celor două suprafeţe de contact,care necesită un cost de :
Cr = 125 RON ; Cr - costul recondiţionării
Din calculele de mai sus rezultă costul total pentru recondiţionarea radiatorului
la autoturismul Dacia Logan ca fiind :
Ctotal recondiţionare = Cd,m + Cr
Ctotal recondiţionare = 70 + 125 = 195 RON preţurile includ TVA.
- valoarea recondiţionării : 195 RON
- valoarea unui radiator nou este : 330 RON
Din calculele de mai sus rezultă o diferenţă între preţul unui radiator nou şi
costul recondiţionării unuia uzat este de : 135 RON.La această diferenţă între un
radiator recondiţionat şi unul nou, care este mică, rezultă că este mai eficientă
înlocuirea radiatorului cu unul nou decât recondiţionarea acestuia.

55
Calculul preţului de cost pe bucată

Acest calcul se face cu următoarea relaţie:

C = Csf + Cman + Cr
Unde:
Csf – costul semifabricatului lei/buc.
Cman – costul manoperei lei/buc.
Cr – costul cheltuielilor de regie .

Csf = 000 lei/buc

Cr = 14.85 lei
Cman = Sm.(Tpî/nopt+K)
Unde:
Sm – salariul muncitorului din categoria respectivă lei/oră ;
Tpî – timpul de pregătire iniţial pentru toate operaţiile ;
nopt – lotul optim de piese ;
K – coeficient care ţine seama de cheltuielile cu desfacerea ale
întreprinderii ;
Sm = 2.55 lei/oră
nopt = 100
Tpî = 100
K = 7…8; K = 7
Costul manoperei:
Cm = 2.35.( 100/100+7)= 16.45 lei/buc
Preţul de cost:
C= 3.5+14.85+16.45= 34.8 lei/buc.
56
 Din calculele de mai sus rezultă o diferenţă între preţul unui radiator nou şi
costul recondiţionării unui disc uzat este de: 135 RON.La această diferenţă între un
radiator recondiţionat şi unul nou, care este mică, rezultă că este mai eficientă
înlocuirea radiatorului cu unul nou decât recondiţionarea acestuia.
Eficienta economică apare în momentul în care se realizează pentru sute de
repere ;de exemplu ( firme de taxi,curierat).

Capitolul 7.
Tehnica securităţii muncii, Prevenirea şi Stingerea Incendiilor în interprinderile
constructoare de automobile

57
 7.1 Generalitati
Prevederile cu privire la protecţia şi securitatea în muncă sunt legiferate prin
Legea Nr.319/2006, care stabileşte cadrul general de măsuri şi responsabilităţi în
intrepriderile publice, cât şi private pentru a se asigura eliminarea riscului de
accidentare a personalului muncitor. Pe baza acestei legi au fost elaborate normative
de protecţia muncii specifice tuturor sectoarelor de activitate. În intreprinderile
constructoare de maşini se aplică Normativul de protecţia muncii în industria
construcţiilor de maşini, editat de MICM în 1973.
Referitor la normele de prevenire şi stingerea incendiilor, în intreprinderile
constructoare de automobile se iau în vedere dispoziţiile Decretului nr. 232/1974 ;
400/1982; Legea 307 /2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi Legea 481/2004
privind protecţia civilă care reglementează atât cadrul general în care trebuie să se
înscrie orice activitate pentru evitarea producerii incendiilor, cât şi măsurile pentru
stingerea acestora. Deşi secţiile de prelucrări prin aşchiere în care se desfăşoară
procese tehnologice ce formează obiectul manualului nu sunt de tip foc continuu,
multe prevederi a Decretului 400/1982 sunt valabile şi în aceste locuri de muncă. În
plus, în intreprinderile respective sunt incluse şi secţii cu periculozitate ridicată, la a
căror protecţie trebuie să vegheze toţi oamenii muncii.

7.2 Elemente de tehnica securităţii muncii în secţiile de prelucrări mecanice din

intreprinderile constructoare de automobile

Organizarea raţională a locului de muncă asigură, pe langă posibilitatea

creşterii productivităţii muncii şi condiţiile de securitate a muncii. Dimpotrivă,
58
amplasarea defectoasă a utilajelor principale şi auxiliare, iluminatul necorespunzator
a locului de muncă, îngrămădirea de piese şi deşeuri pe căile de acces au o influenţă
negativă atât asupra productivităţii muncii, cât, mai ales, asupra securităţii muncii.
În timpul lucrului la maşinile de prelucrat metale la rece se pot produce
accidente datorită producerii aşchiilor metalice, particulelor care sar din sculele
aşchietoare, deşeurilor, organelor de transmisie, mecanismelor de acţionare,
dispozitivelor de acţionare a pieselor sau a sculelor.
La prelucrarea pieselor metalice cu ajutorul maşinilor unelte se pot produce
următoarele tipuri de traumatisme:
-mecanice (loviri, tăieri, răniri), provocate de aşchiile care se detaşează sub
formă de panglică continuă, şi a căror muchii sunt foarte ascuţite, de
transmisiile din roţi dinţate, curele, roţi cu fricţiune etc. De asemenea se produc
accidente datorită nefixării corespunzatoare în dispozitivele de prindere a
pieselor care se prelucrează;
- termice (arsuri), din cauza temperaturii ridicate a aşchiilor şi a pieselor, care
provoacă arsuri la atingerea părţilor descoperite ale corpului;
- datorită acţiunii curentului electric asupra organismului omenesc: şocuri
electrice (elecrocutare) şi arsuri. Electrocutarea se poate produce prin atingerea
directă a conductorilor electrici sau prin atingerea carcasei maşinii care a intrat
în mod accidental sub tensiune datorită deteriorării izolaţiei şi care nu a fost
legată la pământ;
Evitarea acestor accidente este posibilă printr-o bună organizare a activităţii în
secţia respectivă, prin instruirea temeinică a fiecarui om al muncii asupra măsurilor
pe care trebuie să le respecte şi prin controlul periodic, riguros din partea factorilor
responsabili asupra modului cum se respectă normele tehnice de securitate a muncii.

59
 Astfel, amplasarea maşinilor trebuie făcută conform fluxului tehnologic sau pe
grupe de maşini, ţinându-se seama de urmatoarele condiţii:
-trecerile şi uşile să nu fie blocate;
-muncitorii să nu execute mişcări de prisos, avand posibilitatea să se mişte
liberi la locul de muncă;
- să nu existe posibilitatea accidentării muncitorilor de către piesele în mişcare
ale maşinii proprii sau alte maşini ; de piesele de prelucrat sau de scule;
-în cazul lucrului simultan la mai multe maşini se recomandă ca acestea să fie
amplasate în aşa fel încât muncitorul să poată urmări funcţionarea lor în bune
condiţii.
Distanţa minimă dintre maşinile unelte şi pereţi este de 1000...1200mm, iar
căile de acces din interiorul atelierelor se marchează cu două linii albe paralele trasate
pe pardoseală. Dimensiunile acestor căi sunt normatizate şi au în vedere atât
specificul maşinilor-unelte cât şi sistemul de transportat adoptat.
Montarea maşinilor-unelte pentru prelucrarea metalelor la rece se face pe
postamente, fundaţii rezistente sau plăci, conform prevederilor din cartea maşinii
respective.
Locurile periculoase trebuie semnalizate prin panouri indicatoare de securitate.
Asemenea panouri se vor folosi şi în cazul în care se vor efectua reparaţii, pentru
prevenirea cuplării sau punerii în funcţiune a utilajelor la care se lucrează.
Se interzice persoanelor care deservesc maşinile, utilajele sau instalaţiile să
remedieze defecţiunile acestora.
Asemenea reparaţii se vor face numai de muncitori calificaţi în specialitatea
respectivă. Remedierea defecţiunilor poate fi efectuată şi de persoanele care
deservesc maşinile-unelte, dacă posedă calificarea corespunzatoare şi l-i sau stabilit
sarcini de serviciu în acest sens.
60
 La secţiile de montaj normele de tehnica securităţii muncii se referă la utilizarea
unor dispozitive adecvate pentru ridicarea şi transportarea pieselor. Pentru oamenii
muncii care depun efort fizic cu întreruperi, purtarea şi ridicarea maselor nu va depăşi
urmatoarele valori:
- adulţi: barbati 50 kg, femei 20 kg;
- adolescenţi (intre 16 si 18 ani) fete 12 kg şi baieti 20 kg;
Sculele şi dispozitivele folosite la montaj trebuie să fie sigure (să nu se rupă
sau deformeze), să nu prezinte muchii ascuţite, să se poată curăţii uşor.
Curăţenia la locul de muncă ocupă un loc important în cazul măsurilor de igienă
la locul de muncă. Ea contribuie la prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi
accidentelor de muncă. Prin curăţenie se îndepărtează deşeurile rezultate din
activitatea de producţie şi cea personală a muncitorului. O duşumea murdară poate
cauza alunecarea muncitorilor şi accidentarea acestora; prezenţa deşeurilor pe
podeaua atelierului (bucăţi de sârmă, span etc.) poate duce la rănirea picioarelor.
În atelirele în care se produce praf, acesta se depune pe suprafeţele utilajelor, pe
pereţi, podea, mobilier, etc. Dacă praful nu este îndepărtat la timp, acesta se ridică în
aer, ridicând concentraţia de praf în atmosferă. Acest lucru este periculos mai ales că
acolo unde este vorba de praful care conţine bioxid de siliciu liber sau praf toxic
(plumb, arsen, mangan, etc.) .Curăţirea încăperii şi a utilajului trebuie să se facă
imediat după încetarea lucrului. Praful se îndepărtează cu dispozitive de aspirare, cu
cârpe sau perii umede, în aşa fel încât să nu se împrăştie în atmosferă. Este stric
interzisă măturarea uscată a atelierelor.
7.3 Norme de prevenire şi stingere a incendiilor în intreprinderile
constructoare de automobile

61
 În vederea unei intervenţii prompte în caz de incendiu, fiecare sector de
activitate (secţii, ateliere de proiectare, laboratoare, etc.) se organizează una sau mai
multe echipe pentru stingerea incendiilor, în funcţie de mărimea sectorului de muncă,
de diversitatea şi cantitatea utilajelor, aparaturii şi a instalaţiilor şi a materialelor de
intervenţie pentru stingerea incendiilor, pericolul de izbucnire, pericolul de izbucnire
şi dezvoltare a incendiilor etc., formate din ingineri, maiştri, muncitori din locul de
muncă respectiv.
Aceste echipe au urmatoarele sarcini în caz de incendiu:
- alarmarea formaţiei civile de pompieri şi a şefilor ierarhici;
- întreruperea instalaţiilor electrice, ventilaţiei şi a transportului pneumatic;
- acţionează energic pentru localizarea şi lichidarea incendiului izbucnit la locul
de muncă, aplicand prevederile instrucţiunilor de lucru şi folosind mijloace de
primă intervenţie pentru stingerea incendiului.
În timpul programului de lucru, membrii echipei de stingere a incendiilor
supraveghează respectarea normelor de prevenire a incendiilor la locurile de muncă,
verificând existenţa şi starea de funcţionare a utilajelor şi materialelor de stingere a
incendiilor, posibilităţile de acces la toate aceste mijloace şi căile de evacuare.
Deşeurile combustibile (uleiuri, unguenţi, etc.) vor fi colectate în vase special
acoperite cu capac, care vor fi evacuate din atelier. În cazul în care aceste materiale
nu mai pot fi utilizate sau valorificate, vor fi distruse prin ardere în locuri special
amenajate.
Cârpele îmbibate (cu ulei, unsori, etc.) se vor depozita în cutii metalice, care la
sfârşitul zilei de lucru vor fi evacuate în locuri stabilite şi amenajate în acest scop.
Se interzice folosirea în stare defectă a intalaţiilor electrice şi consumatorilor de
energie electrică, de orice fel, precum şi a celor uzate sau improvizate. Tablourile

62
generale de distribuţie vor fi închise în permanenţă cu cheia, accesul la ele fiind
permis numai electricianului de serviciu precum şi organelor de control şi verificare.
Este strict interzis fumatul în locurile de muncă unde există pericol de incendiu
sau de explozie, în încaperile cu aglomerări de persoane(depozite, magazii, etc.). În
aceste locuri se vor afişa vizibil anunţuri referitoare la interzicerea fumatului şi se vor
indica locurile special amenajate pentru fumat, dotate cu scrumiere, vase cu apă sau
lazi cu nisip pentru stingerea resturilor de ţigări şi a beţelor de chibrit.
Pentru prevenirea incendiilor este necesară studierea atentă a fiecarui loc de
muncă pentru a evidenţia fenomenele sau procesele care pot genera incendii. În
secţiile de vopsit piese ale autovehiculelor sau la vopsitoria finală se impune
ventilarea forţată şi luarea unor măsuri severe de eliminare a riscului de apariţie a
incendiilor.

Capitolul 8.
Bibliografie
63
1. R. Rădulescu- Fabricarea pieselor auto şi măsurării mecanice,
EDP-Bucureşti-1983;
2. Picoş C.  Calculul adaosurilor de prelucrare şi a regimurilor de aşchiere,
Editura Tehnică, Bucureşti,1974;
3. Vlase A., Sturzu A., ş. a.  Regimuri de aşchiere adaosuri de prelucrare şi norme
tehnice de timp,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1983;
4. Manual service-Dacia Logan;
5. Frăţilă Ghe., ş.a – ,,Automobile. Cunoaştere, întreţinere şi reparare”
Manual pentru şcoli profesionale- anii I, II şi III
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003
6. Mandiru C. – Automobile Dacia. Diagnosticare “întreţinere şi reparare” 
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002;
7. Arieş I. şi alţii – Manual de cultură de specialitate ,
Editura Aramis, 2004;
8. Moraru I. şi alţii –Manual de cultură de specialitate,
Editura Aramis, 2004;
9. Sichiardopol G. şi colectivul – Manual de pregătire practică ,
Editura Aramis, 2004;
10. Ing. I. Sava s.a. – Tinichigiu Vopsitor Auto,
Ed. Didactica si Pedagogica, R.A. - BUCUREŞTI 1995;
11. Moraru I şi alţii – Manual de cultură de specialitate ,
Editura Sigma 2004.
Capitolul 9. Anexe

64