Vlad Cristian Popescu

Perpetuarea mentalității sexiste in spațiul romanesc

De acum sute de ani, femeia a avut un statut social bine definit. Rolul ei era acela de a procrea,
creste si educa urmașii, de a avea grija de toata casa, de a prepara bucate pentru bărbat si restul familiei.
In zilele noastre, femeia nu mai este limitata de statutul social si nu mai este categorizata ca fiind
inferioara bărbatului, intre doi existând o oarecare egalitate. Din punctul meu de vedere, condiția femeii
a evoluat pe parcursul anilor atât in societate, cat si in literatura. Totuși, încă nu am ajuns la egalitate
intre cele doua genuri

In primul rând, putem extrage scene semnificative din filmul „Aferim!” (Radu Jude). Pentru a
înțelege mai bine acesta opera artistica, trebuie sa cunoaștem contextul istoric. In 1835, Tara
Românească era guvernata prin Regulamentele Organice. Ele sunt prima forma de separarea puterilor in
stat si prima apariție a unui sistem juridic decent, in spațiul romanesc si au fost realizate din cauza
pierderii influentei Otomane (1834). Conștiința naționala, care avea sa se dezvolte in naționalismul
romantic creat de pașoptiști, începuse sa se impună prin crearea unui sistem de învățământ extins in
limba romana. Totuși, „tiganii” erau robi (si așa vor rămâne încă 2 decenii), condiția țărăniilor era
înrăutățita si tara era in vremuri de cotitura. Ea este cea mai bine descrisa de C.A. Rosetti: „totul se
sfârșești si nimic n-a început încă”. In aceasta Valahie, plasează Radu Jude povestea zapciului
Constandin, a fiului sau dorobanțul Ionița si a robului rom Carfin, fugărit de boierul Iordache Cindescu.
După multe căutări si aventuri, zapciul îl găsește pe Carfin, care era ascuns în casa unui meșteșugar. Pe
drumul lung de întoarcere, Constandin este înștiințat de rob, ca doamna boierului l-a provocat romantic
pe Carfin. Zapciul jura ca îl va ruga pe boier sa nu îl bata foarte tare pe fugar, pentru fapta făcută. Intr-un
final ei ajung la proprietatea boierului, doar ca sa afle ca dansul nu era acasă. Așa ca zapciul caută
dreptate si urca sus in turn sa vorbească cu doamna boierului despre povestea lui Carfin. Aici începe
batjocorirea femeii prin mai multe replici discriminatorii si remarci făcute de doamna boierului. În
dialogul celor doi, el începe cu o vorba din popor:

- Ei, e așa o vorba a noastră... Cică un moș o bătea o data pe nevasta-sa si altul se mira de
proasta bătaie, el nu știa ca moșul avea traista plina de pietre.

După ce doamna ii spune ca nu ea este de vina, continua cu următoarea replica:

 - Eu ce știu e ca vreau sa dau jalba la Preasfințitul nostru părinte mitropolit si nu pot ca mă tine
închisa aci [...] Pentru bătăile peste fire si caznele suferite de la vrăjmașul asta de om [...] M-a
bătut de am crezut ca mă omoară.

Din aceste replici observam ca femeia este bătuta barbaric de către boier. Zapciul ii justifica acțiunile
prin următoarele replici:

- Așa e lumea de când este. Bărbatul are dreptul sa-si dojenească muierea ca un bărbat. Ca de-
aia e bărbat. Așa e pravila noastră [...] vodă Ipsilanti ne cere sa ne batem nevasta cu măsura.

El continua cu astfel de răspunsuri, iar doamna continua cu justificări, ca ea nu merita bătuta. Intr-un
final ea afirma ca e si vina ei in situația cu robul si zapciul ii promite ca va avea o vorba cu boierul „sa
fie numai bine”. Așadar, putem extrage câteva comportamente stereotipe din aceste pasaje. In perioada
pașoptista, femeile erau bătute si discriminate din orice punct de vedere. Ele nu aveau alta alegere si nici
instituții care sa le protejeze.

In al doilea rând, Camil Petrescu ne dezvăluie o oarecare evoluție a femeii in societate. Prin romanul
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” se observa o schimbare in comportamentul
femeilor puternice. Totuși, ele încă nu au devenit independente total si încă gravitează in jurul
bărbatului. Astfel, Ela, este o fată blondă și frumoasă, studentă la Litere, care este căsătorită cu Ștefan
Gheorghidiu, student la Filozofie. Cuplul era unul fericit, chiar și cu situația financiară pe care o
dețineau, întrucât Ștefan Gheorghidiu era lipsit de mijloace materiale deosebite. Însă, tot ce ii trebuia
Elei sa se schimbe, era o suma de bani considerabila, pe care o primește Stefan printr-o moștenire.
Aceasta suma o schimba radical, ea devenind o femeie interesata de lumea moderna. Așadar, soțul ei
descoperă o noua fata a Elei, o etapa din viața unei femei, așa cum ne prezinta Camil Petrescu.

Totodată, Mihai Sadoveanu, ne prezinta in romanul mitic „Baltagul” un personaj feminin dominant,
puternic si complex. Vitoria Lipan reprezintă femeia cu un statut social limitat, cel tradițional. Dar, pe
parcursul operei literare, ea învață sa devina mai independenta de bărbatul ei si își asuma multe
responsabilități, pe care o femeie nu si le-ar asuma. In concluzie, in perioada interbelica putem observa o
incertitudine in privința cu condiția femeilor. Romanele prezentate mai sus arata o femeie care învață sa
devina independentă pe parcursul vieții, iar pe de alta parte, romane ca „Ion” de Liviu Rebreanu si
„Mara” de Ioan Slavici prezinta o perspectiva similara cu perspectiva stereotipica din perioada
pașoptista.
 In final, ajungem in perioada post-decembrista, unde avem mai multe documentații despre viața
cotidiana. Un roman reprezentativ este „Balanța” de Ion Băieșu, in care eroul principal este o fata pe
nume Nela. Protagonista noastră, Nela, absolventă a Facultății de Psihologie, își părăsește orașul natal ca
urmare a morții tatălui său, după o lungă boală necruțătoare. Tânăra ajunge într-un orășel de provincie
unde primise o repartizare didactică, însă călătoria ei nu este lipsită de peripeții: călătorește într-un tren
plin ochi cu navetiști în care își pierde ambele valize și aproape cade victima unui viol, din care este
salvată de un necunoscut. În vizita la spital, pe care trebuie să o facă pentru verificarea medicală
obligatorie, îl cunoaște pe doctorul Mitică Bostan, salvatorul ei, în casa căruia se mută și de care, în cele
din urmă, realizează că este îndrăgostită. Între cei doi se înfiripă o simpatică poveste de dragoste, lipsită
cu desăvârșire de patetisme și declinări propriu-zise ale sentimentului, presărată, însă, cu tot felul de
mici aventuri: intrigile și conflictele din spitalul la care lucrează Bostan, pedeapsa cu închisoarea pe care
doctorul o primește pentru că a lovit un procuror, întâlnirile cu diverse alte personaje episodice, în
contexte surprinzătoare. Astfel, vom vorbi despre scena de după călătoria cu trenul, când Mitica o duce
la polițe ca sa depună plângere:

- Deci mai întâi ti-a rupt bluza, da? - Da!

- Pe urma fusta, da? - Da!
- Pe urma? Ai rămas doar in furou, da? - Nu aveam furou.
- Deci ai rămas in chiloți? - Da!
- Si sutien? - Da!
- Te trântiseră la pământ? - Nu la pământ, pe un pat.
- Si? - Atunci i-am dat unuia cu piciorul in gura

Așadar, din acest fragment, putem extrage perpetuarea mentalității stereotipice, prezentata si in
paragrafele care vorbesc despre perioada pașoptista si perioada interbelica. Chiar daca in lumea moderna
femeile au instituții protectoare, care ar trebui sa le ajute. Dar, cum se întâmpla si in „Balanța”, abuzurile
sexuale sunt cele mai greu de depistat si de rezolvat din punct de vedere juridic. In concluzie, cu ajutorul
acestor documentații din mai multe perioade se creionează o perpetuare a mentalității sexiste in spațiul
romanesc care ne afectează societatea de 200 de ani.

Bibliografie: https://cartiletinerilor.com; https://revistaderecenzii.com; https://agenda.liternet.ro/;