Templul lui Solomon – Cel mai Renumit

Sanctuar din Lume

Biblia spune că acest templu grandios a fost construit în perioada de
înflorire şi avânt naţional a poporului evreiesc – aşa cum era
caracterizată domnia regelui Solomon.

Cât timp a fost rege, David a făcut numeroase pregătiri pentru

construcţia templului. El i-a lăsat lui Solomon rezerve enorme de
aur, argint, fier şi aramă. Fenicienii i-au adus, pe cale maritimă,
lemn din renumiţii cedri ai Libanului. Regele i-a ales pe cei mai
iscusiţi muncitori, pentru a aduce pietrele de construcţie. David a
lăsat moştenire lui Solomon împărăţia, dar şi construcţia templului,
şi a poruncit tuturor conducătorilor Israelului să contribuie la
realizarea acestui plan măreţ.

Cu puţin timp înainte de deces, David i-a adunat pe toţi

reprezentantii neamului şi le-a propus să facă donaţii pentru
ridicarea templului. Solomon a început construirea monumentului
în al patrulea an al domniei sale.

Până în prezent nu au fost descoperite dovezi arheologice

concrete în ceea ce priveşte acest templu, deoarece aici la Moriah,
nu s-au făcut săpături niciodată. Solul dealului a fost cernut prin site
speciale, procedeu care a dat unele rezultate: au fost găsite mărturii
indirecte, printre care se numără o piatră cu numele preotului şi un
vârf de săgeată, similar celor care se foloseau în armata lui
Nabucodonosor.

În timpul sărbătorilor, teritoriul templului era plin de oameni.

În curtea interioară se afla o tribună specială, de unde regii se
adresau mulţimii. La altar se ajungea pe scări, iar în partea sud-
estică se afla „marea de aramă” – o cupă uriaşă din cupru, destinată
spălării rituale a preoţilor, considerată o realizare tehnică deosebită
a meşteşugarilor timpului. Suportul era făcut din siluetele unor
figuri de bronz: heruvimi, lei, tauri.
 Templul construit de Solomon în Ierusalim se deosebea radical
de cele edificate anterior în istoria evreiască. Pentru prima dată, o
construcţie de acest gen era făcută din piatră, într-un loc deosebit şi
avea un caracter permanent. Teritoriul sacru al templului era
compus din două părţi: curtea şi templul propriu-zis. Curtea era
foarte vastă şi avea, la rândul său, o zonă interioară şi una
exterioară. Pe lângă intrarea principală, aflată pe latura de est,
existau şi alte două căi de acces, mai mici, din partea nordică şi,
respectiv, sudică. Vizitatorii intrau prima dată în curtea exterioară,
numită şi curtea mare sau nouă. Ea era destinată mulţimii, aici se
desfăşurau adunări populare şi se oficiau rugăciuni.

Deteriorarea climatului politic către sfârşitul domniei lui

Solomon s-a reflectat şi asupra templului. Pentru a submina statutul
Ierusalimului ca centru politic şi spiritual, în anul 930 î.Hr. au fost
reconstruite şi alte sanctuare, transformate ulterior in locaşuri de
cult, similare templului principal. Regele a amplasat in ambele
temple câte un taur de aur. În acelaşi timp, Templul lui Solomon a
devenit primul ca loc de închinare la Dumnezeu cel Unic. Muntele
Moriah a început sa fie considerat Muntele lui Dumnezeu, iar
templul – sălaşul Lui.