Institutul Euro-Atlantic pentru Consolidarea Rezilienței

REZILIENȚA ÎN CONTEXTUL REPUBLICII MOLDOVA

Reziliența este astăzi un cuvânt foarte actual... și nu în zadar. Efortul Rusiei de a îngenunchea

un popor liber dar mai mic, utilizând toate instrumentele puterii în stat, a catalizat dezbateri referitor la

reziliență. Dar ce este reziliența în contextul Republicii Moldova? Ar trebui oare să fie reziliența

Republicii Moldova cumva diferită de reziliența statelor Uniunii Europene, sau a Alianței Nord

Atlantice? sau de cea din Georgia, ori Ucraina? Ori poate e suficient să implementăm cele mai bune

practici din anumite state?

Universitatea de Apărare a Suediei dă o definiție foarte succintă și clară. Conform autorilor,

reziliența este ”voința și abilitatea de a rezista presiunii și influenței externe și/ori a se recupera de la

efectele acelor presiuni și influențe.”1 Într-adevăr, voința și abilitatea sânt condiții cheie pentru reziliența

la presiunile externe. În contextul Republicii Moldova însă, există și amenințări interne, care doresc

destabilizarea statului. Și aici nu ne referim la dreptul democratic al fiecărui cetățean de a opta pentru

o anumită viziune politică. La amenințările interne se referă acei factori destabilizatori, care susținuți

din exterior, manipulează grupuri țintă vulnerabile pentru a destabiliza procesele democratice în țară.

Asemeni factori în Republica Moldova există, iar oficialii moldoveni și internaționali au menționat

acest lucru în repetate rânduri. Respectiv, reziliența Republicii Moldova înseamnă și voința de a rezista

factorilor destabilizatori interni.

O abordare similară, dar totuși un pic diferită o are Uniunea Europeană (UE). În Strategia sa

Globală din 2016, UE definește reziliența ca fiind capacitatea statului și a societății să se reformeze și

să se recupereze după crize interne și externe.2 Pe de o parte, observăm că UE menționează capacitatea

1
Otto C. Fialla, Resistance Operating Concept (Stockholm: Swedish Defense University, 2019), 21.
2
Shared Vission, Common Action: A Stronger Europe, Iulie 2016,
https://www.eeas.europa.eu/sites/default/files/eugs_review_web_0.pdf, 23

1
statului și a societății, și mai puțin voința societății. Aceasta este ceva firesc pentru UE, unde nu există

dubii vis-a-vis de voință, întrucât UE, în mare parte are o societate determinată, educată, care gândește

critic și are o voință profundă. Pe de altă parte, observăm că strategia menționează atât factorii externi,

cât și cei interni, ceea ce aparent, cum e menționat mai sus, ar fi mai aproape de necesitățile Republicii

Moldova.

Mai mult ca atât, un aspect la care face referință Strategia Globală a UE în repetate rânduri

(inclusiv în evaluarea din 2019, la 3 ani de la elaborarea strategiei) este voința politică în cadrul UE. 3

Și în cazul Republicii Moldova voința politică va avea un impact direct. Reieșind din faptul că pentru

a-și spori reziliența, un stat are nevoie de timp mai îndelungat decât perioada unei guvernări, procesul

are nevoie de continuitate. Această continuitate va depinde mult de voința claselor politice, care vin și

pleacă de la guvernare și uneori prioritizează rezultatele pe termen scurt în detrimentul celor pe termen

lung. În cazul Republicii Moldova, voința politică ar fi unul din factorii decisivi pentru a asigura

continuitatea proceselor.

Un alt exemplu al abordării rezilienței este Georgia. Conform studiului Institutului Georgian de

Politică, Georgia la finele anului 2022 încă nu avea legislația sincronizată și nici o viziune strategică

pentru reziliență.4 Cu alte cuvinte, similar cu ceea ce este la moment în Republica Moldova – multe

dezbateri, unele acțiuni și multă ambiguitate în ceea ce ține de reziliență. Studiul mai menționează și

efectul elementelor interne asupra rezilienței.5 Într-un fel, studiul susține că Georgia trebuie să ia în

considerație lecțiile însușite și practicile NATO și UE, chiar dacă va trebui să le ajusteze la condițiile

specifice Georgiei. Aceasta ar putea fi un indiciu și pentru Republica Moldova – să analizeze și să

implementeze practicile din NATO și UE, dar cu ajustarea necesară la contextul Republicii Moldova.

3
From Vision to Action: The EU Global Strategy in Practice - Three years on, looking forward,
https://www.eeas.europa.eu/eeas/vision-action-eu-global-strategy-practice-three-years-looking-forward_en.
4
National Resilience Strategy For Georgia: Lessons From NATO, EU and Beyond,
https://www.researchgate.net/publication/365992750_National_Resilience_Strategy_For_Georgia_Lessons_Fro
m_NATO_EU_and_Beyond.
5
Ibid.

2
 Respectiv, Republica Moldova ar putea accelera procesul de dezvoltare a rezilienței dacă va

ajusta practicile occidentale și ale statelor partenere la necesitățile noastre. Deși abordarea unor state

UE, sau a Georgiei nu sânt exact la fel, ele menționează voința și abilitatea de a rezista și a se recupera.

Toate menționează crizele externe, iar unele menționează și cele interne. Unele stipulează și importanța

voinței politicului. Factorii respectivi trebuie luați în considerație și de către Republica Moldova.

Aceste definiții și viziuni, mai pot fi completate cu necesitatea de a învăța din șocurile generate.

Reziliența pentru Republica Moldova nu ar însemna doar să fie capabilă să reziste presiunilor din

exterior/interior și să se recupereze după aceste presiuni. Moldova trebuie să învețe. Moldova trebuie

să devină, cum ar spune Nassim N. Taleb, mai antifragilă cu fiecare șoc primit. Aceasta este, desigur,

ușor de spus dar mai greu de realizat. Și totuși, Moldova are propriile exemple de succes. Unul din ele

sânt acțiunile Republicii Moldova la presiunea energetică exercitată de către Federația Rusă și regimul

separatist din stânga Nistrului. Noi am demonstrat că suntem rezilienți pe de o parte (chiar dacă mai

avem vulnerabilități), dar noi am și învățat pe de altă parte. Noi nu numai am supraviețuit, dar inițiind

procesul de diversificare a surselor de energie - am devenit mai antifragili. Aceasta poate reduce, ori

chiar descuraja utilizarea de către Federația Rusă a instrumentului economic/energetic împotriva

Moldovei. Prin urmare, reziliența în cazul Republicii Moldova presupune și un grad de perfecționare,

însușire și adaptare.

Reieșind din cele menționate, pentru Republica Moldova – Reziliența este voința și

capabilitatea socială și politică de a rezista presiunilor externe și interne, de a se recupera și de a învăța

să anticipeze viitoarele amenințări. Această definiție va determina câteva linii de efort care eminamente

vor ghida consolidarea rezilienței naționale:

 voința socială pentru a rezista presiunilor interne;

 voința socială pentru a rezista presiunilor externe;

 voința socială pentru a se recupera;

 voința socială pentru a învăța să anticipeze;

 voința politică pentru a rezista presiunilor interne; -

3
  voința politică pentru a rezista presiunilor externe;

 voința politică pentru a se recupera;

 voința politică pentru a învăța să anticipeze.

Pentru fiecare din aceste linii de efort vor fi necesare obiective, condiții și desigur – resurse.

În concluzie, preluând experiența și lecțiile însușite din occident și de la parteneri, ajustând

aceste practici la contextul nostru, ar fi un început recomandat pentru Republica Moldova. Având o

viziune clară și o continuitate asigurată, Moldova va beneficia de sprijinul partenerilor pentru a atinge

obiectivele care vor spori reziliența națională. În cele din urmă, Moldova va fi mai antifragilă și va avea

toate condițiile pentru implementarea celor șase interese naționale stipulate în Strategia Națională de

Apărare a Republicii Moldova.6

6 Proiectul Strategiei Securității Naționale stipulează șase interese naționale – 1) asigurarea caracterului
suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului; 2) garantarea dezvoltării stabile şi durabile a statului; 3)
integrarea europeană; 4) reintegrarea teritorială; 5) prosperitatea cetăţenilor; 6) participarea la asigurarea
securităţii internaţionale. https://www.army.md/img/userfiles/file/strategii/sna.pdf