POLITICA EXTERNA

Prin politica externa intelegem totalitatea scopurilor pe care un stat le urmareste si a sarcinilor pe care si le
asuma in plan international precum si totalitatea metodelor si mijloacelor prin care statul actionaeaza pentru
realizarea lor.
Analiza factorilor sistematici se reflecta in politica externa ,factorii de natura subiectiva si sensul de strategie
in poltica externa.
Politica externa se refera la scopurile urmarite de statele nationale si la instrumentele de natura
politica,diplomatica, economico-militara,care sunt mobilizate pentru aceste scopuri si planuri. Exista doua tipuri
de conduita in politica externa :unul in cadrul caruia statele au o atitudine dinamica, creative,imaginative in arena
international si un al doilea ,in cadrul caruia statele prefer doar sa reactioneze la impulsurile de pe arena
international,desigur,cat mia mult posibil in felul in care sunt catalizate interesele proprii.
Exista cel putin patru scopuri commune ale statelor lumii contemporane,in ceea ce priveste promovarea
politicii externe :-diminuarea vulnerabilitatii in scopul asiguraruu securitatii nationale
-posibilitatea asigurarii de decizii si actiuni autonome
-asigurarea bunastarii statului si a cetateniilor sai
-asigurarea unui stat si prestigiu cat mai ridicat si avantajos,comparative cu alte state,pe
plan regional si global.
Raporturile de politica externa intre un stat si alti actori pot fi de trei feluri:
1.de aliniere-formala sau informala
Alinierea presupune ,d.p.d.v al fortelor care o catalizeaza,de a reduce optiunile politice ale altor grupuri sau
detinatori de opinii,la acelea promovate de ele. Opozitia fata de politica de aliniere se elimina prin actiuni de
persuasiune,probaganda, lupta politica si mijloace neconventionale. Alinierea presupune subordonarea
initiativelor politce,economice si mulitare ale unui stat de catre o mare putere,sau de catre un grup de state,sau
de catre un organism supranational.
2.de neutralitate
Politica de neutralitate este o conceptie de politica externa care tindea sa evite participarea obligatorie a
statelor la infruntarile dintre state sau dintre blocurile politico militare din acel timp.
3.de nealinierea
Obiectivele fundamentale ,sunt de regula, obiective de lunga durata. Castigurile statului pe liniile obiectivelor
fundamentale s-au facut in termene foarte lungi,de accea obiectivele fundamentale sunt in esenta lor conservatie.
Obiectivele pe termen mediu apar in functie de situatia in care se afla statele si pot ajunge de importanta
apropiata de cele fundamentale,necesitatnd cheltuieli de resure mari.
Obiectivele immediate ,respective primele obiective care trebuie sa sustina planul de aplicare a obiectivelor
fundamentale sip e termen mediu ,in ordinea prestabilita.
Conducatorii politcii externe nu pot sa se concentreze doar asupra obiectivelor respectivului stat,ci trebuie sa
ia in considerare analiza comparative simultana a obiectivelor tuturor celorlalte state,pe termen lung,mediu si
imediate, relatiile dintre ele si semnificatia lor.
Punerea in aplicare a obiectivelor politicii externe presupune capabilitati,putere si influenta.
Un moment important al procesului politicii externe il constituie determinarea orientarii politice fata de
situatia in cauza,a gradului si naturii implicarii actorilor in jocul politic. Numeroasele optiuni de orientare le
putem grupa in trei categorii:
1.
optiuni neangajate
2.
obtinerea
3.
non-alinierea minimala
4.
non-aliniere paticipativa
Optiuni angajate non-tematic sunt optiuni selectate pentru interesul fata de rezultatele unor situatii,nerelationat
cu alte probleme probleme:echilibrul,rezolvarea neutral a problemei prin mediere sau angajament cu orice
pret,inclusive amenintand cu forta,exacerbare.
Optiunile tematice sunt definite prin implicarea relationata in primul rand cu substanta problemei si diferite
alinieri situationale. Ca tipologie, optiunile tematice pot fi de prietenie,ostilitate,support sau opozitie. Ele se
grupeza in patru categorii de baza:
1.
cooperare informala
2.
angajare si sustinere solida
3.
opozitie indirecta
4.
confruntare
Un aspect deosebit de important in analiza procesului formularii politicii externe este examinarea capabilitatii
interne a statului. Fa se refera la geografie ,populatie,resursle natural dezvoltatarea economica,capacitate

militara,functii guvernamentale,caracteristicii ale societatii, calitatile oamenilor de stat,incredere si atasamentul

cetatenilor fata de stat,care,uneori,valoreaza mai mult decat mijloacele logistice.
Exista trei mari tipuri de decizii in politca externa:
1.
macrodeciziile-sunt subiecte foarte largi,cu un character general ,care stabilesc directia generala si
regulile dupa care se ghideaza aparatul specializat al statului si acre se aplica in situatii specific,identificate si
precizate.
2.
Microdeciziile-se numesc decizii administrative,sau birocratice. Ele sunt cele mai numeroase , fiind
atributul aparatului de stat implicat in politica externa. Microdeciziile se refera la subiecte inguste ca scop,urmare
a unor impulsuri din afara. Ex de macrodezii:acordarea de vize, pasapoarte diplomatice,raspunsuri la cereri ale
ambasadelor.
Deciziile de criza- sunt cele care se iau in situatii in care se intrevad amenintari la dresa sigurantei statului ca
urmare a evolutiei unor evenimente. Deciziile de criza sunt legate de managementul crizei ,care are ca obiectiv
oferirea celui mai complex raspuns, in timp util.la ultimele evolutii ale evenimentului la care se raporteaza criza..
Deciziile de criza sunt infuentate de :
1.
Nivelul ridicat de amenintare si gravitatea potential
2.
Limita scazuta de timp la dispozitia factorilor de decizie
3.
Eventuale elemente surpriza aparute
4.
Implicarea nivelului decisional foarte inalt in domeniul politicii externe,in respective decizie
Dupa adoptarea deciziilor urmeaza trei faze :
1.
Faza aplicarii
2.
Faza evaluarii
3.
Faza consultarii
Instrumentele pot fi clasificate in :politice, economice si militare.Principalel instrumente politice sunt
negocierile, diplomatia publica,organizatiile si legile international si aliantele. Instrumentele economice include
ajutorul strain ,politici financiare si comerciale, si sanctiunile. In ceea ce privesc instrumentele militare acestea
pot fi folosite atat in scopuri persuasive cat si in cadrul razboaielor de anvergura.
Probaganda se bazeaza pe manipularea deliberata a simbolurilor verbale.
Diplomatia se bazeaza pe negociere,politica economica care se bazeaza pe resurse.
Politica militara care se bazeaza pe violenta,arme forta.
Diplomatia poate fi cosiderata instrumental care se intinde peste toate celelalte,fiid instrumental principal si
coordinator,in interiorul sanctiunilor economice,fortei militare,negocierilor asupra unor problem specific,sau
asupra oricaror alte instrumente.
Diplomatia este instrumental care ar trebyui sa asigure coordonarea tuturor celorlalte instrumente ale
aparatului de stat. desigur,diplomatia,cum este descrisa aici,,include nu numai activitatea obisnuita a diplomatilor
in contextual interactiunii acestora cu omologii lor din alte state,dar si actiunile guvernelor sau a actorilor nonstatali care deseori au o infuenta mai puternica decat convorbirile directe.
Diplomatia este pe scurt expresia externa aparatului de stat.
Are patru dimensiuni:
Prima ,un instrument poate fi utilizat in mod privat sau public.
A doua, instrumentele pot fi deschise sau ascunse,ceea ce presupune ca sunt sau nu atribuite actiuni
guvernamentale
Atreia si a patra dimensiune au in vedere catalogarea instrumentelor in functie de utilizarea acestora intr-un
mod pozitiv sau negative,sau daca utilizarea acestora este efectiva sau prescriptive.
Persuasiunea pura ,care apeleaza la logica si sentimentele tintei guvernamentale, pentru a face guvernul
respective sa inteleaga de ce cererile sunt atat de importante pentru cel care le fomuleaza si de ce sunt considerate
ca excesive de catre cel caruia I se adreseaza. Aici forta argumentelor este singurul instrument aflat la indemana
aparatului de stat.
Diplomatia cooperarii,sau tratative de stimulare precum pferirea sau acordarea de ajutor ,furnizarea de garantii
de securitate, reidicarea de sanctiuni sau garantarea unor concesii sau alte chestiuni.
La al treilea stagiu se afla tratativele cu stimulente negative,sau diplomatia coercitiva. Diplomatia coercitiva
pune accentual pe utilizarea amenintarilor sip e utilizrea exemplara a unei forte limitate pentru a-si convige
adversarul sa se retraga.
K . J. Holsti ofera un model de cinci stagii prin care este exercitata influenta si anume: persuasiunea,
promisiunea de recompense,alocarea de recompense, amenintarea cu pedeapsa, aplicarea unor sanctiuni nonviolente si forta.
Simpla recurgere la forta , de obicei a celei militare, insa e posibil si a celei de natura economica,ultimul
mijloc prin care cineva incearca sa influenteze deciziile celuilalat govern in vederea indeplinirii propriilor
obiective.

Diplomatia publica este exclusive persuasive,la fel si organizatiile si legile international.oferire de asistenta
straina este un stimulant iar impunerea de sanctiuni este coercitiva. Actiunile secrete,fiind ascunse vederii, tind sa
fie mai mult de natura coercitiva,la fel cum este si folosirea persuasive a fortei.
Prin politica se inteleg declaratiile si actiunile guvernelor,iesirile rpocesului politic,prin strategie se intelege
planul dupa acre se dezvolta politica,intrarile procesului politic,reprezinta modul in care un individ sau un grup
al celor care iau deciziile ar dori sa actioneze guvernul.
Reactia obiective-mijloace se desfasoara in doua directii:

Obiectuvele sunt fixate sa serveasca interesele,sa le apere impotriva amenintarilor sau sa profite de
avantajele oportunitatii progreselor acestora.

Obiectivele trbuie deasemenea sa fie realizabile sis a isi merite costurile.

Eficacitate se refera la impactul instrumentului asupra tintei vizate iar succesul se refera la indeplinirea
obiectivului propus prin utilizarea respectivului instrument. David Baldwin sustine evaluarea succesului in
functie de trei dimensiuni : indeplinirea obiectivelor,costurile operatiunii si riscurile acesteia.
Succesul depinde de natura obiectivelor,din acest punct de vedere trei categorii de obiective merita distinse.
Primul consta in incercarile clasice de influentare,eforturile de a schimba intentiile uni govern fie ele de natura
politica sau de comportament. Al doilea consta in obiectivele de schimbare a capabilitatii unui stat. al treilea tip
de obiective sunt cele legat de incercarile de schimbare a insusi guvernului statului tinta.
Incercarea de influentare va avea success numai daca acceptarea schimbarilor dorite sunt mai putin dureroase
decat consecintele instrumentelor pe care adversarul are de gand sa le foloseasca.
In multe cazuri combinarea instrumentelor este mai eficienta decat folosirea unui singur instrument.
Sanctiunile economice pot fi insotite si de actiuni militare la fel si diplomatia coercitiva.
Orice instrument poate fi folosit in secret. Metivele obiective pentru care se recurge la acest lucru include
situatiile in care succesul poate fi compromise iar riscurile cresc foarte mult daca folosirea intrumentelor este
facuta in mod public.
Henry Kissinger scria caesenta diplomatiei consta in promisunea unor actiuni viitoare, iar folosirea
prospective poate fi dezirabila deorace poate intarsia sau chiar evita aplicarea efectiva a instrumentelor cu care se
duc la indeplinirea sau amenintarile promise.
Credibilitatea acestor amenintari depinde de o demonstrare a priori capacitatii si dorintei de a actiona. Cineva
care nu este capabil sa isi puna in aplicare amenintarile isi pierde pe viitor credibilitatea.
Ultimatumul este un caz special de aplicare prospective a diplomatiei coercitive. Ultimatumul are trei
component de baza: o cerere clara adresata unui opponent, o limita de timp pntru a se supune si amenintarea cu
pedepsirea in cazul in care nu vor accepta cerintele care sa fie atat credibile cat si sufficient de potente.
Alaturi de ultimatum Alex George identifica doua variante graduale ale diplomatiei coercitive: strangerea
surubului, in care tinta este supusa la o crestere gradual a presiunii si la variant incearca si vei vedea, in care
amenintarile modeste sau actiunile coercitive sunt urmate,daca sunt indeficiente, de alte actiuni si amenintari
modeste.
s-a observant destul de des ca aplicarea gradual a sanctiunilor economice poate sa ofere statelor timpul necesar
ajustarii impactului acetora ,in timo ce escaladarea gradual a presiunii militare poate sa elimine elemental
surpriza si a socului.
De obicei este indicat ca o actiune de politica externa sa incepa cu amenintari si promisiuni ale utilizarii unor
instrumente specific,evoluand de la instrumente simple la cele dure, actiunea militara fiind utilizata in ultima
instant.
Costurile constituie un element important in selectarea instrumentelor din cel putin doua motive. Costurile
relative ale utilizarii variatelor instrumente conteaza foaret mult. Alegerea instrumenetelor depinde de asemenea
de impactul pe acre costurile le vor avea asupra bugetului. Trebuie facuta o analiza cost-beneficii,daca costurile
sunt depasite de beneficii.
Paradigm realista si neorealista, care defineau statul ca actor principal si unitary al rel internationale ai
analizau doar rezultatele politicii sale externe pana la mult mai recentele teorii post-moderniste, cese
concentreaza mai mult asupra proceselor interne ce au ca rezultat definirea politicii externe a unui stat. analiza
politicii externe a unui stat ,fie conditionarile externe ce insfuenteaza respective politica,este infuentata intr-o
masura variabila pe axa extern-intern.
Conditionarile externe, adica conditionariel pe care mediul si sistemul international le impugn
comportamentului extern al unui stat au fost dezvoltate in cadrul teoriei realiste. Statul este actor in mediul
international si actioneaza rational-unitar. Principuil dupa acre se ghideaza rezida in interesul national. Cadrul
intern este complet ignorant, el avand o importanta limitata in a exemplifica comportamentul statelor.
Pentru scoala realista conditionarile interne in politica externa au drept rezultat subminarea interesului
national.

Rolul societatii civile in formularea politicii externe ,in cadrul statelor democratice,poate fi usor exemplificat.
Unele organizatii negurnamentale din Romania precum si diverse institute de studii internatinale au jucat un rol
imporatant in exemplificarea,pentru opinia publica a necesitatii integrarii in UE si NATO.
In cadrul democratiilor liberale, un rol imporatant in formularea politicii externe este atribuit opiniei publice
si mass-media.
Politica externa a unui stat si comportamentul sau pe scena internationala sunt rezultatul deopotriva al
influentelor evolutiilor din cadrul mediului extern si al presiunilor interne exercitate asupra decidentilot politici,
asupra celor responsabili cu formulare si punere in practica a respectivei politici.
Suveranitatea este definite ca acea caracteristica a statului de a decide in limita unui teritoriu si a unei
comunitati determinate ,prin pastrarea integritatii sale. Statul reprezinta ansambul organelor central ale
natiunii,create de societate pentru a exercita guvernarea si a gestiona politicile publice.
Pornnd de aici se pot definii obiectivele fundamentale ale statului:

Suprevietutirea:protejarea vietii polpulatiei si apararea suveranitatii tarii. In ultima perioada,are loc o

restrangere asumata a suveranitatii statului,datorita participarii acestuia la o serie de institutii internatioanle sau
regionale.

Integritatea teritoriala-securitatea nationala prin intarirea fortei militare nationale,care asigura apararea
teritorila,sau prin participarea la o alinta militara(NATO)

Preservarea sistemului statal propriu fata de modificarile impuse din interior.

Protejarea sistemului economic si politic propriu fata de schimbari impuse din exterior.

Ca orice politica externa si cea a Romaniei etse o politica publica. Ca o definitie a politicii externe
,retinem trei elemente: obiectivele formulate de cei care elaboreaza politica externa ,valorile care determina
obiectivele si intrumentele prin care acestea se realizeaza.
De cele mai multe ori situatia interna a unui stat isi pune amprenta in mod covarsitor asupra asctiunilor
actorului politic statal, care se manifesta in conformitate cu totalitatea comportamentelor in interior.
Un stat care poseda un tip de comportament liberal in interiorul granitelor il va adopta si in raporturile cu
celelalte state din proximitate si nu numai. In acest moment actorii politici statali continua sa ramana
principalele elemente care constiruie structura international,asa incat analizele structurii interne a politcii externe
a fiecaruia sunt elemente de baza in des;lusirea relatiilor international. Pe langa actorii politici statali exista si
actori supra statali.
Mijlocul principal de realizare a obiectivelor externe este diplomatia. Un moment important in dezvoltarea
diplomatiei il reprezinta aparitia reprezentantelor diplomatice permanente ,precursoarele ambasadelor.
In ceea ce priveste mijloacele de actiune acestea reprezinta activitatea pe doua directii ,una fata de guvernul
unde se afla si alta fata de guvernul sau. Acestea sunt:

Instructiunile

Demersul diplomatic

Declaratia

Notificarea

Prezentarea
NEGOCIEREA
Indifferent de contextual sau substanta problemei dezbatute,doua elemente trebuie ,in mod normal sa fie
prezente pentru ca negocierea sa aiba loc: trebuie sa existe un interes comun si trebuie sa existe o intelegere.
Fara un sens comun nu exista pentru ce sa se negocieze,iar fara existent unor neintelegeri a unui conflict, chiar
nu exista nimic de negociat.
Clasificarea negocierilor,avand drept criteriu scopurile lor :

Acordul de prelungire

Acordul de extensiune

Accordul de normalizare
Inainte de incepera negocierilor exista discutii preliminare,de explorare,in care fiecare parte cauta sa clarifice
intr-un mod cat mai clar cu putinta natura precisa a conflictului,a interesului celuilalt in solutionarea acestuia si
grijile commune care vor fi aduse in discutie la masa tratativelor.
Odata stabilite cererile maxime ale oponentului,fiecre parte cauta sa identifice obiectivele minime pana la care
se poate ajunge pentru a se putea realiza un accord.
Actiunile intreprinse de negociatori in acest sens sunt:

Promisiunea

Angajamentul

Avertismentul


Amenintarea reala sau nereala
Caracteristicile negocierilor contemporane:

Practicarea alternative a negocierilor institutionalizate

Tendinta negocierilor de a se subordona legelitatii international,datorita aderarii statelor la organizatii

international si tratate cu character general
Preincipiile de baza ale negocierilor sunt:

Abtinerea statelor de la folosirea fortei si a amenintarilor cu forta

Rezolvarea pe cale pasnica a diferendelor intre state

Rpincipiul suveranitatii

Principiul respectului reciproc

Principiul egalitatii in drepturi

Principiul cooperarii si al avantajului reciproc.

INSTRUMENTELE ECONOMICE ALE POLTICII EXTERNE
Datorita complexitatii tranzactiilor comerciale intre societati ,guvernarile cauta sa schimbe sau sa sustina
comportamentul altora,printr-o complex agama de mijloace . in orice caz, pentru o varieteate de scopuri noncomerciale,manipuleaza abundenta bunurilor capitalului si tehnologiei pentru a garanta recompensele sau pentru
a creste costurile.
Tehniciile cele mai utiliztae sunt: tarife,boiecotul,embargo-ul,imprumuturi,licente,listele negre,bunuri de
valoare inghetate,expropierea,datorii catre Organizatia Internationala. Anumite guverne cauta sa influenteze
actiunile si practiciile organizatiilor international,la fel ca si alte state. Cand acele organizatii voteaza sau
actioneaza provocand interesle unor cativa membrii, aceia care obiecteaza pot ameninta cu retagerea suportului
lor financiar din organizatie.
Pozitia Americana in oriental mijlociu de asemena a actionat in tacere. In timp ce suprotul militar pt Israel nu
sa terminat, Kissinger a inceput sa indemne israelitii sa faca concesii pe teritotii cheie si angajamentul
americanilor sa aduca pacea in concen ambele parti ca petrolul sa curga iarasi la preturi putin crescute.
Relatiile cubano-americane in timpul perioadei regimului lui Castro au aratat exemple a le eforturilor
americane de a folosi intrumetele economice ale politicii pt diverse obiective. A avut success aplicarea
sistematica a presiunilor economice pt a atinge obiective militare? Aceste cazuri ar indica rezultatele pot fi
nefavorabile statului folosind presiunile ca tinta a pedepselor. Presiunile sovietice au fortat iugoslavia sa devina
mai de incredere in ce priveste vestul dar cu greu aceasta pastra interesele sovietice mai taziu ofertele de
recompense au fost intrumentale in obtinerea suportului iugoslav pt selecatrea propunerilor politice straine
sovietice.
Constrangerea economica cel mai probabil este eficienta cand urm .conditii sunt indeplinite:

Relatia economica intre constrangatori si tiinta este deosebit de asimetrica in ceea ce priveste
vulnerabilitatiile

Sursele alternative de aprovizionare sau pietele de desfacere nu sunt gata disponibile pt tina

Tinta nu are tehnologia sau resursele substituiete pt acei itemi pe care nu ii mai poate importa de la
constrangatori

Tara tinta prezinta o mare parte a populatiei nemultumite

Blocada-in ambele razboaie mondiale aliatii au stability blocade in jurul germaniei intr-o incercer de a o
famanzii de material necesare pt a urmarii razboiul.desi regullile legii international au descries natura blocadelor
legitime, aliatii au neglijat frecvent aceste reguli si au blocat chiar si vase neutre care carau bunuri nemilitare in
Germania.in al doilea RM blocada aliatilor a fost aplicata la inceput numai asupra germaniei, dar cum tarile
neutr europene :Suedia,Elvetia<Turcia si Spania au fost capabile sa vanda sis a trimita materialel brute valoroase
si bunuri produse pt al treilea reich autoritatile blocadei au amnintat si ele cu impunerea unor controale stricte
asupra lor.
Lista neagra-plan folosit de catre guverne impotriva comerciantilor particulari.listele negre erau detasate de
catre sutoritatile strategice economice britanice si americane ,unde au inclus numele natiunilor Axei,care erau
considerate dusmani ai SUA sau marii britanii.
Cumparaturi preventive-unde lista neagra nu a fost realizata,aliatii au platit preturi mari pentru bunuri pt a
impiedica germanii sa le cumpere.cand resursele americane si britanice s-au combinat,germanii au fost foarte
presati sa potriveasca preturile exorbitante pe care aliatii erau dispusi sa le plateasca .
Recompense -startegia economica in timpul celui de-al II RM a u folosit recompensele drept amenintari si
pedepse desi erau combinatia celor doua. Suediei I s-a promis accesul catre petrolul aliatilor sau alte produse de
care fortele armate aveau nevoie din plin cand a a fost deacord sa reduca exportul din Germania ,vanzand spaniei

material necesare pt a-si mwntine economia,aliatii au avut success cel putin partial in reducerea dependentei
economice spaniole asupra germaniei .
Ajutorul strain-tranferul banilor,bunurilor,tehnologiei, sau sfaturile tehnice de la un dotator catre un beneficiar
este un instrument al politicii care a fost folosita in relatiile straine de secole.
Britanicii au fost primii care au format ajutor politic destinatmai intai pt al creste pe termen lung dezvotarea
economica. Dupa moarte lui stalin ,uniunea sovietica sa alaturat grupui de state expansioniste donand fonduri si
consutare tehnologica Asiei,Africii si Americii Latine.Statele unite au fost cel mai mare si singurul donator dar au
fost depasitae de japonia. Proportia ajutorului American total a intrat usor in declin,iar Germania a concis de
exempliu ca va acorda mai mult ajutor decat statle unite.Majoritatea ajutoarelor economice americane sunt
indreptate spre cativa aliati cheiei precum:Israel, Egipt,Turcia si Pakistan.cifrele bancii mondiale arata de fapt ca
mai putin de 20% din ajutorul American merge catre economiile cu veniturile cele mai joase. Acelasi model sa
pastrat pt uniunea sovietica cand a existat un important donator majoritatea a mers catre aliati si clienti precum:
Cuba, Vietnam,Afganistan si Etiopia. India este unul din statle nealiate care primeste sume semnificative din
partea tuturor marilor donator.
Exista 4 tipuri importante de programe de ajutor bilaterale: ajutor tehnic,garantii si programe pt importul
bunurilor, imprumuturi pt dezvoltare,eventualitatea ajutorului umanitar.
Oricare ar fi obiectivele generale pe termen lung care sprijina programele de ajutor, donator importanti, de
obiecei au preocupari immediate . acest lucru este indicat de modelul distributiei ajutoarelor . cea mai mare parte
a ajutorului sovietic a mers catre aliati si clientii sai din lumea a treia, cea mai mare parte a ajutorului OPEC
merge catre tarile musulmane si o mare parte a ajutorului American este intreptat catre aliati cheiei sau prieteni
precum: Israel,Egipt si Turcia. Statisticile privinmd distributiile ajutoarelor dezvaluie clar acea nevoie ca un
criteriu de clasificare in urma consideratiilor politice si strategice cel putin aceste este cazul pt programul de
ajutor al marilo puteri.
Donatorii ajutoarelor ataseaza frecvent conditii programelor lor. Anumite conditii sunt economice, beficiarul
trebuie sa adopte anumite fiscalitati,taxe,subventii,sau alte masuri capabile sa asigure performanta economica
nationala sau sa lase economia pt investitori straini; aceste conditii sunt evident politce ;scopul lor este sa
mentina puterea.
Astazi multe state incluzand taote marile puteri , tranfera arme sau asigura facilitate pt antrenamente pt o
varietate de beneficiari. La o parte de fosta uniune sovietica si statele unite care si-au mentinut traditional cele
mai mari programe de ajutor militar, tari ca Siria si Libia au fondat programe pentru armare a si antrenarea
grupurilor militare ale organizatiei de eliberea palestiniana.cuba a asigurat ajutor asemanator pt
Nicaragua,Angola si Mozambic; India sprijina programe minore pt fortele armate din Nepal si Bliutan; si un
numar de tari din anii 1960 au asigurat facilitate pt antrenamente destinate fortelor armate din Tanzania.SUA a
lansat cele mai mari programe de ajutor militar prin Actul pentru ajutorul apararii militare 1949.
DIPLOMATIA PREVENTIVA
La inceputul anilor 90 odata cu sfarsitul razboiului rece , pe ordinea de zi a celor mai prestigioase intitutii
internationale si-a gasit intaietate tematica diplomatiei preventive. In ianuarie 92 Consiliul de securitate al ONU,
au intrunit sedinta la nivelul sefilor de state si guverne ,a cerut recomandatii in vedera intaririi capacitatii
natiunilor unite in domeniul diplomatiei preventive pt operatiile de mentinere si asigurare a pacii.In raportul sau
o agenda pentru pace, secreatrul general al ONU Boutrs Ghali a ofeit un capitol aparte diplomatiei preventive.
In acest raport diplomatia preventiva a fost inclusa pe o baza egala cu concept precum mentinerea pacii, intarirea
pacii si consolidarea pacii.
Idea diplomatiei preventive este sustinuta de membrii organizatiilor regionale precum Organizatia pentru
securitate si cooperare pentru Europa, care stipuleaza in Carta de la Paris,pt o noua Europa,sa caute noi forme de
cooperare pt cai de prevenire a conflictelor,prin mijloace politice.Din alt punct de vedere diplomatia preventiva
este vazuta ca orice effort care opreste sau limiteaza conflictul la orice stadiu,chiar supravegherea razboiului
declansat la o raspandire mai larga sau atenuarea distrugerilor posibile in razboi.
Actuala tema referitoare la preventie este in corelatie nu numai termeni ca diplomatia preventiva, dar si uneori
cu prevenirea crizelor, prevenire aconflictelor ,administrarea conflictelor, folositi fara schimbari , chiar daca
diferentele conceptuale pot avea implicatii importante pt deciile politice. Helsinki face deosebirea intre
prevenirea conflictului , administrarea crizelor si rezolvarea pasnica a difrendelor. Aceasta tinde sa isi asume
existenta a trei situatii diferite cerand trei tratari diferite:

Conflicte care trebuie preintmpinate

Crize ce necesita sa fie administrate

Diferende ce urmeaza sa fie rezolvate

In afara de notiunile de criza si confict sunt dialectic interdependente dupa cum pot fi si doua faze successive
unei singure situatii.o definitie mai riguroasa a diplomatiei preventive:


Sa indice ce este diplomatia preventiva in esenta si cum sa o distingem de alte forme de diplomatie si
alte interventii in conflict

Sa vorbeasca ce fel de probleme intentioneaza sa desemneze

Sa arte prin ce tehnici si intrumente se realizeaza si cine este antrenat in activitate

Diplomatia preventive se aplica nu in mediul in care este antrenat deja in razboi deplin ci intr-un mediu
instabil,nelinistitit ,unde potentialul folosirii fortei sau constrangerii pt rezolvarea diferndelor si intereselor este
posibila sau probabila. Prevenirea crizei inseamna eforturile ce intentioneaza sa retina escaladarea ostilitailor sau
raspandirea lor in scopul supravegherilor de a se transforma in criza sau razboi..aceste masuri tind sa fie adresate
direct catre comportarea deschisa a partilor specifice: initiativele preliminare si anticiparea conflictului.
Un rol important in functionarea diplomatiei preventive o poate avea respectarea urmatoarelor recomandari :

Statele ar trebui sa reziste la traditionala practica de suspendare a relatiilor diplomatice si in loc de

aceasta sa mentina deschise liniile de comunicare de inalta incredere cu liderii si gruparile in criza.

Guvernele si organizatiile internationale trebuie sa exprime in mod clar si impunator interesele sale in
situatia de risc. Acest pas este essential pt mobilizarea suportului pt actiunile preventive si este in special
important de a folosi in masuri concrete pt a contura linii clare impotriva comportarii inaceptabile.

Criza trebuie sa fie pusa in agenda consiliului de securitate al ONu sau organizatiei internationale
relevante sau a ambelor destul de timpuriu pt a permite actiuni preventive. In acelasi timp trebuie sa fie stabilite
mijloace pt a urmari dezvoltarea crizei si a prevedea ajustari regulate

Chiar si in contextual multilateral al conflictului guvernele trebuie sa fie atente la oportunitatile de a

sustine diplomatia linistita si dialogul cu si intre liderii modelatori in criza. Trimisii speciali si reprezentantii
statelor sau ai organizatiilor intenatioanale sau din numele ONU din nou demonstreaza valoarea lor la etapele
timpurii ale crizei.
DIPLOMATIA COERCITIVA
Strategia diplomatiei coercitive presupune amenintari sau recurgeri la actiuni de forta limitata pt a convinge un
adevrsar de a se retrage sau a renunta la o actiune , de exemplu de a se opri de la invazia unui anumit teritoriu sau
a renunta la un astfel de gand.
Diplomatia coercitiva trebuie insa deosebita de constrangerea pura.
Diplomatia coercitiva ofera posibilitatea de indeplinire a unor obiective economice cu minimum de varsare de
sange.
Trei conditii par mai importante:

Puterea coercitiva trebuie sa creeze in mintea adversarului o imagine prin care s ail forteze sa se
grabeasca in a accepta intelegerea ,de a-I accepta intelegerea , de a-I accepta rapid cererile.

Trebuie s ail faca pe adversar sa constientizeze ca puterea coerccitiva este mult mai motivata sa isi
indeplineasca obiectivele, decat este oponentul sa I se supuna.

Sa il faca pe adversar sa inteleaga sis a ii insufle frica de o escladare inaccepatbila daca cererile nu sunt
acceptate.
Diplomatia coercitiva are unle elemente commune cu ultimatumul si are prin urmare trei component
definitorii:

Cerinte specific si clare catre opponent

Un timp limita pt acceptarea acestora

Amenintarea cu pedeapsa pt neacceptarea cerintelor care trebuies a fie credibile si sufficient de

credibile sa impresioneze oponentul sis a il faca sa inteleaga ca acceptarea cerintelor este cea mai buna cale.
PROPAGANDA
Propaganda moderna reprezinta manipularea sistematica a opiniei publice, in general, prin utilizarea unor
simboluri, precum steaguri ,monumente,discursuri si publicatii.Propagandistii cauta sa schimbe modul in care
oamenii inteleg si interpreteaza o anumita problema sau situatie,in scopul schimbarii actiunilor si asteptarilor
acestora in moduri care sunt asteptate de grupurile de interese.Propaganda este unul din cele trei fronturi pe care
se poarta un razboi, alaturi de cel militar si financiar. Ea este utilizata pt a legitima folosirea fortei.In cadrul
teoriilor privind ,propaganda,aceasta este divizata in functie de sursa in propaganda:alba,gri si neagra.Printre cele
mai importante tehnici ale propagandei sunt:

Afirmatia este utilizata atat in cadurl publicittatii cat si in cazul propagandelor moderne.o afirmatie
este declaratia energica si entuziastica care prezinta un fapt care nu este neaparat adevarat.

Efectul de turma-este una dintre cele mai commune tehnici atat pe timp de pace cat sip e timp de
razboi,jucand un rol important al publicitatii modern


Omisiunea selectiva- este o tehnica care presupune prezentarea informatiei care este pozitiva ideii sau
propunerii sustinute,si omiterea informatiei contrare acestora.

Generalizari pompoase-reprezinta cuvinte care au diferite intelesuri positive pt subiectii individuali, si

acre sunt legate de concepte de o mare valoare emotionala.

Cel mai mic dintre cele doua rele-este o tehnica care incerac sa ne convinga asupra unei idei sau
propuneri ,prezentandu-ne aceste lucruri ca fiind optiunile cele mai putin nocvie dintre toate.

Simplificarea-reduce o situatie complexa la o alegere foarte clara si simpla implicand dihotomia bine
rau

Marturiile-reprezinta o alta tehnica a propagandei care utilizeaza citatele si sustinerile, care incearca sa
conecteze I persoana faimoasa si respectabila la o anumita problema.

Transferal-este adesea utilizat in politica sip e timp de razboi.aceasta tehnica incearca sa faca subiectii
sa actoineze la o problema la fel cum ar actiona de obicei intr-o alta problema,incercand sa se faca o conexiune
intre cele doua actiuni in mintea subiectilor.
DESCURAJAREA
Descurajarea presupune efortul facut de un stat pt a determina un adversary sa nu actoineze impotriva
intereselor sale;convingandu-l ca riscurile in asemenea situatii vor cantari cu greu decat sperantele unei victoria.
Primul pas in formularea politicii de descurajare este Acela de a cantari interesele unei tari angajate intr-o zona
ce poate fi amenintata de actiuni ostile si de a aprecia importanta lor.
Un al doilea pas este Acela de a formula si transmite oponentilor obligatia si determinarea de a apara acele
interese:amenintarile trebuie sa fie in egala masura credibile si sufficient de puternice in ochii adversarului.
Sunt doua dimesiuni interdependente ale credibilitatii:

Indimidarea trebuie sa aibe forta de a transmite adversarului ca are vointa si hotararea de a-I apara
interesele

Sa dispuna de mijloace si posibilitatile necesare

Trebuie mentionat faptul ca descurajarea este mai putin o strategie aplicata in caz de izolare,ci mai degraba o
politica care poate ingloba si alte strategii.
Descurajarea trebuie sa priveasca interesle nationale ale oponentilor in a sa fel incat sa aprecieze utilitatea
varietatilor de optiuni politice.
Interesul nationaltrebuie definit in functie de cine dorim sa fie descurajat sa faca ce lucru catre cine,prin
mijloace si in care conditii. Din acest punct de vedere trebuie sa se cada deacord asupra faptului ca interesele
variaza in functie de circumstantele specific,in timo ce se poate intrevedea o evolutie pasnica a relatiilor
international si guvernamentale,in cadrul sustinerii unui interes national acceptabil,schimbarile violente in cadrul
rel international,prin invazii,atacuri teroriste sau conflicte interne de o mare intensitate,pot cauza serioase
amenintari la adresa interesului national care trebuie descurajate.
Credibilitatea descurajarea poate avea success numai in cazul in care combinatia dintre amenintare si
determinare este credibila. Acest lucru presupune vointa politica in vederea susutinerii ,d p d v al costurilor
economice si umanitare, eforturilor de descurajare.
Comunicare si perceptive- cel care initiaza descurajarea trebuie sa-si expun a clar obiectivele urmarite precum
si consecintele unui eventual esec. Trebuie evitate confuziile si informatiile gresite a. i. cel caruia ii este destinata
descurajarea sa stie ce I se cere si care sunt riscurile unui eventual esec.
Aplicabilitate-pasii care trebuie urmatiintr-o strategie de descurajare trebuie adaptati riscurilor natiunii si a
intereselor acesteia. Este vorba despre o problema de cost-beneficiu.
Informatii secrete-este nevoie de sporirea rolului serviciilor secrete si a unei cat mai bune interpretari a
informatiilor secrete pt a se putea preveni potentialele amenintari la dresa intereselor nationale ale statelor si a
determinarii perioadei in care sa fie pusa in aplicare politica de descurajare.
POLITICA DE INGRADIRE
Se refera la strategia politicii externe elaborate de SUA in primii ani ai RR,in vederea infrangerii uniunii
sovietice,prin impiedicarea acesteia de a extinde ideologia comunista si prin urmarea extinderii influentei sale.
Asadar,ingradirea a fost o stategie de limitare si prevenire a expansiunii sovietice.
Politica de ingradire a fost pentru prima oara lansata de catre Gorge F Kennan in faimoasa telegram facuta
publica in 1947 in articolul anonim din revista Foreign Affairsexterna originea comportamentului
sovietic,cunoscut mai bine sub numele de articolul X.
Strategia unei politicii de ingradire cat mai eficiente presupune combinaraea mai multor factori,si anume:
Presiunea externa-recastigarea increderii acelor acelor state afectate direct de expansionismul sovietic
Crearea unei balante a puterii stabile si multipolara,a.i. SUA sa nu fie nevoite sa lupte singure
Ingradirea propriu-zisa- realizarea unei schimbari a conceptiei URSS asupra rel international.

Oponentii sistemului de aparare antiracheta ,in mare parte statele care prezinta un potential pericolpt
secutitatea SUA Coreea de N,Iran,Irak etc,isi motiveaza pozitia susutinand ca implementarea de catre SUA a
unui astefel de sistem ar conferi acesteia statutul de jandarm al lumii,protective asigurata de scut permitandu-I sa
trateze intr-un mod directionar aspect legate de viata politica si international sis a exercite presiuni in orice zona
de interese in vederea valorificarii propriilor deziderate.
In vreme ce americanii pretend ca NMD nu este indreptat impotriva nimanui intentia unica fiind de a-si
proteja cetatenii de atacuri din parte unor state precum Coreea de N sau Iraq aproape tot restul lumii crede
altceva.
In rezolvarea diferendului Rusia-SUA pe marginea tratatelor ABM si START au fost sugerate urmatoarele
alternative:
Renuntarea la tratatul ABM
Negocierea unor schimbari minime pt desfasurarea initiala a NMD
Abordarea problematicii ABM intr- o runda de negocieri START-3
Reintegrarea unilaterala a tratatului ABM
Alta piedica,pe care oficialii americanii o mai au de infruntat in drumul lor spre impelemnatrea programului
national de aparare antiracheta, o reprezinta convingerea aliatilor europeni de caraterul pur defensive al
programului.
Principalale amenintarii cu care SUA s-ar putea c onfrunta in urmatoarele decade include: amenintari teroriste
cu arme de distrugere in masa,atacuri asupra sistemleor informatice,amenintari cu atacuri folosind rachete
balistice.se pare ca rachetele intercontinentale sunt singura cpapbilitate letala ce poate fi utilizata pt
amenintarea directa sau indirecta a suveranitatii unui stat.
Rusia si China considera ca subminarea puterii americane si sustinerea centrelor de putere aditionale slujesc
intereselor lor de reducere a dominatiei SUA.
INTERESELE NATIONALE DE SECURITATE ALE ROMANIEI
-sunt acele stari si procese, bazate pe valorile asumate si rpomovate de societatea romaneasca,prin care se
asigura rposperiatatea,protectia si securitatea membrilor ei,stabilitatea si continuitatea statului.
Edificarea unei Romanii democratice,stabile politic si prospera economic si social,capabila sa participle
efficient la dinamica vietii international,impune ca,in deplina concordanta cu evolutia rpoceselor de integrare
europeana si euroatlantica, sa fie afirmate,realizate si protejate urmatoarele interese nationale:
Mentinerea integritatii,unitatii,suveranitatii si independentei statului roman
Garantarea drepturilor si libertatilor democratice fundamentale,asigurarea bunastarii ,sigurantei si
protectia cetatenilor Romaniei
Dezvoltarea esconomica si sociala a tarii
Realizarea conditiilor pt integrarea Romaniei ca membru NATO si UE
Afirmarea identitatii nationale si rpomovarea acesteia ca parte a comunitatii de valori
democratice,valorificarea si dezvoltarea patrimoniului cultural national si a capacitatii de creatie a
poporului roman
Protectia mediului inconjurator, resursele natural, a calitatii factorilor de mediu,la nivelul standardelor
international.
Modernizarea societatii romanesti presupune actiuni ferme pt intarirea functiei de reglementare a statului si a
autoritatii institutiilor sale.
Relansarea economiei constituie o rpioritate a politicii de securitate.
Directii de actiune in domeniul economic sunt:
Consolidarea stabilitatii macroeconomice,adoptarea unor politci fiscal coerente,rpin reglementari
simplificate si stimulative,reforma impozitelor,reducerea cheltuielilor interne si restructurarea marilor
companii si societati ale statului , o politica moderna si a cursului de schimb adecvat
Imbunatarirea mediului de afaceri,diminuarea birocratiei,reglementari favoriztae pt investitii sip t
mentinerea cresterii economice prin productie performanta ceruta de piata
Stimularea,prin reglementari eficiente si sub diferite forme, a intreprinderilor mici si mijlocii
Continuarea privatizarii,restructurarii si modernizarii domeniilor industrial
Promovarea unor politici industrial functionale
Dezvoltarea cooperarii international prin forme noi
Consolidarea sectorului bancar
Relansarea aagriculturii si dezvoltarea silviculturii
Amenajarea teritoriului si reabilitarea infrastructurii de transport

 Dezvoltarea turismului
Dezvoltarea activitatiilor de comert interior
Asigurarea protectiei consumatorilor
Garantarea unui sistem concurential liber si onest.
Problemele securitatii sociale se refera la starea de insecuritate individuala,la declinul demographic si
fragilizarea starii de sanatate a populatiei,la emigratia tineretului instruit si superdotat ,la insuficienta
consacrare,pe toate componentele societatii civile si la absenta unei clase de mijloc puternice.
In acest sens strategia stabileste necesitatea realizarii unor modalitati de stimulare a solidaritatii nationale si
responsabilitati civice,a interesului national pt munca ,a egalitatii dintre barbate si femei,a egalitatii de sanse
in privinta accesului la educatie si pregatire,a protectiei sociale. Ca urmare, eforturile institutiilor cu atributii
in domeniu vor avea in vedere:
Promovarea dialogului si coeziunii social eprin implicarea statului
Reforma sistemului de securitate sociala si diminuarea deficitului de finantare a protectiei sociale
Descentralizarea deciziei administrative in domeniul raporturilor de munca
Instituirea unor politici de salarizare
Perfectionarea sistemului de asistenta sociala
Imbunatatirea starii de sanatate a populatiei
Srpijinirea si intarirea familiei
Principalele directii de actiune in domeniul esducatiei,cercetarii si culturii sunt:
Promovarea reformei sistemului de invatamant
Asigurarea educatiei de baza
Racordarea invatamantului superior la cerintele sociale si economice
Imbunatatirea cadrului legislative si institutional pt cercetare-dezvoltare
Protejarea conservarea si restaurarea patrimoniului national si promovarea sac a parte a patrimoniului
cultural universal
Imbunatatirea cadrului juridic si institutional in domeniul relatiilor interetnice
Directiile de actiune in domeniul sigurantei nationale si ordinii publice sunt:
Armonizarea legislatiei si a procedurilor specific
Consolidarea relatiilor de parteneriat cu structure similar din statele memre NATO si UE
Consolidarea sistemului institutional de actiune
Intarirea actiunilor de prevenire si control pt limitarea si stoparea criminalitatii
Constituirea sistemului national de gestionare a crizelor pe principiul managementului integrat al
riscurilor si conectarea acestuia la organisme existente in NATO si UE
Protectia dreptului la intimidate,la propria imagine si la crecta informare a cetateanului
Asigurarea functionarii la standard comunitare a institutiilor care au atributii pe linia migratiei si
azilului
Principalele directii de actiune in domeniul apararii nationale sunt:
Constituriea si consolidarea capabilitatilor necesare pt indeplinirea performanta a obligatiilor asumate
de Romania in cadrul NATO
Restructurarea si modernizarea armatei romane
Asigurarea stocurilor de echipamente,tehnica de lupta,munitii si material
Redimensionarea corpului de comanda la nivelul fortelor in process de reducere,restructurare si
modernizare
Planificarea coerenta a activitatii de inzestrare si achizitii
Intarirea controlului parlamentatr asupra organismului military
Sprijinirea autoritatiilor publice in caz de urgente civile
Consiliul supreme de aparare a tarii isi va perfection activitatiile de coordonare,prevazute de
constitutie
Politoca externa a romaniei va tine cont de respecatrea urm conditii:
Coeziune la nivel comunitar,cat si bilateral
Coordonare interministeriala si intarirea comunicarii in cadrul guvernului
Respecatrea si aplicarea efectiva a angajamentelor asumate in cadrul NATO

Diplomatia parlamentara-guvernul romaniei va elabora cu parlamentul pt a fixa mecanisme de

informare,comunicare, gestiune a informatiilor si monitorizare,in scopul promovarii de o maniera coerenta a
intereselor economice si politce ale romaniei in strainatate prin relatiile parlamentare bi- si multilaterale.
Diplomatia economica guvernul romaniei va coopera cu presedintele,parlamentul romaniei si comunitarea
oamenilor de afaceri pentru:
Elaborarea unei startegii comune de actiune privind promovarea intereselor economice ale romaniei in
strainatate
Clasificarea si fixarea mecanismelor de comunicare,gestiune a informatiilor si cooperare in structurile
de administratie publice central,precum si intre acestea,parlamentul si ascociatiile oamenilor de
afaceri.
Diplomatia culturala-constituie un support pt promovarea relatiilor bilaterale sip t cunoasterea civilizatiei
romanesti in lume. In acest scop ,guvernul romaniei va avea in vedere:
Elaborarea unui plan de actiune pt expansiunea diplomatiei culturale
Extinderea centrelor de cultura romaneasca in strainatate
Fixarea managementului de proiect in cadrul misiunilor diplomatice care sa faciliteze organizarea
evenimentelor culturale si infintarea centrelor culturale si de documentare,pe langa misiunile
diplomatice
Guvernul romaniei va dezvolta relatiile de buna vecinatate si cooperare regional in spatial sud est European
si al marii negre,prin:
Promovarea rel de buna vecinatate si cooperare cu tarile europei de sud-est in realizarea pactului de
stabilitate pt asigurarea pacii
Protejarea intereselor romaniei si ale UE in spatial sud-est European
Promovarea relatiilor cu republica moldova
Cooperarea in cadrul procesului de cooperare in Europa de sud-est pt promovarea procesului de
stabilizarea si asociere initiat de UE
Intarirea colaborarii in cadrul organizatiei de cooperare economica a marii negre
Politica externa a romaniei va fi sustinuta printr-un effort intern de asigurare a coerentei interinstitutionale si
asprijinului opiniei publice si va continua sa fie orientate,in mod prioritar,pe urm directi:
Intensificarea negocierilor si accelerarea pregatirii pt integrarea in UE
Aprofundarea parteneriatului strategic intensificact cu SUA
Consolidarea relatiilor cu statele member ale UE
Dezvoltarea cooperarii cu statle din regiune
Consolidarea rolului OSCE
Respectarea stricta a angajamentelor international
Promovarea unei politic active in plan bilateral sau intr-un cadru international pt asigurarea securitatii
si stabilitatii in Europa de sud-est,ca si in caucazul de suc si in intreaga regiune a denarii si marii negre.
Ssprijinirea comunitatilor din afara granitelor pt pastrarea identitatii nationale,culturale si spiritual si
identificarea potentialului de support al acestora pt realizarea obiectivelor diplomatiei romanesti.