-Fecundația.

Receptorii zona
pelucida implicați în cuplarea
spermatozoizilor -
 CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………… pg 2

Fecundația……………………………………………………………………. pg 2

Factorii care influențează fecundația……………………………………….pg 2-3

Mecanismul fecundației………………………………………………………pg 3-4

Receptorii zona pelucida implicați în cuplarea spermatozoizilor……….. pg 4-6

Bibliografie……………………………………………………………………..pg 7

1
 INTRODUCERE

Procesul de fecundare la mamifere constă în numeroase evenimente care

trebuie să aibă loc în mod obligatoriu pentru a produce zigotul viabil. Printre aceste
evenimente se numără capacitatea spermatozoizilor, maturarea meiotică a ovulelor,
legarea spermatozoizilor intacți cu acrozomul de zona pelucida, reacția acrozomului
spermatozoizilor, fuziunea spermatozoizilor care au reacționat la acrozom cu membrana
plasmatică a oului, corticala oului li reacțiile de zonă. Aceștia din urmă participă la
stabilirea unei bariere pentru fertilizarea polispermică. Fiecare dintre aceste evenimente
a fost investigat ăn detaliu atât la nivel ultrastructural, cât și la nivel molecular și a dus la
o literatură extinsă.

FECUNDAȚIA

Fecundația constituie faza cea mai importantă a reproducției, faza în care se

formează o ființă nouă și se pun bazele eredității și vitalității produsului de concepție.
Prin procesul de fecundație se înțelege unirea și contopirea celor doi gameți (mascul și
femel) pentru a da naștere unei celule noi, numite ou sau zigot. Din contopirea celor
două celule sexuale diferite rezultă zigotul din care se va dezvolta o ființă nouă, mai
mult sau mai puțin asemănătoare celor doi părinți, în măsura în care condițiile de mediu
nu au determinat anumite modificări morfo-fiziologice ale acestuia.

După locul unde se produce fecundația în seria animală, poate să fie externă sau
internă. Fecundația externă se întâlnește la speciile de animale inferioare (amfibii,
anure, pești), la care celulele sexuale mascule și femele se contopesc în mediul extern.

Studiul fecundatiei la mamifere a atras atenția biologilor încă de pe la începutul

secolului al XlX-lea, când K. Beer începe studiul dezvoltării zigotului la mamifere.

Milovanov și colaboratorii săi au demonstrat că fecundația este un process

fiziologic de asimilare reciprocă a celulelor sexuale femele și mascule.

De asemenea s-a demonstrat că acest proces este selectiv și nu întâmplător, de

selectivitatea fecundatiei depinde vitalitatea noilor organisme, însușire care determina
productivitatea animalelor.

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ FECUNDAȚIA

Procesul fecundației este precedat și condiționat de procesul însămânțării. Prin

însămânțarea naturală sau artificială, spermatozoizii vin în contact cu ovulele cu care se
contopesc în timpul procesului de fecundatie.

2
 Însămânțarea și fecundația nu se produc concomitant, cele două procese sunt
separate între ele de un timp mai lung sau mai scurt, în funcție de o serie de factori, ca:

 transportul spermatozoizilor în organele genitale femele;

 durata înaintării spermatozoizilor;
 supraviețuirea (viabilitatea) spermatozoizilor;
 numărul spermatozoizilor care înaintează în tractusul genital femel;
 momentul ovulației și durata de migrație ovulei;
 viabilitatea ovulei.

MECANISMUL FECUNDAȚIEI

În desfășurarea procesului de fecundatie se descriu trei etape, care diferă prin

condițiile necesare pentru realizarea lor.

Prima etapă se caracterizează prin asaltarea ovulei de către un mare număr de

spermatozoizi, care cu ajutorul enzimei numită hialuronidaza dispersează celulele
discului proliger și ale coroanei radiate rămase în jurul ovulei după ovulației. Această
etapă se caracterizează prin două trăsături, și anume: 1) participarea unui număr mare
de spermatozoizi și 2) absența oricărei acțiuni selective a spermatozoizilor.

Spermatozoizii altei specii, gen sau ordin de mamifere pot elibera ovula de stratul
de celule foliculare. Pe această lipsa de specificitate se bazează experiențele autorilor
sovietici pentru ridicarea fecundității la animale prin amestecul unui număr redus de
spermatozoizi din aceeași specie cu spermă de altă specie. În prima etapă a fecundatiei
deci se poate spune că, datorită dezasimilării parțiale a ovulei și acțiunii fermentative a
hialuronidazei, se produce degradarea substanței gelatinoase ce unește între ele
celulele foliculare și afânarea membranei pelucide.

A două etapă constă în pătrunderea spermatozoizilor prin membrana pelucidă a

ovulei și ajungerea lor în spațiul perivitelin. Această etapă are următoarele caracteristici:
1) pătrunderea spermatozoizilor în zona pelucidă a ovulei este selectivă, astfel că,
această zona nu poate fi pătrunsă decât de spermatozoizii din aceeași specie; 2)
pătrunderea spermatozoizilor în membrana pelucida se face prin orice zona a ei; nu
există un orificiu sau zonă specială de pătrundere; 3) pătrunderea spermatozoizilor prin
zona pelucida provoacă a doua reductie cromatică, adică eliminarea celui de-al doilea
globul polar și formarea unui spațiu perivitelin; 4) după ce spermatozoizii (aproximativ
zece sau câteva zeci) au pătruns în spațiul perivitelin se adună în jurul punctului unde
membrane vitelină a fost ruptă pentru eliminarea celui de-al doilea globul polar. Acești
spermatozoizi sunt cei mai viguroși din marele număr care asaltează membrana
pelucidă și reușesc să o pătrundă. Spermatozoizii altei specii nu pot pătrunde prin zona
pelucidă, întrucât aceasta are o compoziție biochimică diferită, susceptibilă de a fi
modificată numai de spermatozoizii speciei respective și nu este supusă acțiunii
depolimerizante a hialuronidazei.

3
 A treia etapă sau etapă selective a fecundatiei se caracterizează prin
pătrunderea unui spermatozoid în interiorul protoplasmei ovulei, în care au loc
procesele complexe ale asimilării-dezasimilarii reciproce. Se constată o mare
selectivitate asupra spermatozoizilor, întrucât, din cei câțiva zeci care au reușit să
pătrundă în zona pelucidă, numai unul singur ia parte în condiții normale la asimilarea-
dezasimilarea reciprocă. În această etapă se disting mai multe procese importante, și
anume: 1) ovula asimilează toate elementele protoplasmatice ale spermatozoidului.
Această asimilare se face în momentul pătrunderii spermatozoidului în ovulă; 2) nucleul
spermatozoidului care a pătruns în ovulă începe să asimileze protoplasma ovulei, ceea
ce determină o creștere rapidă a acestuia, mărindu-și volumul de câteva zeci de ori,
până egalează volumul ovulei; 3) nucleul spermatozoidului se apropie de cel al ovulei și
începe procesul asimilării reciproce (amfimizia) ; 4) din momentul în care a început
asimilarea-dezasimilarea reciprocă a celor două elemente (mascul și femel) încetează
existența lor și ia naștere a treia celulă, zigotul.

Zigotul se caracterizează printr-o capacitate extrem de mare de asimilare, că o

consecință a vitalității lui.

RECEPTORII ZONA PELUCIDA IMPLICAȚI ÎN CUPLAREA

SPERMATOZOIZILOR

Celulele germinale primordiale migrează la nivelul gonadei în timpul dezvoltării

timpurii al embriogenezei și se diferențiază în ovogonie. Ovogoniile se înmulțesc prin
mitoză. Unele dintre acestea se dezvoltă și se transformă în celule de dimensiuni mai
mari denumite ovocite primare și intră în prima fază meiotică de diviziune pentru a
forma gameți.
Aceste ovocite primare sunt blocate în primul stadiu de diviziune meiotică până
la apariția maturității sexuale a femelei. Odată cu apariția maturității sexuale, un număr
mic de ovocite primare închei prima fază a diviziunii meiotice și se transformă în ovocite
secundare, sub influența hormonului de stimulare foliculară.
Ovocitele secundare sintetizează învelișul și granulele corticale, învelișul de
glicoproteine format între ovocit și granuloasă se numește zona pelucida (Fig. 2.1).
Fertilitatea la femelele mamifere este dependentă de prezența zonei pelucida în
timpul dezvoltării ovocitei și a celulei nefecundate. Zona pelucida este necesară pentru
a stabiliza contactul dintre microvilii ovocitei și proiecțiile celulei foliculare care
traversează zona pelucida pentru a forma joncțiunile GAP care reprezintă suportul
pentru creșterea ovocitei și dezvoltarea foliculului. În absența zonei pelucida, datorită
unei mutații de gene care contribuie la formarea proteinelor zonei pelucida, se pierde
contactul dintre ovocitele în dezvoltare și celulele foliculare învecinate, astfel este
redusă producția și numărul de ovule care duce la infertilitatea femelelor.

4
 Învelișul ovocitului, reprezintă o matrice extracelulară compusă din filamente de
glicoproteine, care au un rol important în timpul fertilizării, având rol de barieră pentru
spermatozoizi. Componentele învelișului polimerizează, având un tipar comun
cu ,,domeniul” zonei pelucida, care constă din două domenii asemănătoare
imunoglobulinei, denumite ZP-N și ZP-C. Modulul ZP a fost, de asemenea, recunoscut
într-un număr mare de alte proteine secretate cu diferite funcții biologice, ale căror
mutații sunt legate de boli severe.

Fig 2.1 Structura foliculului https://elifesciences.org/articles/76106

Zona pelucida are diverse funcţii: fixează spermatozoizii, activează proacrozina

(forma inactivă a acrozinei, care are o puternică afinitate pentru zona pelucida), induce
reacţia acrozomică şi protejează ovocitul împotriva polispermiei. Fenomenul major al
interacţiunii gametice are loc la nivelul zonei pelucida, aceasta acţionând ca o barieră
pentru spermatozoizii heterospecifici; celulele cumulare şi membrana vitelină nu au
specificitate de specie. Ataşarea spermatozoizilor capacitaţi la suprafaţa coroanei
radiata/zonei pelucida se produce ca urmare a interacţiunii dintre moleculele de pe
suprafaţa spermatozoizilor şi cele de pe suprafaţa zonei pelucida.
Pentru a se realiza interacțiunea și cuplarea dintre spermatozoid și zona pelucida
este nevoie de receptori pentru a se realiza reacția acrozomială și fertilizarea ovocitei
cu succes.
La mamifere, zona pelucida este formată din 3 sulfoglicoproteine: ZP1, ZP2 și
ZP3. Proteinele zonei pelucida sunt secretate pentru a forma o zonă matriță
filamentoasă, unde complexul de polimeri ZP2 și ZP3 este unit de ZP1. Zona pelucida
ovocitară este constituită din trei glicoproteine denumite ZP1, ZP2 şi ZP3.
5
 ZP1 şi ZP2 sunt proteine structurale care conferă integritate zonei, iar ZP3 este
mai asemănătoare cu un receptor hormonal. ZP3 este considerată un receptor specific
care asigură fixarea spermatozoizilor cu acrozom intact şi declanşează reacţia
acrozomului. ZP3 este un ligand pentru cuplarea primară cu spermatozoidul și este
important pentru inducerea reacției acromozomiale.
Glicoproteina ZP2 este crucial implicată în procesul fertilizației. ZP2 mediază
secundar unirea cu spermatozoidul și scindarea ZP2 de către proteazele eliberate prin
racția granulelor corticale determină ,,întărirea” zonei și astfel previne polispermia.
Spermatozoizii în decursul maturării și până la ejaculare suferă procese de
transformare a proteinelor din compoziție, astfel se adaptează și dobândesc capacitatea
de a dezvolta proteine complementare pentru lanțurile de oligozaharide prezente la
suprafața zonei pelucida, Fragmentele de carbohidrați de la suprafața membranei
pelucida se cuplează cu preoteinele de suprafață ale spermatozoidului, astfel rezultând
parțial, recunoașterea gameților specifici speciei. Diferențele dintre fragmentele de
carbohidrați ai membrane pelucida și proteinele de suprafață ale spermatozoidului sunt
considerate a fi factorul major în specificitatea de specie pentru recunoașterea și unirea
gameților.
Toate proteinele zonei pelucida sunt foarte heterogene datorită modificărilor post
translaționale prin glicozilarea resturilor de serină/ threonină și a acidului aspartic.care
de cele mai multe ori sunt sulfatate și sialilate. Siturile de glicozilare ale fiecărei
oligozharidă și proteinele înrudite care leagă carbohidrații sunt implicate în cuplarea
spermatozoizilor la zona pelucida într-o manieră specifică speciei.

6
 BIBLIOGRAFIE

1.Wassarman P,. Litscher E., 2022, Female fertility and the zona pellucida, Departement
Cell, Developmental and Regenerative Biology Ichan School of Medicine atMount Siani
One Gustave U.S.
2. https://www.histology.leeds.ac.uk/female/FRS_ovarian_fol.php
3. Hinsch E., Hagele W., Schill W., Hinsch K.D., 1997, The zona pellucida ,,receptors”
4. Wassarman, P.M,  2005, Contribution of mouse egg zona pellucida glycoproteins to
gamete recognition during fertilization. J. Cell. Physiol, 204, 388–391
5. Bokhove, M.; Jovine, L., 2018, Structure of Zona Pellucida Module Proteins. Curr.
Top. Dev. Biol., 130, 413–442
6. Nishimura, K., Dioguardi, E., Nishio, S., Villa, A., Han, L.; Matsuda, T., Jovine,
L., . 2019, Molecular basis of egg coat cross-linking sheds light on ZP1-associated
female infertility. Nat. Commun,10, 3086
7. Igna V., 2022, Curs reproducere, tulburări de reproducere și prelegeri clinice pe specii
8. Tumova L., Zigo M., Sutovsky P., Sedmikova M., Postlerova P., 2021, Ligands and
receptors involved in sperm-Zona Pellucida Interactions in Mammals
9. LUCA. N., POPESCU. P., GLUHOVSCHI. N., Reproducția, obstetrica și însămânțările
artificiale la animalele domestice, EDITURA DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ
BUCUREȘTI,pp:103-104,109-110
10. POPESCU. P., OȚEL. V., Diagnosticul gestației, București, E.A.S
11. FĂLCOIANU. M., Curs de obstetrică, București
12. CONSTANTINESCU. G. K., Tratat de zootehnie generală, București
13. STUDENȚOV. A. P., Veterinarnoe akuserstvo i ghinecologhia, Moska
14. MILCU. ȘT., RADIAN. N., Endocrinologia clinică și terapeutică, Bucureșt