II CADRUL METODOLOGIC DE EVALUARE A BUNURILOR

IMOBILIARE
2.1 Descrierea metodei cheltuielilor
La evaluarea bunurilor imobiliare locative, se aplică următoarele metode de
determinare a valorii de piaţă:
a) metoda analizei comparative a vînzărilor;
b) metoda cheltuielilor;
c) metoda veniturilor.
Metoda cheltuielilor constă în estimarea valorii de piaţă a obiectului evaluării ca
totalitatea cheltuielilor necesare pentru crearea lui în starea curentă sau reproducerea
calităţilor lui de consum.
Procesul de determinare a valorii de piaţă prin metoda cheltuielilor în baza sursei
informaționale este constituit din următoarele etape:

Etapele procesului de
determinare a valorii de piaţă
prin metoda cheltuielilor

Determinarea valorii de piaţă a terenului Determinarea valorii

fiind considerat liber şi disponibil pentru construcţiei
cea mai bună şi eficientă utilizare. considerate noi
Metodele de evaluare a terenurilor (valoarea de
prezentate sînt aplicabile pentru evaluarea reconstituire sau de
tuturor terenurilor, indiferent de destinaţia înlocuire).
lor şi modul de utilizare curentă:

Metoda analizei În valoarea construcţiei

Metoda veniturilor,
vînzărilor comparabile, considerate noi sînt
care include: metoda
care include: metoda incluse cheltuielile legate
capitalizării directe,
comparaţiei directe, nemijlocit de construcţie,
metoda reziduală şi
metoda alocaţiei şi costurile indirecte şi
metoda parcelării.
metoda extragerii; beneficiul investitorului.

Figura 2.1. Etapele procesului de determinare a valorii de piaţă prin metoda cheltuielilor

În valoarea construcţiei considerate noi sînt incluse cheltuielile legate nemijlocit de

construcţie, costurile indirecte şi beneficiul investitorului.

Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P
 VC=CC+CI+BI ( 2.1)

Costul construcţiei  reprezintă totalitatea cheltuielilor legate nemijlocit de construcţia

obiectului. Costul construcţiei se determină în baza normelor de deviz şi altor documente
normative.
Cheltuielile indirecte reprezintă totalitatea cheltuielilor legate de marketing, publicitate,
asigurare, achitarea impozitelor, cheltuielile curente pentru menţinerea obiectului în perioada
dintre finalizarea lucrărilor de construcţie şi vînzarea obiectului. Cheltuielile indirecte se
calculează în baza documentaţiei investitorului şi analizei pieţei construcţiilor noi.
Beneficiul investitorului reprezintă recompensa pentru riscul legat de realizarea
proiectului de investiţii. Mărimea beneficiului investitorului depinde de situaţia concretă de pe
piaţă şi se determină în baFza analizei celei mai bune şi eficiente utilizări.
Valoarea de reconstituire sau valoarea de înlocuire se estimează prin aplicarea
următoarelor metode:

Metoda comparaţiilor unitare se bazează pe analiza comparativă a

unităţilor ce caracterizează calităţile de consum ale obiectului (1 m3
al volumului fizic al clădirii, 1 m2 al suprafeţei totale). Valoarea de
reconstituire a obiectului evaluării va fi egală cu produsul între costul
unităţii de comparaţie, exprimată în preţuri curente şi cantitatea
unităţilor date (volum, suprafaţă).

Metoda costurilor segregate se bazează pe estimarea costurilor

unitare pentru diferite elemente constructive ale clădirii, exprimate
în unităţi de măsură adecvate. Surse de informaţie pentru estimarea
valorii de reconstituire sau de înlocuire prin metoda dată pot servi
normele de deviz comasate şi informaţia privind obiectele analogice.

Metoda cantitativă se bazează pe estimarea cheltuielilor necesare

pentru construcţia clădirii în întregime şi diferitor componente ale ei,
prin întocmirea devizelor locale, devizelor pe obiect şi devizelor
generale pentru obiectul evaluat.

Figura 2.2. Metodele de estimare a valorii de reconstituire.

În cadrul metodei cantitative, cheltuielile legate de construcţia obiectului se estimează prin
următoarele metode:
a) Metoda de resurse este o metodă de determinare a valorii de deviz a clădirilor
şi construcţiilor în baza indicilor de resurse evidenţiaţi în documentaţia de proiect şi deviz:
manoperă, utilajele de construcţii-montaj, materiale, construcţii şi preţurilor de livrare a
acestor resurse. Metoda de resurse se aplică în conformitate cu instrucţiunile privind
întocmirea devizelor pentru lucrările de construcţii-montaj prin metoda de resurse (CP

Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P
 L.01.01-2001) şi alte instrucţiuni elaborate de Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi
Dezvoltării Teritoriului.
b) Metoda de resurse şi indici  reprezintă o aplicare mixtă a metodei de resurse şi
a sistemului de indici pentru resursele folosite în construcţie şi determinate ca raport între
preţurile curente şi preţurile de bază pentru resursele similare.
c) Metoda indicilor de bază se bazează pe recalcularea cheltuielilor incluse în
devize din preţurile de bază în preţurile curente prin aplicarea indicilor. Estimarea valorii prin
metoda indicilor de bază se efectuează în baza Regulamentului provizoriu privind modul de
stabilire a costului construcţiei şi de efectuare a calculelor pentru executarea lucrărilor de
antrepriză între beneficiari şi antreprenori în condiţiile liberalizării preţurilor, pus în aplicare
de la 1 iunie 1994, aprobat de Departamentul de Arhitectură şi Construcţii, ordinul nr.10a din
3 iunie 1994 şi Instrucţiunilor metodologice privind modul de întocmire a devizului
centralizat pentru realizarea obiectivelor de investiţii ţinînd seama de preţurile curente,
aprobate prin ordinul Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului  nr. 30
din 24 ianuarie 2000.
1. Estimarea deprecierii acumulate, ca fiind suma uzurii fizice (recuperabilă şi
nerecuperabilă); deprecierii funcţionale (recuperabilă şi nerecuperabilă) şi deprecierii
economice.

Uzura fizică

Deprecierea Deprecierea
funcţională economică

Figura 2.3. Termenii pentru estimarea deprecierii acumulate

Uzura fizică reprezintă o reducere a valorii bunului imobil care se datorează deteriorării
lui sub influenţa factorului timpului şi altor factori externi (factorii fizici, chimici, exploatarea
incorectă a clădirii, întreţinerea nesatisfăcătoare a construcţiei etc.).
Metodele de estimare a uzurii fizice sunt:
a) Metoda normativă presupune determinarea mărimii uzurii fizice în baza analizei
stării tehnice a elementelor constructive de bază ale clădirii. Metoda respectivă se aplică în
două etape:

Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P
 ●se va determina uzura fizică a fiecărui element constructiv;
●se va determina uzura fizică a construcţiei întregi după formula:
Uconstr.= Uelement. x 100 / GS element.        ( 2.2)
unde,
Uconstr.  - uzura fizică a construcţiei (%);
Uelement.   - uzura elementelor construcţiei (%);
GSelement - greutatea specifică a elementelor constructive (%).
Pentru determinarea uzurii fizice a elementelor constructive evaluatorul poate folosi
Normele de evaluare a construcţiilor ce aparţin cetăţenilor R.S.S. Moldoveneşti în scopul
asigurării de stat, ediţia 1982, aprobate prin Hotărîrea Sovietului  Miniştrilor al R.S.S.
Moldoveneşti nr.119 din 29 martie 1982.
b) Metoda valorică presupune determinarea costului reparaţiei capitale a construcţiei. În
acest caz este determinat coeficientul care reprezintă raportul între costul reparaţiei capitale şi
valoarea de reconstituire a clădirii, estimată la data evaluării, ţinînd cont de mărimea uzurii
fizice. Metoda valorică este aplicată pentru a estima uzura fizică atît a elementelor
constructive ale construcţiei separat, cît şi a întregii construcţii.
c) Pentru determinarea mărimii uzurii fizice prin metoda vîrstei efective se foloseşte
următoarea formulă:
U=(VE/DVF)x100 sau   U=(VE(VE+DVFR))x100   ( 2.3)
unde,
U  - uzura fizică exprimată în procente;
VE  - vîrsta efectivă;
DVF - durata de viaţă fizică;
DVFR - durata de viaţă fizică rămasă.
În practica evaluării în scop de impozitare este aplicată metoda normativă de estimare a
uzurii fizice.
Deprecierea funcţională sau învechirea funcţională, este legată de dezvoltarea
tehnologiilor moderne care permit crearea obiectelor noi ce satisfac mult mai eficient cerinţele
pieţei. Deprecierea funcţională este determinată de diferenţa între caracteristicile reale ale
bunului imobil şi aşteptările consumatorilor. Deprecierea funcţională este determinată de
diferenţa între caracteristicile reale ale bunului imobil şi aşteptările consumatorilor.
Deprecierea economică este determinată de influenţa unor factori externi asupra
bunului imobil. Factorii externi includ: schimbările în economia ţării, schimbările pe piaţa
imobiliară, schimbările în legislaţia naţională, modificarea condiţiilor de finanţare şi altele.
Deprecierea economică se determină prin următoarele metode:

Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P
 ● capitalizarea pierderilor veniturilor datorate influenţei factorilor externi;  
● analiza comparativă a bunurilor imobile similare obiectului evaluării asupra cărora
influenţează factorii externi şi celor asupra cărora aceşti factori nu influenţează.
Deprecierea acumulată se determină prin următoarele metode:

Metoda
duratei de
viaţă
economică

Metoda
Metodele de
modificată a
Metoda determinare
duratei de
segregării a deprecierii
viaţă
acumulate
economică

Metoda
analizei
comparative
a vînzărilor

Figura 2.3. Metodele de determinare a deprecierii acumulate

❖ Metoda duratei de viaţă economică presupune estimarea deprecierii acumulate
în baza următoarei formule:
D=(VE/DVE)x100    (2.4)
unde,
VE  - vîrsta efectivă;
DVE - durata de viaţă economică.
❖ Metoda modificată a duratei de viaţă economică ia în considerare uzura fizică
recuperabilă şi deprecierea funcţională recuperabilă. În acest caz deprecierea acumulată se va
calcula în două etape:
− din valoarea construcţiei noi este sustrasă deprecierea recuperabilă fizică şi
funcţională;
− valoarea construcţiei noi modificate va fi înmulţită cu raportul între vîrsta efectivă şi
durata de viaţă economică.
❖ Metoda analizei comparative a vînzărilor presupune determinarea deprecierii
acumulate ca diferenţă între valoarea construcţiei noi şi valoarea de piaţă a bunului imobil la
data evaluării. Pentru aplicarea metodei respective este necesară informaţia privind preţurile

Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P
 de vînzare ale bunurilor imobile similare obiectului evaluării şi valoarea de piaţă a terenurilor
virane.
❖ Metoda segregării constă în examinarea detaliată a tuturor formelor  deprecierii:
uzura fizică recuperabilă şi nerecuperabilă, deprecierea funcţională recuperabilă şi
nerecuperabilă şi deprecierea economică. Deprecierea acumulată se determină prin însumarea
valorilor tuturor formelor de depreciere a  construcţiei. Metoda segregării se utilizează în
îmbinare cu metodele duratei de viaţă economică şi analizei comparative a vînzărilor pentru a
determina mărimea diferitor forme ale deprecierii incluse în deprecierea acumulată
2. Estimarea valorii de reconstituire sau de înlocuire, ţinînd cont de mărimea
deprecierii accumulate - reprezintă reducerea calităţilor de consum ale bunului imobil din
punct de vedere al cumpărătorului potenţial şi se manifestă prin diminuarea valorii bunului în
urma acţiunii diferitor factori. În sens restrîns aceasta presupune determinarea deprecierii
acumulate ca diferenţă între valoarea construcţiei noi şi valoarea de piaţă a bunului imobil la
data evaluării. Formula de calcul este:
Vr= Vc – D ( 2.5)
3. Estimarea valorii de piaţă a bunului imobil ca fiind suma valorii de piaţă a
terenului şi valorii de reconstituire sau de înlocuire a construcţiilor estimată în baza formulei:
V = Vt + (Vc - D)               (2.6)
unde:
V  - valoarea bunului imobil;
Vt  - valoarea de piaţă a terenului;
Vc  - valoarea de reconstituire sau de înlocuire a construcţiei evaluate considerate ca noi;
D  - deprecierea acumulată.
Sau
Vp = Vt +Vr ( 2.7)
În cazul estimării valorii pentru impozitare cel mai des se aplică metodea costului.

2.2. Descrierea metodei analizei comparative a vînzărilor

Metoda analizei comparative a vînzărilor presupune estimarea valorii de piaţă a
bunului imobil în baza analizei comparative a bunurilor imobile similare obiectului evaluării
care au fost vîndute recent şi ajustării preţurilor de vînzare pentru diferenţele între aceste
bunuri şi obiectul evaluării. Metoda  respectivă se utilizează în cazurile în care există
suficientă informaţie despre vînzările bunurilor imobile similare obiectului evaluării.
Aplicarea metodei vînzărilor comparabile este efectuată în baza următoarei proceduri
standard:

Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P
 Procedurile de aplicare
a metodei vânzărilor
comparabile

Determinarea Comparaţia Analiza

Colectarea şi Identificarea preţurilor
analiza datelor de unităţilor mărimii bunului imobil
ajustărilor evaluat cu ajustate ale
piaţă în scopul şi  elementelor bunurilor
selectării de comparaţie obiectele
similare, în imobile
bunurilor imobile comparabile
comparabile scopul
ajustării
preţurilor de
vînzare
Figura.2.2.1. Procedurile de aplicare a metodei vânzărilor comparabile
a)  Colectarea şi analiza datelor de piaţă în scopul selectării bunurilor imobile
comparabile - la această etapă evaluatorul determină numărul vînzărilor comparabile necesar
pentru analiză. Pentru efectuarea analizei comparative sînt suficiente trei -cinci vînzări, dar cu
cît mai mare este numărul vînzărilor analizate cu atît este mai exact rezultatul evaluării.
b)  Identificarea unităţilor şi  elementelor de comparaţie - preţurile bunurilor imobile
comparabile sînt analizate şi corectate în funcţie de asemănări şi diferenţieri.
Următoarele elemente de comparaţie sînt examinate în cadrul metodei respective:
●drepturile de proprietate şi alte drepturi reale transmise - preţul bunului imobil
depinde de avantajele obţinute odată cu preluarea dreptului de proprietate asupra lui. Preţul de
vînzare va fi cel mai mare în cazul transmiterii dreptului de proprietate absolut asupra
terenului şi construcţiei. Dacă dreptul de proprietate asupra obiectului evaluării este absolut,
iar dreptul de proprietate asupra bunului imobil comparabil este grevat de alte drepturi reale,
evaluatorul trebuie să efectueze corectările respective ale preţului de vînzare a obiectului
comparabil, mărimea ajustării fiind egală cu valoarea de piaţă a drepturilor adiţionale asupra
bunului imobil.
●condiţiile de finanţare - această ajustare este aplicată în cazurile cînd cumpărătorul
plăteşte creditorului dobîndă pentru creditul acordat în scopul procurării bunului imobil sau
cînd vînzătorul participă la finanţarea tranzacţiei, acordînd cumpărătorului  un credit ipotecar.
●condiţiile tranzacţiei -   reflectă condiţiile atipice ale tranzacţiei, cum ar fi termenii
restrînşi de vînzare a bunului imobil, existenţa unei relaţii speciale între părţile implicate în
tranzacţie: de rudenie, de afaceri sau interese financiare comune.

Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P
 ●condiţiile pieţei - presupune luarea în considerare a evoluţiei preţurilor pe piaţa
imobiliară în perioada dintre data evaluării şi data cînd a fost efectuată vînzarea bunului
imobil comparabil, ţinînd cont de inflaţie sau deflaţie, modificarea legislaţiei fiscale şi
legislaţiei în general, schimbările în structura cererii şi a ofertei bunurilor imobile şi altele.
●Amplasarea- se efectuează în cazurile în care amplasarea bunului imobil comparabil
diferă de amplasarea obiectului evaluării.
●caracteristicile fizice - ajustarea este aplicată pentru diferenţele între caracteristicile
fizice ale obiectelor comparabile şi obiectul evaluării, fiind analizată fiecare caracteristică în
parte (elementele constructive, starea bunului imobil, deprecierea construcţiilor, suprafaţa şi
altele).
●modul de folosinţă- ajustarea se efectuează în cazul în care modul de folosinţă curentă
al obiectului comparabil diferă, dar nu esenţial, de modul de folosinţă al obiectului evaluării.
●componentele valorii ce nu sînt legate de bunul imobil - se aplică în cazul în care la
tranzacţia de vînzare a bunului  imobil au participat şi  alte bunuri  ce nu sînt considerate
imobile, cum ar fi: utilaje şi   echipamente de producţie, mobilier şi  altele. Valoarea acestor
componente se separă de valoarea bunului imobil.
d) Determinarea mărimii ajustărilor - se efectuiază prin aplicarea următoarelor
metode:

Metoda comparaţiei pare constă în analiza a două vînză ri

comparabile pentru a determina mă rimea ajustă rii pentru un
element de comparaţie. În acest caz, bunurile imobile care au
participat în tranzacţie trebuie să posede caracteristici  identice,
cu excepţia caracteristicii pentru care este estimată ajustarea.

Metoda analizei datelor secundare presupune determinarea

mă rimii ajustă rilor în baza informaţiei din rapoartele analitice
privind tendinţele de dezvoltare a pieţei imobiliare, articolele şi
publicaţiile de specialitate.

Metoda analizei statistice presupune aplicarea tehnicilor economico

- matematice de analiză , în special analiza de regresie şi corelare.

Figura 2.2.2. Metodele de determinare a mărimii ajustărilor

d)  Comparaţia bunului imobil evaluat cu obiectele similare, în scopul ajustării
preţurilor de vînzare - ajustările sînt aplicate pentru majorarea sau diminuarea preţurilor
bunurilor imobile comparabile şi pot fi exprimate în mărimi absolute sau relative. Preţul

Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P
 bunului imobil poate fi recalculat după ajustarea fiecărui element sau după aplicarea tuturor
ajustărilor. Modalitatea aplicării ajustărilor nu va influenţa rezultatul final.
e)  Analiza preţurilor ajustate ale bunurilor imobile comparabile pentru a determina
valoarea de piaţă a obiectului evaluării.

2.3. Descrierea metodei veniturilor

Metoda veniturilor presupune estimarea valorii bunului imobil în baza venitului
operaţional net ce poate fi generat de acest bun în viitor. Aplicarea metodei veniturilor se
efectuează în două etape:

Prognozarea veniturilor Determinarea valorii

viitoare; prezente a veniturilor
viitoare.

Figura 2.3.1. Etapele aplicării metodei venituriolor

Pentru estimarea veniturilor generate de bunul imobil, de cele mai dese ori se utilizează
plata de arendă. În scopul calculării venitului operaţional net este necesar de determinat
următoarele tipuri  de venituri  şi  cheltuieli  legate de funcţionarea bunului  imobil:

Venitul brut potenţial -

venitul ce poate fi generat de
bunul imobil în cazul
folosirii tuturor spaţiilor
disponibile;
Venitul brut efectiv - venitul ce
poate fi obţinut în urma
funcţionării bunului imobil, ţinînd
cont de nivelul de ocupare a
spaţiilor şi eventualele pierderi la
colectarea plăţii de arendă.

Figura 2.3.2. Tipurile de venituri și celtueli lrgate de funcționarea bunurilor imobile

Formula în baza căreia se calculează venitul brut efectiv este:

VBE = (VBP - DSL) + AV    ( 2.8)
unde:  
VBE - venitul brut efectiv,

Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P
 VBP - venitul brut potenţial,
DSL - deducerea pentru spaţiile libere,
AV - alte venituri generate de bunul imobil care nu provin nemijlocit din darea în
arendă a spaţiilor disponibile;
c) cheltuielile operaţionale - cheltuieli legate de exploatarea şi asigurarea funcţionării
normale a bunului imobil.
Venitul operaţional net se calculează după următoarea formulă:
VON = VBE - CO     ( 2.9)
Unde:
VON - venitul operaţional net,
CO - cheltuieli operaţionale.
În cadrul metodei veniturilor sînt aplicate două metode de estimare a valorii:
1. Capitalizarea directă;
2. Actualizarea fluxurilor de numerar.
Datorită situației ca bunul imobil este destinat locuintei el nu este o susă de venit numai
dacă îl dam în arendă.
În cazul cănd există informație suficientă despre plata de arendă a bunurilor imobiliare
evaluate se va aplica metoda actualizării fluxurilor de numerar care se bazează pe
determinarea valorii prezente a veniturilor anuale prognozate pentru o perioadă de calcul
determinată. Pe lîngă veniturile anuale obţinute în urma exploatării bunului imobil, metoda
actualizării fluxurilor de numerar presupune determinarea valorii bunului imobil la sfîrşitul
perioadei de calcul (reversia).
În cadrul metodei de actualizare a fluxurilor de numerar valoarea bunului imobil este
calculată după următoarea formulă:
n
V=еVONt /(1+Y)t+R(1+Y)n         ( 2.10)
t=1
unde,
t  - perioada de calcul;
Y  - rata de actualizare;
R  - reversia.
Reversia reprezintă preţul probabil pentru care bunul imobil ar putea fi vîndut la
sfîrşitul perioadei de calcul. Reversia se calculează prin capitalizarea venitului operaţional net
din anul imediat următor perioadei de calcul (VONn+1)
R =VONn+1 / r       ( 2.11)

Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P
 unde: R- reversia; r - rata de capitalizare estimată pentru anul imediat următor perioadei
de calcul.
Rata de actualizare reflectă aşteptările investitorului privind veniturile viitoare şi este
estimată prin aplicarea următoarelor metode:

Metoda adiţionării presupune însumarea estimărilor

individuale a fiecărei componente a ratei  de
actualizare: rata reală a rentabilităţii, rata
inflaţiei  anticipate şi  rata riscului.

Metoda extracţiei se bazează pe analiza informaţiei despre bunurile

imobile comparabile şi extragerea ratei de actualizare din datele
despre veniturile nete şi valorile bunurilor imobile similare
obiectului evaluării.

Metoda investiţiilor de alternativă se bazează pe principiul că proiectele de

investiţii cu riscuri similare vor avea rate de actualizare egale. Estimarea ratei
de actualizare poate fi efectuată în baza sumei ratei curente a rentabilităţii pe
pieţele de capital (dobînda pentru hîrtiile de valoare de stat) şi diferenţa între
mărimea ratei rentabilităţii pe pieţele de capital şi rata rentabilităţii pentru
bunurile imobile estimată din analiza investiţiilor anterioare.

Figura 2.3.3. Metodele applicate pentru estimarea ratei de actulizare

Formula determinării ratei de actualizare după metoda investiţiilor de alternativă este:

Yo = Rata rentabilităţii + (Rata investiţiei de alternativă - Rata rentabilităţii)  + Rata
riscului     
Rata de capitalizare se estimează prin cinci metode, de unde reese că metoda aplicată în
cadrul calculării reversiei este - metoda multiplicatorului  venitului   brut efectiv.
Metoda multiplicatorului venitului brut efectiv se aplică în cazurile cînd nu poate fi
obţinută informaţia completă privind bunurile imobile comparabile, în schimb este disponibilă
informaţia despre veniturile brute efective şi cheltuielile operaţionale ale acestor bunuri.
Formula pentru calcularea ratei de capitalizare este:
                            r =  (1- CCO)/MVBE     (2.12)
  unde:
CCO - coeficientul cheltuielilor operaţionale este egal cu raportul între cheltuielile
operaţionale şi venitul brut efectiv.
MVBE - multiplicatorul venitului  brut efectiv reprezintă raportul între preţul de vînzare
a bunului imobil şi venitul brut efectiv.

Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P
 Co
Verif. Pașcan A.
Elabor. Zara Alin
LC – 14 – 73250 - 2020
M C Sem D
P