Eseus tructurat- Rolul geografiei si a stiintelor naturii in dezvoltarea prescolarului si a

elevului de vârstă mică.

Rolul geografiei și a științelor naturii în dezvoltarea preșcolarului și a elevului de
vârstă mică.
Realizati un eseu structurat cu tema propusa.
Sugerez sa dezvoltati in cadrul eseului propria Dvs opinie sau experienta trăită la clasa
privind importanța geografiei si a stiințelor naturii in dezvoltarea armonioasă și echilibrată a
copiiilor.
Nu uitati sa mentionat ibibliografia si sa folositi pasii realizarii unui eseu structurat!

Succes!
Termen de predare:16.12.2022
Înţelegând că viaţa nu este statică, ci un produs creativ continuu, individul reuşeşte să
înţeleagă viaţa ca un tot unitar dinamic, la modelarea căruia putem contribui şi noi printr-o
participare activă şi creativă.
Având în vedere receptivitatea maximǎ a vârstei şcolare mici, care obligǎ la preocupări
pentru un proces formativ timpuriu, cred că, în cadrul procesului educativ din şcoala primară,
stimularea creativităţii ar trebui sǎ deţină un loc deosebit.
Modernizarea învăţământului matematic, înseamnă potenţarea acestor valenţe formative,
studiul acestei discipline contribuind cu precădere la dezvoltarea gândirii creatoare.
Există două nivele ale creativităţii din punct de vedere al relaţiei creator-creaţie-societate.
Se poate vorbi de o creativitate la scară personală în care rezultatul procesului este nou, original
doar pentru individ, fără valoare deosebită pentru societate şi de o creativitate ce oferă produse
de mare valoare socială.
Geografia este una dintre cele mai vechi ştiinţe apărută din necesitatea omului de a
cunoaşte mediul în care trăia. Încă din primele stadii ale civilizaţiei omeneşti, omul acumulează
cunoştinţe geografice pe care le amplifică şi diversifică ulterior. Acestea cunosc o evoluţie
complexă în raport cu gradul de cunoaştere umană: ,,mai întâi ele se află într-o fază de acumulare
a faptelor necesare, mai târziu în una de ,,examinare", de descriere a mediului geografic, iar apoi
şi de explicare şi valorificare a acestuia" (V. Cucu,1981, p.5).
 Dezvoltarea industriei şi a relaţiilor capitaliste în economie, concomitent cu avântul
general al ştiinţei, au creat condiţii pentru ca geografia să adopte principiul cauzalităţii şi
conexiunii universale şi apoi concepţia evoluţionistă. În felul acesta au început să fie examinate
obiectele, procesele şi fenomenele de pe suprafaţa terestră în condiţionarea şi interacţiunile lor,
încât domeniul de investigaţie nu se limita strict la suprafaţa topografică a planetei ci pe firul
legăturilor cauzale şi interacţiunilor, se extindea şi la atmosferă, hidrosferă, scoarţă terestră şi
biosferă.
. Alexander von Humboldt, naturalist (1769-1859), care a călătorit foarte mult, a pus
bazele metodelor de observaţie pentru aproape toate disciplinele geografiei fizice, formulând
două principii esenţiale, care au dat originalitate geografiei.
- principiul cauzalităţii conform căruia fenomenele nu trebuie studiate şi înţelese în sine,
ci trebuie să le fie căutate cauzele, mergând apoi până la consecinţele cele mai îndepărtate;
- principiul geografiei comparate sau al geografiei generale potrivit căruia fenomenele
trebuie studiate în comparaţie cu cele similare din alte regiuni; analiza elementelor şi
fenomenelor locale se face în raport cu datele privind ansamblul Terrei
Societatea nu poate fi ruptă de natură. Împreună acestea interacţionează şi alcătuiesc un
complex unitar, exprimat prin termeni ca: mediul geografic, întreg teritorial etc.
Societatea nu poate fi ruptă de natură. Împreună acestea interacţionează şi alcătuiesc un
complex unitar, exprimat prin termeni ca: mediul geografic, întreg teritorial etc.
Mediul geografic cuprinde aşadar două categorii de componente:
- naturale: relieful, clima, apele, solurile, flora, fauna, resursele de subsol care se află în
relaţii strânse de întrepătrundere şi condiţionare reciprocă formând mediul natural; acesta a
evoluat mult socotind chiar numai de la apariţia strămoşilor omului şi până în epoca actuală
- antropice: aşezări umane, căi de comunicaţii, amenajări hidrografice, obiective
industriale, exploatări miniere, care toate la rândul lor formează un mediu artificial (antropic);
acesta a cunoscut însă o evoluţie într-un ritm incomparabil mai rapid.
Complexitatea mediului geografic este dată de coexistenţa aşadar a celor două laturi
fizică şi social-economică. Societatea umană acţionează asupra naturii potrivit posibilităţilor de
care dispune şi care au evoluat odată cu dezvoltarea modului de producţie a ştiinţei şi tehnicii.
Cucu, V. (1981), Geografia populaţiei şi aşezărilor umane, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.