MOMENTELE SUBIECTULUI 

în Basmul Harap-Alb de Ion Creangă

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lanţ de

acţiuni convenţionale/ momentele subiectului (modelul structural al
basmului): o situaţie iniţială de echilibru (expoziţiunea), o parte
pregătitoare, un eveniment care dereglează echilibrul iniţial (intriga),
apariţia donatorilor şi a ajutoarelor, acţiunea reparatorie/ trecerea
probelor, refacerea echilibrului şi răsplata eroului (deznodământul).

Expoziţiunea
Autorul porneşte de la modelul popular, reactualizeaza teme de
circulaţie universale, dar le organizează conform propriei viziuni, într-un
text narativ mai complex decat al basmelor populare. Cele trei ipostaze
ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti
narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru
drum, la curtea craiului - „fiul craiului, „mezinul (naivul),
parcurgerea drumului initiatic - Harap-Alb (novicele/ cel supus
iniţierii), rasplata - impăratul (initiatul). Caracterul de bildungsroman al
basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale
(concretizat in trecerea probelor) şi modificarea statutului social al
protagonistului.
Eroul nu are de trecut doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai
multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata: „să te fereşti de
omul roş, iar mai ales de omul spân, cât îi putea, să n-ai de-a face cu dânşii
că sunt foarte şugubeţi", Raul nu este întruchipat de fapturi himerice, ci
de omul însemnat, de o inteligenţă vicleană, cu două ipostaze: Spânul şi
omul roş/ Împăratul Roşu. Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos
curajos, voinic, luptator priceput, iar calitatile dobandite in situatii-limita
apartin planului psiho-moral.
„Cartea" primită de la Împăratul Verde, care neavând decat fete, are
nevoie de un moştenitor la tron (motivul imparatului fara urmaşi), este
factorul perturbator al situatiei initiale şi determina parcurgerea
drumului (iniţiatic) de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul
superioritaţii mezinului).
Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat în ursul de la
pod. Aceasta este o proba a barbatiei/ a calitatilor razboinice, conditie
initiate, obligatorie pentru eel care aspira la tronul imparatesc. Podul
simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii si se face intr-un singur sens:
trecerea primejdioasă de la un mod de existentă la altul: [...] de la
imaturitate la maturitate”(Mircea Eliade). Mezinul trece aceasta proba
cu ajutorul calului nazdravan, care „dă năvală asupra ursului.

Intriga
Trecerea podului urmează unei etape de pregatiri. Drept rasplata
pentru milostenia arătată Sfintei Duminici, deghizata în cerşetoare (îi
daruieşte un ban), mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia „calul,
armele şi hainele" cu care tatal sau a fost mire pentru a izbândi. Se
sugerează astfel că tânărul va repeta iniţierea tatalui, în aceleaşi
condiţii, ceea ce motivează „nemulţumirea" lui („Craiul, auzind aceasta,
parcă nu i-a prea venit la socoteală") şi sfaturile date din dorinţa de a-l
proteja de pericolele pe care şi el le-a traversat candva. Calul, descoperit
cu tava de jăratec după trei încercari, va deveni tovarăşul şi sfătuitorul
tânărului, dar are şi puteri supranaturale: vorbeşte şi poate zbura.
Întâmplările cu cerşetoarea şi calul pun în evidenţă naivitatea,
nepriceperea tânărului în a distinge realitatea de aparenţă.
Urmările lipsei de maturitate nu sunt grave la curtea craiului: calul îl
sperie când îşi arată puterile, purtându-1 în zbor pe fecior până la nouri,
luna şi soare. În schimb, dincolo de spaţiul protector al casei părinteşti,
lipsa de maturitate este sanctionata prin pierderea insemnelor originii si
a dreptului de a deveni imparat: „Spânul pune mâna pe cartea, pe banii
şi pe armele fiului de crai'.
Trecerea podului este urmată de ratacirea in padurea-labirint, simbol
ambivalent, loc al morţii şi al regenerarii, caci pentru tânăr se va încheia
o etapa şi alta va incepe: „de la un loc i se inchide calea şi încep a i se
incurca cărările". Cum are nevoie de un iniţiator, cele trei apariţii ale
Spânului îl determină să încalce sfatul părintesc şi, crezând că se află în
„ţara spânilor", îl tocmeşte ca slugă. Încă naiv, „boboc în felul sau la trebi
de aieste", îi mărturiseşte ce 1-a sfătuit tatăl şi coboară în fântână, fără a
se gândi la urmări.

Coborârea în fântână are, in plan simbolic, semnificatia grotei (Jean

Chevalier, Alin Gheerbrant, Dicţionar de simboluri), spatiu al naşterii şi
al regenerării. Schimbarea numelui/ a identităţii reprezintă începutul
iniţierii spirituale, unde va fi condus de Spân. Personajul intră în fântână
naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spânului
(iniţiatorul). „Răutatea" Spânului îl va pune în situaţii dificile, a căror
traversare implica demonstrarea unor calitati morale necesare atunci
cand va fi „mare si tare". Juramantul din fantana include si conditia
eliberarii (sfarşitul initierii): ,Jură-mi-te pe ascuţişul paloşului tău ca mi-i
da ascultare întru toate [...]; şi atâta vreme să ai a mă sluji, până când îi
muri şi iar îi învie".

Desfăşurarea acţiunii
Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe:
aducerea sălăţilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, „cu cap
cu tot, aşa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc" şi a fetei
Împăratului Roş pentru căsătoria Spânului. Mijloacele prin care trece
probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.
Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il
sfatuieşte cum sa procedeze şi ii da obiecte magice: pentru urs o licoare
cu „somnoroasă", iar pentru cerb obrăzarul şi sabia lui Statu-Palmă-
Barbă-Cot. Prima proba îi solicita curajul, iar a doua, mai complicata, pe
langa curaj, mânuirea sabiei, stăpânirea de sine şi respectarea
juramântului, în pofida ispitei de a se îmbogăţi.
A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si
necesita mai multe ajutoare. Drumul spre imparatul Roş, om cu „inimă
haină", incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeaşi, trecerea
intr-o alta etapa a maturizarii, probata prin faptul ca Harap-Alb are
acum initiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici,
tânărul" hotaraşte să protejeze viata acestora, punand-o in pericol pe a
sa si pe a calului, pentru ca alege sa treaca inot „o apă mare". Drept
rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o
aripa. Aceeaşi răsplata o primeşte de la craiasa albinelor pentru ca le
face un stup. În plus, cel care va deveni cândva împărat dovedeşte
pricepere, curaj şi înţelepciunea de a ajuta popoarele gazelor.
Ceata de monştri îi insoţeşte spre a-1 ajuta, pentru ca s-a aratat
prietenos şi comunicativ: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila şi Păsări-
Lăţi-Lungilă.
Pentru a-i da fata, împăratul Roş îl supune pe Harap-Alb la o serie de
probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor
(personaje himerice şi animaliere): casa de aramă - cu ajutorul lui Gerila
(proba focului), ospăţul pantagruelic cu mancare şi vin din belşug: „12
harabale cu pâne, 12 ialoviţe fripte şi 12 buţi pline cu vin" - cu ajutorul
lui Flămânzilă şi Setilă (proba pământului şi a apei), alegerea macului de
nisip - cu ajutorul fumicilor, straja nocturna la odaia fetei şi prinderea
fetei, transformata in pasare, „după lună - cu ajutorul lui Ochila şi al lui
Păsări-Lăţi-Lungilă, ghicitul fetei - cu ajutorul albinei (motivul dublului).
Fata imparatului Roş, „o farmazoană cumplită" (are puteri
supranaturale), impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb şi turturica ei
trebuie să aducă „trei smicele de mar şi apă vie şi apă moartă de unde
se bat munţii în capete". Proba fiind trecută de cal (prin inşelăciune),
fata il insoteşte pe Harap-Alb la curtea împaratului Verde. Pentru erou
drumul acesta este cea mai dificila dintre probe, pentru ca se
indragosteşte de fata, dar, credincios juramântului facut, nu-i
marturiseşte adevarata sa identitate.
Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat
secretul şi îi taie capul. În felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca
initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarşit. Calul este acela care
distruge intruchiparea raului; „zboară cu dânsul in inaltul ceriului, şi
apoi, dându-i drumul de acolo, se face Spânul până jos praf şi pulbere".

Deznodământul
Decapitarea eroului este ultima treapta şi finalul iniţierii, având
semnificaţia coborârii în Infern a morţii iniţiatice: »A coborî în Infern
însemnă a cunoaşte o moarte iniţiatică, o experienţă susceptibilă de a
întemeia un nou mod de existenţă" (Mircea Eliade). Învierea este
realizata de farmazoană, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal.
Eroul reintra in posesia paloşului şi primeşte recompensa: pe fata
împăratului Roş şi imparatia. Nunta şi schimbarea statutului social
(devine împărat) confirmă maturizarea eroului. Deznodamântul consta
in refacerea echilibrului şi răsplata eroului.