Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

LUCRAREA NR. 10

DETERMINAREA VALORII MINIME A

COEFICIENTULUI DE AMBUTISARE

10.1. SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea are ca scop determinarea experimentală a valorilor limită minime ale
coeficientului de ambutisare pentru prima operaţie. Coeficientul de ambutisare se va
determina la ambutisarea pieselor cilindrice, fără modificarea voită a grosimii
materialului.

10.2. CONSIDERAŢII TEORETICE

Ambutisarea este operaţia de deformare plastică la rece, care constă în
modificarea formei şi dimensiunilor semifabricatelor plane prin transformarea lor în
piese cave de orice formă, sau continuarea modificării formei şi dimensiunilor pieselor
cave pentru a obţine în final tot o piesă cavă (fig.10.1 şi 10.2).

Fig.10.1. Ambutisarea cu matriţă având inel plan de reţinere

Gradul de deformare al materialului pieselor la ambutisare se poate exprima

[11] prin mai mulţi indici cum sunt:
d
- coeficientul de ambutisare, m = ; (10.1)
D
D 1
- gradul de ambutisare, k ' = = ; (10.2)
d m

73
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

D−d
- gradul de deformare, ε = =1− m; (10.3)
D
D 1
- gradul de deformare logaritmic, k = ln = ln , (10.4)
d m
în care D este diametrul piesei înainte de ambutisare;
d - diametrul piesei obţinute după operaţia respectivă de ambutisare
(d1 - prima operaţie).

Fig.10.2. Ambutisarea cu matriţă având inel combinat de reţinere

Oricare din aceşti indici caracterizează corect gradul de deformare al

materialului la ambutisare.
Indicele care caracterizează mai exact gradul de deformare al materialului este
cel logaritmic dat de relaţia (10.4)
În rezolvarea problemelor practice, la ambutisare se operează cu coeficientul
de ambutisare, (relaţia 10.1), care este mai accesibil.
După cum se observă din relaţiile (l0.2...10.4), coeficientul de ambutisare
nu prezintă un simplu raport între diametrul piesei ambutisate şi diametrul său anterior
ci el caracterizează, ca oricare alt indice, gradul real de deformare al materialului piesei
în procesul de ambutisare.
Conform relaţiei (10.3), rezultă că cu cât gradul de deformare al materialului
"ε" este mai mare, coeficientul de ambutisare "m" este mai mic. Astfel, la o anumită
valoare maximă admisibilă a gradului de deformare corespunde o valoare minimă a
coeficientului de ambutisare sub care, ambutisarea nu mai este posibilă, deoarece
materialul se rupe în zona periculoasă a piesei.
Valoarea coeficientului de ambutisare depinde de următorii factori principali:
- proprietăţile mecanice ale materialului pieselor şi starea suprafeţei
semifabricatelor. Cu cât materialul este mai plastic şi cu cât starea suprafeţei
semifabricatelor este mai bună cu atât valoarea coeficientului de ambutisare se poate
adopta mai mică, adică gradul deformării materialului, va fi mai mare;
- grosimea relativă g/D a materialului piesei. Cu cât valoarea grosimii relative
va fi mai mare cu atât valoarea coeficientului de ambutisare se va adopta mai mică
(fig.10.3);

74
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

- raza rpl de rotunjire a muchiei plăcii de ambutisare. Cu creşterea valorii

acestei raze materialul piesei se va deforma mai uşor, adică coeficientul de ambutisare
se va adopta mai mic (fig.10.3);
- jocul dintre sculele matriţei între limitele normale, precum şi ungerea
corespunzătoare a piesei înainte de ambutisare îmbunătăţesc condiţiile de deformare
plastică a materialului conducând la micşorarea valorii coeficientului de ambutisare.
Teoretic valoarea minimă a coeficientului de ambutisare este:

1
m= = 0, 37 (10.5)
e

În practică, pentru piese din oţel moale, se adoptă la prima operaţie

următoarele valori pentru coeficientul de ambutisare:
- când reţinerea semifabricatului este plană:

m1 =0,60......0,62 ; (10.6)

- când reţinerea semifabricatului este combinată:

m1 =0,44.......0,46 . (10.7)

Valoarea limită minimă a coeficientului de ambutisare la prima operaţie

executată cu inel plan de reţinere este m1= 0,50, iar cu inel combinat de reţinere se
apropie de valoarea minimă teoretică.

Fig.10.3. Dependenţa coeficientului de ambutisare de grosimea relativă (g/D)

şi raza plăcii active rpl

75
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

Pentru a doua şi următoarele operaţii de ambutisare a pieselor cilindrice, fără

modificarea voită a grosimii materialului, coeficienţii de ambutisare sunt aproximativ
egali:

dn
m2 = m3 = ........ = m2 = m' = (10.8)
d n −1

unde dn este diametrul piesei după operaţia n, iar dn-1 diametrul piesei înaite de
operaţia respectivă.
Aceşti coeficienţi au întotdeauna valori mai mari decât coeficientul la prima
ambutisare.

10.3. DISPOZITIV ŞI MATERIALE FOLOSITE

Pentru realizarea lucrării se foloseşte matriţa cu inel plan de reţinere din figura
(10.4)

Fig.10.4. Matriţă pentru prima operaţie de ambutisare

76
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

Matriţa se compune din subansamblul placă de bază format din reperele 1, 2 şi

6, placa port poanson 3, poansonul schimbabil 4, placa activă 9, coloane de ghidare 7,
bucşe de ghidare 14 şi subansamblul placă de cap format din reperele 11,12 şi 14.
Pentru scoaterea piesei de pe poanson se foloseşte subansamblul extractor
format din placa 8, şuruburile 5 şi arcurile elicoidale 17. Dacă piesa rămâne în placa
activă, scoaterea ei se face de către extractorul 10, acţionat de arcul elicoidal 13.
Placa 8 acţionată de arcurile comprimate 17 are rol de inel de reţinere a
semifabricatului 5.
Setul de inele 16 având diametrul interior variabil asigură centrarea
semifabricatelor de diferite diametre D.
Pentru schimbarea poansonului se îndepărtează partea mobilă a matriţei de pe
coloanele de ghidare, şi se scoate subansamblul format din poansonul 4, şuruburile 5,
arcurile elicoidale 17 şi placa 8, introducându-se altul având diametrul dorit al
poansonului.
Acţionarea matriţei se face cu ajutorul unei prese manuale cu şurub.
Semifabricatele utilizate 15, au formă circulară şi sunt din materiale diferite.
Din acelaşi material se vor executa seturi cu diametre şi grosimi diferite.

10.4. MODUL DE LUCRU

Pentru efectuarea lucrării, în prima fază, se utilizează seturi de semifabricate
din acelaşi material având diferite diametre şi aceeaşi grosime.
Se va lucra cu acelaşi set de scule adică, se vor menţine constante valorile
mărimilor d1 şi rpl.
Pentru acelaşi material ambutisarea va începe cu semifabricate având
diametrul mai mic şi se va continua cu semifabricate în ordinea crescătoare a
diametrelor până când se va produce ruperea. În scopul evitării ruperii accidentale a
materialului, se vor efectua 3...4 ambutisări, cu semifabricate de diametrul maxim la
care a apărut ruperea. Diametrul D al semifabricatului anterior celui care s-a rupt în
timpul ambutisării, serveşte la determinarea valorii limită minime a coeficientului de
ambutisare m1. Calculul valorii acestui coeficient se face cu relaţia:
d
m1 = 1 . (10.9)
D

Experienţa se repetă pentru semifabricate din alte materiale punându-se în

evidenţa influenţa proprietăţilor mecanice ale materialului asupra coeficientului de
ambutisare limită.
Pentru a arăta dependenţa coeficientului de ambutisare limită de grosimea
g
relativă a semifabricatului ( ) experienţele se repetă cu semifabricate având altă
D
grosime, schimbându-se în mod corespunzător şi poansonul.

77
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

10.5. PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR.

CONCLUZII
Datele iniţiale şi rezultatele obţinute se vor centraliza în tabelul 10.1.
Valoarea limită minimă a coeficientului de ambutisare m1min determinată
experimental se va compara cu cea teoretică şi se vor trage concluzii.
Se va pune în evidenţă dependenţa coeficientului minim de ambutisare de
natura materialului şi de grosimea relativă a semifabricatului.

Tabelul 10.1

Nr Materialul rpl rp g d1 D m1 m1min OBS

crt. semifabrica- [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [-] [-]
tului

78
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

LUCRAREA NR. 11

DETERMINAREA FORŢEI NECESARE LA AMBUTISARE

11.1 SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea îşi propune determinarea experimentală a forţei necesare la prima

operaţie de ambutisare a pieselor de formă cilindrică din tablă. Ambutisarea pieselor se
face fără modificarea voită a grosimii materialului.

11.2. CONSIDERAŢII TEORETICE

Procesul ambutisării pieselor cilindrice din tablă fără modificarea voită a

grosimii materialului [10, 11], decurge în modul următor (fig.11.1): sub acţiunea
berbecului presei, poansonul 1 trage semifabricatul în cavitatea plăcii de ambutisare 3,
cu o anumită forţă F, tensionându-l şi deformându-l, micşorându-i diametrul. În acest
timp, elementul de suprafaţă infinitezimal din flanşa semifabricatului (fig.11.2.), se
lungeşte în direcţia radială şi se scurtează în direcţia circumferenţiară prin tensiunile
σ ρ şi, respectiv, σ θ . Astfel, în direcţia circumferenţiară dimensiunile semifabricatului
scad, iar în direcţie radială dimensiunile lui se măresc.

Fig. 11.1. Procesul ambutisării Fig.10.2. Starea de tensiune în elementul

de suprafaţă

În timpul procesului de ambutisare, este posibilă pierderea stabilităţii flanşei

semifabricatului având loc formarea cutelor. Tendinţa flanşei de a se cuta în timpul
deformării este cu atât mai mare cu cât diferenţa razelor semifabricatului şi piesei
obţinute este mai mare.

79
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

Prevenirea formării cutelor în flanşa semifabricatului se asigură prin reţinerea

acestuia cu inelul 2 (fig.11.1). Inelul de reţinere este acţionat de berbecul exterior al
presei sau prin arcuri elicoidale cu o anumită forţă Q. În timpul ambutisării,
semifabricatul se deplasează prin jocul creat între placa de ambutisare şi inelul de
reţinere (j > g), nemaifiind posibilă ondularea sa. Între semifabricatul apăsat cu forţa Q
şi placa de ambutisare, respectiv inelul de reţinere, iau naştere forţe de frecare µ Q.; La
rândul lor, forţele de frecare diminuează, într-o oarecare măsură, gradul de deformare a
materialului semifabricatului. De aceea, este necesar ca aceste forţe de frecare să fie
cât mai mici posibile. În acest scop, suprafeţele active ale plăcii de ambutisare şi
inelului de reţinere se prelucrează cât mai fin, iar semifabricatele se ung cu un
lubrifiant corespunzător.
Tensiunile şi deformaţiile care apar în materialul semifabricatului la operaţia de
ambutisare sunt prezentate, simbolic, în figura 11.3. După cum se observă în această
figură, starea de tensiune şi de deformaţie a materialului în procesul de deformaţie a
materialului în procesul de ambutisare este complexă şi diferă de la o zonă la alta a
semifabricatului. În zona flanşei semifabricatului, starea de tensiune este spaţială.

Fig. 11.3. Starea de tensiune şi de deformaţie la ambutisare

Prezenţa tensiunilor axiale σ g în flanşa plană a semifabricatului arată că

grosimea materialului poate rămâne constantă numai dacă s-ar aplica o asemenea forţă
exterioară Q, care să echilibreze forţa dată de aceste tensiuni. Practic însă, pentru
prevenirea formării cutelor în timpul deformării, se aplică presiuni mult mai mici decât
tensiunile σ g , pentru ca deformarea materialului să fie posibilă. De aceea procesul de
ambutisare, este însoţit de îngroşarea materialului în zona flanşei plane a
semifabricatului. Aşa se explică faptul că în procesul de ambutisare, semifabricatul
plan nu trebuie strâns ci numai reţinut pentru a nu se ondula. Subţierea materialului în
zona toroidală a flanşei şi în zona cilindrică a semifabricatului se datorează tensiunilor
de ambutisare normale principale, σ ρ . Deoarece, tensiunile σ g sunt foarte mici, în
raport cu celelalte tensiuni starea de tensiune a materialului la ambutisare este
aproximativ plană.

80
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

Trebuie menţionat că în zona toroidală a flanşei semifabricatului starea de

tensiune a materialului este mai complexă decât se arată în figura 9.3. Pe lângă
tensiunile indicate aici, în material mai acţionează tensiunile de încovoiere σ î a căror
valoare este influenţată sensibil de grosimea semifabricatului, de raza rpl şi de tensiune
σ f datorate forţelor de frecare Q (fig.11.4).

Fig.11.4. Tensiunile din zona toroidală a flanşei

Astfel, forţa de ambutisare necesară pentru realizarea primei operaţii se poate

determina analitic (fig.11.4) cu relaţia:

F1 = πd1gσ a . (11.1)

În această relaţie σ a reprezintă tensiunea maximă de ambutisare şi se determină

plecând de la relaţia generală:

( )
σ' a = σ ρ + σ f + σ î e µα ⋅ sin α, (11.2)

unde σ ρ , σ f º i σ î au semnificaţiile de mai sus şi se calculează cu relaţiile:

2 R
σρ = σ c ln , (11.3)
3 r
2µQ
σf = , (11.4)
µd1g

g ⋅ σc
σî = (11.5)
2 rpl + g

iar eµα este frecarea funiculară dintre semifabricat şi placa de ambutisare.

Pentru:

81
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

α = 90o ⇒ σ 'a = σ a , (11.6)

iar relaţia (9.2), după unele transformări, devine:

2 R 2µQ g
σa = σc ( ln + + )(1 + 1, 6µ ). (11.7)
3 r µd1gσ c 2 rpl + g

Substituind relaţia (11.7) în (11.1) se obţine relaţia finală pentru calculul analitic
al forţei de ambutisare, la prima operaţie, când procesul de deformare are loc
fără modificarea voită a grosimii materialului:

 2 2µQ g 
F1 = πd1gσ c 
R
ln + +
 3 r µd1gσ c 2rpl + g 
(1 + 1,6µ ). (11.8)
 

Forţa de ambutisare pentru prima operaţie se poate determina şi cu următoarea

relaţie:

F1 = k 1πd 1gσ r , (11.9)

în care σ r este rezistenţa limită la rupere a materialului pieselor, iar coeficientul k1

depinde de coeficientul de ambutisare şi are valorile conform tabelului 11.1.

Tabelul 11.1

m 0,55 0,575 0,60 0,625 0,65 0,675 0,70 0,725 0,75 0,775 0,80
k1 1,0 0,93 0,86 0,79 0,72 0,66 0,60 0,55 0,50 0,45 0,40

Fig.11.5. Variaţia forţei la ambutisarea Fig.11.6. Variaţia forţei la ambutisarea

cu inel plan cu inel combinat

La prima operaţie de ambutisare a pieselor cilindrice cu matriţe cu inel plan de

reţinere a semifabricatului, forţa maximă se dezvoltă la începutul procesului de

82
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

deformare (fig.11.5). Prezenţa celorlalte maxime relative pe ramura descendentă a

curbei se datorează forţei suplimentare de presare necesară pentru îndreptarea cutelor
materialului piesei formate după eliberarea acestuia de sub inelul plan de reţinere.

În cazul ambutisării cu matriţe cu inel combinat de reţinere a semifabricatului,ca

urmare a reţinerii complete a acestuia, ramura descendentă a curbei forţei de
ambutisare este asemănătoare cu ramura ascendentă a acesteia (fig.11.6).

11.3. DISPOZITIV ŞI MATERIALE FOLOSITE

Matriţa utilizată pentru măsurarea forţei este prezentată în fig.11.7.

Fig.11.7. Matriţa pentru determinarea forţei de ambutisare

83
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

Matriţa se compune din subansamblul placă de bază (reperele 1,7 şi 8),

subansamblul placă de cap (reperele 15,16 şi 17), poansonul schimbabil 5, placa activă
18, inelul plan de reţinere 10 acţionat de arcurile elicoidale 9, extractorul 12 acţionat de
arcul 14, coloanele de ghidare 11 şi bucşele de ghidare 13. Placa portpoanson este
înlocuită cu un piston 4, care se poate deplasa în cămaşa cilindrică 6.
Pistonul 4, se sprijină pe o masă de lichid 2, fiind etanşat cu garnitura 3.
În timpul ambutisării forţa se transmite prin poansonul 5 pistonului 4, care
creează în masa de lichid 2, o anumită presiune proporţional cu forţa.
Această presiune se transmite prin racordul 20 la manometrul 21, unde se poate
citi valoarea ei.
Acţionarea matriţei se face cu ajutorul unei prese manuale cu şurub.
Semifabricatele utilizate au formă circulară şi sunt din material diferite.
Din acelaşi material se vor executa semifabricate cu diametre şi grosimi diferite.
Centrarea lor în matriţă se face cu setul de inele 19 cu diametrul interior variabil.

11.4. MODUL DE LUCRU

Se vor ambutisare cu acelaşi poanson semifabricate din materiale diferite având

diametre diferite.
Se vor repeta experienţe folosind semifabricate de altă grosime, schimbând în
mod corespunzător poansonul.
La fiecare ambutisare se va citi valoarea maximă a presiunii indicate de
manometru.
Valoare maximă a forţei de ambutisare se determină în funcţie de presiune, cu
ajutorul diagramei de etalonare din fig.11.8.

Fig.11.8. Diagrama de etalonare

84
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

De asemenea se va calcula forţa de ambutisare folosind relaţia 11.9.

11.5. PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR.

CONCLUZII

Datele iniţiale şi rezultatele se vor trece în tabelul 11.2.

Se va evidenţia dependenţa forţei de ambutisare de proprietăţi mecanice ale
materialului, de grosimea g şi coeficientul de ambutisare m.

Tabelul 11.2

m k1 σr F1exp
D d1 g F1calc
Nr.c Materialul  daN 
[-] [-]   [daN] [daN] OBS
rt. semifabricatului [mm] [mm] [mm]  mm 2 

85