Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
plinareproceduradeaplicareasanctiuni
proproceduradeaplicareasa
lordisciplinareproceduradeaplicareas
nciunilordisciplinareproced
anctiunilordisciplinareproceduradeap
uradeaplicareasanciunilord
licareasanctiunilordisciplinareproced
Procedura
isciplinareproceduradeapli
de aplicare a sancțiunilor
uradeaplicareasanctiunilordisciplinar
disciplinare
careasanciunilordisciplinar
eproceduradeaplicareasanctiunilordis
2023
eproceduradeaplicareasanc
ciplinareproceduradeaplicareasanctiu
www.contabun.ro
iunilordisciplinareprocedur
nilordisciplinareproceduradeaplicarea
adeaplicareasanciunilordisc
Autor: Elena Savciuc
sanctiunilordisciplinareproceduradea
Expert legislația muncii
iplinareproceduradeaplicar
plicareasanctiunilordisciplinareproce
easanciunilordisciplinarepr
duradeaplicareasanctiunilordisciplina
oceduradeaplicareasanciun
reproceduradeaplicareasanctiunilordi
ilordisciplinareprocedurad
sciplinareproceduradeaplicareasancti
eaplicareasanciunilordiscip
unilordisciplinareproceduradeaplicar
linareproceduradeaplicarea
easanctiunilordisciplinareprocedurad
sanciunilordisciplinareproc
eaplicareasanctiunilordisciplinareproc
rdisciplinareproceduradeapProcedura de aplicare a sancțiunilor disciplinare
licareasanciunilordisciplina
reproceduradeaplicareasan
ciunilordisciplinareprocedu
radeaplicareasanciunilordis
ciplinareproceduradeaplica
Toate drepturile rezervate. Acest material este protejat de legea dreptului de autor şi nu
poate fi distribuit sau transmis sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace fără permisiunea
reasanciunilordisciplinarep
în scris a autorului sau editorului, nici de persoana care achiziţionează acest material şi nici de
persoana care intră în posesia lui prin alte mijloace (în mod direct sau în mod indirect).
Aceast material, în totalitate sau în parte, nu poate face obiectul unui scop economic de către
persoana care îl achiziţionează şi nici de persoana care intră în posesia lui prin alte mijloace
(în mod direct sau în mod indirect).
Acest material poate fi folosit în scopul întocmirii, personalizării documentelor interne.
Informaţiile acestui material sunt obţinute din surse de încredere specificate în bibliografie.
Autorul şi editorul nu sunt răspunzători pentru nici o pierdere cauzată vreunei persoane
juridice sau fizice, care acţionează sau se abţine de la acţiuni ca urmare a citirii informaţiilor
din acest material.
Cuprins
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune
sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele
legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă
aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici (art.247 alin.(2) din Codul
muncii, republicat).
Astfel, pentru ca o faptă să constituie abatere disciplinară, aceasta trebuie să aibă
următoarele trăsături:
- să fie o faptă în legătură cu munca;
- fapta constă într-o acţiune sau inacţiune;
- fapta este săvârşită cu vinovăţie;
- fapta prin care se încalcă normele legale, regulamentul intern, contractul individual de
muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale
conducătorilor ierarhici.
Obligaţia de a respecta disciplina muncii este prevăzută la art.39 alin.(2) lit.b) din
Codul muncii, republicat, obligaţie principală a salariaţilor, o condiţie necesară pentru buna
desfăşurare a procesului muncii.
A se vedea Anexa 1 – Model referat privind constatatea săvârşirii unei abateri disciplinare
Important! Potrivit art.251 alin.(1) din Codul muncii, republicat, sub sancţiunea nulităţii
absolute, nicio măsură, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de
efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Avertismentul scris reprezintă o atenţionare transmisă salariatului prin care acesta este
notificat cu privire la abaterea săvârşită, atragandu-i-se atenţia că în cazul repetării abaterii
poate fi sancţionat mai drastic.
legislaţia muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens1. Din comisie poate face parte, fără
drept de vot, în calitate de observator, şi un reprezentant al organizaţiei sindicale al cărei
membru este salariatul (unde este cazul).
Desemnarea unei persoane, constituirea unei comisii de cercetare se face, de regulă,
printr-o decizie de numire.
În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, angajatorul poate apela şi la
serviciile unui consultant extern specializat în legislaţia muncii care poate fi un avocat, un
expert în legislaţia muncii sau, după caz, un mediator specializat în legislaţia muncii2.
2 Deși în cuprinsul art. 251 din Codul muncii nu se detaliază ce se înțelege prin consultantul extern specializat în legislația muncii, din interpretarea modificărilor
aduse Codului muncii prin Legea nr.213/2020 rezultă că acesta poate fi un avocat, un expert în legislația muncii sau, după caz, un mediator specializat în legislatia
muncii, așa cum se menționeaza la art.231^1 alin.(4) din Codul muncii.
3 Prin persoană împuternicită în ințelesul prezentei proceduri, se va înțelege atât persoana desemnată de angajator din interiorul societății, cât și consultantul
extern specializat în legislația muncii
Convocarea salariatului poate fi făcută prin orice mijloc de comunicare care asigură
transmiterea şi confirmarea primirii acesteia. Astfel, comunicarea poate fi făcută prin
înmânarea ei salariatului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin curier,
prin executor judecătoresc, etc.
Important! Potrivit art.251 alin.(3) din Codul muncii, republicat, neprezentarea salariatului la
convocarea făcută în condiţiile de mai sus, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să
dispună sancţionarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
4 Deși în cuprinsul art. 251 din Codul muncii nu se detaliază ce se înțelege prin consultantul extern specializat în legislatia muncii, din interpretarea modificărilor
aduse Codului muncii prin Legea nr.213/2020 rezultă că acesta poate fi un avocat, un expert în legislația muncii sau, după caz, un mediator specializat în legislatia
muncii, așa cum se menționează la art.231^1 alin.(4) din Codul muncii.
Art.249 alin.(2) din Codul muncii, republicat, instituie interdicţia de a aplica mai multe
sancţiuni pentru aceeaşi abatere disciplinară.
De aceea este foarte important ca data săvârşirii faptei să fie precizată în cuprinsul
descrierii faptei, întrucât numai în raport cu această dată, în caz că se ajunge în instanţă,
judecătorul poate verifica dacă angajatorul a respectat dispoziţiile Codului muncii cu privire
la termenul de prescripţie a aplicării sancţiunii disciplinare salariatului, care începe să curgă
de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6
luni de la data săvârşirii faptei.
Prin urmare, angajatorul are dreptul să sancţioneze disciplinar salariatul său, după
efectuarea cercetării disciplinare, prin emiterea unei decizii de sancţionare în termen de 30 de
zile calendaristice de la data la care a luat la cunoştinţă de raportul final (proces verbal,
referat, nota de constatare etc.) întocmit de persoana împuternicită sau comisia numită să
efectueze cercetarea, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării
disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Prin urmare, decizia de sancţionare este considerată legală doar dacă conţine toate
elementele enumerate mai sus. Lipsa unuia dintre elementele enumerate atrage nulitatea
absolută a măsurii dispuse de angajator.
Important! Amenzile disciplinare sunt interzise, iar pentru aceeaşi abatere disciplinară se
poate aplica numai o singură sancţiune.
Potrivit art.252 alin.(5) din Codul muncii, republicat, decizia de sancţionare poate fi
contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile
calendaristice de la data comunicării.
Iar conform art.268 alin.(1) lit.b) din Codul muncii, cererea în vederea soluţionării
unui conflict de muncă poate fi formulată în termen de 30 de zile calendaristice de la data în
care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară.
În cazul deciziei de sancţionare se aplică prevederile de mai sus care reglementează
expres termenul special de contestare de 30 zile calendaristice de la comunicare şi nu cel de
45 zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat la cunoştinţă de măsura dispusă,
prevăzut la art.268 ali.(1) lit.(a) din Codul muncii5.
5 Legea nr.269/2021 pentru modificarea Legii dialogului social nr. 62/2011 și a Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial nr.1076 din 10
noiembrie 2021, în vigoare din 13 noiembrie 2021, elimină termenul de contestare a măsurilor unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a
contractului individual de muncă prevăzut de Legea dialogului social și majorează termenul prevăzut de Codul muncii de la 30 la 45 de zile.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (3) din Codul muncii, republicat, sancţiunea
disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se
aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen.
Radierea sancţiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în
formă scrisă.
Art.251 alin.(1) din Codul muncii prevede că, sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio
măsură, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei
cercetări disciplinare prealabile.
Art. 52 alin.(1) lit.a) din Codul muncii prevedea că pe durata cercetării disciplinare
prealabile contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului, în
condiţiile legii. Suspendarea contractului individual de muncă având ca efect suspendarea
prestării muncii de către salariat şi a plății drepturilor de natură salarială de către angajator.
Însă, dispoziţiile art.52 alin.(1) lit.a) din Codul muncii privind suspendarea
contractului individual de muncă pe durata cercetării disciplinare au fost declarate
neconstituţionale6. Curtea Constituţională a constatat că măsura suspendării contractului
individual de muncă, din iniţiativa angajatorului, pe durata cercetării disciplinare prealabile,
constituie o restrângere disproporţionată a dreptului la muncă, ocrotit de art.41 alin.(1) din
Constituţie.
Prin urmare, în intervalul 7 iulie 2016-21 august 2016, prevederile art. 52 alin. (1) lit.
a) din Codul muncii au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice în data de 22
august 2016, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.
Chiar dacă Codul muncii stabileşte la art.52 alin.(2) că, în funcţie de rezultatele
cercetării, dacă se constată nevinovăţia salariatului cercetat, acesta îşi va relua activitatea
anterioară şi i se va plăti, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o
despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării
contractului, aceste măsuri reparatorii nu privesc decât situaţia în care se constată nevinovăţia
salariatului. În caz de vinovăţie, oricât de redusă sub apectul gravitaţii sale, salariatul va
suporta în continuare efectele suspendării contractului individual de muncă care privesc şi
dreptul la remunerarea muncii.
În condiţiile în care durata suspendării era vag precizată de Codul muncii, aceasta
putând fi dispusă oricând pe durata desfăşurării procedurii de cercetare disciplinară şi pentru
6Decizia nr. 261/2016 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
53/2003 – Codul muncii sunt neconstituționale a fost publicată în Monitorul Oficial nr.511 din 7 iulie 2016 și se aplică de la data publicării.
Potrivit prevederilor art. 147 alin.(1) din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele in vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind
neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial dacă, în acest interval,
Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca
fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Măsura suspendării contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, pe durata cercetării disciplinare
prealabile, nu mai poate fi aplicată începând cu data de 7 iulie 2016.
toată durata în care se efectueză această procedură, Curtea apreciază că nu este exclusă
ipoteza că efectele suspendării să fie mai grave decât cele ale însăşi sancţiunii aplicate. În
asemenea circumstanţe, dispunerea măsurii suspendării contractului individual de muncă de
către angajator, având consecinţa privării salariatului de drepturile ce decurg din raportul de
muncă, poate constitui oricând expresia unui comportament șicanatoriu asupra salariatului.
Curtea consideră că salariatul trebuie să se bucure de garanţii suficiente care să asigure
că restrângerea exerciţiului dreptului la muncă nu este rezultatul unor eventuale acţiuni
abuzive ale angajatorului, favorizate de caracterul subiectiv al raportului de muncă. Or, având
în vedere lipsa unor criterii obiective, care să circumstanţieze situaţia în care angajatorul poate
dispune suspendarea în ipoteza art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, precum şi faptul că, în
lipsa unor astfel de criterii legale, aprecierea temeiului de suspendare este lăsată, în întregime,
la dispoziţia angajatorului, Curtea a apreciat că dispoziţiile textului de lege criticat,
interpretate în coroborare cu celelalte texte din Codul muncii incidente în materia suspendării
contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului şi în materia răspunderii
disciplinare, nu oferă suficiente garanţii pentru ca această măsură să fie dispusă cu păstrarea
unui raport proporţional între necesitatea protejării intereselor angajatorului, pe de o parte, şi
cea a drepturilor salariatului, de cealaltă parte.
Iar lipsa unor criterii obiective pentru a analiza caracterul legal şi temeinic al măsurii
suspendării dispuse de angajator potrivit art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii constituie, în
fapt, doar un acces formal la instanţele de judecată, care nu poate fi considerat că satisface
cerinţele art. 21 alin. (1) din Constituţie, atât timp cât judecătorul nu are la dispoziţie
instrumente legale suficiente pentru a decide asupra pretenţiilor sau contestaţiilor formulate de
salariatul reclamant, care privesc, în speţă, o eventuală conduită abuzivă a angajatorului, ce
are drept consecinţă încălcarea dreptului la muncă7.
Astfel, întrucât prevederile din Codul muncii privind suspendarea contractului
individual de muncă pe durata cercetării disciplinare prealabile au fost constatate ca fiind
neconstituţionale, această măsură nu mai poate fi aplicată de angajatori.
6. Baza legală
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial nr.345 din 18 mai
2011, cu modificările şi completările ulterioare
7 A se vedea Decizia nr.261/2016 prin care Curtea Constituționala a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt neconstituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.511 din 7 iulie 2016.
ART. 40
(1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
....................
b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condiţiile legii;
c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare,
potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern;
.....................................
ART. 39
(2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
.............................................
b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;
c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de
muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
...................................
Răspunderea disciplinară este reglementată de articolele 247-252 din Codul muncii,
republicat, după cum urmează:
ART. 247
(1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii,
sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere
disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau
inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale,
regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă
aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
ART. 248
(1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul
săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus
retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1 – 3 luni cu 5 – 10%;
d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă
de 1 – 3 luni cu 5 – 10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt
regim sancţionator, va fi aplicat acesta.
(3) Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă
salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. Radierea sancţiunilor
disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă.
ART. 249
(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.
(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.
ART. 250
Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii
disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
ART. 251
(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin.
(1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(1^1) Pentru efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau va
stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislaţia
muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens.
(2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris
de către persoana desemnată, de către preşedintele comisiei sau de către consultantul extern,
împuterniciţi potrivit alin. (1^1), precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un
motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării
disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină
toate apărările în favoarea sa şi să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze
cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie
asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislaţia muncii sau de către
un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
ART. 252
(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă
scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea
abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual
de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării
disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu
a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data
emiterii şi produce efecte de la data comunicării.
(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al
primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente
în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
ART. 268
(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
...............................
ART. 61
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în
următoarele situaţii:
a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de
disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul
colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;
.........................
ART. 62
.........................
(2) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul
poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 247 – 252.
(3) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt
şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la
instanţa judecătorească la care se contestă.
ART. 63
(1) Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile
de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării
disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod.
...........................
ART.77
Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
ART.78.
Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate
absolută.
ART.79
În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt
sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
ART.80
(1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va
dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile
indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în
situaţia anterioară emiterii actului de concediere.
(3)În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de
concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi
irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
7. Practica judiciară
2. Între data primirii convocării şi data realizării efective a cercetării prealabile trebuie să
treacă un termen rezonabil în care se presupune că salariatul cercetat are posibilitatea de a-şi
pregăti apărarea. Numai astfel se concretizează voinţa legiuitorului de a asigura dreptul
efectiv de apărare al celui în cauză (Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 5044/F/20
octombrie 2010, nepublicată, http://legeaz.net).
6. Reglementarea condiţiilor de formă ale actului prin care este aplicată o sancţiune
disciplinară are ca scop prevenirea unor eventuale abuzuri din partea angajatorului, precum şi
asigurarea unor elemente de verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii dispuse. Textul nu
prevede nicio situaţie în care ar putea fi înlăturată nulitatea dispoziţiei de sancţionare căreia îi
lipsesc elementele esenţiale de formă (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru
Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 207 din 28 Ianuarie 2008,
www.costelgilca.ro).
ulterior de a verifica dacă faptele săvârşite impun aplicarea dispoziţiilor art. 248 alin. 1 lit. a
din Codul muncii. Angajatorul nu a înţeles să procedeze la descrierea amănunţită şi detaliată a
faptelor, pentru a se putea aprecia în concret şi circumstanţiat asupra legalităţii măsurii de
sancţionare.
Dispoziţiile prevăzute de art. 252 alin. 2, inclusiv cele de la lit. a Codul muncii au
caracter imperativ, cu consecinţa atragerii sancţiunii nulităţii absolute a deciziei, descrierea
faptei neputând fi complinită în faţa instanţei de judecată, prin alte înscrisuri decât decizia de
sancţionare.
De altfel, sancţiunea fiind aceea a nulităţii absolute, descrierea faptei nu poate fi
acoperită în nici un fel, respectiv prin valorificarea înscrisurilor anexă deciziei de sancţionare,
procesul verbal de cercetare prealabilă, deoarece conform prevederilor art. 79 din Codul
muncii, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de drept, decât cele
precizate în decizia de concediere .
Indicarea dispoziţiilor regulamentare care nu au fost respectate de către salariat
reprezintă o condiţie distinctă de cea a descrierii faptei, prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. b din
Codul muncii, astfel că nu poate suplini absenţa unei descrieri adecvate a abaterii disciplinare
(Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr.
21/11.01.2017, euroavocatura.ro).
10. Stabilirea şi aplicarea sancţiunii disciplinare nu poate avea loc în mod arbitrar, ci exclusiv
în funcţie de analiza riguroasă şi cumulativa a criteriilor statornicite de lege. Nesocotirea
vreunuia dintre aceste criterii determina că decizia de concediere să fie netemeinică şi
nelegală.
Intimata reclamantă a invocat prin întâmpinare faptul că deciziile de sancţionare nu
cuprind descrierea faptei ilicite reţinute în sarcina reclamantei ca abatere disciplinară şi nici
precizarea în concret a prevederilor din statut/regulamentul intern/CIM sau CCM încălcate de
salariat. Această susţinere este reală şi în acelaşi timp este corectă, lipsa menţiunilor de la lit.
a) şi b) din art. 252 alin. 2 din Codul muncii atrăgând nulitatea absolută a deciziei iar
omisiunea angajatorului nu poate fi înlocuită prin trimiterea la raportul comisiei de disciplină
(astfel cum a susţinut apelanta) întrucât, fiind vorba de o nulitate absolută, pentru
nerespectarea cerinţelor de formă, ea nu poate fi acoperită prin confirmare (Curtea de Apel
Braşov, Secţia civilă, Decizia nr. 465/06.07.2020, euroavocatura.ro).
11. Este evident modul generic de descriere a faptei, fără indicarea concretă a atribuţiilor, a
perioadei de timp la care se referă, a eventualelor efecte ale stării de pasivitate, a modului în
care trebuiau îndeplinite şi fără indicarea dispoziţiilor care prevăd aceste atribuţii . Decizia de
concediere trebuie să îndeplinească condiţiile de fond şi de formă cerute de lege. (art. 76
Codul muncii).
Astfel, aceasta trebuie să fie motivată în drept şi în fapt, fiind necesară precizarea clară
a motivului de fapt care stă la baza concedierii, a temeiului de drept al concedierii, nefiind
admise formulări generale, neverificabile sau abstracte, sancţiunea care intervine în cazul
nemotivării în fapt sau în drept fiind nulitatea absolută a deciziei emisă cu nerespectarea
prevederilor legale.
Fiind o concediere pentru motive disciplinare, pe lângă condiţiile mai sus menţionate,
decizia de concediere, potrivit dispoziţiilor legale, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să
conţină: ``descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din
statutul de personal, din regulamentul intern sau din contractul colectiv de muncă aplicabil,
care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de
salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile
prevăzute de lege, nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancţiunea
disciplinară se aplică, termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi instanţă competentă la
care sancţiunea poate fi contestată`` (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I civilă, Decizia nr.
552/16.07.2020, euroavocatura.ro).
12. În speţă, la baza emiterii dispoziţiei au stat sesizări ale celorlalţi salariaţi ai (...) prin care
se reclamă un comportament general neadecvat al contestatoarei în relaţiile de natură
profesională, în sensul că aceasta ar fi adus jigniri şi insulte, constatându-se totodată o lipsă de
comunicare şi colaborare profesională, crearea unor stări conflictuale cu colegii şi
colaboratorii.
Din cuprinsul raportului de cercetare disciplinară rezultă că faptele reclamate au fost
verificate de comisia de cercetare disciplinară prin ascultarea punctului de vedere şi al altor
angajaţi ai direcţiei, nefiind de neglijat nici poziţia adoptată de contestatoare cu ocazia
cercetării prealabile, fiind reţinut în cuprinsul raportului că ``a avut o atitudine agresivă,
reticenţă, provocatoare, revendicativă şi foarte suspicioasă , manifestând un comportament
neadecvat faţă de membrii comisiei şi atitudine lipsită de respect şi bună credință``.
Din cuprinsul declaraţiilor date de aceşti salariaţi se desprinde, în esenţă, aceeaşi
concluzie cu privire la comportamentul contestatoarei în relaţia cu colegii săi, împrejurare ce
determină instanţa să prezume că şi cele sesizate de şeful serviciului, d-na (...), prin sesizarea
nr. (...), de la care a pornit întreaga cercetare disciplinară, sunt reale, fiind reclamant la acel
moment că doamna (..)``a avut din nou un comportament ieşit din comun, lipsit total de
respect şi bun simț`` faţă de şeful serviciului.
Instanţa are în vedere şi împrejurarea că reclamanta contestatoare a mai fost
sancţionată pentru atitudini similare faţă de colegii săi, mai întâi cu avertisment şi apoi cu
reducerea cu 10% a salariului pe o perioadă de 3 luni (...), împrejurări ce au relevanță şi sub
aspectul individualizării sancţiunii aplicate, fiind corectă concluzia comisiei de cercetare
disciplinară că sancţiunile disciplinare aplicate anterior, aproximativ pentru aceleaşi abateri
disciplinare nu şi-au atins scopul coercitiv şi sancţionator (...) .
Prin urmare, având în vedere relaţiile profesionale ale contestatoarei, în ansamblul lor,
instanţă apreciază că angajatorul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 250 Codul
muncii, potrivit cărora: ``Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu
gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea g.în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta. ``
Astfel, atitudinea necorespunzătoare şi jignitoare a contestatoarei în relaţiile cu ceilalţi
angajaţi ai serviciului justifică gravitatea sancţiunii aplicate, mai ales că funcţia pe care a
ocupat-o implica nu numai competențe profesionale deosebite, dar şi abilităţi de comunicare
şi relaţionare superioare oricărui alt salariat din cadrul intimatei (Tribunalul Sibiu, Sentinţa
civilă nr. 43/ 05.02.2019, euroavocatura.ro).
13. Deşi apelanta pârâtă susţine că doar apelanta reclamantă a avut acces la seif în perioada
respectivă, din declaraţiile martorului (...), directorul magazinului unde lucra reclamanta şi
care a constatat lipsa banilor, rezultă că în perioada (...) nu doar reclamanta a avut acces la
seif, ci şi acesta şi adjuncta acestuia.
Susţinerea apelantei pârâte în sensul că apelanta reclamantă şi-a însuşit banii ce
lipseau din seif se bazează pe înregistrarea video a biroului unde se afla seiful din (...), orele
(...), de unde rezultă că aceasta a aranjat o sumă de bani în seif şi o parte din aceasta a lăsat-o
pe birou şi apoi a băgat-o în buzunarul de la spatele pantalonilor.
Aşa cum corect reţinea prima instanţă, aceste probe sunt lacunare şi nu acoperă
întreaga activitate a reclamante, pentru a stabili cu certitudine traseul şi activităţile acesteia
după momentul respectiv, în magazin sau în biroul cu seif, pentru a verifica astfel fie
susţinerea reclamantei în sensul că a luat acea sumă de bani cu scopul de a schimba în mărunt
banii unui casier, fie susţinerea pârâtei în sensul că şi-a însuşit acei bani, nu i-a predat niciunui
casier şi nici nu s-a întors cu ei în biroul cu seif.
De asemenea, nu se poate stabili cu certitudine din înregistrarea video, suma pe care
reclamanta a luat-o când a ieşit din birou, în (...), dacă e vorba de cei (...) lipsă, iar faptul că la
verificarea ce a avut loc peste 2 zile, s-a constatat lipsa acelei sume, nu conduce la concluzia
că la momentul (....), reclamanta a manipulat acea sumă de bani şi, cu atât mai puţin faptul că
şi-a însuşit-o, în contextul în care, aşa cum a declarat martorul, nu doar reclamanta a avut
acces la seiful unde se aflau banii, în perioada respectivă.
Curtea apreciază corecte concluziile primei instanțe în sensul că fapta imputată
reclamantei nu a fost probată, în contextul speței mai sus expus, întrucât nu rezultă din
probele administrate manevrele frauduloase desfăşurate de aceasta pentru însuşirea sumei
respective sau culpa să clară în încălcarea obligaţiilor sale de serviciu, ce ar fi condus la
dispariţia banilor.
Angajarea răspunderii disciplinare presupune în primul rând dovedirea faptei ce
reprezintă abatere disciplinară, or în cauza de faţă nu s-a realizat o probă certă în acest sens,
neputându-se stabili în mod cert că urmare a acţiunii desfăşurate de apelanta reclamantă în
dată de (...), orele (...) au fost sustrasă suma de (...) lei, a cărei dispariţie a fost sesizată abia
peste 2 zile, timp în care, la seiful unde erau depozitaţi banii, au avut acces şi alte persoane,
nu doar reclamanta (Curtea de Apel Bucureşti, Decizie nr. 1343/07.03.2019,
euroavocatura.ro).
14. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea evolutivă a dispoziţiilor art. 8 din
Convenţie, a apreciat în jurisprudenţa sa, că viaţa privată are două componente structurale -
viaţa privată intimă, raportată la sfera intimă a individului şi viaţa privată socială, respectiv
dreptul persoanei de a stabili şi dezvolta relaţii cu semenii săi. Aşa fiind, activitatea
profesională nu este exclusă din noţiunea de viaţă privată, în sensul art. 8 al Convenţiei,
pentru că, în ultimă instanţă, majoritatea oamenilor au posibilitatea ca, la locul lor de muncă,
să stabilească legături cu lumea exterioară (a se vedea, în acest sens, cauza Niemietz contra
Germaniei, hotărârea din 16 decembrie 1992, par.29; cauza Campagnano contra Italiei,
hotărârea din 23 martie 2006, păr. 53). Mai mult, s-a afirmat că există o zonă de interacţiune
între individ şi terţi, zonă care, fie şi într-un context public, poate ţine de viaţa privată a unei
persoane (cauza Von Hannover contra Germaniei, hotărârea din 24 iunie 2004, păr. 50).
În aprecierea depăşirii limitelor libertăţii de exprimare şi necesitatea respectării
dreptului la viaţa privată, respectiv dreptul la imagine şi dreptul la reputaţie, Curtea
Europeană a avut în vedere calitatea şi funcţia persoanei criticate, forma/stilul şi contextul
mesajului critic, contextul în care este redactat articolul (cauza Nic.Dellakeza vs. România),
interesul public pentru tema dezbătută (cauza B.vs. România), buna-credinţă a jurnalistului
(cauza I.C.vs. România), raportul dintre judecăţile de valoare şi situaţiile faptice, doza de
exagerare a limbajului artistic, proporţionalitatea sancţiunii cu fapta, precum şi motivarea
hotărârii (cauza B.vs. România, cauza D.vs. România).
În acord cu această jurisprudenţă, instanţa de apel observă că postarea distribuită de pe
pagina de Facebook a reclamantului, nu conţine un mesaj injurios sau ireverenţios şi nu este
de natură să afecteze imaginea publică a colegilor intimatului, aşa cum susţine apelantul.
Astfel, comentariul asociat celor două fotografii, nu poate să fie înţeles că o lipsă de respect la
adresa persoanelor din fotografie, care nici nu sunt nominalizate de intimat . Mai mult, aşa
cum a reţinut şi prima instanţă, mesajul este mai degrabă lipsit de sens decât cu subînţeles,
astfel încât acesta nu este apt să producă efectul de lipsa de respect manifestată faţă de
comandanţi/şefi, superiori, egali sau inferiori în grad şi mai mult decât atât să aducă acestora
un prejudiciu de imagine, aşa cum susţine apelantul. În consecinţă, în cauza dedusă judecăţii,
aplicând principiile jurisprudenţei CEDO în materia justului echilibru între dreptul la libera
exprimare şi dreptul la viaţa privată, precum şi principiul proporţionalităţii, Curtea constată că
în cauza de faţă, aplicarea sancţiunii disciplinare a avertismentului intimatului reclamant,
apare ca excesivă şi nejustificată. (Curtea de Apel Bucureşti - Decizia civilă nr.
608/06.03.2020, euroavocatura.ro).
8. Bibliografie
Practică judiciară:
- Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr.407/ 3
martie 2010, http://jurisprudentacedo.com/Cercetare-disciplinara.-Obligativitatea-parcurgerii-
tuturor-fazelor-cercetarii-asa-cum-este-aceasta-reglementata-de-dispozitiile-legale-si-
regulamentele-interioare-ale-angajatorului.html, accesat la 03.01.2014.
- Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă - complet specializat de litigii de muncă şi asigurări
sociale, Decizia nr. 648/15 martie 2006, http://jurisprudentacedo.com/Concediere-
disciplinara.-Cercetare-disciplinara-prealabila.-Neprezentarea-salariatului-la-ora-stabilita.-
Motive-obiective.html, accesat la 05.01.2014.
- Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr.
2323/3 iulie 2008, http://jurisprudentacedo.com/Decizie-de-sanctionare-disciplinara.-
Continut.-Comunicare.-Convocarea-salariatului-la-cercetarea-disciplinara-prealabila.html,
accesat la 05.01.2014.
- Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, sentinţa nr. 5044/F/20 octombrie 2010,
nepublicată, http://legeaz.net/spete-dreptul-muncii/intre-data-primirii-convocarii-si-5044-
2010, accesat la 06.01.2014.
- Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr.
37/16 ianuarie 2009, http://jurisprudentacedo.com/Dreptul-muncii.-Abatere-disciplinara.-
Inceputul-termenului-de-prescriptie-al-aplicarii-sanctiunii-disciplinare.-Continutul-
instiintarii-privitoare-la-cercetarea-disciplinara-prealabila.-Sanctiune.html, accesat la
06.01.2014.
- Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări
Sociale, Decizia nr. 207/28 ianuarie 2008,
http://www.costelgilca.ro/jurisprudenta/document/857/, accesat la 05.01.2014.
- Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale, Decizia nr.3340/30.05.2017, rolii.ro:
http://www.rolii.ro/hotarari/5950dec3e49009b0110000d5, accesat la 29.12.2021.
- Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr.
21/11.01.2017, euroavocatura.ro:
http://www.euroavocatura.ro/jurisprudenta/4610/Nelegalitatea_deciziei_de_sanctionare_disci
plinara_pentru_lipsa_elementelor_obligatorii_nu_poate_fi_acoperita_prin_alte_inscrisuri_sau
_anexe, accesat la 29.12.2021.
- Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă, Decizia nr. 465/06.07.2020, euroavocatura.ro:
http://www.euroavocatura.ro/jurisprudenta/5124/Salariatului_nu_i_se_poate_aplica_o_sanctiu
ne_disciplinara_neprevazuta_de_Codul_muncii__Salariatul_nu_poate_fi_sanctionat_de_doua
_ori_pentru_aceeasi_fapta__Nulitate_decizie_de_sanctionare_disciplinara, accesat la
29.12.2021.
- Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I civilă, Decizia nr. 552/16.07.2020, euroavocatura.ro:
http://www.euroavocatura.ro/jurisprudenta/5117/Elementele_obligatorii_ale_deciziei_de_san
ctionare_disciplinara__Nulitate_absoluta, accesat la 29.12.2021.
- Tribunalul Sibiu, Sentinţa civilă nr. 43/ 05.02.2019, euroavocatura.ro:
http://www.euroavocatura.ro/jurisprudenta/5152/Atitudinea_necorespunzatoare_si_jignitoare
_a_salariatului_poate_atrage_concedierea_disciplinara, accesat la 29.12.2021.
Antetul societății
Referat
privind constatarea săvârşirii unei abateri disciplinare 10
În atenţia d-lui/d-nei............................ 11
Data .....................
Nume şi prenume..........................
9 Documentele din această procedură au rolul de model (schelet). Acestea trebuie adaptate, personalizate în funcție de fiecare situație în parte.
10 Sesizarea că a fost săvârșită o abatere disciplinară poate avea loc din oficiu sau la initiativa oricărei persoane care a constatat săvârșirea unei abateri
disciplinare (de către superiorul ierarhic al salariatului care a săvârșit o abatere disciplinară, prin autosezizare, de orice altă persoană care a luat la cunoștință
despre abaterea disciplinară și sesizează conducerea societății in acest sens etc.). Sesizarea angajatorului se face, în general, prin intermediul unui referat, printr-o
plângere, notă sau raport de constatare.
12 Se va menționa numele salariatului care a săvârșit o abatere disciplinară, funcția acestruia și faptele săvârșite.
13 Se vor menționa dispozițiile din regulamentul intern, din contractual colectiv de muncă, din contractual individual de muncă – fișa postului încălcate.
Funcția............................................
Semnătura .....................................
Antetul societății
Decizia nr. ......../..................
privind aplicarea sancțiunilor disciplinare14
(avertisment scris15)
14 Potrivit art.251 alin.(1) din Codul muncii, republicat, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai
înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
15 Avertismentul scris reprezintă o atenționare transmisă salariatului prin care acesta este notificat cu privire la abaterea săvârșită, atragându-i-se atenția că în
cazul repetării abaterii poate fi sancționat mai drastic.
17 De către superiorul ierarhic al salariatului care a săvârșit o abatere disciplinară, prin autosezizare, de orice altă persoană care a luat la cunoștință despre abaterea
disciplinară și sesizează conducerea societății în acest sens.
19 Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a
încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozitiile legale ale
conducătorilor ierarhici (art.247 alin.(2) din Codul muncii).
completările ulterioare, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art.247 – 252 din acelaşi act
normativ;
În baza prevederilor Regulamentului intern;
21 Reprezentantul legal sau altă persoană competentă să emită decizii, potrivit regulilor specifice angajatorului.
22 Potrivit regulilor specifice angajatorului (de ex. Director General, Administrator etc).
23 Potrivit art.252 alin.(1) din Codul munii, republicat, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30
de zile calendaristic de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform Deciziei
Înaltei Curți de Casație și Justitie nr.16/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 817 din 5 decembrie 2012, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de
zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității
24 Descrierea faptelor care constituie abatere disciplinară. Se vor menționa atribuțiile neîndeplinite de salariat, normele încălcate (legale, din regulamentul intern,
din contractul individual de muncă și fișa postului sau contractul colectiv de muncă aplicabil, din ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, din alte
proceduri interne). Se vor preciza prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă
aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Reprezentant legal31,
Dovada comunicării:
(semnătura salariatului și data/dovada comunicării)
Codul muncii).
30 A se vedea art.269 din Codul muncii și art.95 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
31 Potrivit regulilor specifice angajatorului (de ex. Director General, Administrator etc).
Antetul societății
Decizia nr. ......../.....................
32 În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, angajatorul va desemna o persoană sau va stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant
extern specializat în legislația muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens. Desemnarea comisie poate avea un caracter general, inclusiv stabilită prin
regulamentul intern, sau unul special, pentru un caz concret.
33 Reprezentantul legal sau altă persoană competentă să emită decizii, potrivit regulilor specifice angajatorului.
34 De către superiorul ierarhic al salariatului care a săvârșit o abatere disciplinară, prin autosezizare, de orice altă persoană care a luat la cunoșțință despre abaterea
disciplinară și sesizează conducerea societății în acest sens.
36 Potrivit regulilor specifice angajatorului (de ex. Director General, Administrator etc).
37 Împuternicirea persoanei sau desemnarea comisiei să realizeze cercetarea trebuie să fie făcută în conformitate cu prevederile regulamentului intern. Este
recomandat ca în regulamentul intern să se specifice și regulile prin care se numește persoana sau se desemnează comisia pentru realizarea cercetării.
sau
(3) Consultantul extern, d-ul/d-na ...................................., în calitate de avocat/expert
legislaţia muncii/ mediator specializat în legislaţia muncii, în baza ............................ .
Art.2 Cercetarea disciplinară va avea loc la sediul societăţii/biroul societăţii/punctul
de lucru din ...................................40, scop în care persoana împuternicită41/toţi membrii
Comisiei se vor deplasa la această locaţie.
Art.3 Persoana împuternicită/comisia numită pentru desfăşurarea cercetării
disciplinare prealabile îşi va desfăşura activitatea începând cu data de ................/în
perioada .........................42
Art. 4 Atribuţiile persoanei împuternicite/comisiei sunt cele prevăzute de Legea
nr.53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
Regulamentul intern al societăţii/Contractul colectiv de muncă aplicabil şi anume:
- convocarea în scris a salariatului care a săvârşit fapta ce poate constitui abatere disciplinară,
precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii;
- audierea salariatului şi încheierea procesului verbal al audierii;
- audierea, separat, şi a altor persoane implicate, martori, inclusiv pe cea care a formulat
sesizarea;
- culegerea şi administrarea de probe;
- încheierea procesului verbal/raportului final privind desfăşurarea procedurii cercetării
disciplinare prealabile care să cuprindă şi propunerea de sancţiune disciplinară, dacă este
cazul;
- prezentarea procesului verbal/referatului final angajatorului îndreptăţit să emită decizia de
sancţionare;
- transmiterea documentelor menţionate departamentului de Resurse Umane43 al societăţii.
Art. 5 Procesul verbal/raportul final al cercetării disciplinare prealabile va fi
înregistrat la registratură unităţii.
Art. 6 Membrii Comisiei se convoacă la propunerea oricărui membru44.
40 Se va menționa adresa.
41 În cuprinsul prezentei proceduri, prin persoană împuternicită se va înțelege fie persoana desemnată din interior, fie consultantul extern împuternicit pentru
cercetarea disciplinară prealabilă.
42 Se va ține cont de prevederile art.252 alin.(1) din Codul munii, potrivit căruia, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în
formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristic de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data
săvârșirii faptei. Conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.16/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 817 din 5 decembrie 2012, momentul de la care
începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare
prealabile la registratura unității.
Reprezentant legal45,
Antetul societății
45 Potrivit regulilor specifice angajatorului (de ex. Director General, Administrator etc).
Convocare
48 Potrivit art.251 alin.(1) din Codul muncii, republicat, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai
înainte de efectuarea unei ceretări disciplinare prealabile.
49 În ceea ce privește termenul în care salariatul trebuie să se prezinte la convocare, angajatorul este cel care îl stabilește cu condiția ca salariatul să aibă timp
să-și pregătească apărarea. Ziua întrevederii nu poate să coincidă cu ziua comunicării adresei de convocare și nu e recomandat să aibă loc nici în ziua următoare
comunicării.
Data ..................
Persoana împuternicită/Comisie55
52 Dacă este cazul.
54 Conform art. 251 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are
dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile
pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un
reprezentant al sindicatului al cărui membru este. Deși în cuprinsul art. 251 din Codul muncii nu se detaliază ce se înțelege prin consultantul extern specializat în
legislația muncii, din interpretarea modificărilor aduse Codului muncii prin Legea nr.213/2020 rezultă că acesta poate fi un avocat, un expert în legislația muncii
sau, după caz, un mediator specializat în legislația muncii, așa cum se menționează la art.231^1 alin.(4) din Codul muncii.
55 În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana desemnată, de către președintele comisiei sau de către
consultantul extern, împuterniciți de angajator să realizeze cercetarea (a se vedea art.251 alin.(2) din Codul muncii, republicat). Prin urmare, angajatorul va emite
..........................
Antetul societății
Proces verbal/raport final
întocmit de persoana împuternicită/comisia pentru cercetarea disciplinară prealabilă 58
obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
57 Convocarea salariatului poate fi făcută prin orice mijloc de comunicare care asigură transmiterea și confirmarea primirii acesteia. Astfel, comunicarea poate fi
făcută prin înmânarea ei salariatului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin curier, prin executor judecătoresc etc.
58 Cercetarea disciplinară prealabilă se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal, referat sau raport, întocmit de persoana împuternicită sau comisia numită
să realizeze cercetarea, în care se vor consemna rezultatele acesteia, inclusiv, după caz, refuzul salariatului fără un motiv obiectiv de a se prezenta la convocare,
motivarea înlăturării apărărilor prezentate de salariat, sancîiuni ce pot fi aplicate, propunerea de sancționare etc. Documentul întocmit se înregistrează într-un
registru intern și se prezintă angajatorului îndreptățit să emită decizia de sancționare.
59 Se va menționa adresa.
60 De către superiorul ierarhic al salariatului care a săvârșit o abatere disciplinară, prin autosezizare, de orice altă persoană care a luat la cunoștință despre abaterea
disciplinară și sesizează conducerea societății în acest sens.
…................................................................................................................................................
6. Salariatul …...................................63
a) a dat curs covocarii şi s-a prezentat la data de .................... la întrevederea cu persoana
împuternicită/membrii comisiei, dată la care salariatul a fost ascultat cu privire la constatările
cuprinse în referatul de sesizare a conducerii societăţii/a răspuns la întrebările adresate
salariatului de persoana împuternicită/comisie cu privire la constatările cuprinse în referatul
de sesizare a conducerii64.
64 În funcție de situație.
prealabile în vederea stabilirii dacă aceste fapte încalcă sau nu normele legale şi convenţionale
aplicabile la nivelul angajatorului, precum şi împrejurările în care au fost săvârşite, gradul de
vinovăţie al salariatului, consecinţele abaterilor disciplinare.
Aşa cum rezultă şi din Procesul verbal al audierii/Notele explicative formulate înregistrat/e cu
nr......../.........., salariatul recunoaşte/nu recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost
convocat şi invocă în apărarea să următoarele
împrejurări ........................................................................... .
Salariatul a refuzat să prezinte probe, note explicative scrise, semnarea procesului verbal al
audierii, fapt consemnat ca atare în Procesul verbal al audierii, înregistrat cu nr......../..........,
semnat de ceilalţi participanţi şi de martorii ............................................ .
Prin raportare la dispoziţiile art.251 alin.(3) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicată,
angajatorul are dreptul să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare
prealabile.
Salariatul avea cunoştinţă din convocarea nr. .........../............... despre posibilitatea
sancţionării disciplinare fără efectuarea cercetării disciplinare prelabile în cazul neprezentării
la data şi ora stabilite.
8. Analizând faptele ce au format obiectul cercetării disciplinare prealabile, natura acestora,
împrejurările în care aceste fapte au fost săvârşite, gradul de vinovăţie a salariatului,
consecinţele acestora, dar şi în ce măsură aceste abateri reprezintă încălcări ale obligaţiilor de
serviciu ale salariatului, persoana împuternicită/comisia a reţinut următoarele:
a) În vederea verificării constatărilor din referatul de sesizare şi a susţinerilor formulate de
salariat, persoana împuternicită/comisia a analizat următoarele probe, a audiat următoarele
persoane:
................................................................................................................................................
b) În urma analizării tuturor declaraţiilor şi documentelor ce au făcut obiectul cercetării se
reţin următoarele:
- Salariatul a săvârşit următoarele fapte: ....................................................
- Faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări: .........................................................
- Consecinţele faptelor săvârşite constau în: ........................................................................67
c) Faptele menţionate mai sus sunt reale68, fiecare dintre ele reprezentând o abatere
disciplinară, astfel cum rezultă din regulamentul intern al societăţii; contractul individual de
muncă nr. ...../.............; fişa postului de ................................; Legea nr.53/2003 – Codul
muncii; .....................69
e) Prin săvârşirea faptelor menţionate mai sus, salariatul a încălcat următoarelor prevederi71:
Din contractul individual de muncă:
67 Printre consecințe menționăm perturbarea climatului de muncă, buna funcționare a activității; imaginea angajatorului; punerea în pericol a profitabilității
angajatorului, prin pierdere de contracte, amenzi plătite, în funcție de situație, etc.
68 În cazul în care, în urma cercetării, se constată nevinovăția salariatului, se va menționa acest lucru în procesul verbal, înlocuind prevederile menționate ca
model (modelul este întocmit ca urmare a constatării vinovăției salariatului).
70 Se va menționa motivul (ex.salariatul a recunoscut, probele indică vinovăția salariatului), cât mai detaliat.
74 În cazul în care comisia persoana împuternicită/comisia constată în urma cercetării că faptele săvârșite de salariat nu reprezintă abateri disciplinare, prevederile
prezentului model de referat se vor modifica.
75 Se vor menționa eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către salariat. Se va ține cont de prevederile art.248 alin.(3) din Codul muncii potrivit
cărora, sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în acest termen.
Radierea sancțiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă. În situația în care salariatul nu a mai fost sancționat disciplinar, se
va menționa acest lucru.
76 După finalizarea cercetării disciplinare prealabile procesul verbal/raportul final al cercetării disciplinare se înregistrează la registratura unității.
abaterii disciplinare, prin prezentul proced verbal/raport final, dar nu mai târziu de 6 luni de la
data săvârşirii faptei
Președinte
membru
membru
secretar
Antetul societății
Decizia nr. ......../..................77
privind aplicarea sancțiunii disciplinare ……………78
77 Potrivit art.252 alin.(1) din Codul munii, republicat, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30
de zile calendaristic de la data luării la cunoștință despre săvârțirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Momentul de la care
începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării procesului verbal/raportului final al cercetării
disciplinare prealabile la registratura unității.
78 Se va menționa sancțiunea disciplinară aplicată. Potrivit art. 248 alin.(1) lit.a) – e) din Codul muncii, republicat, sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica
angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1 – 3 luni cu 5 – 10%;
d) reducerea salariului de bază și/sau, după caz, si a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1 – 3 luni cu 5 – 10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare
prealabile (art.251 alin.(1) din Codul muncii).
83 Cercetarea se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal, referat sau raport întocmit de persoana împuternicită sau comisia numită să realizeze cercetarea în
care se vor consemna rezultatele acesteia, inclusiv, după caz, refuzul salariatului fără un motiv obiectiv de a se prezenta la convocare, motivarea înlăturării
apărărilor prezentate de salariat, sancîiuni ce pot fi aplicate, propunerea de sancționare etc. Documentul întocmit se înregistrează într-un registru intern și se
prezintă angajatorului îndreptățit să emită decizia de sancționare.
În baza prevederilor art.40 alin.(1) lit.e) şi art.247-252 din Legea nr.53/2003 - Codul
muncii, republicata, cu modificările şi completările ulterioare;
În baza prevederilor Regulamentului intern al societăţii;
Angajatorul - S.C. .................. S.R.L., persoană juridică română, cu sediul
în ......................, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J.../........../................,
CUI ................, reprezentată prin ............................., în calitate de .........................., în baza
prerogativelor stabilite prin actul constitutiv al societăţii/decizia .........................85 emite
următoarea
Decizie:
Art.1 (1) D-ul/d-na .........................., ocupând funcţia de ...................., cod COR .....,
în cadrul ........................, se sancţionează disciplinar în temeiul art.248 alin.(1) lit. ........)86 din
Legea nr.53/2003 – Codul muncii, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art.247 – 252 din
acelaşi act normativ, precum şi a dispoziţiilor din regulamentul intern al societăţii, ca urmare
a faptului că salariatul a încălcat prevederile regulamentului intern, contractului individual de
muncă, fișei postului de .............................., Legii nr.53/2003 – Codul muncii, .................., aşa
cum reiese din prezenţa decizie.
(2) Sancţiunea disciplinară constă în: ...........................................................
Art.2 (1) Sancţiunea disciplinară prin ...................................... se aplicată salariatului
pentru neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu/nerespectarea normelor de conduită în unitate
după cum urmează: ..................................................................................................
….......................................87
84 Se va menționa doar dacă este cazul. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile fără un motiv
obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea , fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile (art.251 alin.(3) din Codul muncii).
85 Potrivit regulilor specifice angajatorului (de ex. Director General, Administrator etc).
87 Descrierea faptelor care constituie abatere disciplinară. Se vor menționa atribuțiile neîndeplinite de salariat sau normele încălcate (legale, din regulamentul
intern, din contractul individual de muncă și fișa postului sau contractul colectiv de muncă aplicabil, din ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici,
din alte procedure interne). Se vor preciza prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de
(2) Faptele menţionate mai sus sunt reale, fiecare dintre ele reprezentând o abatere
disciplinară, astfel cum rezultă din regulamentul intern al societăţii; contractul individual de
muncă nr. ...../.............; fişa postului de ................................; Legea nr.53/2003 – Codul
muncii; .....................88
(3) Prin săvârşirea faptelor menţionate mai sus, salariatul a încălcat următoarele prevederi89:
Din contractul individual de muncă:
- Art. ..., alin.(...), lit. ...), respectiv: ..........................................................
Din fişa postului de .............................................. :
- Pct. ............, respectiv: ..................................................................................
Din regulamentul intern:
- Art. ...., alin.(...), lit. ...), respectiv: ................................................................
- Art. ...., alin.(...), lit. ...), respectiv: ................................................................
Din Legea nr.53/2003 - Codul muncii:
- Art. ...., alin.(...), lit. ...), respectiv: ................................................................
- Art. ...., alin.(...), lit. ...), respectiv: ................................................................
Din contractul colectiv de muncă aplicabil .............................90:
- Art. ...., alin.(...), lit. ...), respectiv: ................................................................
- Art. ...., alin.(...), lit. ...), respectiv: ................................................................
Ordinele şi dispoziţiile conducătorului ierarhic: .................................................
Alte proceduri interne .........................................91
(4) Faptele au fost săvârşite de salariat în următoarele împrejurări: .................................... .
(5) Faptele au fost săvârşite de salariat cu vinovăţie, având în vedere că salariatul cunoştea
prevederile încălcate, având obligaţia să le respecte.
(6) Consecinţele faptelor săvârşite de salariat constau în: ................................................92
(7) Apărările salariatului nu sunt în măsură să înlăture răspunderea disciplinară având în
vedere că ...........................................................................................................................93
(8) Angajatorul nu a identificat existenţa vreunei cauze care să exonereze salariatul de
răspunderea disciplinară.
92 Printre consecințe menționăm perturbarea climatului de muncă, buna funcționare a activității; imaginea angajatorului; punerea în pericol a profitabilității
angajatorului, prin pierdere de contracte, amenzi plătite, în funcție de situație, etc.
93 Se va menționa motivul (ex.salariatul a recunoscut, probele indică vinovăția salariatului), cât mai detaliat.
94 Se vor menționa eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către salariat. Se va ține cont de prevederile art.248 alin.(3) din Codul muncii potrivit
cărora, sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în acest termen.
Radierea sancțiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă. În situația în care salariatul nu a mai fost sancționat disciplinar, se
va menționa acest lucru.
95 De către superiorul ierarhic al salariatului care a săvârșit o abatere disciplinară, prin autosezizare, de orice altă persoană care a luat la cunoștință despre abaterea
disciplinară și sesizează conducerea societății în acest sens.
Aşa cum rezultă şi din Procesul verbal al audierii/Notele explicative formulate înregistrat/e cu
nr......../.........., salariatul recunoaşte/nu recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost
convocat şi invocă în apărarea să următoarele
împrejurări ........................................................................... .
Salariatul a refuzat să prezinte probe, note explicative scrise, semnarea procesului verbal al
audierii, fapt consemnat ca atare în Procesul verbal al audierii, înregistrat cu nr......../........... ,
semnat de ceilalţi participanţi şi de martorii ............................................ .
Prin raportare la dispoziţiile art.251 alin.(3) din Legea nr.53/203 - Codul muncii, republicată,
angajatorul are dreptul să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare
prealabile.
Reprezentant legal106,
Dovada comunicării:
(semnătura salariatului și data/dovada comunicării)
Codul muncii).
105 A se vedea art.269 din Codul muncii și art.95 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
106 Potrivit regulilor specifice angajatorului (de ex. Director General, Administrator etc).
Antetul societății
Decizia nr. ......../..................107
privind sancționarea disciplinară
prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă108
30 de zile calendaristic de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Momentul de la
care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării procesului verbal/raportului final al
cercetării disciplinare prealabile la registratura unității.
108 Decizia privind sancționarea disciplinară prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă poate fi emisă de către angajator numai cu
În baza prevederilor art.40 alin.(1) lit.e), art.61 lit.a), art.62 alin.(2)-(3), art.63 alin.(1)
şi art.247-252 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificările şi
completările ulterioare;
în care se vor consemna rezultatele acesteia, inclusiv, după caz, refuzul salariatului fără un motiv obiectiv de a se prezenta la convocare, motivarea înlăturării
apărărilor prezentate de salariat, sancțiuni ce pot fi aplicate, propunerea de sancționare etc. Documentul întocmit se înregistrează într-un registru intern și se
prezintă angajatorului îndreptățit să emită decizia de sancționare.
114 Se va menționa doar dacă este cazul. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile fără un motiv
obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile (art.251 alin.(3) din Codul muncii).
Decizie:
Art.1 (1) D-ul/d-na .........................., ocupând funcţia de ...................., cod COR ....., în
cadrul ........................, se sancţionează cu desfacerea disciplinară a contractului individual de
muncă în temeiul art.61 lit.a) coroborat cu art.248 alin.(1) lit.e) din Legea nr.53/2003- Codul
muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu luarea în considerare a
dispoziţiilor art.247 – 252 din acelaşi act normativ, precum şi a dispoziţiilor din regulamentul
intern al societăţii, ca urmare a faptului că salariatul a încălcat prevederile regulamentului
intern, contractului individual de muncă, fișei postului de .............................., Legii
nr.53/2003 – Codul muncii, aşa cum reiese din prezenta decizie.
Art.2 (1) Sancţiunea cu desfacerea disciplinară a contractului individual se aplicată
salariatului pentru neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu/nerespectarea normelor de conduită
în unitate după cum urmează: ..................................................................................................
….......................................116
(2) Faptele menţionate mai sus sunt reale, fiecare dintre ele reprezentând o abatere
disciplinară, astfel cum rezultă din regulamentul intern al societăţii; contractul individual de
muncă nr. ...../.............; fişa postului de ................................; Legea nr.53/2003 – Codul
muncii; .....................117
(3) Prin săvârşirea faptelor menţionate mai sus, salariatul a încălcat următoarelor prevederi118:
Din contractul individual de muncă:
- Art. ..., alin.(...), lit. ...), respectiv: ..........................................................
Din fişa postului de .............................................. :
- Pct. ............, respectiv: ..................................................................................
115 Potrivit regulilor specifice angajatorului (de ex. Director General, Administrator etc).
116 Descrierea faptelor care constituie abatere disciplinară. Se vor menționa atribuțiile neîndeplinite de salariat sau normele încălcate (legale, din regulamentul
intern, din contractul individual de muncă și fișa postului sau contractul colectiv de muncă aplicabil, din ordinele și dispozitiile legale ale conducătorilor ierarhici,
din alte proceduri interne). Se vor preciza prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de
muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
121 Printre consecințe menționăm perturbarea climatului de muncă, buna funcționare a activității; imaginea angajatorului; punerea în pericol a profitabilității
angajatorului, prin pierdere de contracte, amenzi plătite, în funcție de situație, etc.
122 Se va menționa motivul (ex.salariatul a recunoscut, probele indică vinovăția salariatului), cât mai detaliat.
123 Se vor menționa eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către salariat. Se va ține cont de prevederile art.248 alin.(3) din Codul muncii potrivit
cărora, sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în acest termen.
Radierea sancțiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă. În situația în care salariatul nu a mai fost sancționat disciplinar, se
va menționa acest lucru.
124 De către superiorul ierarhic al salariatului care a săvârșit o abatere disciplinară, prin autosezizare, de orice altă persoană care a luat la cunoștință despre
abaterea disciplinară și sesizează conducerea societății în acest sens.
Aşa cum rezultă şi din Procesul verbal al audierii/Notele explicative formulate înregistrat/e cu
nr......../.........., salariatul recunoaşte/nu recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost
convocat şi invocă în apărarea să următoarele
împrejurări ........................................................................... .
Salariatul a refuzat să prezinte probe, note explicative scrise, semnarea procesului verbal al
audierii, fapt consemnat ca atare în Procesul verbal al audierii, înregistrat cu nr......../...........
semnat de ceilalţi participanţi şi de martorii ............................................ .
Prin raportare la dispoziţiile art.251 alin.(3) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicată,
angajatorul are dreptul să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare
prealabile.
Reprezentant legal135,
Dovada comunicării:
(semnătura salariatului și data/dovada comunicării)
133 Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării (art.252 alin.(5) din
Codul muncii).
134 A se vedea art.269 din Codul muncii și art.95 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
135 Potrivit regulilor specifice angajatorului (de ex. Director General, Administrator etc).
Antetul societății
Decizia nr. ............/...............
privind radierea sancțiunii disciplinare
137 Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (3) din Codul muncii, republicat, sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă
salariatului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în acest termen.
138 Potrivit regulilor specifice angajatorului (de ex. Director General, Administrator etc).
139 Radierea poate interveni pentru toate sancțiunile disciplinare, cu excepția sancțiunii constând în desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Reprezentant legal143
Dovada comunicării:
(data și semnătura salariatului/dovada comunicării)
143 Potrivit regulilor specifice angajatorului (de ex. Director General, Administrator etc).
Actualizare 11 (29.01.2023):
Lucrarea a fost revizuită pentru a fi în concordanţă cu prevederile legale în vigoare.
- A fost actualizat paragraful privind instanța competentă pentru contestarea măsurii dispuse
de angajator din modelele de decizii prezentate în lucrare, în baza prevederilor Codului
muncii coroborat cu prevederile Codului de procedură civilă, având în vedere abrogarea Legii
nr.62/2011.
Actualizare 10 (05.01.2022):
Lucrarea a fost revizuită pentru a fi în concordanţă cu prevederile legale în vigoare.
- A fost completat pct.6.Baza legală cu câteva articole din Codul muncii.
- Pct.7 din lucrare a fost redenumit din Jurisprudenţa în Practică judiciară şi completat cu încă
9 spețe.
- Au fost aduse câteva modificări şi completări de conţinut.
Actualizare 9 (05.01.2021):
- lucrarea a fost revizuită pentru a fi în concordanţă cu prevederile legale în vigoare.
Actualizare 8 (26.10.2020):
- au fost aduse actualizări lucrării pentru a reflecta modificările şi completările aduse Codului
muncii prin Legea nr.213/2020, publicată în Monitorul Oficial nr.893 din 30.09.2020;
- au fost actualizate modele de documente din lucrare.
Actualizare 7 (12.01.2020):
- lucrarea a fost revizuită pentru a fi în concordanţă cu prevederile egale în vigoare.
Actualizare 6 (02.03.2019):
- lucrarea a fost revizuită pentru a fi în concordanţă cu prevederile egale în vigoare.
Actualizare 5 (02.01.2018):
- lucrarea a fost revizuită pentru a fi în concordanţă cu prevederile egale în vigoare.
Actualizare 4 (05.02.2017):
- s-a eliminat din lucare Decizia de suspendare a contractului individual de muncă pe durata
cercetării disciplinare, în baza Deciziei CCR nr.261/2016 privind neconstituţionalitatea
suspendării contractului de muncă pe durata cercetării disciplinare, decizie publicată în
Monitorul Oficial nr.511 din 7 iulie 2016, chiar dacă Codul muncii nu a fost actualizat în
acest sens.
Actualizare 3 (18.07.2016):
- au fost aduse modificări documentului pentru a reflecta prevederile Deciziei nr. 261/2016
prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că
dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii privind suspendarea
contractului individual de muncă pe durata cercetării disciplinare sunt neconstituţionale.
Actualizare 2 (02.02.2016):
- au fost aduse actualizări modelelor şi formularelor din lucrare prin inserarea unor note de
subsol cu explicaţii utile, pentru a fi mai uşor de completat .
Actualizare 1 (28.06.2014):
- au fost aduse actualizări documentului pentru a reflecta modificarea adusă Codului muncii
prin Legea nr.77/2014 pentru modificarea alin.(4) al art.251 din Cod, publicată în Monitorul
Oficial nr.470 din 26.06.2014.