Testament

Tudor Arghezi

OPERA LITERARA “TESTAMENT” publicata in anul 1927 de catre Tudor ARghezi in

volumul “Cuvinte potrivite” prezinta valoarea cartii si a creatiei lasate drept mostenire, constituind un
moment de referinta in evolutia prozei romanesti, apartinand genului liric.
CURENTUL LITERAR MODERNIST a aparut la sfarsitul secolului XIX si a fost promovat in
literatura romana de Eugen Lovinescu, prin revista “Sburatorul”.
“TESTAMENT” este o artă poetică , deoarece isi exprimă propriile convingeri despre arta
literara , despre maniera literaturii , despre rolul artistului in societate.
Este o artă poetică modernă , pentru că in cadrul ei apare o problematică specifică liricii
moderne : transfigurarea socialului in estetic , estetica uratului , raportul dintre inspiratie si tehnica
poetica .
POEZIA “TESTAMENT” se incadreaza in modernism deoarece subiectivitatea este accentuata,
mesajul este ambiguizat prin metafore abstracte (“cenusa mortilor din vatra”, “oseminte varsate-n
mine”), ideile filozofice se transforma in idei poetice (“ Si am facut-o Dumnezeu de piatra”, “Robul o
citeste”), iar prozodia clasica nu se respecta.
IN PRIMUL RAND, subiectivitatea este accentuata, deoarece relatarea in poezie se face la
persoana I (“nu voi lasa”) si la persoana a II – a (“tine” sau vocativul “fiule”).
IN AL DOILEA RAND, prozodia clasica nu se respecta deoarece strofele sunt diferite ca numar
de versuri,iar masura este inegala.
TEMA poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire
unui fiu spiritual - îmbrăcând forma unei ”cărți”. Textul poetic fiind conceput ca un monologal eroului
literar.
TITLUL poeziei este alcatuit dintr-un substantiv nearticulat.
Din punct de vedere denotativ, cuvantul “testament” reprezinta actul prin care o persoana lasa mostenire
avutia sa.
Din punct de vedere conotativ, testamentul arghezian consemneaza lasarea averii spiritual generatiilor
viitoare.
INCIPITUL, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual (“Nu-ti voi lasa
drept bunuri dupa moarte/ Decat…”), evidentiaza sensul titlului, idea mostenirii spiritual, “un nume
adunat pe-o carte”.
ÎN PRIMA STROFĂ ,secventa “rapi si gropi adanci /Suite de batranii mei pe branci“
sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatute de inaintasi . În versul „Cartea mea-i ,
fiule ,o treapta” , formula de adresare „fiule” desemneaza un potential cititor ,poetul identificandu-se ,in
mod simbolic ,cu un tata.
 ÎN A DOUA STROFĂ ,”cartea”, creatia elaborata cu truda de poet ,este numita metaforic
“hrisovul vostru cel dintai” cartea de capatai a urmasilor.
IN A TREIA STROFA, se face o paralela intre cele doua vremuri, cea de demult si cea actuala.
Astfel, sapa, unealta folosita pentru a lucra pamantul devine condei, unealta de scris, iar brazda devine
calimara, sugerand tot un accesoriu de scris.
Ideea legaturii dintre generatii castiga noi semnificatii: “batranii” autorului sunt taranii ( care au mentinut,
prin truda lor, viata planetei ); metafora “Sudoarea muncii sutelor de ani” cumuleaza sirul provocarilor
existentiale ale strabunilor-tarani, avand drept consecinta aparitia unor generatii de intelectuali.
Tot aici, apare si sintagma “cuvinte potrivite”. Aceasta il defineste pe autor ca pe un maestru care
“potriveste” cuvintele in vers, printr-o activitate migaloasa si grea.
STROFA A IV-A evidentiaza rolul purificator al creatiei poetice: aceasta este armonia cu doua
taisuri ( metafora cantecului la vioara) care incanta, dar si pedepseste, in scopul curatirii lumii.
INTEMEIETOR AL ESTETICII URATULUI in literatura romana, Tudor Arghezi considera
ca orice aspect al realitatii, indiferent ca este frumos sau urat, sublime sau grotesc, poate constitui material
poetic: “ Din bube, mucegai si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi”.
IN ULTIMA STROFA, autorul isi sintetizeaza opiniile asupra viitoarei sale creatii.
Alcatuita din “slova de foc” si “slova faurita”, “Cartea” este darul pe care “Robul” ( autorul ) i-l ofera
“domnului” (cititorul, urmasul).
In aceasta secventa ( ultimele doua strofe) se observa o anume obscuritate a textului, astfel incat metafore
cum ar fi “Domnita sufera in cartea mea” sau “ciorchin de negi” se lasa greu descifrate.
PROZODIA, imbinand traditie si modernitate, este inedita. Poezia cuprinde strofe inegale ca
numar de versuri, cu masura ( 9-11 silabe ) si ritm variabile, in functie de intensitatea sentimentelor si de
ideile exprimate, iar rima este imperecheata.
ÎN CONCLUZIE, poezia „Testament” de Tudor Arghezi este o artă poetică de sinteză pentru
orientarile poeziei interbelice , traditionalism si modernism.