Sinteza Microeconomiei pe baza a 75 de concepte

întocmită pe baza manualului:

Microeconomia explicată pe înțelesul studenților, Editura ASE, autor: Marius-Corneliu Marinaș

I. Costul de oportunitate și frontiera posibilităților de producție

1. Costul de Reprezintă valoarea celei mai bune alternative la care se renunţă atunci când se face
oportunitate
o alegere.
1.1. Costul de oportunitate în cazul consumatorilor
Un student dispune de un anumit venit pe care îl alocă pentru achiziția de fructe – mere
(bunul x) și pere (bunul y). Prețul unui kg din bunul x (Px) = 4 lei, iar prețul unul kg din
bunul y (Py) = 6 lei.
a) Studentul plătește 4 lei pentru 1 kg de mere. Cu cei 4 lei ar putea cumpăra 4/6
dintr-un kg de pere. Dacă decide să cumpere 1 kg de mere, înseamnă că renunță la a mai
cumpăra 2/3 kg de pere. Așadar, costul de oportunitate al deciziei de a cumpăra 1 kg de mere
= 2/3 kg de pere.
Cop (1x) = 2/3 y
b) Studentul plătește 6 lei pentru 1 kg de pere. Cu cei 6 lei ar putea cumpăra 6/4 kg
de mere. Dacă decide să cumpere 1 kg de pere, înseamnă că renunță la a mai cumpăra 3/2 kg
de mere. Așadar, costul de oportunitate al deciziei de a cumpăra 1 kg de pere = 3/2 kg de
mere.
Cop (1y) = 3/2 x
1.2. Costul de oportunitate în cazul producătorilor
Firmele dispun de anumite resurse pentru a produce mai multe bunuri. Dacă o firmă
decide să aloce mai multe resurse pentru a produce bunul x (deoarece ar fi preferat într-o
mai mare măsură de către consumatori), atunci înseamnă că va avea mai puține resurse la
dispoziție pentru a produce alte bunuri y, z și va renunța la a produce anumite cantități din
aceste bunuri.
O firmă de mezeluri poate produce folosind aceeași cantitate de carne 120 de kg de
salam sau 100 kg de pastramă.
a) Dacă firma respectivă ar decide să producă 120 kg de salam, înseamnă că renunță
să mai producă 100 kg de pastramă. Adică, pentru fiecare kg de salam renunță să
producă 100/120 = 0,83 kg de pastramă.
Cop (1 kg salam) = 0,83 kg de pastramă
b) Dacă firma respectivă ar decide să producă 100 kg de pastramă, înseamnă că
renunță să mai producă 120 kg de salam. Adică, pentru fiecare kg de pastrami
renunță să producă 120/100 = 1,2 kg de salam.
Cop (1 kg pastramă) = 1,2 kg de salam
2. Frontiera  Toate combinațiile de bunuri pe care o firmă sau o economie le poate produce folosind
posibilităților de integral și eficient resursele disponibile alcătuiesc frontiera posibilităţilor de producţie
producție (FPP)
 Se reprezintă grafic sub forma unei curbe concave față de origine.
 Acest instrument foloseşte economiştilor pentru a înţelege mai bine conceptele legate de
alegere, atunci când se decide să se aloce mai multe resurse pentru a produce un anumit
bun, în detrimentul producerii altor bunuri. Alegerea este justificată de raritatea resurselor
și implică un cost de oportunitate.
 Costul de oportunitate al producerii unei unități în plus din bunul x (prin
renunțarea la o anumită cantitate din bunul y), este panta FPP și se poate determina
 astfel:
−∆ y
Copx/y =
∆x
 Costul de oportunitate al producerii unei unități în plus din bunul y (prin renunțarea la o
anumită cantitate din bunul x) se poate determina astfel:
−∆ x
Copy/x =
∆y
 Indiferent dacă vom calcula Copx/y sau Copy/x, costul de oportunitate este crescător.
 De fiecare dată când se decide să se producă o unitate în plus dintr-un bun, se renunță la
din ce în ce mai multe resurse folosite anterior pentru celălalt bun. Aceasta se întâmplă
datorită specializării resurselor din economie. De exemplu, dacă sectorul imobiliar are
nevoie de parchetari și nu găsește persoane specializate, cu siguranță va angaja mai multe
persoane (fără prea multă experiență) pentru respectiva activitate, adică vor fi atrase mai
multe persoane (resurse de muncă) folosite anterior pentru a produce alte bunuri.
II. Alegerea consumatorului
este influențată atât de preferințele sale și de satisfacția pe care anticipează că o va resimți, cât și de posibilitățile
sale financiare.
3. Utilitatea Constituie o măsură subiectivă a satisfacției pe care un consumator anticipează că o va
economică obține în urma consumului unor unități dintr-un bun. Variază de la un consumator la altul în
funcție de preferințele fiecăruia.
De exemplu, dacă un student are ca opțiuni pentru sâmbătă după-amiaza – privitul la
televizor acasă, mersul la o terasă, respectiv vizionarea unui film la mall – atunci alegerea sa
este influențată de preferințe, în funcție de care poate atribui diverse niveluri de utilitate
fiecărei opțiuni. Firesc, utilitatea economică nu se poate măsura, dar se poate face o
ierarhizare subiectivă a opțiunilor pe care le are un consumator.
4. Utilitatea totală Un student preferă pizza atunci când îi este foame și nu se află acasă. Intră într-un restaurant,
și utilitatea comandă o pizza mare, porționată în 6 felii și decide să consume în mod succesiv
marginală respectivele bucăți. Deoarece nevoia de a mânca pizza este foarte mare la început, atunci va
resimți cea mai mare satisfacție odată cu consumul primei felii de pizza. Pe măsură ce
consumul de pizza crește, nevoia începe să scadă, astfel că scade satisfacția resimțită de pe
urma consumului unei felii în plus. Dacă la a cincea felie a atins pragul de saturație,
înseamnă că aceasta nu i-a mai adus o satisfacție suplimentară. Dar dacă va consuma și a
șasea felie (că doar a plătit-o), este posibil să facă o indigestie.
4.1. Utilitatea marginală (Umg) reprezintă satisfacția suplimentară resimțită de către un
consumator ca urmare a creșterii cantității consummate cu o unitate. Conform exemplului de
mai sus rezultă că utilitatea marginală tinde să scadă pe măsură ce consumul crește.
4.2. Utilitatea totală (UT) reprezintă satisfacția totală resimțită de către un consumator ca
urmare a consumului unor cantități dintr-un anumit bun. De exemplu, UT după consumul a
două felii de pizza este suma satisfacției suplimentare ca urmare a primei și celei de-a felii.
4.3. Relația dintre UT și Umg
a) Atunci când consumatorul nu a atins încă pragul de saturație
- Utilitatea marginală scade, fiind pozitivă
- Utilitatea totală crește, dar într-un ritm din ce în ce mai scăzut (cu o rată
descrescătoare), deoarece fiecare felie în plus generează o satisfacție în
scădere
b) Atunci când consumatorul se află la pragul de saturație
- Utilitatea marginală este 0
 - Utilitatea totală este constantă/maximă
c) Atunci când consumatorul a depășit pragul de saturație
- Utilitatea marginală este negativă
- Utilitatea totală scade
4.4. Formula Umg
∆ UT
Umg =
∆Q
ΔQ = 1 => Umg = ΔUT
UT = suma Umg
Dacă se dă o funcție a UT = f(Q), atunci, Umg = (UT)’ Q
5.Constrângerea Fiecare consumator ia decizii în funcție de prețurile relative ale bunurilor (costul lor de
bugetară a oportunitate), luând în considerare și venitul pe care îl folosește integral pentru achiziția
consumatorului bunurilor respective.
Un student are un un venit (V) de 60 de lei pe care îl alocă integral într-o lună pentru
achiziția de fructe – mere (bunul x) și pere (bunul y). Prețul unui kg din bunul x (Px) = 4 lei,
iar prețul unul kg din bunul y (Py) = 6 lei.
Cheltuielile pentru achiziția merelor = x*Px, unde x reprezintă cantitatea cumpărată din
respectivul bun (se poate nota și Qx).
Cheltuielile pentru achiziția perelor = y*Py, unde y reprezintă cantitatea cumpărată din
respectivul bun (se poate nota și Qy).
V = Cheltuielile pentru achiziția merelor + Cheltuielile pentru achiziția perelor
V = x*Px + y*Py => ecuația constrângerii bugetare a consumatorului (ecuația dreptei
bugetului sau ecuația liniei bugetului)
y = V/Py – x*(Px/Py)
Înlocuind datele cunoscute, ecuația se va scrie: 60 = 4*x + 6*y sau y = 10 – 0,66*x.
6. Linia (dreapta) V = x*Px + y*Py
bugetului Linia bugetului include toate programele de consum care pot fi achiziționate de către un
consumator folosind același venit (în condiții de constrângere bugetară). Se reprezintă grafic
sub forma unei drepte cu pantă negativă.
−∆ y P x
Copx/y = = = 0,66 (conform exemplului de mai sus) = tgα = panta liniei
∆x Py
bugetului
7. Deplasarea V = x*Px + y*Py
liniei bugetului 7.1. Atunci când puterea de cumpărare a consumatorului crește
(Px scade; Py scade; V crește) => linia bugetului se va deplasa către dreapta => crește
cantitatea cumpărată.
7.2. Atunci când puterea de cumpărare a consumatorului scade
(Px crește; Py crește; V scade) => linia bugetului se va deplasa către stânga => scade
cantitatea cumpărată.
7.3. Atunci când venitul consumatorului crește sau când prețurile bunurilor x și y scad cu
același procent => costul de oportunitate nu se modifică => panta liniei bugetului este
aceeași => linia bugetului se va deplasa către dreapta paralel cu cea inițială => crește
cantitatea cumpărată.
7.4. Atunci când venitul consumatorului scade sau când prețurile bunurilor x și y cresc cu
același procent => costul de oportunitate nu se modifică => panta liniei bugetului este
aceeași => linia bugetului se va deplasa către stânga paralel cu cea inițială => scade
cantitatea cumpărată
8. Curba de Reflectă ansamblul programelor de consum care generează aceeași utilitate totală
izoutilitate (de pentru un consumator. Se reprezintă grafic sub forma unei curbe convexe față de origine, a
indiferență a cărei pantă este descrescătoare.
consumatorului) Să presupunem că un consumator obţine o utilitate totală maximă în următoarele
variante de combinare: a) 1 x şi 7 y; b) 2 x şi 4 y; c) 3 x şi 2 y. În această situaţie,
consumatorului îi este indiferent ce variantă alege, însă pentru a obţine o unitate
suplimentară din bunul x, el trebuie să renunţe la o anumită cantitate din bunul y
Panta Curbei de indiferență se numește Rata marginală de substituție (RMS)
 Rata marginală de substituție (RMS) este un concept economic utilizat pentru a
măsura cantitatea unui bun la care un consumator este dispus să renunțe în schimbul unei
unități dintr-un alt bun, în contextul menținerii constante a utilității totale.
RMS = – ∆y/∆x = Umgx/Umgy
9. Echilibrul Un individ va încerca să ia cele mai bune decizii de consum ținând cont atât de
consumatorului preferințele sale și satisfacția pe care anticipează că o va obține, cât și de venitul disponibil și
de prețurile bunurilor respective.
Echilibrul consumatorului – obținerea unei UT maxime, ținând cont de
constrângerea bugetară.
Un student folosește integral venitul (V) de care dispune pentru a achiziționa cafea
(bunul x) și ciocolată (bunul y) în funcție de prețurilor acestora (Px și Py). Dacă își propune
să consume o unitate în plus de cafea și de ciocolată, iar satisfacția suplimentară resimțită ar
fi aceeași (Umgx = Umgy), ce va alege studentul respectiv dacă:
a) Px > Py
b) Px < Py
c) Px = Py
a) Px > Py => Umgx/Px < Umgy/Py => se va alege bunul y (cafeaua) deoarece
generează aceeași satisfacție, dar plătind mai puțin
b) Px < Py => Umgx/Px > Umgy/Py => se va alege bunul x (ciocolata) deoarece
generează aceeași satisfacție, dar plătind mai puțin
c) Px = Py => Umgx/Px = Umgy/Py => consumatorul este indiferent între cele două
bunuri și va alege fie cafea, fie ciocolată
În contextul alegerii între două bunuri, echilibrul consumatorului va
corespunde situației în care se obține aceeași satisfacție pe unitatea monetară cheltuită.
Condiția de echilibru al consumatorului – adică de maximizare a satisfacției
totale ținând cont de venitul disponibil și prețurile bunurilor achiziționate
V = x*Px + y*Py
Umgx/Px = Umgy/Py
Grafic, echilibrul consumatorului este punctul de tangență al liniei bugetului la
curba de indiferență (curba de izoutilitate a consumatorului).
III. Alegerea producătorului
Firmele vor produce bunuri, combinând eficient factorii de producție necesari și urmărind să obțină
rezultate cât mai bune în termeni de vânzări/profituri folosind resursele de care dispun.
10. Funcția de Relația dintre factorii de producție utilizați de către o firmă și producția obținută
producție. poate fi descrisă cu ajutorul unei funcții de producție, astfel:
Termenul scurt și Q=f(L, K)
Termenul lung De exemplu, o firmă de automobile va folosi lucrători (L), capital fix (K), capital
circulant, tehnologii etc. pentru a produce mașini, în conformitate cu preferințele și nevoile
consumatorilor. Dacă va crește numărul de comenzi de mașini, firma respectivă are două
opțiuni:
a) angajează mai mulți lucrători (L) și/sau mărește timpul de muncă al celor existenți,
 fără a investi în utilaje, echipamente de producție – termenul scurt în teoria
alegerii producătoruljui: corespunde perioadei de timp în care firma își modifică
producția doar ca urmare a variației numărului de lucrători/număr de ore lucrate la
aceeași înzestrare cu elemente de capital fix
b) face investiții în elemente de capital fix (K) care măresc capacitatea de producție și
odată cu aceasta și numărul de lucrători angajați – termenul lung în teoria alegerii
producătoruljui: corespunde perioadei de timp în care firma își modifică producția
atât ca urmare a variației stocului de capital, cât și a numărului de lucrători.
11.Productivitatea Dacă producția (Q) unei firme crește cu 20 bucăți ca urmare a angajării unui lucrător
marginală a (L) suplimentar, atunci se poate afirma că eficiența (randamentul, productivitatea) marginală
muncii a acestuia a fost de 20 de bucăți produse.
WmgL – productivitatea marginală a muncii – arată eficiența/randamentul unui
lucrător suplimentar.
Q1 = Q0 + 20 => ΔQ = 20 de bucăți L1 = L0 + 1 => ΔL = 1 lucrător
∆Q
Q = f(L) => WmgL =
∆L
12. Legea Presupunând că eficiența suplimentară a următorilor lucrători angajați ar crește din
randamentelor ce în ce mai mult (eficiența acestora ar fi 30, 35, 45 bucăți etc.) => producția firmei va crește
marginale
din ce în ce mai mult => nicio firmă nu ar mai avea nevoie să realizeze investiții, deoarece ar
descrescătoare
fi suficient să angajeze lucrători suplimentari.
Este un exemplu care folosește metoda reducerii la absurd pentru a argumenta că, în
realitate, productivitatea (eficiența) marginală crește până la un anumit nivel al număr
de lucrători, după care scade => în economie acționează legea randamentelor
marginale descrescătoare. Atunci când eficiența muncii scade se impune ca firmele să
realizeze investiții.
13. Relația dintre Presupunem că o firmă angajează în mod succesiv 6 lucrători la același nivel al
productivitatea stocului de capital fix, ale căror productivități marginale sunt incluse în tabelul următor.
marginală a
Tabelul respectă legea randamentelor marginale descrescătoare, în sensul că eficiența
muncii și
producția totală a marginală este în scădere, începând cu al treilea angajat.
unei firme Relația dintre WmgL și Q
Numărul de WmgL Q
lucrători (L) Productivitatea marginală a muncii Producția totală
1 8 8
2 20 28
3 17 45
4 10 55
5 0 55
6 -3 52

a) Atunci când sunt angajați primii 2 lucrători, eficiența fiecăruia crește

- Productivitate marginală a muncii crește
- Producția totală a firmei crește din ce în ce mai mult (cu o rată crescătoare),
deoarece cel de-al doilea lucrător este mai productiv decât precedentul
b) Atunci când sunt angajați al treilea și al patrulea lucrător, eficiența fiecăruia
scade
- Productivitate marginală a muncii scade, dar este pozitivă
- Producția totală a firmei crește din ce în ce mai puțin (cu o rată
descrescătoare), deoarece al treilea/al patrulea lucrător este mai puțin eficient
c) Atunci când este angajat al cincilea lucrător, acesta nu sprijină creșterea
producției
- Productivitate marginală a muncii = 0
 - Producția totală a firmei este constantă/maximă
d) Atunci când este angajat al șaselea lucrător, acesta afectează negativ întregul
proces de producție
- Productivitate marginală a muncii este negativă
- Producția totală a firmei scade
Atunci când crește numărul de lucrători (L) de la primul la al doilea:
L0 = 1 și L1 = 2 => ΔL = L1 – L0 = 1
Q0 = 8 și Q1 = 28 => ΔQ = Q1 – Q0 = 20, adică exact productivitatea marginală a muncii
aferentă celui de-al doilea lucrător
∆Q
WmgL = ΔL = 1 => WmgL = ΔQ, Q = suma WmgL
∆L
Dacă se dă o funcție a Q = f(L), atunci, WmgL = (Q)’L
14.Productivitatea Dacă o firmă produce 100 de paltoane folosind 5 lucrători, atunci, în medie,
medie a muncii eficiența unui lucrător este de 20 paltoane.
Q
Q = f(L) => WL =
L
unde, WL este productivitatea medie a muncii – reflectă eficiența medie a lucrătorilor
angajați într-o anumită firmă. Evoluția productivității medii a muncii constituie un criteriu
important în stabilirea salariilor acordate lucrătorilor.
15. Relația dintre O firmă de textile a produs inițial 100 de paltoane folosind 5 lucrători. Dacă numărul
productivitatea de lucrători crește cu 20%, iar producția firmei cu 14%, aflați:
marginală a
muncii și a) Productivitatea medie a muncii inițială (W L0)
productivitatea b) Productivitatea medie a muncii actuală (W L1)
medie a muncii c) Productivitatea marginală a muncii (WmgL)
Q0 = 100 paltoane
L0 = 5 lucrători
L1 = 120%*L0 => L1 = 6 lucrători
Q1 = 114%*Q0 => Q1 = 114 paltoane
Q0 100 paltoane
a) WL0 = => WL0 = =20
L0 5 lucrător
Q1 114 paltoane
b) WL1 = => WL1 = =19
L1 6 lucrător
∆ Q 114−100
c) WmgL = = = 14 paltoane/lucrător angajat suplimentar
∆L 6−5
Ce remarcați?
Deoarece lucrătorul angajat suplimentar (cel de-al șaselea) este mai puțin
efficient (WmgL = 14) decât media (WL0 = 20) lucrătorilor existenți (cei 5 de la început)
=> eficiența medie actuală va scădea (WL1 < WL0).
Concluzie
 Dacă WmgL < WL0 => WL scade
 Dacă WmgL > WL0 => WL crește
 Dacă WmgL = WL0 => WL constantă/maximă
16. Costurile Costurile explicite se referă la acele cheltuieli reflectate în contabilitatea unei firme,
explicite și numindu-se și costuri contabile (cu materii prime, materiale, salariale, cu amortizarea etc.).
costurile implicite
Costurile implicite se referă la costul de oportunitate, adică la veniturile pe care un
întreprinzător le putea obține dacă ar fi utilizat resursele pe care le deține într-un alt mod.
Costurile implicite reprezintă profitul normal al firmei.
17. Profitul Profitul contabil al unei firme = VT (venit total încasat, cifră de afaceri) –
contabil și costuri explicite
profitul economic
Profitul economic al unei firme = VT – costuri explicite – costuri implicite
Exemplu. Andrei obține un venit lunar din salariu de 700 de euro și un venit de 300 de euro
din închirierea unui apartament cu două camere. El decide să renunțe la aceste venituri și să-
și deschidă o afacere de marketing online de pe urma căreia încasează venituri totale de 2000
de euro, având costuri explicate de 1200 de euro. Aflați:
a) Costurile implicite
b) Profitul contabil
c) Profitul economic
d) Profitul normal al afacerii de marketing online
e) Îl sfătuiți pe Andrei să continue afacerea respectivă?
a) Costurile implicite = costul de oportunitate al deciziei de a începe afacerea de marketing
online = 700 + 300 = 1000 de euro
b) Profitul contabil = VT – costuri explicite = 2000 – 1200 = 800 de euro
c) Profitul economic = VT – costuri explicite – costuri implicite = 2000 – 1200 – 1000 = -
200 de euro
d) Profitul normal al afacerii de marketing online = costurile implicite = 1000 de euro,
adică Andrei ar trebui să obțină ca și profit cel puțin veniturile la care a renunțat atunci
când a început afacerea
e) Un contabil l-ar putea sfătui să continue deoarece afacerea îi aduce un profit (contabil) de
800 de euro. Dar cu toate acestea, acest profit contabil este inferior veniturilor castigate
anterior de către Andrei.
Nu orice activitate economică profitabilă din punct de vedere contabil ar trebui
continuată, deoarece este posibil ca respectivul profit să fie inferior câștigurilor obținute
anterior.
Exemplu. O parte dintre șoferii UBER au renunțat la un job anterior atunci când au
decis să devină șoferi pe o platformă de ride-sharing. Dacă profitul obținut este superior
venitului la care au renunțat, atunci vor continua să activeze pe această platformă. În schimb,
dacă obțin profit dar acesta este inferior câștigurilor anterioare, atunci vor decide să renunțe
la job-ul Uber.
18. Costurile Costurile totale de producție (CT) ale unei firme se referă la totalitatea
totale, fixe și cheltuielilor aferente procesului de producție/prestării de servicii.
variabile de De exemplu, o companie de automobile va avea o serie de cheltuieli precum achiziția
producție componentelor auto necesare, salariile angajaților, amortizarea utilajelor, energia electrică
pentru producție. Un broker de asigurări va avea atât cheltuieli salariale, cât și cheltuieli cu
chiria, cu atestatele necesare.
Costurile fixe (CF) sunt acele costuri care nu variază pe termen scurt chiar dacă
producția (Q) firmei se modifică.
Exemple: chiria plătită în mall de către un broker de asigurări, ratele (inclusiv dobânzile)
plătite băncilor în contul creditului accesat de către un producător auto, leasingul achitat
lunar de către firma de curierat care a închiriat mașini pentru livrare.
Dacă Q crește/scade => CF = constant
Costurile variabile (CV) sunt acele costuri care se modifică pe termen scurt în
funcție de volumul de activitate (Q) al firmei
Exemple: un broker de asigurări va avea mai mulți angajați dacă vânzările cresc, un
producător auto va avea nevoie de mai multe componente dacă va produce mai multe
mașini, iar o firmă de curierat va trebui să angajeze mai mulți curieri dacă îi cresc
comenzile.
 Similar, scăderea volumului de activitate al unei firme va genera reducerea costurilor
variabile.
Dacă Q crește => CV crește
Dacă Q scade => CV scade
Costul total de producție (CT) este alcătuit din costuri fixe și din costuri
variabile. Chiar atunci când volumul de activitate (Q) este 0, o firmă are costuri fixe,
precum chiria sau personalul administrativ.
CT = CF + CV
Dacă Q = 0 => CV = 0 => CT = CF
Exemplu. CT = a + bQ + cQ2 => CF = a, iar CV = bQ + cQ
19. Costurile Faptul că două firme de care acționează în același sector de activitate au costuri
medii de totale de 1 milion de lei, respectiv de 1,5 milioane de lei nu conduce automat la concluzia că
producție
prima este mai eficientă decât a doua, deoarece are costuri totale inferioare. Dacă ambele
firme au obținut aceeași producție (Q), rezultă că prima firmă este mai eficientă decât a
doua, deoarece a obținut fiecare unitate produsă cu costuri mai mici. În consecință, la
nivelul unei firme sunt importante costurile medii de producție.
20. CFM (costul Chiar dacă cheltuielile fixe sunt aceleași, totuși reducerea volumului de
fix mediu de activitate conduce la majorarea costurilor fixe medii, iar majorarea volumului de
producție)
activitate al unei firme va genera scăderea costurilor fixe medii.
CF
Costul fix mediu (CFM) =
Q
Q↑ => CFM↓
Q↓ => CFM↑
21. CVM (costul Costurile variabile (materii prime, materiale, salariile lucrătorilor etc.) cresc în
variabil mediu de același sens cu producția obținută, dar nu obligatoriu în aceeași proporție. Din punct de
producție) vedere al eficienței, costurile variabile ar trebui să crească mai puțin decât producția
realizată, respectiv să scadă relativ mai mult atunci când producția se reduce.
CV
Costul variabil mediu (CVM) =
Q
Q↑ și CV↑ mai mult => CVM↑
Q↑ și CV↑ mai puțin => CVM↓
Q↓ și CV↓ mai mult => CVM↓
Q↓ și CV↓ mai puțin => CVM↑
22. CTM (costul CT CF +CV CF CV
total mediu de
Costul total mediu (CTM) = = = + =CFM + CVM
Q Q Q Q
producție) Costul total mediu de producție (CTM) constituie un indicator al măsurării eficienței
la nivelul unei firme.
CTM↓ => eficiența firmei crește, deoarece poate produce (în medie) o unitate dintr-un bun
cu
costuri mai reduse
CTM↑ => eficiența firmei scade, deoarece poate produce (în medie) o unitate dintr-un bun
cu costuri mai ridicate
23. Costul Costul marginal (Cmg) reprezintă cheltuielile suplimentare necesare creșterii
marginal volumului producției cu o unitate.
Deoarece volumul producției se modifică, atunci variază numai costurile variabile,
astfel că ΔCT = ΔCV.
∆ CT ∆ CV
CV = f(Q) și CT = f(Q) => Cmg = =
∆Q ∆Q
În cazul unei funcții a CV sau CT, atunci costul marginal se determină astfel:
 Cmg = (CV)’Q = (CT)’Q
24. Relația dintre Exemplu. O firmă are inițial cheltuieli fixe de 20000 de lei și cheltuieli variabile de
costul marginal și 50000 de lei, atunci când produce 10 unități dintr-un bun. Dacă producția crește cu 10%, iar
CVM/CTM cheltuielile variabile se majorează cu 8%, completați tabelul de mai jos:

Perioada inițială Perioada actuală Variație absolută

Costul fix CF0 = 20000 CF1 = 20000 = CF0 ΔCF = 0
Costul variabil CV0 = 50000 CV1 = 108%*CV0=54000 ΔCV = 4000
Costul total CT0 = 70000 CT1 = CF0 + CV1 = ΔCT = 4000
74000
Producție (unități) Q0 = 10 Q1 = 110%*Q0= 11 ΔQ = 1
Costul marginal
(lei/unitatea produsă ∆ CT ∆ CV
în plus) Cmg= = =4000
∆Q ∆Q
Costul fix mediu CF 0 CF 0 ΔCFM = -181,8
(lei/bucată) CFM0 = = CFM1 = = 1818,2
Q0 Q1
2000
Costul variabil mediu CV 0 CV 1 ΔCVM = -90,9
(lei/bucată) CVM0 = = CVM1 = = 4909,1
Q0 Q1
5000
Costul total mediu CT 0 CT 1 ΔCVM = -272,7
(lei/bucată) CTM0 = = CTM1 = = 6727,3
Q0 Q1
7000
Deoarece costul producerii unei unități suplimentare (cea de-a 11-a) este de 4000,
inferior costului variabil/total mediu inițial, atunci costul variabil mediu va scădea/costul
total mediu va scădea. Datorită producerii unei unități suplimentare cu un cost mai
redus, costul total mediu de producție scade și eficiența firmei crește.
De reținut!
 Atunci când Cmg < CVM0 => CVM scade; Cmg < CTM0 => CTM scade
 Atunci când Cmg > CVM0 => CVM crește; Cmg > CTM0 => CTM crește
 Atunci când Cmg = CVM0 => CVM minim; Cmg = CTM0 => CTM minim
25. Pragul de Pragul de rentabilitate (break even point) al firmei indică volumul de producţie
rentabilitate (Qr) la care încasările totale (VT) ale firmei, obţinute prin vânzarea bunurilor respective,
sunt egale cu costurile totale (CT), astfel că profitul total al firmei (PR) este egal cu zero.
VT = CT => PR = 0 => producția care corespunde pragului de rentabilitate (Qr)
Dacă producția obținută (Q) < Qr => firma înregistrează pierderi
Dacă producția obținută (Q) > Qr => firma înregistrează profit
26. Pragul de Pentru ca o firmă să continue să producă pe termen scurt este obligatoriu să-și
părăsire al pieței acopere cel puțin costurile care îi permit continuarea producției – cheltuielile cu materii
prime, componente, energie, salariați etc.
Adică, o firmă trebuie să obțină din încasări resurse financiare cu care să-și acopere
cel puțin costurile variabile.
În schimb, dacă o firmă nu va avea resurse nici măcar pentru continuarea producției,
adică pentru acoperirea costurilor variabile, atunci va ieși de pe piață (insolvență și
faliment).
Pragul de părăsire a pieței => VT < CV => P < CVM
Dacă VT > CV => P > CVM => firma rămâne pe piață pe termen scurt
27.Productivitatea Eficiența medie pe termen lung va fi influențată de modificarea factorilor de
și costurile pe producție K și L, care generează cheltuieli salariale și materiale la nivelul unei firme, ambele
termen lung fiind costuri variabile.
Exemplu. Dacă o firmă produce pe termen lung o producție de 100 de unități, iar
cheltuielile materiale și salariale cu realizarea producției au fost de 1000 de lei, rezultă că:
 eficiența medie a utilizării factorilor de producție (adică productivitatea medie
globală – Wg) a fost de 0,1 unități produse/fiecare leu cheltuit
 costul total mediu de producție a fost de 10 lei/fiecare unitate produsă
 există o relație inversă între productivitatea medie globală și costul total
mediu de producție pe termen lung (CTMTL)
 eficiența firmei crește atunci când productivitatea medie globală se
majorează/costul total mediu de producție se reduce
Wg =
Q Q Q 1
= = = →
L+ K cheltuieli salariale+ cheltuieli materiale CT pe termen lung CT pe TL
Q
1
W g=
CTM TL
28. Randamente Cazul I. Productivitatea medie globală crește
de scară  producția firmei (Q) crește mai mult decât factorii de producție utilizați (L, K)
 CTMTL scade
 firma înregistrează randamente de scară crescătoare, adică va fi mai efciientă ca
urmare a modificării capacității de producție (adică a scalei/scării producției)
 firma realizează economii de scară, adică profituri pe termen lung
Cazul II. Productivitatea medie globală scade
 producția firmei (Q) crește mai puțin decât factorii de producție utilizați (L, K)
 CTMTL crește
 firma înregistrează randamente de scară decrescătoare, adică va fi mai puțin
eficientă ca urmare a modificării capacității de producție (adică a scalei/scării
producției
 firma realizează dezeconomii de scară, adică pierderi pe termen lung,
IV. Cererea
29. Legea Conform legii generale a cererii, există o relație inversă între prețul (P) unui bun și
generală a cererii cantitatea cerută (Qc) din bunul respectiv, în condițiile ceteris paribus, adică presupunând că
nu se modifică alți factori care ne influențează deciziile de consum.
Funcția cererii se va scrie: Qc = f(P) => Qc = a – bP
Dacă P unui bun crește => Qc scade
Dacă P unui bun scade => Qc crește
Cererea de mere dintr-un an se scrie sub forma: Qc = 40 – 4P. Dacă prețul mediu al
merelor crește de la 3 la 5 lei, aflați modificarea cantității cerute de mere.
P0 = 3 lei => Qc0 = 40 - 4*3 = 28 de unități (pot fi mii de tone)
P1 = 5 lei => Qc1 = 40 - 4*5 = 20 de unități
ΔP = 5 – 3 = 2 lei
ΔQc = 20 – 28 = - 8 unități

De reținut!
 Dacă se modifică prețul unui bun (al merelor în exemplul de mai sus), variază
doar cantitatea cerută, funcția cererii fiind aceeași.
 Dacă prețul unui bun crește, nu scade cererea (funcția cererii este aceeași), ci
doar cantitatea cerută. Spunem că se contractă/restrânge cererea.
  Dacă prețul unui bun scade, nu crește cererea, ci doar cantitatea cerută. Spunem
că se extinde cererea.
Cererea este ansamblul cantităților cerute dintr-un bun la diverse niveluri ale
prețului.
30. Condițiile/ Se referă la toți ceilalți factori (în afară de preț) care influențează cererea
factorii de dintr-un anumit bun și care determină: creșterea cererii, prin deplasare către dreapta
influență ai și scăderea cererii, prin deplasare către stânga.
cererii Exemple de condiții ale cererii:
- Venitul consumatorilor (relație directă și inversă cu cererea)
- Prețurile altor bunuri (relație directă și inversă cu cererea)
- Cheltuielile cu reclama/preferințele consumatorilor/numărul de
cumpărători (relație directă cu cererea)
- Prețul anticipat al unui bun (relație directă cu cererea) –
Să presupunem că mulți consumatori își doresc schimbarea telefoanelor mobile și
achiziția unora de ultimă generație, așteptând în acest sens evenimentul Black Friday.
Anticipând anumite promoții, adică un preț mai redus al telefoanelor respective, atunci
cererea actuală se reduce. La fel cum, anticiparea unui preț mai mare al locuințelor, va
conduce la creșterea cererii actuale în prezent.
Pxanticipat↑ => cererea prezentă pentru bunul x ↑
Pxanticipat↓ => cererea prezentă pentru bunul x ↓
31. Bunuri 31.1. Cazul bunurilor normale
normale și bunuri Bunurile normale sunt acelea pe care le cumpărăm/le cerem într-o măsură mai mare
inferioare atunci când venitul nostru crește și la care începem să renunțăm când venitul nostru scade.
Așadar, majorarea veniturilor consumatorilor va conduce la o creştere a cererii,
în timp ce reducerea veniturilor va genera o reducere a cererii => există o relație
directă/pozitivă între venit și cerere. Vă propun să vă gândiți și să notați un bun normal în
cazul dumneavostră!
Dacă V↑ => cererea pentru bunul x ↑ bunul x este bun normal
Dacă V↓ => cererea pentru bunul x ↓
31.2. Cazul bunurilor inferioare
Bunurile inferioare sunt acelea la care apelăm într-o măsură mai mare atunci când
venitul nostru scade și la care începem să renunțăm când venitul nostru crește. Așadar,
majorarea veniturilor consumatorilor va conduce la o scădere a cererii, în timp ce
reducerea veniturilor va genera o creștere a cererii => există o relație inversă/negativă
între venit și cerere. Vă propun să vă gândiți și să notați un bun inferior în cazul
dumneavostră!
Dacă V↑ => cererea pentru bunul y ↓ bunul y este bun inferior
Dacă V↓ => cererea pentru bunul y ↑
32. Bunuri 32.1. Cazul bunurilor substituibile – bunuri care se înlocuiesc în consum pentru a
substituibile și satisface aceeași nevoie
bunuri Dacă unul dintre bunuri se scumpește relativ la celălalt, atunci veți cumpăra mai
complementare mult din bunul relativ mai ieftin. Dacă prețul apei Dorna crește, atunci scade cantitatea
cerută de apă Dorna și crește cererea de apă Zizin.
Dacă Px↑ => Qcx↓ => cererea pentru bunul y ↑
Dacă Px↓ => Qcx↑ => cererea pentru bunul y ↓
Dacă bunurile x și y sunt substituibile => există  o relație directă/pozitivă între
prețul unui bun și cererea pentru bunul care-l înlocuiește în consum.
b2) Cazul bunurilor complementare –bunuri care se folosesc împreună în consum.
 Dacă prețul bunului principal (apartamente), care justifică folosirea celui de-al
doilea bun (mobilă) crește, atunci veți cumpăra mai puțin din ambele bunuri.
Similar, dacă prețul bunului principal scade (scade prețul apartamentelor), atunci
veți cumpăra mai mult din cele două bunuri (crește cantitatea cerută de apartamente și
cererea de mobilă).
Dacă Py↑ => Qcy↓ => cererea pentru bunul z ↓
Dacă Py↓ => Qcy↑ => cererea pentru bunul z ↑
Bunurile y și z sunt complementare => există  o relație inversă/negativă între
prețul unui bun (principal) și cererea pentru bunul care se folosește împreună cu
acesta.
33. Elasticitatea Elasticitatea cererii se referă la reacția/senzitivitatea cererii, ca urmare a
cererii acțiunii factorilor de influență. Cu cât cererea reacționează mai mult la acțiunea unui
factor, cu atât senzitivitatea crește, adică elasticitatea este mai ridicată.
34. Elasticitatea Se referă la reacția/senzitivitatea cererii pentru un bun ca urmare a modificării
cererii în funcție venitului consumatorilor (V), măsurată folosind coeficientul de elasticitate a cererii în
de venitul
consumatorilor funcție de venit (KEC/V), care se calculează ca raport între modificarea procentuală a
cantităţii cerute dintr-un bun şi modificarea procentuală a venitului consumatorilor.
Coeficientul de elasticitate a cererii în funcție de V se va scrie:

Δ%Qc ΔQc V 0
= ⋅
KEC/V =
Δ%V ΔV Qc0

KEC/V (pentru bunul x) > 0 => bunul x este bun normal

KEC/V (pentru bunul y) < 0 => bunul y este bun inferior
35. Elasticitatea Elasticitatea încrucişată se referă la reacția/senzitivitatea cererii pentru un bun ca
încrucișată a urmare a modificării preţului unui alt bun, substituibil sau complementar cu acesta, măsurată
cererii utilizând coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii (KECx/Py), care se calculează ca
raport între modificarea procentuală a cantităţii cerute dintr-un bun şi modificarea
procentuală a preţului unui alt bun, substituibil sau complementar cu acesta.

Δ%Qcx ΔQcx Py 0
= ⋅
KECx/Py =
Δ% Py Δ Py Qcx 0

 KECx/Py > 0 => prețul bunului y și cantitatea cerută din x variază în același sens
=> relație pozitivă sau directă => bunurile x și y sunt substituibile
 KECx/Py < 0 => prețul bunului y și cantitatea cerută din x variază în același sens
=> relație negativă sau inversă => bunurile x și y sunt complementare.
36. Elasticitatea Se referă la reacția/senzitivitatea cererii pentru un bun ca urmare a modificării
cererii pentru un preţului bunului respective, măsurată folosind coeficientul de elasticitate a cererii în
bun în funcție de
funcție de preț (KEC/P), calculat ca raport între modificarea procentuală a cantităţii cerute
prețul bunului
respectiv dintr-un bun şi modificarea procentuală a preţului bunului respectiv.

Δ%Qc ΔQc P0
− =− ⋅
KEC/P =
Δ %P ΔP Qc0
37. Cererea  În acest caz, există o reacție mai mică a cantității cerute comparativ cu modificarea
inelastică în prețului
funcție de preț Δ%Qc
 în modul, Δ%Qc < Δ%P => − <1
KEC/P = Δ%P
 dacă P unui bun ↑ => Qc din acel bun ↓ (mai puțin)
 dacă P unui bun ↓ => Qc din acel bun ↑ (mai puțin)
 exemple de bunuri cu cerere inelastică: bunurile de folosință curentă, bunurile cu
puțini înlocuitori, bunuri pe care le înlocuim greu cu altele
 Dacă prețul energiei electrice crește, atunci vom scădea consumul de energie într-o mai
mică măsură, la fel cum, o scădere a prețului energiei nu ne va determina să facem
risipă. De asemenea, pe termen scurt, majorarea prețului țigaretelor nu va scădea decât
într-o foarte mică măsură cantitatea vândută.
 Firmele mari au un buget semnificativ de promovare a produselor/serviciilor, al cărei
scop îl reprezintă crearea unei clientele fidele, care să prefere bunul respectiv și atunci
când prețurile cresc. Altfel spus, clienții fideli ar urma să aibă o cerere inelastică la
modificarea prețului.
38. Cererea  există o reacție mai mare a cantității cerute comparativ cu modificarea prețului
elastică în funcție  în modul, Δ%Qc > Δ%P =>
de preț Δ%Qc
− >1
KEC/P = Δ%P
 dacă P unui bun ↑ => Qc din acel bun ↓ (mai mult)
 dacă P unui bun ↓ => Qc din acel bun ↑ (mai mult)
 exemple de bunuri cu cerere elastică: bunurile de folosință îndelungată, bunurile cu
mulți substituenți, bunuri pe care le înlocuim ușor cu alte bunuri
 De exemplu, magazinele de îmbrăcăminte din mall-uri vând în cele 2-3 luni de reduceri
dintr-un an, cât în celelalte luni ale anului. De asemenea, într-o singură zi din an, de
Black Friday, anumite magazine online au realizat venituri de 12-15% din cele ale
întregului an. Nu va exista un Black Friday pentru pâine, lapte sau pâine, ci pentru
bunuri de folosință îndelungată, în cazul cărora consumatorii tind să reacționeze mult
mai mult atunci când apar reduceri ale prețului.
38. Cererea  În acest caz, cantitatea cerută dintr-un bun nu se modifică, chiar dacă prețul unui bun
perfect inelastică variază
în funcție de preț Δ%Qc
 Δ%Qc =0 => − =0
KEC/P = Δ%P
 dacă P unui bun ↑ => Qc din acel bun este constantă
 dacă P unui bun ↓ => Qc din acel bun este constantă
 În această categorie intră bunurile vitale, inclusiv medicamentele. Chiar dacă prețul
crește sau scade, cantitatea consumată nu se modifică.
39. Cererea  În acest caz, cantitatea cerută dintr-un bun variază, chiar dacă prețul respectivului bun
perfect elastică în nu se modifică
funcție de preț
 Δ%P =0 => Δ% Qc
− →∞
KEC/P = Δ%P
 dacă P unui bun este constant => Qc din acel bun crește sau scade
 de exemplu, la același preț de 1,7 lei/km practicat de către o firmă de ride-sharing există
zilnic mai mulți sau mai puțin clienți
40. Impactul Venitul total încasat de către un producător se scrie sub forma: VT = P*Qc
elasticității cererii VT0 = P0*Qc0 și VT1 = P1*Qc1 => IVT = IP*IQc
în funcție de preț
asupra veniturilor
producătorilor VT = P*Qc Cerere perfect Cerere perfect
respectivelor Cerere inelastică Cerere elastică
IVT = IP*IQc inelastică elastică
bunuri
Decizie optimă P ↑ => VT↑ P ↓ => VT↑ P ↑ => VT↑ Qc ↑ => VT↑
pentru firme (deoarece Qc (deoarece Qc (deoarece Qc este (deoarece P este
scade, dar mai crește, dar mai constantă, VT constant, VT
puţin decât a mult decât crește cu același crește cu același
crescut P) scăderea P) procent precum P) procent precum
Qc)
Decizie P ↓ => VT↓ P ↑ => VT↓ P ↓ => VT↓ P ↓ => VT↓
nefavorabilă (deoarece Qc (deoarece Qc (deoarece Qc este (deoarece P este
pentru firme crește, dar mai scade, dar mai constantă, VT constant, VT
puţin decât a mult decât scade cu același scade cu același
scăzut P) creșterea P) procent precum P) procent precum P)

V. Oferta
41. Legea Conform legii generale a ofertei, există o relație directă între prețul (P) unui bun
generală a ofertei și cantitatea oferită (Qof) din bunul respectiv, în condițiile ceteris paribus, adică
presupunând că nu se modifică alți factori care influențează deciziile firmelor de a
produce și oferi bunuri.
Funcția ofertei se va scrie astfel, presupunând că există o relație liniară între
cele două variabile: Qof = f(P) => Qc = a + bP
Dacă P unui bun crește => Qof crește
Dacă P unui bun scade => Qof scade
Exemplu. Oferta de mere dintr-un an se scrie sub forma: Qof = 22 + 2P. Dacă prețul
mediu al merelor crește de la 3 la 5 lei, aflați modificarea cantității oferite de mere.
P0 = 3 lei => Qof0 = 22 + 2˖3 = 28 de unități
P1 = 5 lei => Qof1 = 22 + 2˖5 = 32 de unități
ΔP = 5 – 3 = 2 lei
ΔQof = 32 – 28 = 4 unități
De reținut!
 Dacă se modifică prețul unui bun (al merelor în exemplul de mai sus), variază doar
cantitatea oferită, funcția ofertei fiind aceeași.
 Dacă prețul unui bun crește, nu crește oferta (funcția ofertei este aceeași), ci doar
cantitatea oferită.
 Dacă prețul unui bun scade, nu scade oferta, ci doar cantitatea oferită.
Oferta este ansamblul cantităților oferite dintr-un bun la diverse niveluri ale
prețului.
42. Condițiile/ Se referă la toți ceilalți factori (în afară de preț) care influențează oferta dintr-un
factorii de anumit bun și care determină: creșterea ofertei, prin deplasare către dreapta și scăderea
influență ai ofertei, prin deplasare către stânga.
ofertei Exemple de condiții ale ofertei:
42.1. Prețul factorilor de producție
Firmele au nevoie de factori de producție pentru a produce bunuri și efectuează anumite
cheltuieli materiale și salariale. Dacă bugetul de cheltuieli al unei firme de mobilă este
același, orice majorare a prețului lemnului, va conduce la scăderea cantității cumpărate de
lemn, deoarece se reduce puterea de cumpărare a producătorului, astfel că se va produce mai
puțin, adică va scădea oferta de mobilă.
P (factor de producție)↑ => CTM ↑ => Oferta ↓
P (factor de producție)↓ => CTM ↓ => Oferta ↑
42.2. Relația dintre dinamica salariului și dinamica productivității muncii
 Salariul reprezintă un cost pentru firmă, în timp ce productivitatea (medie) a muncii
constituie rezultatul contribuției unui salariat la activitatea economică.
Cheltuieli salariale Salariu mediu∗L salariu mediu
= = =¿
Cheltuieli salariale medii = Q Q Q
L
salariu mediu
Cheltuieli salariale medii =
WL
Salariul mediu ↑ >WL ↑ => eficiența ↓ => Oferta ↓
Salariul mediu ↑ < WL ↑ => eficiența ↑ => Oferta ↑
42.3. Taxele suportate de către firme
Taxele ↑ => CTM ↑ => Oferta ↓
Taxele ↓ => CTM ↓ => Oferta ↑
42.4. Subvențiile/ajutoarele de stat/fondurile europene de care beneficiază firmele
Subvențiile ↑ => CTM ↓ => Oferta ↑
Subvențiile ↓ => CTM ↑ => Oferta ↓
42.5. Prețul anticipat al unui bun
Dacă dezvoltatorii imobiliari anticipează că prețurile apartamentelor construite vor
crește în viitor, ca urmare a creditului Noua casă cu garanție guvernamentală, atunci vor dori
să le închirize și să ofere spre vânzare un număr mai redus de apartamente. Similar, dacă
producătorii de grâu care au constituit stocuri anticipează un preț mai mare al grâului peste
câteva luni (din cauza secetei), atunci nu vor dori să nu mai vândă în prezent, ci în viitor. În
schimb, dacă se anticipează prețuri mai mici în viitor, atunci producătorii/dezvoltatorii
imobiliari vor dori să ofere mai mult în prezent, datorită prețului actual relativ mai mare.
P anticipat ↑ => Oferta prezentă ↓
P anticipat↓ => Oferta prezentă ↑
43. Bunuri Vă propun să vă gândiți și să notați două bunuri pe care un producător le poate
substituibile în produce cu aceleași resurse! De exemplu, bunul x = porumb, iar bunul y = grâu, produse pe
ofertă
aceeași suprafață de pământ. Dacă unul dintre bunuri se scumpește relativ la celălalt, atunci
producătorul va aloca mai multe resurse pentru a produce acel bun în detrimentul celuilalt,
obținând astfel un profit mai mare. În schimb, dacaă prețul unuia dintre bunuri scade, atunci
producător va produce și va oferi mai mult din cel de-al doilea bun.
Dacă Px ↑ => Qofx ↑ => Oferta pentru bunul y ↓
Dacă Px ↓ => Qofx ↓ => Oferta pentru bunul y ↑
Bunurile x și y sunt substituibile în ofertă, existând o relație inversă/negativă între prețul
unui bun și oferta pentru bunul care-l înlocuiește în producție.
44. Bunuri Vă propun să vă gândiți și să notați două bunuri care rezultă din același process de
complementare în producție! Dacă prețul bunului principal (de exemplu, mierea), de care depinde producerea
ofertă celui de-al doilea bun (de exemplu, propolisul), crește, atunci producătorul va oferi mai mult
din ambele bunuri. Similar, dacă prețul bunului principal scade, atunci cantitatea oferită din
bunul principal va scădea și odată cu aceasta și oferta bunului secundar.
Dacă Py↑ => Qofy↑ => Oferta pentru bunul z ↑
Dacă Py↓ => Qofy↓ => Oferta pentru bunul z ↓
Bunurile y și z sunt complementare în ofertă, existând o relație directă/pozitivă
între prețul unui bun principal (y) și oferta pentru bunul (z) care rezultă din producția
bunului principal.
45.Elasticitatea Elasticitatea ofertei dintr-un anumit bun se referă la reacția cantității oferite la
ofertei acțiunea unui factor de influență, care poate fi prețul acelui bun sau orice alt factor inclus în
condițiile ofertei. Cu cât oferta reacționează mai mult la acțiunea unui factor, cu atât
 senzitivitatea crește, adică elasticitatea este mai ridicată.
46. Elasticitatea Reflectă senzitivitatea/reacția cantității oferite dintr-un bun la modificarea prețului
ofertei în funcție bunului respectiv.
de preț
Măsurarea elasticității se face cu ajutorul coeficientului de elasticitate a ofertei în
funcție de preț (KEOf/P) care se determină ca un raport între modificarea procentuală a
cantităţii oferite dintr-un bun şi modificarea procentuală a preţului bunului respectiv.
Deoarece se ține cont de legea generală a ofertei – între prețul unui bun și cantitatea
oferită din bunul respectiv există o relație directă –, atunci întotdeauna KEOf/P va fi
pozitiv, nefiind nevoie de semnul (-), precum în cazul cererii.

Δ%Qof ΔQof P 0
= ⋅
KEOf/P =
Δ %P ΔP Qof 0

47. Tipurile de Reacția cantității oferite la modificarea prețului

elasticitate a Prețul unui bun nu
ofertei în funcție Prețul unui bun crește/scade cu x%
se modifică
de preț

Cantitatea oferită nu Cantitatea oferită Cantitatea oferită Cantitatea oferită Cantitatea oferită se
se modifică crește/scade mai crește/scade cu x crește/scade mai modifică
puțin decât prețul % mult decât prețul
(absolut) (absolut)
Δ%Qof = 0 Δ%Qof < Δ%P Δ%Qof = Δ%P Δ%Qof > Δ%P Δ%P = 0

KEOf/P = KEOf/P = Δ%Qof KEOf/P = KEOf/P =

Δ%Qof Δ%Qof KEOf/P = Δ%P
Δ%Qof Δ%Qof
Δ%P =0 Δ%P <1 =1 Δ%P >1 Δ%P →∞
Ofertă perfect Ofertă inelastică Ofertă cu Ofertă elastică Ofertă perfect
inelastică elasticitate elastică
unitară
48. Elasticitatea  Oferta este perfect inelastică pe termen foarte scurt, deoarece nu se poate oferi
ofertei în funcție consumatorilor imediat (de pe o zi pe alta) o cantitate suplimentară
de perioada de
 Oferta este inelastică pe termen scurt, deoarece firmele pot majora producția utilizând
timp de la
modificarea mai mulți lucrători, la același stoc de capital; producția nu va crește semnificativ, deoarece
prețului se înregistrează randamente marginale descrescătoare
 Oferta este elastică pe termen lung, deoarece firmele își măresc prin investiții
capacitatea de producție de automobile, astfel că pot produce mai mult ca urmare a
creșterii prețului
VI. Echilibrul pieței (perfect) concurențiale
49. Surplusul Surplusul consumatorului reprezintă suma tuturor câștigurilor obținute de
consumatorului consumatori ca urmare a faptului că prețul la care se face tranzacția este mai redus
decât prețul pe care ei erau dispuși să îl plătească. Surplusul consumatorului poate fi
interpretat în legătură cu dreapta cererii, deoarece consumatorii sunt dispuși să plătească mai
puțin decât mai mult pe un anumit produs, deoarece puterea lor de cumpărare crește.
Surplusul consumatorului reprezintă suprafața situată deasupra prețului pieței și sub
dreapta cererii.
50. Surplusul Surplusul producătorului reprezintă suma tuturor câștigurilor obținute de
producătorului producători ca urmare a faptului că prețul la care se face tranzacția este mai ridicat
decât prețul minim pe care aceștia erau dispuși să-l primească. Surplusul producătorului
poate fi interpretat în legătură cu dreapta ofertei, deoarece producătorii urmăresc să obțină
 mai mult și nu mai puțin de pe urma oferirii unui anumit produs, deoarece profiturile lor
cresc.
Surplusul producătorului reprezintă suprafața situată la stânga ofertei și sub nivelul
prețului pieței.
51. Echilibrul Pe o piață (perfect) concurențială acționează o mulțime de cumpărători care își
pieței (perfect) doresc să cumpere la un preț cât mai mic și de producători care își doresc să obțină un preț
concurențiale
cât mai mare. În mod natural, interacțiunea dintre consumatori și producători conduce la
ajustarea cantității cerute și oferite pe piață, până la nivelul unui preț de echilibru (P E) la care
cantitatea pe care consumatorii o pot achiziționa este egală cu cea pe care producătorii
o pot oferi - cantitatea de echilibru (QE).
52. Surplus de Se manifestă atunci când pe piața unui bun cantitatea cerută (Qc) este mai mică
ofertă/ decât cantitatea oferită (Qof).
Deficit de cerere
 Dacă pe o piață există un surplus de ofertă/deficit de cerere => există concurență
între ofertanții care nu au reușit să vândă la P respectiv => prețul pieței va scădea =>
pe piață vor intra și alți cumpărători dispuși să plătească mai puțin decât P respectiv,
iar anumiți ofertanți nu-și vor mai recupera Cmg => Qc crește, iar Qof va scădea =>
din această interdependență dintre consumatori și producători se va ajunge la
echilibrul pieței
 Pe o piață (perfect) concurențială, existența unui surplus de ofertă pe piața unui
bun va conduce automat la scăderea prețului către nivelul de echilibru.
53. Surplus de Se manifestă atunci când pe piața unui bun cantitatea cerută (Qc) este mai mare
cerere/ decât cantitatea oferită (Qof).
Deficit de ofertă
 Dacă pe o piață există un surplus de cerere/deficit de ofertă (penurie) => există
concurență între cumpărătorii care nu au reușit să cumpere la P respectiv => prețul
pieței va crește => pe piață vor intra și alți ofertanți care-și acoperă Cmg, iar anumiți
cumpărători vor ieși deoarece nu-și permit să plătească un preț mai mare => Qc
scade, iar Qof va crește => din această interdependență dintre consumatori și
producători se va ajunge la echilibrul pieței
 Pe o piață (perfect) concurențială, existența unui surplus de cerere pe piața unui
bun va conduce automat la creșterea prețului către nivelul de echilibru, aspect
valabil și pe piețele mai puțin concurențiale.
54. Prețul maxim La prima vedere, ați putea crede că prețul maxim se referă la un preț cât mai mare
pe o anumită piață. Însă, faptul că un nivel de preț este maxim, înseamnă că i s-a stabilit un
anumit plafon, adică o limită superioară, dincolo de care să nu crească.
Pe cine ar avantaja ca prețul unui bun să nu treacă dincolo de plafon? Pe
consumatori sau pe producători?
Deși noțiunea vă poate induce în eroare, cred că ați realizat că prețul maxim este
stabilit de stat pentru a-i susține pe consumatorii care nu-și permit să plătească prețul care se
formează pe piață. Prin urmare, prețul maxim este inferior prețului de echilibru care s-ar
forma pe piața unui bun.
P maxim < PE
Efecte ale introducerii unui preț maxim pe piața unui bun
(1) Crește cantitatea cerută.
(2) Cantitatea oferită scade.
(3) Cantitatea cerută > Cantitatea oferită la nivelul P maxim. Apare penuria acelui
bun
(4) Prețul maxim exclude de pe piață inclusiv o parte dintre clienții anteriori și
reduce cantitatea tranzacționată.
 (5) Calitatea ofertei se deteriorează, crește concurența dintre consumatori, se
raționalizează accesul la bun și apare o piață neagră.
(6) Prețul de pe piața neagră va fi cel pe care consumatorii sunt dispuși să-l
plătească pentru cantitatea oferită pe piață. P piața neagră > P E inițial
55. Prețul minim Aparent, prețul minim pare că se referă la un preț cât mai mic pe o anumită piață.
Însă, faptul că un nivel de preț este minim, înseamnă că i s-a stabilit un anumit prag, adică o
limită inferioară, sub care să nu mai scadă.
Pe cine ar avantaja ca prețul unui bun să nu se reducă sub un anumit nivel? Pe
consumatori sau pe producători?
Prețul minim este stabilit de stat pentru a-i susține pe producătorii care nu-și permit
să-și recupereze costurile la prețul care s-ar forma în mod liber pe piață (prețul de echilibru).
Prin urmare, prețul minim este inferior prețului de echilibru care s-ar forma pe piața
unui bun.
P minim > PE
Efecte ale introducerii unui preț minim pe piața grâului
(1) Crește cantitatea oferită
(2) Scade cantitatea cerută
(3) Cantitatea oferită > Cantitatea cerută la nivelul P minim. Pe piața grâului apare un
surplus de ofertă (stocuri) sau un deficit de cerere.
(4) Surplusul de ofertă este achiziționat de către o autoritate a statului și devine rezervă
de stat.
(5) Prețul minim avantajează pe producători și dezavantajează pe consumatori. Dacă
stocurile din rezerva statului nu sunt excesive, atunci măsura ar putea fi una
oportună.
VII. Analiza tipurilor de piețe
56. Regula de Obiectivul majorității firmelor îl constituie maximizarea profitului, astfel că acestea
maximizare a ar dori să producă acea cantitate care corespunde respectivului obiectiv, iar menținerea acelei
profitului, care
corespunde cantități produse poate fi interpretată în termeni de echilibru la nivelul unei firme.
echilibrului unei PR (profitul unei firme) = VT – CT
firme VT = f(Q) – venitul total încasat de către firmă depinde de cantitatea vândută
CT = f(Q) – costul total suportat de către firmă depinde de cantitatea produsă
PR = f(Q) – profitul total al unei firme depinde de cantitatea produsă și vândută (Q)
Derivând funcția profitului, rezultă:
(PR)’Q = (VT)’Q – (CT)’Q => PRmg = Vmg – Cmg
Deoarece obiectivul firmei îl constituie maximizarea profitului, atunci prima
derivată a funcției profitului, adică PRmg, ar trebui să fie egală cu zero.
PRmg = Vmg – Cmg = 0 => Vmg = Cmg – condiția de echilibru a unei firme pe orice tip
de piață.
 Dacă ultima unitate produsă și vândută dintr-un bun generează pentru firmă un
venit superior costului => Vmg > Cmg => PRmg > 0 => Profitul firmei crește =>
firma ar trebui să crească producția
 Dacă ultima unitate produsă și vândută dintr-un bun generează pentru firmă un
venit inferior costului => Vmg < Cmg => PRmg < 0 => Profitul firmei scade =>
firma ar trebui să reducă producția
 Dacă ultima unitate produsă și vândută dintr-un bun generează pentru firmă un
venit identic cu costul => Vmg = Cmg => PRmg = 0 => Profitul firmei este maxim
(pierderea firmei este minima) => firma ar trebui să nu modifice producția =>
firma respectivă se află în echilibru din perspectiva producției realizate.
57. Regula ca o Deoarece pe termen lung firmele realizează investiții, iar investițiile respective
firmă să producă trebuie recuperate în viitor, atunci se impune condiția rămânerii pe piață în termeni de
pe termen lung
încasări totale cel puțin egale cu costurile totale de producție. Deoarece decizia unei
întreprinzător de a investi într-o anumită firmă implică un cost de oportunitate, atunci se va
presupune că nivelul CT de producție va include și costuri implicite.
VT ≥ CT => Profitul economic ≥ 0 – condiția ca o firmă să producă pe termen lung
Dacă împărțim relația de mai sus la volumul producției (Q)
VT/Q ≥ CT/Q => P ≥ CTM
58. Trăsăturile
pieței cu a) Atomicitatea ofertei – există un număr mare de firme care au o forță economică redusă,
concurență
perfectă niciuna dintre acestea neputând influența prețul. Ofertanții preiau prețul care se
formează pe piață, fiind price-takers.
b) Atomicitatea cererii – există un număr foarte mare de cumpărători care au o forță
economică redusă, niciunul dintre aceștia neputând influența prețul.
c) Cererea pentru o firmă care acționează pe această piață este perfect elastică, adică,
firma respectivă va vinde o cantitatea mai mare sau mai redusă la același nivel al
prețului existent la un moment dat pe piață. Prin urmare, venitul suplimentar încasat ca
urmare a creșterii cantității vândute cu o unitate, adică venitul marginal, va fi identic cu
prețul, precum rezultă și din exemplul simplu de mai jos.
P Q VT Vmg
5 1 5 5
5 2 10 5
5 3 15 5

d) În concluzie, în cazul unei firme care acționează pe o piață cu concurență perfecta,

Vmg = P, ceea ce nu va mai fi însă valabil în cazul piețelor imperfecte, în care cererea
are pantă negativă.
e) Transparența pieței – prețul de pe piață se formează în mod liber în funcție de cerere și
de ofertă și va reacționa la modificarea cererii și a ofertei într -o manieră anticipată de
consumatori și producători.
f) Omogenitatea perfectă a bunurilor – bunurile/serviciile oferite pe această piață sunt
perfect identice și substituibile, astfel că unui consumator îi este indiferent care este
firma de la care achiziționează respectivul bun/serviciu.
g) Libera intrare pe piață și libera ieșire de pe piață – cheltuielile necesare pentru a
iniția o afacere pe această piață sunt reduse și nu există prevederi legislative sau alte
constrângeri care să împiedice accesul pe piața respectivă.
 vor intra noi firme pe piață dacă firmele existente înregistrează un profit economic
pozitiv (P > CTM), adică obțin un supraprofit în contextul unui profit contabil
superior profitului normal (costurile implicite)
 vor ieși firme de pe piață dacă firmele existente înregistrează un profit economic
negativ (P < CTM), adică obțin un profit contabil inferior profitului normal
h) Mobilitatea perfectă a factorilor de producție – firmele dispun oricând de factorii de
producție necesari (K și L) pentru a crește producția.
59. Echilibrul pe Condiția de echilibru pe termen scurt: Cmg = Vmg = P
termen scurt al VT > CT VT = CT VT< CT
unei firme care
P > CTM P = CTM P < CTM
acționează pe o
piață cu Profit economic pozitiv Profit economic egal cu zero Profit economic negativ (pierdere
concurență economică)
perfectă
 Semnal pentru alte firme de a Semnal privind stabilitatea Semnal pentru o parte dintre
intra pe piață numărului de firme de pe firme de a ieși de pe piață
piață
60. Echilibrul pe Comportamentul pe termen lung al firmelor pe piața cu concurență perfectă
termen lung al Firmele înregistrează profit economic Firmele înregistrează profit economic
unei firme care
pozitiv pe termen scurt (supraprofit) negativ pe termen scurt
acționează pe o
piață cu Noi firme vor fi stimulate să intre pe piața O parte dintre firmele existente vor fi
concurență respectivă stimulate să iasă de pe piața respectivă
perfectă Oferta de pe piață va crește, iar prețul de Oferta de pe piață va scădea, iar prețul de
echilibru al pieței va scădea (conform echilibru al pieței va crește (conform
graficului de echilibru al pieței) graficului de echilibru al pieței)
Fiecare firmă de pe piață va vinde la un preț Fiecare firmă rămasă pe piață va vinde la un
mai mic preț mai mare
PR = VT – CT => PR = VT – CT =>
PRM (profitul mediu) = P – CTM => PRM PRM (profitul mediu) = P – CTM => se reduce
scade, deoarece scade P pierderea, deoarece crește P
Firmele vor intra pe piață atâta timp cât se Firmele vor ieși de pe piață atâta timp cât se
mai poate obține supraprofit va mai înregistra pierdere economică
Echilibrul pe termen lung al unei firme se va realiza atunci când pe piața respectivă nu
mai există stimulente de a intra/ieși de pe piață
Profitul economic = 0 => P = CTM
Condiția de echilibru pe termen lung a unei firme care acționează pe o piață cu
concurență perfectă este:
Vmg = P = Cmg și P = CTM => Vmg = P = Cmg = CTM
Deoarece Cmg = CTM => CTM minim

61. Eficiența Deoarece Cmg = P s-a stabilit că firmele aflate pe o astfel de piață se caracterizează
alocativă în cazul prin eficiență alocativă, adică se produc și se alocă bunuri în economie la un preț care
concurenței
perfecte reflectă costul marginal de producție.
62. Eficiența Firmele aflate pe o piață cu concurență perfectă produc pe termen lung la nivelul
productivă în minim al CTM, nefiind nevoie să realizeze cheltuieli pentru a se diferenția de concurență,
cazul concurenței
perfecte deoarece produsele oferite erau perfect identice. Prin urmare, firmele se caracterizează
prin eficiență productivă, deoarece realizează bunuri cu cea mai mare eficiență posibilă.
63. Trăsăturile a) Pe această piață acționează o singură firmă care produce bunuri greu substituibile cu alte
pieței de monopol bunuri, adică nu se mai confirmă ipoteza de atomicitate a ofertei. Poziția de monopol
poate fi locală/regională, precum cazul Apa Nova în București sau al distribuitorului de
energie Enel pentru zona de Sud a țării, respectiv națională, precum situația
transportatorilor de gaze naturale sau energie electrică – Transgaz și Transelectrica.
b) Firma respectivă stabilește prețul bunurilor produse, adică este price maker. Un monopol
nu poate stabili deopotrivă atât prețul, cât și cantitatea vândută, aceasta din urmă
depinzând de puterea de cumpărare a consumatorilor. Dacă un monopol crește prețul,
atunci cantitatea cerută scade, de regulă, într-o mai mică măsură, deoarece nu există
substituenți pentru bunul produs de monopol.
c) Există atomicitatea cererii, în sensul unui număr semnificativ de consumatori care au o
forță economică foarte redusă.
d) Există bariere de intrare pe piață semnificative, care împiedică intrarea altor ofertanți,
cauzate de:
 Deținerea unei resurse de către o singură firmă. De exemplu, zăcămintele de petrol
din România sunt exploatate de către OMV Petrom sau o singură companie Cupru Min
 extrage zăcămintele de cupru.
 Acordarea prin lege a dreptului de a produce un bun numai unei singure firme.
Pentru a produce un medicament revoluționar pentru o boală incurabilă, o companie
farmaceutică investește semnificativ în cercetare și testare și poate obține un patent de
inovație, pe baza căruia Guvernul i-ar putea da dreptul exclusiv să producă acel
medicament timp de mai mulți ani.
 Mărimea costurilor medii de producție și a investițiilor inițiale. De exemplu,
existența unei singure companii care transportă energie electrică este o opțiune mai
bună decât apariția unor posibili competitori pe piața respectivă. Investițiile inițiale
sunt foarte mari, astfel că numai o singură firmă și-ar putea recupera cheltuielile.
64. Monopolul Monopolul natural se referă la situația în care o singură firmă va produce un bun cu
natural CTM mai mic, decât în situația existenței mai multor firme. Prin urmare, existența unei
singure companii îi asigură posibilitatea acesteia de a realiza profituri pe termen lung
(economii de scară).
Monopol natural => o singură firmă poate să-și recupereze investițiile realizate
=> o singură firmă va obține profit pe termen lung => CTM termen lung scade =>
randamente de scară crescătoare => economii de scară.
65. Relația dintre Funcția cererii pentru un monopol va avea pantă negativă și nu va mai fi perfect
P și Vmg în cazul elastică, precum în cazul pieței perfect concurențiale. Rezultă că Vmg < P.
monopolului Relația dintre P și Vmg în cazul monopolului
P Q VT Vmg
10 1 10 10
9 2 18 8
8 3 24 6
7 4 28 4

66. Puterea de Puterea de monopol a unei firme (capacitatea acesteia de a stabili un Preț mai
monopol a unei mare decât Costul marginal) se află în relație inversă cu elasticitatea cererii în funcție de
firme
preț.
Prin urmare, cu cât coeficientul de elasticitate a cererii este mai redus, cererea este
mai inelastică și există foarte puțini înlocuitori pentru bunul produs de o anumită firmă =>
firma deține o putere de monopol mai mare => firma poate stabili un preț mai mare
comparativ cu costul marginal => surplusul producătorului și profitul economic firmei vor
crește.
67. Condiția de Echilibrul unei firme corespunde acelui nivel al producției care maximizează
echilibru pentru o profitul, condiția fiind aceeași: Vmg = Cmg, iar Vmg < P. Ca urmare a investițiilor realizate de
firmă care deține
monopol, acesta va înregistra pe termen lung supraprofit, adică profit economic pozitiv: VT
monopol
> CT => P > CTM.
68. Discriminarea Discriminarea de gradul 1
prin preț Este o discriminare perfectă pe care ar putea să o practice o firmă, numai dacă ar avea
practicată de
monopol capacitatea de a vinde fiecare unitate dintr-un bun la prețul cel mai mare pe care ar fi dispus
să-l plătească un anumit consumator. Prin urmare, acea firmă își va însuși întregul surplus al
consumatorului.
Discriminarea de gradul 2
În cazul acestei forme de discriminare, firmele știu că există categorii de consumatori care
sunt dispuși să cumpere la prețuri diferite, dar, spre deosebire de primul tip de discriminare,
nu sunt capabile să identifice cu exactitate respectivii consumatori. De exemplu, oamenii de
afaceri care călătoresc cu avionul sunt dispuși să plătească mai mult comparativ cu cei aflați
 în vacanță și pentru că sunt mult mai stricți în privința zilelor/orelor de zbor. Prin urmare,
companiile aeriene vor oferi pachete diferite în funcție de preț și vor lăsa clienților
posibilitatea să aleagă prețul pe care îl vor plăti. În aceste condiții, respectivele companii nu
vor reuși să-și însușească întregul surplus al consumatorului, deoarece nu cunosc capacitatea
maximă de plată a fiecăruia, dar vor obține un profit mai mare comparativ cu situația în care
ar practica un preț unic.
Discriminarea de gradul 3
În acest caz, o anumită firmă poate stabili prețuri diferite unor categorii de consumatori pe
care îi poate identifica în funcție de anumite criterii – vârstă sau categorie socială. Astfel,
reducerile de care beneficiați deoarece sunteți studenți se încadrează în cel de-al treilea tip
de discriminare.
69. Piața cu Adesea, studenții fac confuzie între monopol și concurență monopolistică, deși noua
concurență formă de piață este mult mai apropiată de piața cu concurență perfectă.
monopolistică
Astfel, piața restaurantelor, piața țărănească, sectorul de textile și îmbrăcăminte etc.
sunt forme de piață cu concurență monopolistică, existând un număr mare de firme cu forță
economică relativ redusă, dar care oferă produse diferențiate și nu identice, precum în
contextul concurenței perfecte.
Deoarece produsele sunt din aceeași gamă, dar diferite, atunci va exista o clientelă
fidelă a firmelor, astfel că acestea se pot comporta ca niște monopoluri pe termen scurt. De
aici provine denumirea apropiată cu cea a monopolului, care creează adesea confuzie.
70. Trăsăturile a) Atomicitatea ofertei – există un număr mare de producători/ofertanți, cu o forță
pieței cu economică redusă, dar care au capacitatea de a influența prețul unor bunuri diferite.
concurență
monopolistică b) Atomicitatea cererii – există un număr mare de cumpărători, cu o forță economică
redusă, care nu pot influența prețul.
c) Diferențierea produselor, care permite firmelor să aibă o clientelă fidelă și să se
comporte ca niște monopoluri pentru aceasta.
d) Existența unor bariere reduse de intrare pe piață/ieșire de pe piață. Pentru a intra pe
piața restaurantelor sau pe piața de textile, barierele nu sunt la fel de reduse precum pe
piața cu concurență perfectă, dar nici la nivelul specific monopolului. În aceste condiții,
existența supraprofitului pe termen scurt va atrage alte firme, la fel cum existența unor
pierderi economice pe termen scurt va conduce la scăderea numărului de firme de pe
piață.
e) Firmele pe această piață sunt price-makers, iar cererea pentru produsele diferențiate
oferite are pantă negativă => Vmg < P
71. Echilibrul Echilibrul unei firme corespunde acelui nivel al producției care maximizează
unei firme care profitul, condiția fiind aceeași precum în cazul altor piețe imperfecte: V mg = Cmg, iar Vmg < P.
acționează pe o
piață cu Dacă pe termen scurt, anumite firme înregistrează profit economic pozitiv, atunci
concurență vor pătrunde și altele pe piață, în contextul unor bariere de intrare reduse.
monopolistică  vor intra noi firme pe piață dacă firmele existente înregistrează un profit economic
pozitiv (P > CTM), iar procesul de intrare va continua până când P = CTM, adică
profitul economic devine zero;
 vor ieși firme de pe piață dacă firmele existente înregistrează un profit economic negativ
(P < CTM), iar procesul de ieșire de pe piață va continua până când P = CTM, adică
profitul economic devine zero.
Comportamentul pe termen lung al firmelor pe piața cu concurență
monopolistică este similar cu cel specific concurenței perfecte, condiția de echilibru
fiind Vmg = Cmg, iar P = CTM.
Cu toate acestea, există o diferență majoră relativ la concurența perfectă, în
 sensul că o firmă aflată pe piața cu concurență monopolistică nu va produce la nivelul
minim al CTM.
- Firmă concurența perfectă: Vmg = Cmg = P = CTM și CTM = minim
- Firmă concurența monopolistică: Vmg = Cmg și P = CTM și CTM > CTM minim
72. Piața de Este forma de piață cea mai des întâlnită la nivelul economiei reale, deoarece
oligopol majoritatea piețelor sunt dominate de doar câteva firme mari cu forță economică ridicată,
fapt care nu exclude însă existența altor firme, dar care au o putere economică foarte redisă.
Astfel, piața telefoniei mobile, piața bancară, piața automobilelor, piața cimentului
etc. sunt dominate de câteva firme sau grupuri de firme care dețin un procent important din
cota de piață.
Deși pe piața bancară sunt aproximativ 40 de entități, totuși șapte dintre acestea
controlează 75% din cota de piață din perspectiva activelor deținute, ceea ce conduce la o
structură de tip oligopol.
73. Trăsăturile a) Nu mai există atomicitatea ofertei, deoarece pe piață acționează doar câteva firme care
pieței de oligopol au o forță economică ridicată.
b) Decizia unei firme este influențată de strategiile celorlalte firme importante de pe
piață. Concurența dintre firme se poate desfășura prin intermediul prețurilor, ceea ce
poate conduce la pierderi din cauza prețurilor din ce în ce mai mici, sau prin
diversificarea ofertei, care este, de regulă, preferată strategiei anterioare.
c) Atomicitatea cererii – există un număr mare de cumpărători, cu o forță economică
redusă, care nu pot influența prețul.
d) Existența unor bariere ridicate de intrare pe piață/ieșire de pe piață, similare cu cele
analizate în cazul monopolului – deținerea unei resurse de către câteva firme, acordarea
prin lege a dreptului de a produce un bun numai pentru câteva firme (cazul licențelor
pentru telefonie mobilă) sau costurile mari de a intra pe piață, respectiv mărimea
investițiilor, care pot fi recuperate doar de câteva firme de pe o piață.
e) Firmele pe această piață sunt price-makers, iar cererea pentru produsele oferite
are pantă negativă => Vmg < P
74. Echilibrul Analiza echilibrului unei firme aflate pe o piață de oligopol este similară cu cea
unei firme pe o specifică celorlalte tipuri de piețe cu concurență imperfectă:
piață de oligopol
Vmg = Cmg, iar Vmg < P.
Dacă firmele aflate pe o piață de oligopol se înțeleg pentru a stabili prețul sau pentru
a-și împărți piața, atunci rezultă un cartel sau un trust, iar interesele consumatorilor vor fi
afectate negativ. Astfel de înțelegeri sunt considerate ilegale din perspectiva legislației
privind concurența.
75. Curba frântă Acest model de analiză a oligopolului își propune să explice tendința de rigiditate a
a cererii prețurilor care există în cazul anumitor piețe de oligopol, pe baza următorului comportament
specific oricărei firme importante de pe această piață:
 fiecare firmă consideră că decizia de a reduce prețul sub un anumit nivel (prețul
practicat în prezent și nemodificat în ultima perioadă), va fi urmată de către celelalte
firme, care vor reduce prețul la rândul lor => cantitatea cerută de bunuri produse de
respectiva firmă va crește relativ puțin, deoarece competitorii săi au procedat similar
=> cererea pentru firma care a redus inițial prețul va fi inelastică => încasările
firmei scad. Totuși, este posibil să scadă și încasările celorlalte firme care adoptă
strategia reducerii prețului, ceea ce reduce stimulentele pentru un război al prețurilor,
care poate cauza pierderi pentru toate firmele puternice ale unui oligopol.
 fiecare firmă consideră că decizia de a majora prețul sub un anumit nivel, nu va fi
urmată de către celelalte firme, care vor menține prețul nemodificat => firma care a
redus majorat inițial prețul va înregistra pierderi, deoarece bunurile produse devin
relativ mai scumpe => cantitatea cerută de bunuri produse de respectiva firmă va
scădea semnificativ, deoarece competitorii săi vând bunuri relativ mai ieftine =>
cererea pentru firma care a redus inițial prețul va fi elastică => încasările firmei
scad.