Liviu Rebreanu

- portret de autor -

Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, comuna Târlişua, jud. Bistriţa-
Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, jud. Argeş. Pe parcursul vieții s-a remarcat ca
romancier, dramaturg şi consacrat ca academician român.
Liviu a fost primul din cei 14 copii ai învăţătorului Vasile Rebreanu şi ai Ludovicăi.
A urmat şcoala primară la Maieru, sub conducerea tatălui său, apoi Gimnaziul
grăniceresc din Năsăud, unde participă la lucrările Societăţii de lectură “Virtus Romana
Rediviva”. Continuă studiile la Şcoala reală superioară de honvezi din Sopron ( în nord-
vestul Ungariei ) şi Academia militară "Ludovika" din Budapesta, ca bursier.
La 1 noiembrie 1908 a debutat la Sibiu, în revista Luceafărul cu povestirea Codrea
( Glasul inimii ).
Liviu Rebreanu a readus problematica ţărănească în centrul atenţiei lumii literare, prin
romanul setei de pământ, Ion. Subtitlul acestuia era „Blestemul pământului, blestemul
iubirii” şi anunţa principalul conflict din text şi a dat naştere uneia dintre dintre primele
noastre capodopere ale analizei psihologice.
Nuvele: Catastrofa, Norocul, Cuibul visurilor, Cantecul lebedelor, Golanii.
Romane: Ion, Crăișorul, Răscoala, Gorila, Pădurea spânzuraților, Adam și Eva,
Ciuleandra, Jar, Amândoi.
Teatru: Cadrilul, Plicul, Apostolii.