EXPERIENȚELE AVERSIVE PERCEPUTE

ȘI SIMPTOMELE DE DEPRESIE ÎN
ADOLESCENȚĂ: ROLUL MODERATOR
AL REZILIENȚEI PSIHOLOGICE

2022

1. INTRODUCERE

Tulburarea depresivă majoră afectează mulți dintre adolescenții aflați într-o perioadă
caracterizată prin dorința de independență, iar datele oferite de American Psychiatric
Association (2013) ne arată că depresia afectează 16% din populația generală, iar în rândul
adolescenților cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani, aproximativ 3% suferă de tulburări
depresive. Printre factorii de risc importanți pentru depresie se află și abuzul emoțional,
sexual sau fizic, care fac parte din experiențele aversive din copilărie. Un domeniu de interes
găsit în literatura de specialitate a fost și influența pe care o au experiențele aversive din
copilărie asupra dezvoltării simptomelor depresive la vârsta adultă (Poole et al., 2017). Cu
toate acestea, nu multe studii vorbesc despre efectele experiențelor aversive asupra
adolescenților și ce impact pot sa aibă acestea în dezvoltarea și menținerea tulburărilor
depresive. De asemenea, nu toți indivizii care au parte de experiențe aversive în copilărie
suferă de tulburări depresive, sugerând posibilitatea ca alți factori de protecție să influențeze
probabilitatea apariției depresiei (Gong et al., 2019). Reziliența psihologică s-a dovedit a avea
influențe pozitive asupra dezvoltării adolescenților, în ciuda experiențelor aversive.
De-a lungul timpului, multe studii (Liu et al., 2019; Chang et al., 2021) au arătat ca
indivizii care prezintă un nivel mai ridicat de reziliență au mai puține probleme emoționale
sau comportamentale. Explicația care stă în spatele acestui mecanism este că reziliența joacă
un rol protector în problemele emoționale care pot să apară iar cei care prezintă scoruri mari
în reziliență fac față cu success adversității. De asemenea, alte studii (Zhao et al., 2022) au
raportat că persoanele cu tulburare depresivă majoră au un grad scăzut de reziliență, ceea ce
poate să arate că reziliența are un rol protector în relația dintre experiențele aversive și
apariția depresiei. În același timp, alte studii arată că persoanele care fac față eficient
experiențelor aversive, experimentează o dezvoltare personală suplimentară, care ar putea
favoriza dezvoltarea rezilienței, aceasta nefiind legată doar de recuperarea în urma
experiențelor aversive.
Așadar, în lucrarea de față, ne propunem să examinăm dintr-o perspectivă
transversală, rolul rezilienței psihologice ca moderator în relația dintre experiențele aversive
în copilărie și simptomele depresive și dacă asocierea dintre acestea este influențată de gradul
de reziliență al adolescentului. Am formulat o ipoteză specifică care spune că experiențele
aversive sunt asociate mai puternic cu simptomele totale de depresie în rândul indivizilor cu
reziliență scăzută.

2. METODĂ

2.1. Designul de cercetare

În această lucrare vom folosi un design transversal de tip observațional, în care ne
propunem să măsurăm toate variabilele incluse într-un singur moment din timp.

2.2. Participanți
Pentru acest studiu eșantionul va fi format din 159 de participanți (N=159), potrivit
numărului determinat de programul statistic GPower (versiunea 3.1.9.6), de naționalitate
română, cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani, dintre care jumătate de sex feminin și jumătate
de sex masculin. Ne vom folosi de o eșantionare aleatorie simplă pentru a selecta
participanții. Așadar, aceștia vor fi selectați din 10 licee din orașul Cluj-Napoca vor fi invitați
să ia parte la studiul nostru prin afișe expuse în școlile din Cluj-Napoca și prin colaborare cu

1
profesorii acestora. Participanții nu vor primi nici un fel de recompensă pentru participarea la
acest studiu.

2.3. Instrumente de măsurare

Pentru măsurarea experiențelor aversive percepute, vom folosi scala Adverse
Childhood Experiences Questionnaire Teen Self-Report care măsoară 10 tipuri de adversitate
din copilărie: abuz fizic, sexual, emoțional, neglijare emoțională, evaluate pe o scală Likert
de 0-5. Chestionarul s-a dovedit a avea o consistență internă adecvată (0.83) (Meinck et al.,
2017).
Pentru măsurarea simptomelor de depresie la adolescenți vom folosi scala Beck
Depression Inventory (BDI), o scală de autoraportare care conține 21 de itemi evaluați pe o
scală Likert de 0-5. Scorul total variază de la 0 la 63, iar scorurile mai mari reflectă un nivel
mai ridicat de depresie. Scala are o consistență internă adecvată (0.96) și o fidelitate de 0.82
(Basker et al., 2007).
Pentru măsurarea rezilienței vom folosi scala Connor-Davidson Resilience Scale
(CDRISC), o scală de autoraportare care măsoară aspectele esențiale ale rezilienței
psihologice, cum ar fi abordarea orientată către rezolvarea de probleme și toleranța afectelor
negative. Această scală conține 25 de itemi evaluați pe o scală Likert de 0-4, iar scorurile
variază de la 0 la 40, scorurile mari indicând o reziliență mai crescută. De asemenea, studiile
arată că această scală demonstrează o fidelitate și consistență internă adecvată (r = 0,87;
Cronbach = 0,85) (Poole et al., 2017).
2.4. Procedura de lucru
Participanții vor fi selectați în perioada septembrie-noiembrie a anului 2022. Se va
obține consimțământul de la adolescenți și tutorii acestora și se va explica pe scurt scopul
studiului. Vom aloca o oră liberă dintr-o zi pentru completarea fiecăruia dintre cele trei
chestionare, iar acestea vor fi furnizate în același timp participanților și aplicate aleator.

3. REZULTATE

În această lucrare vom măsura trei variabile. Așadar, experiențele aversive în copilărie
vor fi considerate variabilă independentă, simptomele de depresie vor fi considerate variabilă
dependentă, iar ca variabilă moderatoare vom introduce reziliența psihologică. Pentru a
evalua ipoteza care spune că reziliența ar modera asocierea dintre experiențele aversive din
copilărie și simptomele depresiei, vom utiliza analiza de regresie liniară ierarhică din modelul
de moderare propus de Frazier, Tix & Barron (2004), iar analizele statistice vor fi efectuate în

2
programul SPSS v.21.0. Așadar, ne așteptăm ca reziliența să modereze relația dintre
experiențele aversive în copilărie și depresie, și anume, ne așteptăm ca în funcție de nivelul
de reziliență psihologică, relația dintre experiențele aversive și simptomele de depresie să se
modifice în intensitate. Ne așteptăm ca rezultatele să fie în concordanță cu ipoteza propusă de
noi și cu rezultatele studiilor existente din literatura de specialitate iar efectul de moderare să
arate faptul că în cazul adolescenților cu un nivel scăzut de reziliență, experiențele aversive
sunt asociate mai puternic cu simptomele totale de depresie.

4. DISCUȚII

4.1. Interpretarea rezultatelor și implicații teoretice, metodologice și practice

În această lucrare dorim să evaluăm rolul rezilienței psihologice ca moderator în
relația dintre antecedente de experiențe aversive și depresie. Ne așteptăm ca rezultatele
acestei lucrări să fie consistente cu studiile anterioare care arată că reziliența moderează
relația dintre experiențele aversive în copilărie și simptomele de depresie. Studiile recente
(Chang et al, 2021; Zhao et al., 2022) efectuate atât pe eșantioane de adulți, cât și pe
eșantioane de adolescenți, arată că experiențele aversive au fost asociate foarte puternic cu
simptomele de depresie în rândul indivizilor cu reziliență scăzută, ceea ce este în concordanță
cu ipoteza propusă în acest studiu. De asemenea, alte studii (Chen et al., 2021) au arătat că
deși scorurile totale la experiențe aversive au fost asociate pozitiv cu tulburările depresive,
asocierea a fost mult mai puternică pentru persoanele cu reziliență scăzută. În același timp,
studiile (Ding et al., 2017; Arslan et al., 2016) susțin că reziliența este asociată negativ cu
probleme emoționale sau comportamentale, ceea ce susține ipoteza propusă.
Ca și implicații teoretice, prezentul studiu este unul dintre puținele studii care studiază
reziliența ca moderator în relația dintre experiențele aversive și depresie asupra
adolescenților, majoritatea studiilor măsurând aceste variabile în eșantioane formate din
adulți (Lee et al., 2018). Din punct de vedere metodologic, aducem un plus de cunoaștere
folosind modelul de moderare pentru a testa această relație de moderare prin analiza de
regresie ierarhică. De asemenea, ca și implicații practice, rezultatele așteptate din această
lucrare ar putea fi utile pentru viitoarele intervenții psihologice privind depresia în timpul
adolescenței. În plus, îmbunătățirea rezilienței în rândul adolescenților ar putea contribui la
sănătatea mintală a acestora, cât și la prevenirea depresiei.

4.2. Limite și direcții viitoare de cercetare

3
 Această lucrare prezintă o serie de limitări care pot fi remarcate. În primul rând, o
limită a acestei lucrări a fost utilizarea unui design transversal, prin urmare nu am putut să
identificăm o relație de cauzalitate între experiențele aversive și depresie. Așadar, este posibil
ca apariția depresiei să fi avut loc înainte de expunerea la experiențele aversive. Într-o
viitoare cercetare ar trebui efectuate studii longitudinale pentru a investiga impactul pe
termen lung al experiențelor aversive în copilărie și pentru a clarifica direcția relațiilor dintre
experiențele aversive, depresie și reziliență. În al doilea rând, în această lucrare s-au folosit
doar scale de auto-raportare, ceea ce poate duce la supra raportarea sau sub raportarea
simptomelor de depresie și a experiențelor aversive ale adolescenților.

5. CONCLUZII ALE CERCETĂRII

Scopul prezentei lucrări este investigarea rezilienței psihologice în relația dintre

experiențele aversive în copilărie și simptomele de depresie la adolescenți. Ne așteptăm ca
rezultatele să fie concludente cu studiile existente. Deși experiențele aversive și depresia au
fost deseori studiate, puține studii s-au concentrat asupra factorilor care influențează relația
dintre acestea la adolescenți. Făcând apel la conceptele teoretice descrise și rezultatele
așteptate de noi, dorim să aducem dovezi prin care să susținem că reziliența psihologică are
un efect puternic asupra modului în care se manifestă efectele experiențelor aversive asupra
traseului de dezvoltare a adolescenților. Rezultatele așteptate ale acestei lucrări ar putea oferi
o nouă dovadă pentru prevenirea și intervenția asupra tulburărilor depresive în adolescență.

BIBLIOGRAFIE

American Psychiatric Association (APA). (2013). Diagnostic and Statistical Manual

of Mental Disorders (5th ed.). Washington, DC: American Psychiatric Publishing.
Arslan, G. (2016). Psychological maltreatment, emotional and behavioural problems
in adolescents: The mediating role of resilience and self-esteem. Child Abuse & Neglect,
52, 200–209.
Basker, M., Moses, P. D., Russell, S., & Russell, P. S. S. (2007). The psychometric
properties of Beck Depression Inventory for adolescent depression in a primary-care
paediatric setting in India. Child and Adolescent Psychiatry and Mental Health, 1(1).
Chang, J. J., Ji, Y., Li, Y. H., Yuan, M. Y., & Su, P. Y. (2021). Childhood trauma and
depression in college students: Mediating and moderating effects of psychological
resilience. Asian Journal of Psychiatry, 65, 102824.

4
 Chen, J., Zhang, C., Wang, Y., Liu, X., & Xu, W. (2021). A longitudinal study of
childhood trauma impacting on negative emotional symptoms among college students: a
moderated mediation analysis. Psychology, Health & Medicine, 27(3), 571–588.
Ding, H., Han, J., Zhang, M., Wang, K., Gong, J., & Yang, S. (2017). Moderating and
mediating effects of resilience between childhood trauma and depressive symptoms in
Chinese children. Journal of Affective Disorders, 211, 130–135.
Frazier, P. A., Tix, A. P., & Barron, K. E. (2004). Testing Moderator and Mediator
Effects in Counseling Psychology Research. Journal of Counseling Psychology, 51(1), 115–
134. https://doi.org/10.1037/0022-0167.51.1.115
Gong, Y., et al. (2020). Personality traits and depressive symptoms: The moderating
and mediating effects of resilience in Chinese adolescents. Journal of Affective Disorders,
265, 611–617.
Lee, S. W., et al. (2018). Mediating Effect of Resilience on the Association between
Emotional Neglect and Depressive Symptoms. Psychiatry Investigation, 15(1), 62–69.
Liu, W. J., Zhou, L., Wang, X. Q., Yang, B. X., Wang, Y., & Jiang, J. F. (2019).
Mediating role of resilience in relationship between negative life events and depression
among Chinese adolescents. Archives of Psychiatric Nursing, 33(6), 116–122.
Meinck, F., Cosma, A. P., Mikton, C., & Baban, A. (2017). Psychometric properties
of the Adverse Childhood Experiences Abuse Short Form (ACE-ASF) among Romanian
high school students. Child Abuse & Neglect, 72, 326–337.
Poole, J. C., Dobson, K. S., & Pusch, D. (2017). Childhood adversity and adult
depression: The protective role of psychological resilience. Child Abuse & Neglect, 64, 89–
100. https://doi.org/10.1016/j.chiabu.2016.12.012
Wingo, A. P., Wrenn, G., Pelletier, T., Gutman, A. R., Bradley, B., & Ressler, K. J.
(2010). Moderating effects of resilience on depression in individuals with a history of
childhood abuse or trauma exposure. Journal of Affective Disorders, 126(3), 411–414.
Zhao, Y., Han, L., Teopiz, K. M., McIntyre, R. S., Ma, R., & Cao, B. (2022). The
psychological factors mediating/moderating the association between childhood adversity
and depression: A systematic review. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 137, 104663.