ACE în anorexia nervoasă atipică vs.

anorexia nervoasă restrictivă

Relația dintre experiențele adverse din copilărie,

caracteristici psihologice și anorexia nervoasă atipică
vs. anorexia nervoasă restrictivă

Lucaci Camelia
PCCPP, anul II
Recenzie articol

Brașov
2023-2024
 ACE în anorexia nervoasă atipică vs. anorexia nervoasă restrictivă

Sursa bibliografica completa

Pauls, A., Dimitropoulos, G., Marcoux-Louie, G., Singh, M., & Patten, S. B. (2022).
Psychological characteristics and childhood adversity of adolescents with atypical
anorexia nervosa versus anorexia nervosa. Eating disorders, 30(2), 210-222.
https://doi.org/10.1080/10640266.2020.1836907

Delimitare conceptuala succinta

Anorexia nervoasă (AN) este o tulburare a instinctului alimentar descrisă de
pierderea substațială și deliberată în greutate indusă şi/ sau susţinută de persoana în
cauză. Conform DSM V, exită două tipuri, tipul restrictiv și tipul cu alimentație
compulsivă/evacuare.
În ceea ce privește studiul de față a fost analizată anorexia nervoasă de tip
restrictiv (AN-R), aceasta fiind comparată cu anorexia nervoasă atipică, care se găsește în
DSM la alte tulburări de comportament alimentar specificate.
Anorexia nervoasă atipică (AAN) a fost introdusă în DSM V pentru a descrie persoanele
care îndeplinesc criteriile pentru AN, cu toate acestea, în ciuda unei pierderi
semnificative în greutate, încă nu sunt clasificate ca subponderale.
Cercetările arată că adolescenții cu AAN prezintă o psihopatologie mai severă a
tulburării de alimentație și o stimă de sine scăzută similară în comparație cu adolescenții
cu AN.
În populațiile diagnosticate cu AN, s-au observat rate mai mari de maltratare
sexuală, fizică și emoțională în copilărie în comparație cu grupurile de control sănătoase.
Astfel articolul analizează relația dintre experiențele adverse din copilarie (ACE) și cele
doua tipuri de anorexie. ACE fac referire la zece categorii de traumă: abuzul
emoțional/psihologic, neglijarea fizică, abuz fizic, abuz sexual, neglijarea emoțională,
expunerea la violență domestică, expunerea la abuzul de substanțe, expunerea la boli
mentale, separarea părinților sau divorțul, membru criminal în gospodărie.
Pe lânga aceste variabile, stima de sine, comportamente de auto-vătămare,
funcționarea globală și calitatea vieții au fost evaluate și utilizate în analizele statistice.
 ACE în anorexia nervoasă atipică vs. anorexia nervoasă restrictivă

Obiectivele studiului
Acest studiu își propune să reproducă cercetările anterioare care investighează
psihopatologia tulburării de alimentație, stima de sine și auto-rănirea la adolescenții cu
AAN în comparație AN-R într-un eșantion clinic. Studiul se bazează pe cercetări
anterioare, examinând expunerea la experiențe adverse în copilărie, funcționarea globală
și calitatea vieții într-un eșantion clinic de adolescenți cu AAN în comparație cu cei cu
AN-R.

Metodologie
Eșantion
Studiul este făcut pe un eșantion de adolescenți cu vârste cuprinse între 14 și 18
ani și este compus din cele două grupuri studiate unde, 42 de participanți sunt
diagnosticați cu AAN și 72 cu AN-R. Vârsta medie a participanților a fost de 15,63 ani
pentru AN-R și 15,93 ani pentru AAN. 37 (88,1%) dintre participanții diagnosticați cu
AAN și 74 (93,7%) dintre participanții cu AN-R au fost femei. Participanții sunt pacienți
a programul de tulburări alimentare din Calgary (CEDP) de la Spitalul de Copii din
Alberta (Calgary, Canada). Clinica face parte din sistemul de sănătate finanțat din fonduri
publice, astfel încât accesul populației nu este împiedicat de bariere financiare.
Majoritatea datelor au fost obținute retroactiv, din fișele de observație ale pacienților,
astfe datele socio-demografice nu au fost introduse, deoarece nu erau prezente iar altele
au fost obținute la evaluarea finală.
Autorii au eliminat acei pacienți care prezentau tipologia compulsivă/evacuare, susținând
că este mai pertinentă comparația dintre AN-R și AAN, argumentul adus fiind legat de
lipsa comportamentelor compulsive/de evacuare din AAN.
Bazele de date a spitalului au fost accesate pentru a obține date retrospective
pentru Eating Disorder Inventory-3 (EDI-3) și Eating Disorder Quality of Life Scale
(EDQLS), care au fost completate la momentul evaluării inițiale, și Chestionarul Adverse
Childhood Experiences (ACE) și Health of the Nation Outcome Scales for Children and
Adolescents (HoNOSCA) au fost administrate la finalizarea evaluării familiei.
Instrumente
 ACE în anorexia nervoasă atipică vs. anorexia nervoasă restrictivă

EDI-3 - Eating Disorder Inventory-3 (Garner, 2004) este o scală de tip auto-
raportare cu 91 de itemi care evaluează simptomatologia tulburării alimentare. Fiecare
item este scorat ca „întotdeauna”, „de obicei”, „deseori”, „uneori”, „rar” sau „niciodată”.
Acesta include 12 subscale: dorința de a fi slab (DT), bulimie (B), insatisfacția corporală
(BD), stimă de sine scăzută (LSE), alienarea personală (PA), insecuritate interpersonală
(II), alienare interpersonală (IA), deficiențe interoceptive (ID), disfuncții emoționale
(DE), perfecționism (P), frici legate de maturitate (MF) și asceză (A). Scorurile mai mari
indică simptomatologie mai severă. Subscalele pentru EDI-3 s-au dovedit a avea o
fidelitate adecvată test-retest pentru populațiile cu tulburări alimentare; cu toate acestea,
există date limitate privind validitatea de construct pentru această scală.
Chestionarul ACE (Felitti et al., 2019) este un chestionar de 10 itemi aplicat de
clinician, care identifică expunerea la experiențe adverse înainte de vârsta de 18 ani.
Experiențele adverse includ abuz, violență domestică, separarea părinților/divorțul, în
cazul în care un membru al gospodăriei a suferit o boală mintală, abuz de substanțe și/sau
încarcerare. Fiecare item este punctat ca „da” sau „nu”. Scorul total ACE este suma
tuturor răspunsurilor „da”. Astfel, un scor total mai mare indică expunerea la un număr
mai mare de categorii de evenimente adverse. În ciuda dovezilor limitate privind
proprietățile sale psihometrice, ACE s-a dovedit a fi corelat cu mai multe rezultate legate
de sănătate la adulți.
EDQLS - Eating Disorder Quality of Life Scale (Adair et al., 2007) este o scală de
auto-raportare cu 40 de itemi care evaluează calitatea vieții în 12 domenii la persoanele
cu tulburări alimentare care au vârsta de 14 ani și peste. Domeniile includ cognitiv,
educație/vocație, familie și relații apropiate, relații cu ceilalți, viitor/perspectivă, aspect,
timp liber, psihologic, emoțional, valori și convingeri, fizice și tulburări alimentare. Un
scor total este format din cele 12 scoruri de domeniu. Un scor mai mare indică o calitate
mai bună a vieții. S-a demonstrat că această scală are o bună consistență internă și
validitate de construct.

HoNOSCA - Health of the Nation Outcome Scales for Children and Adolescents (Gowers et
al., 1999) este o scală 15 itemi, aplicați de clinician, care măsoară starea de sănătate și
funcționarea socială a persoanelor aflate în cadre clinice, cu vârsta cuprinsă între 5 și 18
 ACE în anorexia nervoasă atipică vs. anorexia nervoasă restrictivă

ani. Clinicienii evaluează severitatea fiecărui element în ultimele 2 săptămâni ca 0 („fără

problemă”), 1 („problemă minoră care nu necesită nicio acțiune”), 2 („problemă ușoară,
dar cu siguranță prezentă”), 3 („problemă moderată” ), sau 4 („problemă gravă”) sau,
atunci când nu pot fi obținute informații, 9 („necunoscu”). Secțiunea A include elemente
legate de comportament, dificultăți, simptome emoționale și alte simptome de sănătate
mintală și funcționarea socială. Suma scorurilor din secțiunea A formează scorul total,
care variază de la 0 la 52. Un scor mai mare indică o severitate mai mare a problemelor
de sănătate și a funcționării sociale. Punctul 3 solicită o evaluare a autovătămării, care
include gânduri, intenții și acte atât de autovătămare, cât și de sinucidere. Secțiunea B
include elemente legate de „lipsa de informații sau de acces la servicii”. S-a demonstrat
că HoNOSCA are o fidelitate și o validitate adecvate.

Design
Designul nu este menționat în studiu, însă acesta este un studiu cross-secțional,
datele au fost culese cu un alt scop, iar comparațiile între cele două grupuri asupra cărora
nu a existat nici un tip de intervenție, au fost principalele rezultate prezentate.

Rezultate
Categoriile pentru scorurile totale ACE: lipsa adversităților (scor total ACE de 0),
scor ACE scăzut (scor total 1-3) și scor ACE ridicat (scor total = 4). O limită de patru a
fost alesă pentru a reprezenta scorul ACE ridicat, confom studiul lui Felitti et al. (2019),
care a constatat că pentru persoanele expuse la patru categorii de experiențe adverse din
copilărie, au crescut semnificativ riscurile de psihopatologie. Pentru autovătămatere, au
fost stabilite două categorii, lipsa acestora (scorul 0) și prezența problemei (scorul ≥1).
Pragul de semnificație ales fiind p < .05.
Principalele rezultate analizate din acest studiu au inclus EDI-3 dorința de a fi
slab, EDI-3 isatisfacție corporală, EDI-3 Stimă de sine scăzută, scorul total ACE, scorul
total EDQLS, scorul total HoNOSCA și scorul HoNOSCA pentru autovătămare.

Rezultatele au arătat că persoanele expuse la un număr mai mare de ACE sunt mai des
diagnosticate cu AAN, vezi figura 1.
 ACE în anorexia nervoasă atipică vs. anorexia nervoasă restrictivă

Grupul AAN a avut scoruri semnificativ mai mari decât grupul AN-R în EDI-3
dorința de a fi slab și insatisfacție corporală (Tabelul 1). Grupul AAN a avut scoruri totale
EDQLS semnificativ mai mici, ceea ce indică o calitate mai scăzută a vieții, comparativ
cu grupul AN-R. Grupul AAN a avut scoruri totale HoNOSCA semnificativ mai mici,
ceea ce indică o stare de sănătate și o funcționare socială mai bună, comparativ cu grupul
AN-R. Nu au existat diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește stima de
sine scăzută EDI-3 și autovătămarea HoNOSCA. Autovătămarea a fost evaluată ca fiind
problematică la 48,3% dintre adolescenții din grupul AAN și 32,1% dintre adolescenții
din grupul AN-R.
 ACE în anorexia nervoasă atipică vs. anorexia nervoasă restrictivă

În ceea ce privește predicția încadrării într-unul din grupuri, regresia logistică a fost
folosită, principalele rezultate fiind prezentate în tabelul 2.

O creștere cu o unitate de scor a subscalei EDI-3 dorință de a fi slab a dus la o creștere cu

7% a șanselor ca un respondent să fie în grupul AAN, în timp ce o creștere cu o unitate de scor
EDI-3 insatisfacție corporală a fost asociată cu șanse cu 4% mai mari de a fi în grupul AAN. În
schimb, scorurile HoNOSCA mai mari au fost asociate cu șanse mai mici de aparteneță la grupul
AAN.

Discuții/ limite, comentarii critice

Studiul subliniază foarte bine legătura dintre experiențele adverse din copilărie și
tulburările alimentare. Un lucru observat chiar de Felitti și colaboratorii săi când au
început cercetările asupra acestor experiențe, acestea fiind desfășurate tot într-o clinică
pentru tulburări alimentare.
Rezultatele studiului sugerează că adolescenții cu AAN prezintă un scor ACE
mai ridicat decât cei cu AN-R. Această constatare este importantă, deoarece maltratarea
copiilor și expunerea la traume au implicații clinice importante. Este posibil ca
maltratarea copilului și expunerea la traume să exacerbeze tulburările de alimentație.
Autorii îl citează pe Sawyer et al. (2016), care sugerează că o psihopatologie mai
mare a tulburării de alimentație este observată la adolescenții cu AAN și poate reflecta o
disonanță mai mare între greutatea actuală și cea ideală. Este surprinzător totuși că
adolescenții cu AAN nu au o stima de sine mai scăzută decât semenii lor cu AN, având în
vedere că IMC-urile lor sunt mai mari.
 ACE în anorexia nervoasă atipică vs. anorexia nervoasă restrictivă

Având în vedere psihopatologia mai puternică a tulburărilor de alimentație și

calitatea mai scăzută a vieții adolescenților cu AAN din acest studiu, este surprinzător că
grupul AAN a avut o funcționare globală mai bună decât grupul AN-R. Acest lucru
contrastează cu literatura care descrie asemănări vaste între cele două subtipuri de
tulburări.

O limită a acestui studiu este dimensiunea mică a eșantionului, care are un impact
asupra puterii analizelor statistice. O altă limită este că acest studiu se bazează pe scale de
auto-raportare pentru a evalua psihopatologia tulburării alimentare, stima de sine și
calitatea vieții. Adăugarea evaluărilor îngrijitorilor și clinicienilor pentru constructele
menționate mai sus ar fi putut crea date mai solide. Chestionarul ACE a fost aplicat de
clinician, astfel adolescenții și familiile lor pot sub-raporta maltratarea copiilor atunci
când sunt evaluate prin interviu versus chestionar auto-raportat.

Acest studiu arată importanța efectuării unei anamneze riguroase în ceea ce

privește experiențele adverse din copilărie, mai ales deoarece, observăm că aceștea
raportează niveluri mai crescute de distres psihologic.
Un punct forte a acestui studiu este dat de eșantionul studiat, datele fiind preluate
dintr-un program cu finanțare de stat, unde indivizi din toate păturile sociale pot apela.
Din păcate, astfel de date nu au fost accesibile pentru autori, astfel nu putem infera nimic
legat de nivelul socio-economic.
Un alt punct forte este dat de calitatea instrumentelor, acestea fiind fidele și valide
dar și cu un număr mare de subscale care să permintă o analiză complexă.
Articolul este publicat într-un jurnal cu un factor de impact de 3.663.
Articolul este bine structurat și prezintă doar rezultatele importante, atât în formă
scrisă cât și sub formă de tabele și grafice. Rezultatele sunt bine explicate și oferite
suficiente argumente din literatura de specialitate. Autorii prezintă limitele studiului și
direcții viitoare de cercetare.