AN, descrieți, pe scurt, perspectiva Dr. Kreipe despre
această tulburare și identificați care sunt elementele care diferențiază această perspectivă de cea tradițională (cea prezentată inclusiv în cadrul acestui seminar). Argumentați care perspectivă vi se pare mai utilă/ relevantă pentru cercetare și pentru practica clinică. https://www.youtube.com/watch?v=OAlyBWRmkxs
Rezolvare: Anorexia nervoasă este o problemă de ordin psihic din
categoria tulburărilor de alimentație. Anorexia nervoasă se caracterizează printr- o reducere anormală a greutății corpului însoțită de deformarea imaginii propriului corp, cu teamă prevalentă, persistentă de îngrășare. Cercetarea Dr. Kreipe se concentrează pe tulburările de alimentație și, în cele din urmă, pe prevenirea și tratamentul acestora. Anorexia nervoasă și bulimia afectează până la 5% din unele populații feminine, ducând la numeroase complicații medicale, inclusiv insuficiență de creștere, întârziere pubertală, amenoree și osteoporoză. Perspectiva lui Kreipe pe care o prezintă și ca „sarcinile normale ale adolescenței” oferă o abordare mai cuprinzătoare care facilitează acceptarea tratamentului și evită stereotipurile negative aplicate adesea pacienților cu o tulburare de alimentație și a familiilor acestora. În calitate de medic pediatru și specialist în medicina adolescenților la Universitatea din Rochester, Dr. Richard Kreipe a aplicat abordarea biopsihosocială dezvoltată cu mai bine de 50 de ani în urmă. În loc să delimiteze boala în domenii medicale sau psihiatrice, abordarea consideră că toate nivelurile „persoanei” sunt interactive dinamic. Anorexia nervoasă apare în general în a doua decadă a vieții, când o persoană trece de la copilărie la maturitate în procesul adolescenței. Astfel, în loc să încadreze această afecțiune ca o boală mintală, această prezentare lărgește această perspectivă restrânsă pentru a aborda provocările biologice, psihologice și sociale cu care se confruntă adolescenții afectați și familiile lor pentru o înțelegere mai cuprinzătoare a acestei boli ca boală de dezvoltare. În general, în perspectiva tradițională, tratamentul anorexiei nervoase are ca scop restabilirea unui regim alimentar adecvat care să asigure aportul de proteine, calorii și vitamine adaptate necesităților fiziologice ale bolnavului, remiterea stărilor depresive și recâștigarea respectului de sine. Tratamentul medicamentos în cazul anorexiei nervoase poate cuprinde antidepresive și antipsihotice care se administrează în conformitate cu indicațiile medicului psihiatru. Dr. Kreipe nu îi vede pe cei care suferă de anorexie nervoasă ca pe niște bolnavi neapărat. Această abordare este ghidată de un cadru ecologic, recunoscând faptul că tinerii sunt puternic influențați de mediul lor (inclusiv părinții, frații, familia, colegii, școala, cartierul etc.) și mediul lor le influențează profund creșterea și dezvoltarea cu potențial de lungă durată. În ciuda numeroaselor consecințe negative ale tulburărilor de alimentație, un număr foarte mare de persoane afectate nu solicită ajutor. Având în vedere că în general nu există un tratament sigur/are o rată mare de eșec, perspectiva Dr. Kreipe este mult mai utilă, deoarece ideile lui au dat roade și un număr foarte mare de persoane tratate de el s-au vindecat. Încadrarea anorexiei nervoase ca o boală psihiatrică a dus la concentrarea asupra psihopatologiei individuale, în ciuda tratamentelor bazate pe familie care sugerează o abordare „agnostică” care evită vina. Reîncadrarea anorexiei nervoase în ceea ce privește procesele normale ale adolescenței, din cauza vulnerabilității socio-emoționale, mai degrabă decât din cauza bolilor mintale, oferă o abordare bazată pe forță care se poate construi pe bunurile intra și interpersonale ale indivizilor și ale familiilor lor, recunoscând, de asemenea, aceste vulnerabilități ca fiind modificabile. Terapia comportamentală de grup sau cea efectuată în cadrul familiei are ca scop schimbarea modului de gândire a pacientului, redobândirea respectului de sine și adoptarea unui regim dietetic care să favorizeze restabilirea unei greutăți normale pentru vârsta și înălțimea bolnavului. Este important să nu îi privim pe cei care suferă de tulburări de alimentație ca pe niște oameni răi. Cei care suferă de anorexie nervoasă au nevoie de multă înțelegere din partea celor de lângă ei, au nevoie să le fie cineva alături, aceste lucruri simple au o influență numeroasă asupra procesului lor de vindecare, mai mult decât antidepresivele și alte tratamente aplicate de obicei.