Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr.

1/2014

RAPORTURILE DINTRE PĂRINȚI ȘI RELATIONS BETWEEN PARENTS

COPIII LOR MINORI ÎN CAZUL
DESFACERI CĂSĂTORIEI
Ana-Maria Malvina BIVOLARIU*
Abstract: Articolul analizează principalele efecte
ale desfaceri căsătoriei, care este de natură să producă o
serie de consecinţe pe planul raporturilor dintre părinţi şi
copii lor minori, în special cu privire la: locuinţa copilului
după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti, drepturile
părintelui separat de copil, stabilirea contribuţiei
părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi
pregătire profesională.
Cuvinte cheie: desfacerea căsătoriei, copil,
părinte, autoritatea părintească, locuința copilului
AND THEIR CHILDREN IF DIVORCE
Ana-Maria Malvina BIVOLARIU **
Abstract: The article analizes the main
effects of dissolution of marriage, which is likely to
produce a number of consequences on the relations
between parents and their minor children,
particularly with regard to:child’s home after divorce,
exercise parental authority, separate parent child
rights , determining the parents' contribution to the
costs of growth, education, teaching and training.
Key words: dissolution of marriage, child,
parent, parental authority, child home

Dissolution of marriage is likely to

produce a number of consequences on the
Desfacerea căsătoriei este de natură să
relations between parents and their minor
producă o serie de consecinţe pe planul
children, particularly with regard to: child’s
raporturilor dintre părinţi şi copii lor minori, în
home after divorce exercise of parental
special cu privire la: locuinţa copilului după
authority31, the rights of the child parents
divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti1,
separately, determining the parents'
drepturile părintelui separat de copil, stabilirea
contribution to the costs of growth,
contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere,
education, teaching and training. These
educare, învăţătură şi pregătire profesională.
effects that divorce produces between the
Aceste efecte pe care divorţul le produce în
parties and children are covered in art. 396 et
raporturile dintre părţi şi copii sunt reglementate
seq. Civil Code contained in Section 2 of the
în art. 396 şi urm. din Codul civil, cuprinse în
"effects of divorce" in Chapter VII
Secţiunea a 2-a „Efectele divorţului” din
"Dissolution of Marriage" of Title II
Capitolul VII „Desfacerea căsătoriei” al Titlului
"Marriage" in Book II of "About family."
II „Căsătoria” din Cartea a II-a „Despre
Consequences of divorce on children
familie”.
occur and resulting in marriage parties or
Consecinţe ale divorţului se produc şi în
those who enjoy a legal status similar (if
privinţa copiilor rezultaţi din căsătoria părţilor
minor is adopted by both spouses, the natural
sau a celor care beneficiază de un regim juridic
child of one of the spouses adopted the other
asimilat (este cazul minorului adoptat de ambii
spouse), to which, by the divorce, the
soţi, al copilului firesc al unuia dintre soţi
spouses jointly exercised parental rights and
adoptat de celălalt soţ), faţă de care, până la
obligations. They are affected by both the
desfacerea căsătoriei, soţii au exercitat împreună
personal relationships between parents and
*
Masterand, Carieră judiciară, Facultatea de Relaţii Internaţionale, Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea
„Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu
**
Master, Judicial Career, Faculty of International Relations, Law and Administrative Sciences “Constantin
Brâncuşi” University of Tg-Jiu

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
169

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
drepturile şi îndatoririle părinteşti. Ele se
răsfrâng atât asupra
relaţiilor personale dintre părinţi şi copii, cât şi
asupra relaţiilor de natură patrimonială.
Odată cu pronunţarea divorţului, instanţa
este obligată să hotărască, în lipsa cererii părţilor
chiar şi din oficiu, asupra încredinţării copiilor
spre creştere şi educare, în funcţie de interesul
superior al minorilor, fie unuia dintre părinţi, fie,
în mod excepţional2, unei terţe persoane sau
familii, cu consimţământul acesteia ori unei
instituţii de ocrotire.
Instanța de divorț este obligată să se
pronunțe asupra raporturilor dintre părinții
divorțați și copii lor minori, chiar dacă niciuna
dintre părți nu a formulat o cerere accesorie
divorțului având acest obiect. În acest sens,
potrivit art. 918 alin. (2) NCPC, când soții au
copii minori, născuți înainte sau în timpul
căsătoriei ori adoptați, instanța se va pronunța
asupra exercitării autorității părintești, precum și
asupra contribuției părinților la cheltuielile de
creștere și educare a copiilor, chiar dacă acest
lucru nu a fost solicitat prin cerere de divorț.
Asupra raporturilor dintre părinţii
divorţaţi şi copiii lor minori instanţa de tutelă
trebuie să hotărască, odată cu pronunţarea
divorţului ţinând seama, conform art. 396 alin.
(1) din Codul civil de: interesul superior al
copiilor, de concluziile raportului de anchetă
psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de
învoiala părinţilor pe care îi ascultă. De
asemenea, ascultarea copilului este obligatorie
fiind aplicabile prevederile art. 2643 din Codul
civil.4
În primul rând, textul se referă la copiii
minori ai soților, fiind aplicabile dispozițiile art.
263 alin. (5) C. Civ., potrivit cărora, prin copil
se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de
18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină
de exercițiu, potrivit legii, precum și cele ale art.
484 C. Civ., care stabilesc că autoritatea
părintească se excercită până la data când
copilul dobândește capacitate deplină de
exercițiu. Prin urmare, minorul emancipat în
sensul art. 40 C. Civ., întrucât dobândește
capacitate deplină de exercițiu, iese de sub
autoritatea părintească, astfel încât instanța nu
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
170
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
children and patrimonial relations.
With divorce, the court is bound to act
in the absence of the application of its own
motion parties, the custody of children to the
care and education, according to the interest
of the minor or a parent, or, exceptionally32,
a third party or families, with the consent of
an institution or care.
The divorce court is required to rule on
the relationship between divorced parents
and their minor children, even if neither
party filed ancillary to divorce with this
object. In this respect, according to art. 918
para. (2) NCPC, the spouses have children
born before or during the marriage or
adopted, the court will decide on the exercise
of parental authority and the parents'
contribution to the costs of raising and
educating children, even if this was not
requested by the application for divorce.
The relationships between divorced
parents and their children guardianship court
must decide, once the divorce given under
Art. 396 para. (1) of the Civil Code: the best
interests of children, psychosocial
investigation report findings and, if
appropriate, the deal parents that listens.
Also listening to children is mandatory and
provisions of art. 26433 of the Civil Code.34
First, the text refers to the minor
children of the spouses, the provisions of art.
263 para. (5) C. Civ., according to which the
child is a person who has not attained the age
of 18 and has not acquired full legal capacity
under the law, as well as of art. 484 C. Civ.,
Showing that parental authority is excercise
until the child acquires full legal capacity.
Therefore emancipated minor within the
meaning of Art. 40 C. Civ., since acquires
full legal capacity stands under parental
authority, so that the court can not order
safeguards as it concerns the application of
art. 396 C. Civ. The same is the solution and
if the minor acquires full legal capacity by
the effect of marriage, according to art. 39
para. (1) C. Civ.
Secondly, since the art. 396 does not
distinguish and considering the principle
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
mai poate dispune măsuri de protecție în ceea
ce-l privește în aplicarea art. 396 C. Civ.
Aceeași este soluția și în cazul minorului care
dobândește capacitate deplină de exercițiu prin
efectul căsătoriei, potrivit art. 39 alin. (1) C.
Civ..
În al doilea rând, întrucât art. 396 nu
distinge și având în vedere principiul consacrat
în art. 260 C. Civ., potrivit căruia copiii din
afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din
căsătorie, precum și cu cei adoptați, înseamnă
că instanța este obligată să dispună măsuri cu
privire la oricare dintre aceste categorii de copii.
De asemenea, trebuie avute în vedere și
dispozițiile art. 135 C. Civ., potrivit cărora, în
cazul tutelei exercitate de ambii soți, în cazul în
care unul dintre soți introduce acțiunea de
divorț, instanța, din oficiu, va înștiința instanța
de tutelă pentru a dispune cu privire la
exercitarea tutelei.5
În al treilea rând, dacă există mai mulți
copii, instanța trebuie să se pronunțe cu privire
la fiecare dintre ei, printr-o măsură
individualizată. Chiar dacă art. 396 nu prevede
nimic în acest sens, soluția este neîndoielnică.
În cazul în care există mai mulți copii
minori, instanța de tutelă trebuie să aibă în
vedere și principiul consacrat de art. 60 alin. (3)
lit. b) din Legea nr. 272/2004 potrivit căruia, la
stabilirea măsurii de plasament se va urmări
menținerea fraților împreună. Chiar dacă textul
se referă strict la plasament, ca măsură specială
de protecție a copilului, el reflectă un principiu
aplicabil și în toate cazurile în care instanța
dispune cu privire la exercitarea autorității
părintești, fiind un reflex al protecției dreptului
fundamental al copilului la viața de familie.6
În al patrulea rând, măsurile pe care le
poate impune instanța de tutelă trebuie să aibă la
bază interesul superior al copilului. Acest
principiu este aplicabil indiferent dacă măsura
este dispusă de instanță, pe baza probelor
administrate de aceasta, în condițiile unor
neînțelegeri dintre soți, sau pe baza înțelegerii
soților, caz în care instanța va lua act de acordul
de voințe al soților, dacă apreciază că acesta
respectă interesul superior al copilului7. În acest
sens, art. 396 C. Civ. se coroborează cu art. 506
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
171
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
enshrined in Art. 260 C. Civ., that the
children born out of marriage are equal
before the law with those of marriage, as
well as those adopted, it means that the court
is bound to have action on any of these
categories of children. Also be taken into
account the provisions of art. 135 C. Civ.,
according to which, if exercised guardianship
of both spouses where one spouse enter
divorce proceedings, the court of its own
motion, the court will notify the trustee to
dispose of the exercise of guardianship.35
Third, if there are more children, the
court must rule on each of them, by
individual measure. Even if art. 396 is silent
in this respect, the solution is undoubted.
If there are several minor children,
guardianship court must consider the
principles of the art. 60 para. (3). b) of Law
no. 272/2004 that, to assess whether
placement will follow the siblings together.
Even if the text refers only to the placement,
as a special measure of child protection, it
reflects a principle applicable in all cases the
court decides on the exercise of parental
authority, being a reflection of the
fundamental right of the child to protection
of family life .36
Fourth, the measures imposed by the
guardianship court must be based on the best
interests of the child. This applies regardless
of whether the measure is ordered by the
court, based on its evidences, in terms of
disagreement or agreement between spouses,
if the court will consider to be respected the
interests of the child 37. In this respect, Art.
396 C. Civ. is supported by art. 506 C. Civ.,
according to which, with prior approval of
the guardianship court, the parents can
understand on the exercise of parental
authority or of the taking of measures to
protect the child if the child's best interest is
met.
The major interest of the child is a
principle that should be considered whenever
it has on the child, established by art. 263 C.
Civ., being part of the fundamental right to
respect for family life provided for by art. 8
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
C. Civ., potrivit căruia, cu încuvințarea instanței
de tutelă, părinții se pot înțelege cu privire la
exercitarea autorității părintești sau cu privire la
luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă
este respectat interesul superior al copilului.
Interesul superior al copilului este un
principiu care trebuie avut în vedere ori de câte
ori se dispune cu privire la copil, consacrat și de
art. 263 C. Civ., constituind o componentă a
dreptului fundamental la respectarea vieții de
familie, prevăzut de art. 8 din Convenția
europeană a drepturilor omului.
Articolul 396 C. Civ. instituie o serie de
măsuri procedurale de natură să asigure
repectarea interesului superior al copilului în
cadrul măsurilor dispuse de instanța de judecată,
precum:
- raportul de anchetă psihosocială.
Ancheta psihosocială se efectuează de
autoritatea tutelară, până la reglementarea
organizării și funcționării instanței de tutelă prin
legea privind organizarea judiciară, la locuința
soților, iar, dacă aceștia nu au locuință comună,
la locuința fiecăruia dintre ei.8 Concluziile
raportului de anchetă psihosocială au doar un
caracter consultativ, nefiind obligatorii pentru
instanța de tutelă, care are libertatea de a le
aprecia, ca și orice altă probă administrată în
cauză;
- ascultarea părinților și a minorilor.
Instanța de tutelă este obligată să îi asculte atât
pe părinți, cât și pe copiii minori.
Ascultarea copiilor este impusă de art.
396 alin. (2), care face trimitere la textul de
principiu în materie, respectiv art. 264 C. civ.,
potrivit căruia este obligatorie ascultatrea
copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, dar
poate fi ascultat și cel care nu a împlinit această
vârstă, dacă judecătorul va considera necesar,
iar opinia sa va fi luată în considerare în raport
cu vârsta și gradul de maturitate.
Ca element de noutate, dispoziţiile art.
397 C. Civ. consacră regula că autoritatea
părintească revine în comun ambilor părinţi şi
după divorţ, afară de cazul în care instanţa
decide altfel. Comentând prevederile art. 397 C.
civ. doctrina a arătat că instanţa nu trebuie să se
pronunţe asupra exercitării autorităţii părinteşti
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
172
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
of the European Convention on Human
Rights.
Article 396 C. Civ. establishes a series
of procedural measures capable of ensuring
respect towards interests of the child in the
measures ordered by the court, such as:
- psychosocial investigation report.
Psychosocial investigation is performed by
guardianship authority to regulate the
organization and functioning of the
guardianship court by law on judicial
organization, at home of their husbands, if
they have not shared housing, housing for
each of them.38 Conclusions of the
investigation psychosocial advisory only, not
mandatory for the court trustee who has the
freedom to appreciate, as any given sample
in question;
- obedience to parents and minors.
Guardianship court is required to listen to
both parents and the minor children.
Listening to children is required by art.
396 para. (2), which basically refers to text in
and art. 264 of the Civil Code, under which
compulsory child’s listening reaches the age
of 10, but can be heard and who has not
reached this age, if the judge considers
necessary and opinion will be taken into
account in relation to age and degree of
maturity .
As a novelty, the provisions of art. 397
C. Civ. establish the rule that joint parental
responsibility of both parents after divorce,
unless the court decides otherwise.
Commenting on art. 397 Civil Code doctrine
stated that the court should not rule on the
exercise of parental authority after divorce
unless it has exceptional measure which
sends the final part of art. 397 of the Civil
Code; in the absence of such claims in
recitals in the judgment, parental authority
shall be exercised by both parents after
divorce as the principle of art. 397 of the
Civil Code.39
From art. 396 paragraph (1) of the Civil
Code. the guardianship of the court may
consider the parties' agreement on the
exercise of parental authority, if it is in the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
după divorţ decât dacă ia măsura de excepţie la
care trimite partea finală a art. 397 C. civ.; în
lipsa unei astfel de menţiuni în considerentele şi
în dispozitivul hotărârii, autoritatea părintească
se va exercita şi după divorţ de ambii părinţi
potrivit principiului din art. 397 C. civ.9.
Din cuprinsul art. 396 alin (1) C.civ.
rezută că instanța de tutelă poate să ia în
considerare învoiala părților cu privire la
exercitarea autorității părintești, dacă este în
interesul superior al copilului.
Fără a distinge între părinţi în timpul
căsătoriei şi părinţi după desfacerea căsătoriei
legiuitorul român stabileşte în art. 506 C. civ. că
părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea
autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei
măsuri de protecţie a copilului dacă este
respectat interesul superior al acestuia şi cu
încuviinţarea instanţei de tutelă. Pentru a
produce efecte învoiala părinţilor trebuie
omologată de către instanţă iar pentru a fi
omologată înţelegerea trebuie să respecte
interesul superior al copilului. Aşadar,
prevederile art. 506 C. civ. instituie rolul de
supraveghere şi control al instanţei de tutelă
chiar şi în situaţia în care părinţii se înţeleg ceea
ce înseamnă că simpla prezentare a unei
convenţii nu este suficientă pentru a putea fi
încuviinţată de către instanţă.
Înţelegerile neomologate de către instanţa
de tutelă nu pot fi considerate valabile, mai ales
dacă prin ele se renunţă la un drept care aparţine
copilului sau este în interesul acestuia ori se
recunoaşte un drept care nu este consacrat legal,
datorită caracterului de ordine publică pe care îl
are autoritatea părintească.10
Regula exercitării comune a autorităţii
părinteşti nu trebuie înţeleasă în sensul că este
imperativ necesar ca părinţii să ajungă la un
consens, în toate cazurile. Astfel, în practică pot
apărea neînţelegeri între părinţi în pofida
consacrării regulii că autoritatea părintească se
exercită în comun de către aceştia. Legiuitorul a
avut în vedere această realitate stabilind în art.
486 C. civ. că în cazul în care între părinţi apar
neînţelegeri cu privire la exerciţiul drepturilor
sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti
hotărăşte instanţa tutelară potrivit interesului
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
173
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
best interests of the child.
Without distinguishing between parents
during marriage and parenting after divorce
Romanian legislator art sets. 506 of the Civil
Code that parents can understand on the
exercise of parental authority or on making a
child protection measure if its interests are
respected and with the approval of the court
trustee. To effect the deal parents to be
approved by the court and to be approved
understanding must respect the interests of
the child. So art. 506 Civil Code establishes
the role of supervision and control of the
guardianship court even if the parents
understand what it means that the mere
presentation of a convention is not sufficient
to be approved by the court.
Agreements not approved by the
guardianship court can not be considered
valid, especially if they are dropped by a
right that belongs to the child or his interest
or recognizing a right that is enshrined in
law, because of the public policy that we has
parental authority. 40
Rule joint exercise of parental authority
should not be understood as meaning that it
is imperative for parents to reach consensus
in all cases. Thus, in practice can occur
despite disagreements between parents
consecration rule that parental authority is
exercised jointly by them. The legislature has
considered this reality setting in art. 486 of
the Civil Code that if there are
misunderstandings between parents on the
exercise of the rights or duties of parental
guardianship court decides the best interest
of the child, after hearing parents and taking
into account the conclusions of the report on
the psychosocial investigation.
To facilitate the daily exercise of
parental authority in the Civil Code
governing legislature presumed agreement
that allows each parent to act alone when you
do an act of current parental authority. In this
respect art. 503 para. (2) of the Civil Code
provides that bona fide third parties to either
parent that meets current single act to
exercise parental rights and obligations is
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
superior al copilului, după ascultarea părinţilor
şi luând în considerare concluziile raportului
referitor la ancheta psihosocială.
Pentru a facilita exerciţiul cotidian al
autorităţii părinteşti legiuitorul reglementează în
Codul civil o prezumţie de acord care permite
fiecăruia dintre părinţi să acţioneze singur atunci
când face un act cu caracter curent al autorităţii
părinteşti. În acest sens art. 503 alin. (2) C. civ.
prevede că faţă de terţii de bună credinţă oricare
dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act
curent pentru exercitarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaţiilor părinteşti este prezumat
că are şi consimţământul celuilalt părinte.
Aşadar, în concepţia legiuitorului român,
exerciţiul comun al autorităţii părinteşti nu
implică, în fapt, participarea materială a
fiecăruia dintre părinţi la îndeplinirea actelor
curente pentru exercitarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaţiilor părinteşti.11
Această prezumţie care însoţeşte pe
fiecare dintre părinţi atunci când face singur un
act curent pentru exercitarea autorităţii părinteşti
funcţionează numai faţă de terţi şi numai dacă
aceştia sunt de bună credinţă. Ea le conferă
acestora securitate juridică prin faptul că le dă
posibilitatea să trateze doar cu un singur părinte,
autorizându-i să-i acorde acestuia încredere
totală. Buna credinţă a terţilor se prezumă până
la proba contrară.
Prezumţia reglementată de art. 503 alin.
(2) C. civ. are caracter relativ12 putând fi
răsturnată prin proba contrară de către părintele
care s-a opus încheierii actului, dacă reuşeşte să
facă dovada opunerii sale, precum şi a faptului
că terţul a fost de rea-credinţă în sensul că a
cunoscut dezacordul cu privire la respectivul
act.
Prezumţia legală are ca obiect numai acte
curente făcute pentru exercitarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaţiilor părinteşti. Legiuitorul
nu arată nici măcar cu titlu de exemplu ce fel de
acte intră în această categorie, astfel că, în caz
de contestaţie din partea părintelui neparticipant
la act revine instanţei de tutelă misiunea de a
stabili dacă actul îndeplinit de către celălalt
părinte face parte sau nu din categoria actelor
curente la care se referă art. 503 alin. (2) C. civ..
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
174
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
deemed to have the consent of the other
parent. Thus, the Romanian legislator
concept, jointly exercise parental authority
does not imply, in fact, the participation of
each parent material to fulfill the current
provisions for the exercise of parental rights
and obligations.41
This presumption that accompanies
each parent when you make yourself a
current act to exercise parental authority
works only against third parties only if they
are in good faith. It gives them certainty in
that it enables them to deal with only one
parent, authorizing him to grant him his
complete confidence. Good faith of others is
presumed until proven otherwise.
Presumption regulated by art. 503 para.
(2) Civil Code relative42 in nature may be
rebutted by evidence to the contrary by the
parent who opposed the conclusion of the
act, if he can prove his opposition and that
the third party was dishonest in that he knew
disagreement with the said act.
Legal presumption shall only current
provisions made for the exercise of parental
rights and obligations . The legislator did not
even show as an example what kind of acts
fall into this category, so that in case of
dispute by the parent participate in the court
of guardianship act mission to determine
whether the act performed by the other
parent part or from the class of documents to
which the current art . 503 para. ( 2 ) of the
Civil Code . Appreciated the doctrine43 that
an act exceeds current class acts if the
exercise of a right or the completion of a
certain specific parental duties is necessary,
according to the express provision of law,
the deal parents such as for example: setting
name child marriage where parents have no
common name [ art. 449 para. ( 2 ) Civil
Code ] ; determining the child's name out of
wedlock, having established lineage to one
of the parents, their parentage and
subsequently established over the other
parent [ art . 450 para. ( 2 ) Civil Code ];
establishing child home if the parents do not
live together [ art . 496 para. ( 2 ) Civil Code
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
În doctrină13 s-a apreciat că un act excede
categoriei actelor curente dacă pentru exerciţiul
unui anume drept sau îndeplinirea unei anume
îndatoriri părinteşti este necesară, potrivit
dispoziţiei exprese a legii, învoiala părinţilor
cum ar fi spre exemplu: stabilirea numelui
copilului din căsătorie în cazul în care părinţii
nu au nume comun [art. 449 alin. (2) C. civ.];
stabilirea numelui copilului din afara căsătoriei
care, având filiaţia stabilită faţă de unul dintre
părinţi, îşi stabileşte ulterior filiaţia şi faţă de
celălalt părinte [art. 450 alin. (2) C. civ.];
stabilirea locuinţei copilului dacă părinţii nu
locuiesc împreună [art. 496 alin. (2) C. civ.];
schimbarea locuinţei copilului împreună cu
părintele la care locuieşte dacă afectează
exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi
părinteşti [art. 497 alin. (1) C. civ.].
Întrucât atunci când instituie în art. 503
alin. (2) C. civ. prezumţia de acord legiuitorul
nu distinge între părinţii căsătoriţi şi cei
divorţaţi, această prezumţie continuă a se aplica
şi după divorţ în caz de exercitare comună a
autorităţii părinteşti. În consecinţă, Faţă de terţii
de bună credinţă fiecare dintre părinţi continuă
să fie prezumat că acţionează cu acordul
celuilalt când face singur un act curent pentru
exercitarea drepturilor şi îndeplinirea
obligaţiilor părinteşti (de exemplu o cerere de
înscriere a copilului la şcoală).14
De la regula exercitării în comun a
autorității părintești, există două excepții:
exercitarea autorității părinteștii de către un
singur părinte și exercitarea autorității părintești
de către alte persoane.15
Art. 398 alin. (1) C. civ. reglementează
posibilitatea instanţei de a hotărî, atunci când
există motive temeinice, şi având în vedere
interesul superior al copilului ca autoritatea
părintească să fie exercitată numai de către unul
dintre părinţi. În ceea ce îl priveşte pe celălalt
părinte alineatul 2 al aceluiaşi articol arată că el
păstrează dreptul de a veghea asupra modului
de creştere şi educare a copilului, precum şi
dreptul de a consimţi la adopţia acestuia. De
asemenea, acest părinte este şi titularul dreptului
de a menţine legături personale cu copilul iar în
sarcina lui cade obligaţia de întreţinere a
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
175
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
]; moving house with parent child that lives
it affects the exercise of authority or parental
rights [ Art. 497 para. (1) Civil Code ].
Since when building the art. 503 para.
(2) Civil Code presumption agree legislature
did not distinguish between married and
divorced parents, the presumption continues
to apply after divorce case of joint exercise
of parental authority. Therefore, compared to
the third parties in good faith each parent
continues to be presumed to be acting with
the consent of the other you make yourself a
current act to exercise parental rights and
obligations (eg. a request for enrollment of
the child at school).44
The rule jointly exercise parental
authority, there are two exceptions: the
exercise of authority by a single parent and
exercise parental authority by others. 45
Article 398 para. (1) Civil Code
governs the court to decide when there are
good reasons, and considering the child's
best interests that parental authority to be
exercised only by a parent. In respect of the
other parent, paragraph 2 of the same article
shows that he retains the right to supervise
the manner of raising and educating children,
and the right to consent to its adoption. Also,
the parent is the holder of the right to
maintain personal relations with the child
and the responsibility falls to his
maintenance obligation. He has no right to
consent to Beaver child, given that,
according to art. 272 para. (4) the marriage
of the minor parent is sufficient prior
approval of parental authority.
Please note that exercising parental
authority by one of the parents divorced,
under art. 398 of the Civil Code, not to be
confused with the situations provided in art.
507 of the Civil Code, the exercise of
parental authority is done by one parent to
the other is deceased, declared dead by court
order, put under the ban deprived of the
exercise of parental rights or any reason lies
in the inability to express the will.
In all those cases provided by art. 507,
exercise parental authority is one of the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
acestuia. Nu are însă dreptul de a consimți la
căstoria copilului, având în vedere că, potrivit
art. 272 alin. (4), la căsătoria minorului este
suficientă încuvințarea părintelui care exercită
autoritatea părintească.
Precizăm faptul că exercitarea autorității
părintești de către unul dintre părinții divorțați,
în condițiile art. 398 C. civ., nu trebuie
confundată cu situațiile prevăzute la art. 507 C.
civ., când exercitarea autorității părintești se
face de către un singur părinte, pentru că celălalt
este decedat, declarat mort prin hotărâre
judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din
exercițiul drepturilor părintești sau, din orice
motiv, se află în neputința de aș exprima voința.
În toate aceste ipoteze prevăzute de art.
507, exercitarea autorității părintești se face de
unul dintre părinți, în timp ce în cazul prevăzut
de art. 398 exercitarea autorității părintești se
face tot de ambi părinți, dar în mod inegal,
pentru că se produce o ,,scindare”, în sensul că
drepturile părintești se exercităden unul dintre
părinți, dar celălalt părinte nu pierde complet
exercițiul autorității părintești, pentru că
păstrează anumite drepturi ,,reziduale”, precum
dreptul de a veghea asupra modului de creștere
și educare a copilului și dreptul de a consimți la
adopția acestuia.
În mod excepţional, instanţa de tutelă
poate să hotărască plasamentul copilului din
căsătoria care se desface sau se desfiinţează sau
a celui din afara căsătoriei la o rudă sau la o altă
familie ori persoană, cu consimţământul
acestora sau într-o instituţie de ocrotire [art. 399
alin. (1) C. civ.]. Într-o astfel de situaţie părinţii
vor avea numai exerciţiul drepturilor părinteşti
cu privire la bunurile minorului întrucât, potrivit
art. 399 alin. (1) teza finală C. civ. drepturile şi
îndatoririle părinteşti privitoare la persoana
copilului vor fi exercitate şi îndeplinite de către
ruda, persoana, familia sau instituţia de ocrotire
căreia i-a fost plasat copilul.
Această măsură excepțională ar putea fi
luată numai în cazul în care o asemenea măsură
ar fi impusă de comportamentul sau imoralitatea
părinților, neglijența manifestată a părinților față
de copii, violența față de aceștia, conduita
imorală putând constitui astfel de motive. Cu
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
176
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
parents, while in the case of art. 398 exercise
of parental authority is doing everything by
both parents, but unevenly, because it
produces, split "in the sense that it excends
parental rights of the parents, but the other
parent does not completely lose the exercise
of parental authority, because it keeps certain
rights, residual" such as the right to guard the
way of upbringing and education of children
and the right to consent to its adoption.
Exceptionally, guardianship court may
decide the placement of the child in marriage
is dissolved or ceases to exist or the out of
wedlock to a relative or another family or
person, with their consent or in an institution
for the protection [Art. 399 para. (1) Civil
Code]. In such a situation the parents will
only exercise parental rights over assets
minor whereas according to art. 399 para. (1)
the last sentence of the Civil Code of
parental rights and responsibilities
concerning the child shall be exercised and
performed by the relative, person, family or
institution which has been placed child
protection.
This exceptional measure may be taken
only if such a measure would be imposed by
parents immoral behavior, negligence of
parents against children, violence against
them, immoral conduct may constitute such
reasons. In other words, it must be noted that
the exercise of parental authority by both
parents or by one of them is in the best
interests of the child; In any case, simple
attachment of the minor to others (eg,
grandparents) and their attachment to the
minor is not sufficient reason for the court to
have parental rights by these individuals.46
Under paragraph 2 of the Article the
court shall determine whether the child's
property rights are exercised by the parents
jointly or by one of them. Therefore, all
operating a split exercise parental authority,
in that it is exercised in part by a third party
(on the person of the child) and partly by
their parents (with the child's property).
Also, if the court decides that only one of the
parents exercises their rights as the child's
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
alte cuvinte, trebuie să se constate că exercitarea
autorității părintești de către ambii părinți sau de
către unul singur dintre ei nu este în interesul
superior al copilului; în orice caz, simplu
atașament al minorului față de alte persoane(de
exemplu, bunicii), precum și atașamentul
acestora față de minor nu constituie motive
suficiente pentru ca instanța să dispună
exercitarea drepturilor părintești de către aceste
persoane16.
În temeiul alineatului 2 al aceluiaşi articol
instanţa va stabili dacă drepturile cu privire la
bunurile copilului se exercită de către părinţi în
comun sau de către unul dintre ei. Prin urmare,
operează tot o scindare a exercițiului autorității
părintești, în sensul că aceasta se exercită în
parte de către o terță persoană (cu privire la
persoana copilului) și în parte de părinți (cu
privire la bunurile copilului). De asemenea,
dacă instanța dispune ca numai unul dintre
părinți să exercite drepturile cu privire la
bunurile copilului, atunci se realizează o
scindare în ceea ce privește exercițiul drepturilor
părintești între părinții divorțați.
Odată cu pronunţarea divorţului instanţa
de tutelă trebuie să stabilească locuinţa copilului
minor, aplicând prevederile art. 400 C. civ. care
reglementează locuinţa copilului după divorţ.
Din prevederile art. 400 alin. (1) C. civ. rezultă
că părinţii se pot înţelege cu privire la locuinţa
acestuia după divorţ însă înţelegerea lor trebuie
să fie conformă cu interesul superior al copilului
pentru a fi încuviinţată de către instanţă. În
temeiul aceluiaşi articol, în lipsa înţelegerii
dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară
interesului superior al copilului locuinţa acestuia
va fi stabilită de către instanţă la părintele cu
care locuieşte în mod statornic [art. 400 alin. (1)
C. civ.].17 Dacă până la divorţ copilul a locuit cu
ambii părinţi art. 400 alin. (2) C. civ. arată că
instanţa îi va stabili locuinţa la unul dintre ei
ţinând seama de interesul său superior. Instanţa
are şi posibilitatea prevăzută de art. 400 alin. (3)
C. civ. ca, în mod excepţional, şi numai dacă
este în interesul superior al copilului, să
stabilească locuinţa acestuia la bunici sau la alte
rude ori persoane, cu consimţământul acestora,
ori la o instituţie de ocrotire.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
177
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
property, then achieves a split in the exercise
of parental rights between divorced parents.
The divorce court must determine
guardianship of the minor child home,
applying Art. 400 Civil Code governing
child home after divorce . From art. 400
para. (1) of the Civil Code that parents can
understand on his home after divorce but
their understanding should be in the interest
of the child to be approved by the court.
Under the same article, the lack of
understanding of the parents or if it is
contrary to the interests of the child his
residence will be determined by the court to
the parent who lives in constant [ art . 400
para. (1) Civil Code ]47 . If before divorce
child lived with both parents art . 400 para. (
2 ) of the Civil Code states that the court will
set the house on one of her view of her best
interests. The court has the option provided
for in art. 400 para. ( 3 ) of the Civil Code
that, exceptionally, and only if it is in the
best interests of the child to establish his
residence from grandparents or other
relatives or persons, with their consent, or in
a care institution .
Establishing child home on divorce
amounts therefore to its custody. As we
shown above on the child home court setting
has the following options:
- to determine the baby home to one of
the parents or the parent with whom he lives
in constant, or any of them, taking into
account the interests of the child, whether by
divorce child lived with both parents. In
these cases the current care provisions to be
exercised exclusively by the parent that the
child lives48. Establishing child home from
one of his parents but does not affect other
aspects of parental authority continues to be
exercised jointly by the parents divorced.
Joint exercise of parental authority requires
the parent to the child lives with the other
parent to consult on the fundamentals
concerning the child's life49 so that important
decisions about raising and educating parents
of the minor shall be taken together (eg
health issues , schooling , etc.).
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
Stabilirea locuinţei copilului la divorţ nu
echivalează, aşadar, cu încredinţarea acestuia.
Aşa cum am arătat mai sus privitor la stabilirea
locuinţei copilului instanţa are următoarele
posibilităţi:
- să stabilească locuinţa copilului la unul
dintre părinţi, fie la părintele cu care locuieşte în
mod statornic, fie la oricare dintre ei, ţinând
seama de interesul superior al copilului, dacă
până la divorţ copilului a locuit cu ambii părinţi.
În aceste cazuri actele de îngrijire curente care
vor fi exercitate exclusiv de către părintele la
care locuieşte minorul18. Stabilirea locuinţei
copilului la unul dintre părinţii săi nu afectează
însă celelalte aspecte ale autorităţii părinteşti
care continuă să fie exercitată împreună de către
părinţii divorţaţi. Exercitarea în comun a
autorităţii părinteşti impune ca părintele la care
minorul locuieşte să se consulte cu celălalt
părinte cu privire la elementele fundamentale
care privesc viaţa copilului19 astfel încât,
deciziile importante cu privire la creşterea şi
educarea minorului vor fi luate de părinţi în
comun (de exemplu în probleme privind
sănătatea, şcolarizarea etc.).
- să stabilească locuinţa acestuia la bunici
sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul
acestora, ori la o instituţie de ocrotire, însă
numai în mod excepţional, şi numai dacă este în
interesul superior al copilului, caz în care art.
400 alin. (3) C. civ. arată că acestea exercită
supravegherea copilului şi îndeplinesc toate
actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi
învăţătura sa iar celelalte aspecte ale autorităţii
părinteşti continuă să fie exercitate, sau, după
caz, îndeplinite în comun de către părinţi.
În conformitate cu prevederile art. 401
alin. (1) C. civ., în cazurile prevăzute de art.
400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de
copilul lor au dreptul de a avea legături
personale cu acesta.
Legăturile personale între părinte sau,
după caz, părinţi şi copil constituie un element
fundamental al vieţii de familie. Dată fiind
importanţa menţinerii lor relaţiile personale
dintre părinţi şi copil sunt ocrotite, la nivel
internaţional, de prevederile Convenţiei asupra
relaţiilor personale care privesc copiii20, art. 4
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
178
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
- to establish his residence from
grandparents or other relatives or persons,
with their consent, or at an institution of
care, but only in exceptional circumstances
and only if the interests of the child, in which
case art. 400 para. (3) of the Civil Code
states that they supervise the child and meet
all the usual provisions on health, education
and other aspects of his teaching and
continues to be exercised parental authority
or, where appropriate, carried out jointly by
the parents.
In accordance with Art. 401 para. (1) of
the Civil Code, in cases provided for by art.
400, parents or, where applicable, parents
separated from their children have the right
to have personal contact with it.
Personal ties between parent and
parents and children is a fundamental
element of family life. Given the importance
of maintaining their personal relationships
between parents and children are protected
internationally by the Convention on contact
concerning children50 art. Article 4 para. (1)
of this international act featuring "child and
his parents have the right to obtain and
maintain stable personal relationships."
Romanian law presents the personal
relationships between parents and children as
being examined from a dual perspective:
- in terms of the parent to the child was
covered by art. 401 para. (1) of the Civil
Code. This is one of parental rights
concerning the child being admitted to the
same parent who the child lives to be able to
perform the duties they have towards the
child;
- from the perspective of the right
recognized child art. 16 of Law no. 272/2004
that the child has the right to maintain
personal relations and direct contacts with
both parents in the event that was separated
from them or one of them with a measure
ordered under the law, as it would endanger
the physical, mental , spiritual, moral or
social development. Like the provisions of
Law no. 272/2004 of the Civil Code
regulates the right of the child who lives in
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
alin. 1 din acest act internaţional dispunând:
„copilul şi părinţii săi au dreptul de a obţine şi
de a întreţine relaţii personale constante”.
În dreptul românesc relaţiile personale
dintre părinţi şi copil trebuie analizate dintr-un
dublu punct de vedere:
- prin prisma dreptului părintelui avea
legături personale cu copilul reglementat de art.
401 alin. (1) C. civ.. Acesta este unul dintre
drepturile părinteşti privitoare la persoana
copilului fiind recunoscut aceluia dintre părinţi
la care nu locuieşte copilului pentru a-şi putea
îndeplini îndatoririle pe care le are faţă de copil;
- din perspectiva dreptului recunoscut
copilului de prevederile art. 16 din Legea nr.
272/2004 potrivit căruia copilul are dreptul de a
menţine relaţii personale şi contacte directe cu
ambii părinţi în ipoteza în care a fost separat de
aceştia sau de unul dintre ei printr-o măsură
dispusă în condiţiile legii, cu excepţia situaţiilor
când acestea ar fi contrariiinteresului superior al
copilului, întrucât ar periclita dezvoltarea fizică,
mentală, spirituală, morală sau socială a
copilului. La fel ca şi dispoziţiile Legii nr.
272/2004 cele din Codul civil reglementează
dreptul copilului care nu locuieşte la părinţii săi
sau, după caz, la unul dintre ei, de a avea
legături personale cu aceştia. Exerciţiul acestui
drept nu poate fi limitat decât în condiţiile
prevăzute de lege, pentru motive temeinice,
luând în considerare interesul superior al
copilului [art. 262 alin. (2) C. civ.]. Aceste
prevederi sunt concordante cu cele ale art. 9 pct.
3 din Convenţia cu privire la drepturile copilului
care dispune că statele părţi vor respecta dreptul
copilului care a fost separat de ambii părinţi sau
de unul dintre ei de a întreţine relaţii personale
şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi, în
mod regulat, exceptând cazul când acest lucru
contravine interesului superior al copilului.
Aşadar, dreptului părintelui de a păstra
legături personale cu minorul reglementat de
dispoziţiile art. 401 alin. (1) din C. civ. îi
corespunde dreptul copilului de a menţine relaţii
personale şi contacte directe cu acest părinte21.
Întrucât menţinerea de relaţii personale
între părinţi şi copii dă conţinut dreptului la
respectarea vieţii de familie reglementat de art.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
179
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
his parents or, where applicable , to one of
them to have personal contact with them.
The exercise of this right may be limited
only as provided by law, for good reasons,
taking into account the interests of the child [
art . 262 para. ( 2 ) Civil Code ]. These
provisions are consistent with those of art. 9
section 3 of the Convention on the Rights of
the Child which provides that States Parties
shall respect the right of the child who has
been separated from both parents or one of
them to maintain personal relations and
direct contact with both parents on a regular
basis except when this is contrary to the best
interest of the child.
Therefore, the right of the parent to
maintain personal contact with the child
covered by the provisions of art. 401 para.
(1) of the Civil Code corresponds to the
child's right to maintain personal relations
and direct contact with the parent.51
Since maintaining personal
relationships between parents and children
give content to the right of respecting the
family life governed by art. 8 of the
European Convention on Human Rights and
Fundamental Freedoms52 exercise of the
right of parents to have access to the child
and must be secured effectively fully.
In the interests of the child the parents
are obliged to work so that they can take the
appropriate measures in relation to his
person, and not to hinder in any way the
natural course of the relationship between the
child and the parent with whom the child
does not live. In this respect, our practice
court decided that in the spirit of good faith
and understanding, in the interest of the child
principle, both parents should exercise
maximum availability and full cooperation,
excluding baffles, such that the child to
enjoy the presence of affection, care and
growth of both parents. 53
Romanian legislator does not create an
obligation on that parent who the child lives
to respect the other parent's personal ties
with the child edge is to look at art. 401 para.
(2) Civil Code that in case of disagreement
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
8 din Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale22 exerciţiul dreptului părinţilor de
avea legături personale cu copilul trebuie
asigurat efectiv, pe deplin.
În interesul superior al copilului părinţii
sunt datori să colaboreze astfel încât să poată lua
cele mai potrivite măsuri în legătură cu
persoana acestuia, iar nu să obstrucţioneze, în
orice mod, desfăşurarea firească a legăturilor
dintre copil şi părintele la care copilul nu
locuieşte. În acest sens, în practica noastră
judiciară s-a decis că, în spiritul bunei credinţe
şi al înţelegerii, în interesul superior al copilului,
principial, ambii părinţi trebuie să manifeste o
disponibilitate maximă şi o cooperare deplină,
fiind excluse şicanele, de aşa manieră încât
copilul să se bucure de prezenţa, de afecţiunea,
de grija şi de creştere din partea ambilor
părinţi23.
Legiuitorul român nu instituie obligaţia
părintelui la care locuieşte copilul de a respecta
legăturile personale ale celuilalt părinte cu acest
copil mărginindu-se să arate în art. 401 alin. (2)
C. civ. că în caz de neînţelegere dintre părinţi,
instanţa de tutelă decide cu privire la
modalităţile de exercitare a acestui drept, caz în
care ascultarea copilului este obligatorie, fiind
aplicabile prevederile art. 264.
Legăturile personale dintre părintele la
care copilul nu locuieşte şi acesta din urmă nu
trebuie stingherite prin prezenţa obligatorie a
celuilalt părinte. Menţinerea unei legături între
părintele care nu locuieşte cu copilul şi acest
copil numai în prezenţa părintelui la care a fost
stabilită locuinţa copilului nu ar da posibilitatea
celor doi să dezvolte o relaţie armonioasă,
lipsită de inhibiţii, dimpotrivă, programul de
vizitare ar constitui un motiv de disconfort
pentru ambele părţi şi, cel mai probabil, ar sfârşi
prin întreruperea lui, ceea ce nu este în interesul
minorului şi nu respectă dreptul la viaţă de
familie protejat de art. 8 din Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale24. Dacă nu este în
interesul superior al copilului să întreţină relaţii
personale nesupravegheate cu părintele de care
a fost separat instanţele trebuie să ia în
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
180
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
between parents, guardianship court decide
on the modalities for the exercise of this
right, in which case the hearing of the child
is required, the provisions of art. 264.
Personal ties between the parent with
whom the child does not live and the latter
should not be hampered by the obligatory
presence of the other parent. Maintaining a
connection between parent and child is not
living with the child only if the parent that
the child was established dwelling would
enable the two to develop a harmonious
relationship, devoid of inhibitions, on the
contrary, visitation program would constitute
a ground for discomfort for both parties and,
most likely, would end his interruption,
which is not in the interest of the minor and
does not respect the right to family life
protected by art . 8 of the European
Convention on Human Rights and
Fundamental Freedoms.54 If it is in the best
interests of the child to maintain personal
relationships with the parent unattended
which was separate courts must consider
maintenance of personal relationships under
surveillance.55
To be able to create and maintain
emotional connection specific parent-child
relationship, the parent in which the child
resides must have a reasonable time to
exercise his right, so it does not become
formal.56 Therefore, the actual realisation of
personal relations must take into account the
length of time the parent has personal
connections with the minor57 as the parent's
right to supervise the upbringing and
education of minor children can not be
exercised effectively if personal ties were
limited to a few hours for some days.58
In some circumstances the exercise of
the right to maintain personal relations may
be limited. Thus, pursuant to art. 4 section 2
of the Convention on contact concerning
children, personal relationships may be
restricted or excluded when this is necessary
in the interests of the child. Possibility
containment right to maintain personal
relations is regulated under national law, Art.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
considerare posibilitatea de întreţinere a unor
relaţii personale sub supraveghere25.
Pentru a fi posibilă crearea şi menţinerea
legăturii afective specifice relaţiei părinte-copil,
părintele la care nu locuieşte minorul trebuie să
beneficieze de un timp rezonabil, pentru
exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să
nu devină pur formal26. Aşadar, în realizarea
efectivă a relaţiilor personale trebuie să se ţină
cont şi de durata de timp în care părintele are
legături personale cu minorul27 întrucât dreptul
părintelui de a veghea la creşterea şi educarea
copilului minor nu se poate exercita în mod
eficient dacă legăturile personale i-au fost
limitate doar la câteva ore din anumite zile28.
În unele situaţii exerciţiul dreptului de a
menţine legături personale poate fi limitat.
Astfel, în temeiul art. 4 pct. 2 din Convenţia
asupra relaţiilor personale care privesc copiii,
relaţiile personale pot fi restrânse, sau chiar
excluse, atunci când acest lucru este necesar în
interesul superior al copilului. Posibilitatea
îngrădirii dreptului de a menţine relaţii
personale este reglementată şi în dreptul intern,
art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 prevăzând
că instanţa de judecată, luând în considerare, cu
prioritate, interesul superior al copilului poate
limita exercitarea acestui drept dacă există
motive temeinice de natură a periclita
dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală
sau socială a copilului. Limitarea dreptului de a
avea legături personale cu minorul al părintelui
la care copilul nu locuieşte în mod statornic este
reglementată şi de art. 496 alin. (5) C. civ., sub
condiţia ca limitarea să fie în interesul superior
al copilului.
În temeiul art. 402 alin. (1) C. civ., prin
hotărârea de divorţ instanţa de divorţ stabileşte
contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de
creştere, educare, învăţătură şi pregătire
profesională a copiilor. Într-un atare caz,
alineatul 2 al aceluiaşi articol arată că
dispoziţiile titlului V privind obligaţia de
întreţinere conţinute de Codul civil se aplică în
mod corespunzător29. În consecinţă, cuantumul
întreţinerii se va stabili conform art. 529 alin. (2)
care prevede că atunci când întreţinerea este
datorată de către părinte ea se stabileşte până la
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
181
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
16 para. 2 of Law no. 272/2004 provides that
the court, taking into account the priority
interests of the child may limit the exercise
of this right if it is reasonably likely to
endanger the physical, mental, spiritual,
moral or social development. Limiting the
right to have personal contact with the child
of the parent with whom the child does not
live in constant is governed by art. 496 para.
( 5 ) of the Civil Code, provided that the
limitation is in the best interests of the child.
Pursuant to art. 402 para. (1) of the
Civil Code, by the divorce court, divorce
assess the contribution of each parent to
spending growth , education , teaching and
training of children. In such a case,
paragraph 2 of the same article states that the
provisions of Title V relating to maintenance
contained in the Civil Code shall apply
accordingly 59. Consequently, the amount of
maintenance will be established according to
art . 529 para. ( 2) which provides that when
maintenance is due by the parent it is
determined up to a quarter of its net monthly
income for one child, one-third to two and
half children 3 or more children . In
determining the amount of maintenance must
be considered and art. 529 para. ( 3 ) of the
Civil Code that the amount of child
maintenance payable with maintenance due
to other people, by law, can not exceed half
of the required monthly net income.60
If circumstances change, guardianship
court may, pursuant to art. 403 Civil Code
changing measures on the rights and
responsibilities of divorced parents to their
children, at the request of either parent or
other family member, a child, to care
institution, to public institution specializing
in child protection or prosecutor.
Bibliography:
1. Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia
Dumitrache, Cristina Codruţa
Hageanu, Family Law in the
Regulation of the New Civil Code,
the 7th Edition, C.H. Beck Press,
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014
o pătrime din venitul său lunar net pentru un
copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate
pentru 3 sau mai mulţi copii. La stabilirea
cuantumului întreţinerii trebuie avute în vedere
şi prevederile art. 529 alin. (3) C. civ. potrivit
cărora cuantumul întreţinerii datorate copiilor
împreună cu întreţinerea datorată altor persoane,
potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din
venitul net lunar al celui obligat.30
În cazul schimbării împrejurărilor,
instanţa de tutelă poate hotărî, în temeiul art.
403 C. civ. modificarea măsurilor cu privire la
drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă
de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre
părinţi sau unui alt membru de familie, a
copilului, a instituţie de ocrotire, a instituţiei
publice specializate pentru protecţia copilului
sau a procurorului.
Bibliografie:
1. Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia
Dumitrache, Cristina Codruţa Hageanu,
Dreptul familiei în reglementarea noul
Cod civil , Ediţia 7, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2012
2. Alin-Gheorghe Gavrilescu, Drepturile şi
obligaţiile părinteşti. Drept român şi
drept comparat, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2011
3. Alin-Gheorghe Gavrilescu, Efectele
divorțului cu privire la raporturile dintre
părinți și copil reglementate de noul
Cod civil, Analele Universității
”Constantin Brâncuși” din Tg-Jiu, Seria
Ștințe Juridice, nr. 1/2013,
4. Alin-Gheorghe Gavrilescu, Aspecte
teoretice şi de practică judiciară privind
obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi
copil în reglementarea Codului familiei
şi a noului Cod civil, Analele
Universităţii “Constantin Brâncuşi” din
Tg-Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr 3/2010
5. Emese Florian, Dreptul familiei .. , Ed.
C. H. Beck, București., 2006
6. Emese Florian, Dreptul familiei, ed. a 2-
a, Ed. C. H. Beck, București, 2008
7. Emese Florian, Dreptul familiei în
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
182
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422
Bucharest, 2012
2. Alin-Gheorghe Gavrilescu, Parental
Rights and Obligations, Romanian
Law and Compared Law, Universul
Juridic Press, Bucharest, 2011
3. Alin- Gheorghe Gavrilescu , Effects
of divorce on parent -child
relationships governed by the new
Civil Code , Annals of the University
"Constantin Brancusi" of Tg -Jiu,
Legal stint Series , no. 1/2013
4. Alin-Gheorghe Gavrilescu,
Theoretical and Judicial Practice
Aspects regarding the Support
Obligation between the Parents and
the Child in the Regulation of Family
Code of the new Civil Code, Annals
of “Constantin Brâncuşi” University
of Tg-Jiu, juridical Sciences Series,
no 3/2010
5. E. Florian , Family Law , CH Beck
Press, Bucharest, 2006
6. E. Florian , Family Law ,the 2th
Editions CH Beck Press, Bucharest,
2006
7. Emese Florian, Family Law in the
Regulation of the New Civil Code,
the 4th Edition, C. H. Beck Press,
Bucharest, 2011
8. E. Red, D.A.T. Radulescu , Family
Law. Judicial Practice, ed. 2nd, ed
Hamangiu, 2011
9. Flavius-Antoniu Baias, Eugen
Chelaru, Rodica Constantinovici,
Ioan Macovei (Coordinators) New
Civil Code. Comment on Articles,
C.H. Beck Press, Bucharest, 2012
10. I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Treaty
Family Law, ed 8th. eighth revised
and completed legal Universe
Publishing , Bucharest, 2006
11. Marieta Avram. Civil Law. Family,
Ed Hamangiu, Bucharest, 2013
12. Teodor Bodoaşcă, Aurelia Drăghici,
Ioan Puie, Family Law. University
Course,Universul Juridic Press,
Bucharest, 2011
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014

reglementarea noului Cod civil, Ediţia

4, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2011
8. E. Roșu, D.A.T. Rădulescu, Dreptul
familiei. Practică judiciară, ed. a 2-a,
Ed. Hamangiu, 2011
9. Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru,
Rodica Constantinovici, Ioan Macovei
(Coordonatori), Noul Cod civil.
Comentariu pe articole,Editura C.H.
Beck, Bucureşti, 2012
10. I. P. Filipescu, A. I. Filipescu, Tratat
de dreptul familiei, ed. a VIII-a revăzută
și completată, Ed. Universul Juridi,
București, 2006,
11. Marieta Avram, Drept civil. Familia,
Ed. Hamangiu, 2013
12. Teodor Bodoaşcă, Aurelia Drăghici,
Ioan Puie, Dreptul familiei. Curs
universitar, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2011

1
Legiuitorul român defineşte noţiunea de autoritate părintească în art. 483 alin. (1) Cod civil ca ansamblul de drepturi
şi îndatoriri care privesc persoana cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
Autoritateapărintească are în conţinutul său două laturi:
1. o latură personală alcătuită din drepturi şi obligaţii părinteşti privitoare la persoana minorului fiind astfel
considerate: dreptul şi îndatorirea de îndrumare a copilului minor, dreptul şi îndatorirea de supraveghere a copilului
minor, dreptul de a stabili locuinţa copilului şi de a-l ţine, dreptul de a cere înapoierea copilului de la orice persoana
care îl ţine fără drept, dreptul de a consimţi la deplasarea copilului în ţară sau în străinătate, dreptul de a menţine
legături personale cu copilul, dreptul de a consimţi la adopţia copilului, dreptul de a consimţi la căsătoria copilului,
dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, dreptul şi obligaţia de a-l reprezenta pe minor în
actele civile ori de a-i încuviinţa actele juridice, obligaţia de a creşte copilul, obligaţia de a întreţine copilul. Pentru o
analiză detaliată a acestor drepturi şi obligaţii a se vedea Alin-Gheorghe Gavrilescu, Drepturile şi obligaţiile părinteşti.
Drept român şi drept comparat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 53-135.
2. o latură patrimonială alcătuită din drepturi şi obligaţii părinteşti privitoare la bunurile minorului, respectiv: dreptul şi
obligaţia părinţilor de a administra bunurile minorului dreptul şi obligaţia părinţilor de a-l reprezenta pe minor în actele
civile ori de a-i încuviinţa actele juridice (care priveşte şi latura patrimonială a autorităţii părinteşti). Pentru o analiză
detaliată a acestor drepturi şi obligaţii a se vedea Alin-Gheorghe Gavrilescu, op. cit., p. 136-148
2
Măsura încredinţării minorului spre creştere şi educare unei terţe persoane poate intra în discuţie numai dacă, potrivit
constatărilor instanţei, nu este în interesul minorului încredinţarea sa la unul dintre părinţi. Ataşamentul bunicilor, cât
de puternic ar fi, nu este un argument suficient pentru a fi înlăturaţi părinţii. În acest sens, T.M.B., secţia a III-a civilă,
decizia nr.1511/1992, Culegere ... pe anul 1992, p. 54; Trib. Suprem, secţia civilă, decizia
nr. 421/1977, CD. 1977, p. 128.
3
Articolul 264 reglementează ascultarea copilului având următorul conţinut:
(1) În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este
obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă
consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.
(2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere şi a primi orice informaţie, potrivit cu vârsta sa,
de aşi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată,
precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.
(3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2). Respingerea cererii de către autoritatea
competentă trebuie motivată.
(4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta şi cu gradul său de maturitate.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
183

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014

(5) Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenţa copilului, în procedurile care îl privesc, precum şi
prevederile referitoare la desemnarea de către instanţă a unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân
aplicabile.
4 A se vedea Alin-Gheorghe Gavrilescu, Efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copil reglementate

de noul Cod civil, Analele Universității ”Constantin Brâncuși” din Tg-Jiu, Seria Ștințe Juridice, nr. 1/2013, p. 42.
5 Atât divorțul cât și tutela sunt de competența instanței de tutelă, iar potrivit art. 94 pct. 1 lit, a), toate cererile de

competența instanței de tutelă și de familie sunt soluționate în primă instață de judecătorie. Soluția firească ar fi aceea
să se prevadă expres competența instanței de divorț, ca instanță de tutelă și în cazul tutelei exercitate de ambii soți.
6 Despărțirea copiilor minori după divorț trebuie dispusă cu mare prudență și numai în situațiile când interesul superior

al acestora o impune ( Trib. Neamț, s. civ., dec. civ. nr. 345/AC din 11 decembrie 2008, portal.just.ro și E. Roșu,
D.A.T. Rădulescu, Dreptul familiei. Practică judiciară, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, 2011, p. 89)
7 A se vedea I. P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ed. a VIII-a revăzută și completată, Ed. Universul

Juridic, București, 2006, p. 296; E. Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H. Beck, 2006, p. 238-239; Trib. Suprem, dec. de
îndrumare nr. 10/1969, în C. D. 1969, p. 48.
8 A se vedea E. Florian, Dreptul familiei, Ed. C. H. Beck, București, 2006, p. 239, nota 4.
9
A se vedea Flavius-Antoniu Baias, Efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori în
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Coordonatori: Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici,
Ioan Macovei,Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 522.
10
A se vedea Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia Dumitrache, Cristina Codruţa Hageanu, Dreptul familiei în
reglementarea noul Cod civil , Ediţia 7, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 330.
11 A se vedea Alin-Gheorghe Gavrilescu, Efectele divorțului ..., op. cit., p. 44.
12
În sensul că prezumţia stipulată de art. 503 alin. (2)Cod civil este una absolută întrucât acest text nu prevede
posibilitatea înlăturării ei prin administrarea probei contrarii, a se vedea Teodor Bodoaşcă, Aurelia Drăghici, Ioan
Puie,Dreptul familiei. Curs universitar, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 512.
13
Emese Florian, Dreptul familiei în reglementarea noului Cod civil, Ediţia 4, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2011, p.
302.
14 A se vedea Alin-Gheorghe Gavrilescu, Efectele divorțului ..., op. cit., p. 46.
15 A se vedea Marieta Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu, București,2013, p. 158.
16 A se vedea I. P. Filipescu, A. I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ed. a VIII-a revăzută și completată, Ed.

Universul Juridi, București, 2006, p. 296; E. Florian, Dreptul familiei, ed. a 2-a, Ed. C. H. Beck, București, 2008, p.
222-223, text și note 1 și 2.
17
A se vedea Alin-Gheorghe Gavrilescu, Efectele divorțului ..., op. cit., p. 42.
18
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Sentinţa civilă nr. 5000 din 22. 03. 2012, pe www.portal.just.ro, accesată la data
de 22. 03. 2013
19 Tribunalul Mehedinţi, Decizia civilă nr. 111 din 19. 10. 2012, pe www.portal.just.ro, accesată la data de 22. 03.

2013.
20
Publicată în “Monitorul oficial al României”, partea I , nr. 257 din 17 aprilie 2007
21 Curtea de Apel Craiova, dec. civ. nr. 8 din 19 ianuarie 2007 pe portal.just.ro.
22
Adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950 Convenţia a fost amendată prin Protocolul nr. 3 intrat în vigoare la 21
septembrie 1970, Protocolul nr. 5 intrat în vigoare la 20 decembrie 1971 şi Protocolul nr. 8 intrat în vigoare la 1
ianuarie 1990 şi completată prin Protocolul nr. 2 şi Protocolul nr. 11 intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998. România a
ratificat Convenţia prin Legea nr. 30/1994 publicată în „Monitorul oficial al României” nr. 135 din 31 mai 1994.
23 Curtea de Apel Timişoara, dec. nr. 1531/2006; C. A. Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de

familie, dec. civ. nr. 110/2010 pe portal.just.ro; Tribunalul Mehedinţi, Decizia civilă nr. 111 din 19. 10. 2012, pe
www.portal.just.ro, accesată la data de 22. 03. 2013.
24
Curtea de Apel Craiova, Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, dec. nr. 139 din 9 februarie 2009 în
Buletinul Curţilor de Apel, nr. 2/2009, p. 37-38.
25 În acest sens sunt şi prevederile art. 4 pct. 3 din Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii.
26 Judecătoria Tecuci, Sentinţa civilă nr. 519 din 23 februarie 2010 pe portal. just.ro.
27 Curtea de Apel Piteşti, dec. civ. nr. 2121/2004 pe portal.just.ro.
28
T. M. Bucureşti, Secţ. a III-a civ., dec. nr. 96/1990, în Culegere de practică judiciară civilă pe anul 1990,
Tribunalul Municipiului Bucureşti, de Ioan Mihuţă, Casa de editură şi presă „Şansa” S.R.L., 1992, p. 33.
29
Pentru o analiză detaliată a se vedea Alin-Gheorghe Gavrilescu, Aspecte teoretice şi de practică judiciară privind
obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copil în reglementarea Codului familiei şi a noului Cod civil, Analele
Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr 3/2010, p. 109-138.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
184

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014

30 A se vedea Alin-Gheorghe Gavrilescu, Efectele divorțului ..., op. cit., p. 53.

31
Romanian legislator defines parental authority in art . 483 para. (1) Civil Code as a set of rights and duties regarding
the person and property of the child and belong equally to both parents. Parental authority contents two sides :
1 . The personal side consists of parental rights and obligations relating to minors and thus considered : the right and
duty of guiding the minor child , the right and duty of supervision of the minor child , the right to determine the child's
home and to take the right to request the return of the child to any person who holds without right , the right to consent
to the removal of the child at home or abroad, the right to maintain personal relations with the child , the right to
consent to adoption of the child , the right to consent to marriage child's right to watch over how to raise and educate
the child , the right and duty to represent the minor acts of civil or approve of legal documents required to raise the
child , the obligation to maintain the child . For a detailed analysis of these rights and obligations see Alin- Gheorghe
Gavrilescu , parental rights and obligations . Romanian Law and Comparative Law , Law Publishing House ,
Bucharest, 2011 , p 53-135.
2. Asset side consists of parental rights and obligations relating to minor goods , namely: the right and duty of parents
to manage the minor's property right and duty of parents to represent the minor acts of civil or approve of legal acts (
which concerns and side patrimonial authority parental). For a detailed analysis of these rights and obligations see
Alin-Gheorghe Gavrilescu, op. cit., p 136-148.
32
Measure custody for upbringing and education of a third person may come into question if, according to the
findings of the court, not in the interest of the minor to the custody of a parent. Attachment grandparents, how
powerful it is, is not a sufficient argument to be deprived parents. In this regard, MBT, section III civil nr.1511/1992
decision, Reports ... on 1992, p 54; Tribe. Supreme Civil Section, Decision No. 421/1977, CD. 1977, pp. 128.
33
Article 264 regulates the hearing of the child reads as follows:
( 1 ) In administrative or judicial proceedings relating to him , listening to a child who has attained the age of 10 years
is required. However, it can be heard and the child has reached the age of 10 years if the competent authority considers
necessary to resolve the case.
( 2) The right to be heard requires the child the opportunity to request and receive any information , according to age,
aces views and to be informed of the consequences it can have it , if observed , and the consequences of any decision
which concerns him .
( 3 ) A child may ask to be heard, according to para . ( 1) and ( 2). Refusal by the competent authority shall be given.
( 4 ) the child's opinions will be taken into account in relation to the age and maturity of the child .
( 5 ) Special legal provisions consent or presence of the child in proceedings affecting him and the provisions relating
to the designation of a representative by the court in case of conflict of interest shall remain applicable.
34
See Alin- Gheorghe Gavrilescu , Effects of divorce on parent -child relationships governed by the new Civil Code ,
Annals of the University "Constantin Brancusi" of Tg -Jiu, Legal stint Series , no. 1/2013 , p 42 .
35
Both divorce and custody are guardianship court, and according to art. 94, point 1, a), all claims court guardianship
and family are settled in the first instance court. The natural solution would be to provide express divorce court, as a
court guardianship and guardianship exercised if both spouses.
36
Separation of minor children after divorce must be arranged with great caution and only in situations where their
best interest so requires ( Trib. Neamt s Code, in December . Civil Code no. 345/AC of 11 December 2008 ,
portal.just.ro and E. Red, DAT Radulescu , family . court Practice , ed. 2nd ed Hamangiu , 2011 , p 89 .
37
See I. P. Filipescu A.I. Filipescu treaty Family, ed. eighth revised and completed the Legal Universe Publishing,
Bucharest, 2006 , p 296 ; E. Florian , Family , Ed C. H. Beck, 2006, pp. 238-239 ; Tribe . Supreme December .
guidance no. 10/1969 , in C. D. 1969, pp. 48.
38
See E. Florian , Family Law , CH Beck Publishing House , Bucharest, 2006 , p 239, note 4 .
39
See Flavius , Antony Baias , Divorce effects on the relationships between parents and their children in the new Civil
Code. Comment on articles, Coordinators: Flavius , Antony Baias Eugene Chelaru, Rodica Constantinovici John
Macovei Publishing CH Beck , Bucharest, 2012 , p 522.
40
See Alexander Bacaci, Viorica-Dumitrache Claudia Cristina Codruţa Hageanu, Family law regulating new Civil
Code, Edition 7 Publisher CH Beck, Bucharest, 2012, p 330.
41 See Alin-Gheorghe Gavrilescu, Effects of divorce ..., op. cit., p 44.
42 In the sense that the assumption required by art. 503 para. (2) Civil Code is an absolute as this text does not provide

them by removing the burden of proof to the contrary, see Theodore Bodoaşcă Aurelia Draghici, John Puie, family.
University course, Legal Publishing House, Bucharest, 2011, p 512.
43 Emese Florian, Family law regulating new Civil Code, 4th edition, CH Beck Publishing House, Bucharest, 2011, p

302.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
185

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2014

44
See Alin-Gheorghe Gavrilescu, Effects of divorce ..., op. cit., 46.
45
See Marieta Avram Civil Law. Family, Ed Hamangiu, Bucharest, 2013, p 158.
46
See IP Filipescu AI Filipescu treaty Family, ed . eighth revised and completed legal Universe Publishing ,
Bucharest, 2006 , p 296 ; E. Florian , Family Law , ed. 2 , CH Beck Publishing House , Bucharest, 2008, pp. 222-223 ,
text and notes 1 and 2.
47
See Alin- Gheorghe Gavrilescu , Effects of divorce ... , op. cit. , p 42 .
48
Court Sector 3 , Civil Sentence no . 5000 22 . 03. 2012 on www.portal.just.ro , accessed on 22 . 03. 2013.
49
Mehedinti Court , Civil Decision no. 19 111 . 10 . 2012 on www.portal.just.ro , accessed on 22 . 03. 2013.
50
Published in the "Official Gazette of Romania", Part I , no. 257 of 17 April 2007.
51
Craiova Court of Appeal, in December . No. Civ . 8 of January 19, 2007 in portal.just.ro .
52
Done at Rome on 4 November 1950 Convention was amended by the Protocol . 3 entered into force on 21
September 1970 , Protocol . 5 entered into force on December 20, 1971 and Protocol . 8 came into force on January 1,
1990 and amended by Protocol no. 2 Protocol . 11 entered into force on 1 November 1998. Romania ratified by Law
no. 30/1994 published in the "Official Gazette of Romania" no. 135 of 31 May 1994.
53 Timisoara Court of Appeal , in December . No . 1531/2006 ; CA Bucharest, Section III of civil and family cases

involving minors and , in December . No. Civ . 110/2010 on portal.just.ro ; Mehedinti Court , Civil Decision no. 19
111 . 10 . 2012 on www.portal.just.ro , accessed on 22 . 03. 2013.
54 Craiova Court of Appeal , Civil Division I for cases involving minors and family in December . No . 139 of 9

February 2009 Bulletin of the Court of Appeal , no. 2/2009 , 37-38.

55
This are the provisions of art . 4 section 3 of the Convention on contact concerning children
56
Tecumseh Court , Civil Sentence no . 519 of 23 February 2010 on the portal. just.ro.
57 Court of Appeal Piteşti , December . No. Civ . 2121/2004 on portal.just.ro .
58
T. M. Bucharest sector. Civ III , in December . No . 96/1990 , in the civil jurisprudence directory 1990 Bucharest
Tribunal , John MIHUT , Publishing House and release "Chance " Ltd., 1992 , p 33.
59
For a detailed analysis see Alin- Gheorghe Gavrilescu , Theoretical and jurisprudence relating to maintenance of the
parents and the child in regulating the Family Code and the new Civil Code, Annals of the University "Constantin
Brancusi" of Tg -Jiu, Legal Sciences Series , No. 3/2010 , p 109-138 .
60
See Alin- Gheorghe Gavrilescu , Effects of divorce ... , op. cit. , p 53 .

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2014
186

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=2486422