 abalienare 

- pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale.

 abandon - stare a unei persoane afectată de dispariția unei legături afective sau materiale și care uneori se poate manifesta printr-o dereglare
profundă (exemple: abandonul minorului, abandon familial).
 abandonic - persoană care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
 abazie - tulburare a sistemului nervos, care se manifesta prin incapacitatea de a merge normal.
 aberație mentală - instabilitatea gândirii manifestată printr-o dezordine momentană a actelor și proceselor de gândire.
 abilitate - capacitatea cu care individul desfășoară anumite activități, implicând autoorganizare adecvată sarcinii concrete, adaptare suplă,
eficientă.
 abisal - termen care desemnează dinamica straturilor inconștiente, instinctive, psihoorganice, de adâncime a psihicului, opuse fenomenelor psihice
care apar la suprafață (vezi și psihologie abisală).
 abjecție - stare de disconfort ce însoțește trăirea unor evenimente neplăcute sau la vederea unor lucruri neplăcute.
 ablutofobie - teama patologică de a se spăla sau de a face baie.
 ablutomanie - tendință obsesivă de a se spăla.
 abnormalitate - îndepărtare față de limitele considerate normale.
 abnegație - atitudinea persoanei care renunță la dorințele, interesele personale în favoarea altcuiva.
 abreacție - eliberarea bruscă a unor tensiuni emoționale care fuseseră blocate în inconștient și care duc la unele exteriorizări emoționale.
 abrutizare - insensibilitate față de evenimentele sau obiectele care ies din orizontul comportamentelor legate de adaptarea imediată.
 absenteism - fenomen cu implicații psihosociale, care reprezintă raportul dintre numărul de zile absentate nemotivat într-o perioadă și numărul
zilelor de muncă.
 absență - (în cazul epilepsiei) pierdere paroxistică, de scurtă durată, a stării de conștiință, conservându-se funcția statică.
 abstinență - evitare și reținere voluntară de la satisfacerea unor necesități corporale privind alimentarea excesivă, viața sexuală, consumul
de băuturi alcoolice.
 abstinență sexuală - abținerea de la satisfacerea necesităților sexuale.
 abstractizare - proces intelectual de selectare a caracteristicilor esențiale implicate în concepte.
 abstracție - rezultatul unui proces de abstractizare.
 abulie - tulburare a voinței, caracterizată prin pierderea capacității de a lua o decizie și mai ales prin incapacitatea de a trece de la decizie la
realizare.
 abuz - intruziune în psihicul unei persoane cu scopul de a o controla; poate fi abuz fizic, emoțional, verbal sau sexual.
 acalculie - formă de afazie, caracterizată prin incapacitatea de a recunoaște cifre sau simboluri matematice sau de a efectua calcule.
 acarofobie - teamă patologică de molii, de căpușe.
 acatafazie - imposibilitate a respectării ordinii corecte a cuvintelor în vorbire, deși ideile subiectului rămân logice.
 acatagrafie - imposibilitate a respectării ordinii corecte a cuvintelor în scris.
 acatalepsie - deficiență a intelectului.
 acatamatezie - pierderea funcției de percepție ca urmare a unei leziuni cerebrale; perturbarea capacității de înțelegere a vorbirii.
 acatizie (scris și akatizie):
- efectuarea de mișcări involuntare produse de medicamente antipsihotice, cum ar fi fenotiazinele;
- sindrom caracterizat prin incapacitatea de a rămâne în poziție șezândă, atenuat prin mers sau prin modificarea poziției corpului.

 acces de reținere a respirației - episod în care un copil (frecvent cu vârsta între 1 și 5 ani) țipă, își reține respirația și se cianozează, putând
ajunge la pierderea cunoștinței.
 accident ischemic tranzitor - întreruperea temporară a circulației într-o regiune a creierului, care apare datorită emboliei, trombozei arterelor
craniene sau unui spasm vascular; simptomele pot fi asemănătoare celor din accidentul vascular cerebral, dar pacientul se recuperează în mai
puțin de 24 de ore.
 accident vascular cerebral - accident neurologic localizat, cu durata mai mare de 24 de ore, determinat de o leziune vasculară cerebrală.
 accident vascular cerebral hemoragic - consecință a unei scurgeri de sânge în țesutul cerebral, consecință a hipertensiunii arteriale.
 accident vascular cerebral ischemic (sau infarct cerebral) - consecință a unui trombus, a unui embol (trombus mobilizat sau corp străin care
antrenat prin circulație va produce obstrucția arterei) sau o îngustare a arterei favorizată de ateroscleroză.
 acedie - depresie psihică.
 acenestezie - absența sentimentului de existență fizică, prezent în demențe.
 acerofobie - teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.
 achinezie - tulburare caracterizată prin diminuarea sau dispariția mișcărilor spontane și automate și prin lentoarea mișcărilor voluntare, în
absența lezării căii motorii principale.
 acluofobie - vezi nictofobie.
 acmestezie - senzații resimțite ca înțepături puțin dureroase, întâlnite în nevroze și toxicomanii.
 acomodare socială - modificare a relațiilor dintre (grupuri de) persoane care are loc (conștient) în scopul reducerii stărilor de încordare
sau conflictuale.
 acopie - stare maladivă constând în incapacitatea de a copia un text.
 acroanestezie - absența sensibilității tactile, termice și dureroase la nivelul extremităților.
 acrochinezie (sau acrokinezie) - mobilitate deosebită, ca amploare și rapiditate, a extremităților în stările de agitație psihomotorie.
 acrofobie - teama, frica de înălțime sau de locuri înalte; sinonim: hipsofobie.
 acrofonie - pronunțare accentuată a inițialei unui cuvânt.
 acrokinezie - vezi acrochinezie.
 acromanie - grad extrem de nebunie.
 activitate:
- (în sens larg) formă de relaționare a organismului (uman sau animal) cu mediul extern, bazată pe reflectarea și semnalizarea de ordin psihic.
- (în sens restrâns) formă specific umană de relaționare cu mediul, de manifestare a structurilor psihice specific umane.

 activitate nervoasă superioară – activitate a etajelor superioare ale sistemului nervos central, care contribuie la unificarea activității
tuturor organelor și adaptarea organismului la condițiile de mediu.
 act ratat - concept în psihanaliză care se referă la acțiunile psihologice al căror rezultat vizat explicit nu este atins.
 acțiune - componentă de bază a activității umane, reprezentând transformările unui obiect sau ideal în vederea obținerii unui rezultat.
 acțiune mentală - operare sau transformare mentală sub forma imaginilor sau (și) a ideilor.
 acufagie - vezi pica.
 aculturație - proces de preluare, de către un individ sau un grup, a unei alte culturi.
 acusmie - halucinație auditivă care împiedică perceperea exactă a sunetelor.
 acusticofobie - teamă patologică față de sunete.
 acut - (despre stimuli) care are o valoare maximă de intensitate, încât nu mai este percepută de organele de simț,
senzațiile dureroase apărând numai după scăderea acestei valori.
 acvafobie - vezi hidrofobie.
 adamism - formă de exhibiționism masculin constând în apariția bruscă a individului, complet dezbrăcat (într-o adunare de femei).
 adaptare - proces prin care individul ajunge la o relație echilibrată cu mediul în care trăiește.
 adefagie - vezi bulimie.
 ADHD - tulburare comportamentală care afectează mai ales copiii și care constă în imposibilitatea acestora de a se concentra asupra
unei acțiuni (sinonime: tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție, deficit de atenție și hiperactivitate; vezi și hiperactivitate).
 adiaforie - apatie, indiferență, nepăsare, pasivitate, lipsă de interes.
 adictiv - care creează dependență.
 adictologie - parte a medicinei care se ocupă cu studiul și tratarea dependenței de droguri.
 adicție - vezi dependență de substanțe psihotrope.
 adipsie - absența senzației de sete.
 adualism - nediferențiere psihică în trei forme fundamentale: între intern și extern, obiectiv și subiectiv, material și spiritual.
 adultomorfism - interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulților.
 aeroacrofobie - teamă patologică de spații largi și înalte (în avion).
 aerofobie - teamă patologică de curenții de aer, întâlnită în turbare, isterie etc; frică de zbor.
 aeronevroză - sindrom de anxietate, agitație și insomnie descoperit la piloții avioanelor nepresurizate și atribuit insuficienței
de oxigen (anoxie).
 afazie - tulburare a funcțiunilor limbajului, datorată îmbolnăvirii centrilor corespunzători din scoarța cerebrală, fără să existe o paralizie a
organelor vorbirii (vezi și dislalie).
 afaziologie - studiul științific al afaziei.
 afect - nume generic pentru stările sau reacțiile afective; emoție primară caracterizată prin mare intensitate, expansivitate, durată redusă,
dezvoltare unipolară și exprimare nemijlocită în comportament.
 afectivitate - ansamblul proceselor afective (emoții, sentimente, pasiuni etc).
 afecțiune - dragoste, simpatie, sentimente bune pentru cineva; atașament, iubire, căldură.
 afemie - vezi anartrie.
 aferentație - transmiterea excitației nervoase de la neuronii senzoriali periferici la cei centrali.
 afilație - impuls (exagerat) spre contacte și asociere cu alte persoane.
 afonie - pierdere a vocii, completă sau parțială, din cauza lezării laringelui, a paraliziei nervilor recurenți, a unei leziuni centrale sau
organice (în paranoia, isterie sau în cazul spasmelor musculare laringiene).
 afrazie - tulburare de comunicare verbală constând în dificultatea de a construi fraze.
Ag - Am[modificare | modificare sursă]

 agitație - stare de excitație patologică, de instabilitate psihică, de neliniște excesivă (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate).
 agnozie - tulburare apărută ca urmare a unei leziuni cerebrale și care constă în incapacitatea de a recunoaște cele văzute, auzite, pipăite,
fără ca funcțiunile organelor de simț corespunzătoare să fie alterate.
 agorafobie - teamă morbidă de spațiile goale, largi, deschise, de piețe, de locurile publice etc, cu tendința evitării acestora.
 agrafie - incapacitatea de exprimare a gândurilor în scris, cu menținerea normală a forței și a coordonării mișcărilor mâinii, datorată unor
leziuni în scoarța cerebrală.
 agramatism - incapacitate psihologică de exprimare gramaticală corectă (în propoziții și fraze).
 agresiune:
- formă de comportament înnăscut sau declanșat ca răspuns la o frustrare, care se poate manifesta distructiv, prin ostilitate și obstrucționism sau
prin autoritarism;
- afectarea integrității psihologice sau fiziologice a persoanelor din cauza unor factori din mediu, vizuali, sonori etc.;
- comportament uman provocat de impulsiile sexuale, care se poate manifesta exterior, în mod agresiv, dar (în concepția lui Freud) se poate
transpune în creații artistice.

 agresivitate - tendință de atac, comportament ostil, distructiv sau limbaj ostil față de orice persoană sau obiect care reprezintă un
obstacol în obținerea unei satisfacții imediate.
 agriotimie - tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă.
 agripnie - vezi insomnie.
 ahilognozie - imposibilitatea de a recunoaște tactil materialul din care sunt făcute obiectele.
 aihmofobie - teamă patologică de obiectele ascuțite.
 ailurofobie - teamă morbidă de pisici.
 akatizie - vezi acatizie.
 alalie - incapacitate de a vorbi din cauza unui defect sau a unei paralizii a organelor vocale.
 alcoolic - (persoană) care consumă alcool în permanență și în cantități mari; bolnav de alcoolism.
 alcoolism:
- stare patologică determinată de consumul excesiv și repetat de alcool; etilism;
- abuz permanent de băuturi alcoolice.
  alcoolism cronic - stare de intoxicație a unei persoane în urma consumului excesiv de alcool, având ca urmare leziuni ale
organelor interne, tulburări nervoase și psihice etc.
 alcoolomanie - :
- perioada de latență a intoxicației alcoolice cronice, în care nu s-a constituit încă dependența față de alcool;
- dependență față de alcool, caracterizată prin incapacitatea diminuării consumului și apariția unei toleranțe.

 al doilea sistem de semnalizare - activitatea de semnalizare specifică oamenilor (și anume limbajul), legată de cuvinte,

considerate de Pavlov semnale ale semnalelor directe; vezi și: primul sistem de semnalizare.
 alexie - defect de întelegere a scrisului prin leziune celebrală, fără nici o afectare a acuității vizuale; sinonim: cecitate verbală;
vezi și dislexie, paralexie.
 alexitimie - incapacitatea unei persoane de a-și exprima sentimentele.
 alezie - incapacitate de a citi litere, cifre sau note muzicale.
 algofilie - căutarea intenționată a senzațiilor dureroase, observată mai ales în cadrul melancoliei sau al unor deliruri mistice;
vezi și algomanie.
 algofobie - teamă patologică de durere.
 algolagnie - vezi masochism.
 algomanie - tendință patologică de a căuta durerea; vezi și algofilie.
 alienare:
- înstrăinare, izolare de viața socială ca urmare a unui dezacord între individ și societate, între individ și condiția umană;
- tulburare patologică a psihicului, depersonalizare; alienație.

 alienat - (persoană) care suferă de o boală psihică; nebun, dement.

 aliterație - repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică.
 alochinezie:
- tulburare motorie în care o mișcare comandată voluntar unui membru este efectuată de celălalt membru;
- mișcare involuntară produsă pasiv sau consecutivă unui reflex.
 aloestezie - tulburare a sensibilității tactile, vizuale sau auditive caracterizată prin transferul percepției unui stimul pe
partea opusă locului în care el a fost aplicat.
 alolalie - dificultate în vorbire.
 alopsihoză - psihoză caracterizată prin tulburări în perceperea fenomenelor exterioare bolnavului.
 alotriofagie - tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile.
 alterare a eu-lui - consecință negativă a unui conflict anterior, care se răsfrânge asupra adaptării actuale a eului.
 alteritate - senzație a unui eu de a fi un altul, de a fi altcineva.
 aluzie - act de comunicare laconică, incompletă (și indirectă) în baza unor implicații (subînțelesuri)
ale contextului verbal și situațional.
 amatofobie - teamă patologică de praf.
 amauroză - pierdere completă a vederii survenită în unele boli ale nervului optic, ale măduvei spinării sau creierului,
în absența unor alterări oculare evidente.
 amaxofobie - teamă patologică de vehicule.
 amaxomanie - pasiune patologică pentru vehicule.
 ambidextrie - capacitate de a se folosi în mod egal de ambele mâini.
 ambiguitate de rol - concept al psihologiei sociale, și se referă la discrepanța dintre expectanțele transmise de
transmițător (de exemplu un șef) și cele receptate de persoana țintă (de exemplu secretară).
 ambivalență - dispoziție general contradictorie sau bipolară a sistemului psihic, stare emoțional-volitivă, caracterizată
prin activarea concomitentă a două tendințe contrare față de unul și același obiect sau situație.
 ambiversiune - reunire de două tendințe egale (introversiune și extroversiune).
 ambivert - personalitate care prezintă ambiversiune.
 amfotonie - stare de hiperactivitate a sistemului nervos simpatic și a celui parasimpatic.
 amielie - absența patologică a tecii de mielină la nivelul fibrelor nervoase.
 amimie - stare patologică ce constă în incapacitatea de exprimare prin mimică a stărilor afective, survenită în urma
lezării unor regiuni corticale și subcorticale, manifestată prin facies inexpresiv, clipit rar, sărăcie a reacțiilor motorii și
emoționale.
 amintire - păstrarea în memoria cuiva a unor evenimente, persoane din trecut.
 amiotaxie - convulsie involuntară a mușchilor de origine reflexă; vezi și ataxie.
 amiotrofie - denumire generică dată unui grup de afecțiuni care au ca trăsătură comună atrofii musculare evolutive și
sînt consecința unor leziuni degenerative ale neuronilor motori din măduva spinării; sinonim: miatrofie.
 amnezic (sau amnestic) - (substanță) care provoacă pierderea memoriei.
 amnezie - incapacitate (totală sau parțială) de a memoriza sau de a reda date memorizate, întîlnită
în ateroscleroza cerebrală, în paralizia generală progresivă, în traumatisme cranio-cerebrale etc.
o amnezie posthipnotică - incapacitatea subiecților hipnotizați de a-și aminti materiale învățate înainte sau în
timpul hipnozei.
 amok (sau amoc) - boală psihică tropicală provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc, manifestată prin tendință
de fugă, atitudini periculoase și impulsuri criminale.
 amorfognozie - imposibilitatea recunoașterii formei obiectelor prin simțul tactil.
 amuzie - formă de agnozie constând în pierderea de către un subiect a abilității de a recunoaște, de a reproduce sau
interpreta muzica (vocală sau instrumentală), în condițiile în care acuitatea auditivă nu este alterată.
An - Ar[modificare | modificare sursă]

 analgognozie - incapacitate de înțelegere de către bolnav a unei dureri resimțite, însoțită de absența reacției de apărare.
 analgotimie - indiferență afectivă la o durere perfect percepută, localizată și identificată.
 analist - persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea psihicului.
 analiză grafologică - pseudoștiință care analizează personalitatea unei individ pe baza scrisului acestuia.
 analiză tranzițională - metodă de investigare a efectelor psihice ale experiențelor de discontinuitate, de criză și de
ruptură în aparatul psihic individual și de grup.
 anamneză - reconstituirea istoriei și etiologiei unei psihopatii, prin discuție directă sau anchetă și pentru stabilirea unei
modalități terapeutice adecvate.
 anacast(ic) - obsesiv; vezi și psihopatie anancastică.
 anartrie - incapacitate patologică a articulării sunetelor, în situația integrității organelor fonatoare, provocată de o
leziune cerebrală localizată în zona nucleului lenticular; afemie.
 anatopism - ansamblu de tulburări care apar la unii emigranți ca urmare a neadaptării la noul mediu.
 androfilie - simpatie exagerată pentru bărbați.
 androfobie - teamă, repulsie patologică față de bărbați.
  androlatrie - divinizare a bărbatului.
 anecforie - ușoară stare de tulburare a memoriei, în care subiectul evocă, cu ajutorul anturajului, anumite evenimente
care păreau uitate.
 anemofobie - teamă patologică de vânt, de curenți de aer.
 aneurie (sau aneuroză) - slăbire a funcțiilor nervoase.
 angoasă:
- neliniște, tulburare patologică, fără un obiect real, concret;
- stare provocată de contracția regiunii epigastrice însoțită de mari dificultăți respiratorii și de tristețe excesivă.

 angofrazie - defect de vorbire constând în intercalarea unor sunete repetate în fraze.

 anhedonie - incapacitate de a resimți plăcerea în cursul unor acte care în mod normal o stimulează.
 anoetic - care se referă la senzații și percepții, la trăiri subiective, individuale, la stări afective sau la alte stări
noncognitive; care este acceptat pasiv, fără organizare conștientă.
 anomie:
- stare a indivizilor dezrădăcinați din mediul lor social, care sînt predispuși inadaptării, delincvenței etc.;
- formă de afazie în care pacientul este incapabil să denumească persoane, localități sau obiecte și să păstreze capacitatea de a le recunoaște și
utiliza.

 anonimografie - tendință patologică de a scrie anonime.

 anorexie nervoasă - diminuare sau repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare,
observată la bolnavi care prezintă tulburări psihopatice, în isterie sau în legătură cu un conflict familial.
 anozodiaforie - indiferență (euforică) manifestată de un bolnav față de propria-i boală.
 anozognozie - nerecunoaștere de către un bolnav a propriei sale boli.
 anozomelie - defect de percepție care face imposibilă recunoașterea unui segment bolnav.
 antidepresiv - (medicament) care previne sau diminuează depresia nervoasă.
 antilogie - acțiune ilogică, provocată de un impuls inconștient și contrară principiilor acceptate
de subiectul conștient.
  antiparkinsonian - (medicament) acționează asupra sistemului nervosparasimpatic și astfel atenuează
simptomele bolii lui Parkinson.
 antipsihotic - (medicament, terapie etc.) care combate tulburările mintale; exemplu: neurolepticele.
 antisocial:
- care este contrar ordinii sociale; care nu respectă regulile de conviețuire în societate, care constituie un pericol pentru societate;
- (despre oameni) care nu se poate integra în societate; vezi și reacție antisocială.

 antropofobie - teamă patologică de oameni, ură patologică față de oameni, mizantropie excesivă;

sinonim: exantropie.
 antropopatie - formă de delir caracterizată prin convingerea individului că în corpul său coexistă una sau
mai multe ființe umane pe care le percepe și ale căror voci le aude.
 anulare retroactivă - mecanism psihologic care îl determină pe subiect să gândească și să se comporte ca
și cum o serie de acte, cuvinte, gânduri anterioare ale acestuia nu ar fi avut loc niciodată.
 anxietate - stare afectivă patologică, caracterizată prin neliniște psihomotorie, teamă nedeslușită, fără
obiect, sau legată de presupunerea posibilității unui pericol iminent sau insucces.
 anxietate de separare - stare de depresie și teama față de mediul înconjurător, care apare de exemplu la
unii copii care trebuie să se despartă de părinți pentru a merge la școală.
 anxiogen - (substanță, agent, situație) care provoacă, suscită anxietate sau angoasă.
 anxiolitic - care reduce sau anulează anxietatea.
 apatie - stare de indiferență, lipsă de interes (adesea patologică) față de orice activitate, față de lumea
înconjurătoare; lipsă de energie, de vlagă; indiferență, indolență, inerție, nepăsare, pasivitate, placiditate.
 apărare - operație prin care un subiect, confruntat cu o reprezentare insuportabilă, o refulează, întrucât nu
are mijloace pentru a o lega rațional de alte cunoștințe.
 apeirofobie - teamă excesivă, nejustificată, de infinit.
 apercepție - integrare a percepțiilor în experiența cognitivă individuală anterioară.
 apersonalizare - depersonalizare nevrotică, caracterizată prin imposibilitatea de a fi responsabil (cu
propria viață).
 apersonalizație - reprimare de către cineva a trăirilor proprii și preluare a trăirilor, a experiențelor
sufletești ale altor persoane (cu care se identifică afectiv).
 apifobie - teamă patologică de albine.
 apositie - aversiune, dezgust față de hrană.
 apragmatism - imposibilitatea de a întreprinde acțiuni eficace în vederea atingerii unui scop, chiar dacă
acesta este evident și, cel puțin aparent, dorit de subiect; exemplu: apragmatism sexual.
 apraxie - incapacitate patologică de coordonare a mișcărilor voluntare, în condițiile păstrării funcțiilor
musculare și senzoriale, fără să existe fenomene paretice sau ataxice, fără leziuni cerebrale, striate sau
cerebeloase; exemplu: apraxie oculară.
 aprosexie - fenomen prezent în oligofrenie, demență, tumori frontale etc, care se manifestă printr-o formă
gravă de slăbire, de tulburare a atenției voluntare, prin neobservarea noului în ambianță și, în consecință,
prin incapacitatea de concentrare asupra unor anumite activități, idei, fapte.
 aprozodie - monotonie a discursului, simptom comun schizofreniei, epilepsiei și maladiei lui Parkinson.
 apsihognozie - pierdere a conștiinței propriei valori.
 apsitirie - afonie extremă, caracterizată prin imposibilitatea de a emite mai mult de un murmur.
 aptitudine - însușire psihică individuală, care condiționează reușita îndeplinirii unei anumite activități.
 arahnefobie - teamă patologică de păianjeni sau de insecte în general.
 arahnoză - stare morbidă provocată de arahnide.
 arc reflex - ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea reflexelor.
 areflexie - absență a reflexelor, ca urmare a imposibilității transmiterii impulsurilor nervoase de-a
lungul arcurilor reflexe; poate avea loc în caz de comă, tabes, poliomielită.
 arhetip - (în psihanaliză, mai ales la Jung) imagine având caracter simbolic, specifică inconștientului
colectiv, sintetizând experiențele originare ale umanității.
 arierat - (persoană) care este înapoiată mintal, insuficient dezvoltată din punct de vedere psihic.
 aritmofobie - teamă patologică de numire a cifrelor.
 aritmomanie - obsesie patologică a numerelor și a operațiilor aritmetice, în care bolnavul efectuează
calcule multiple și inutile, deși este conștient de inutilitatea lor.
  artificialism - concepție a lui Jean Piaget, potrivit căreia copilul atribuie obiectelor naturale o geneză
artificială, considerându-le create de oameni în scopuri utilitare.
 artterapie - terapie prin artă, bazată pe stimularea creativității artistice a bolnavilor psihici.
As - Az[modificare | modificare sursă]

 asilabie - formă de afazie constând în incapacitatea de a uni fonemele în silabe (deși pacientul

recunoaște literele separat).
 asimbolie - (denumire generică prin care este desemnat) ansamblul dezorganizării
funcțiilor cerebrale simbolice: limbajul, mișcarea, recunoașterea.
 asimetrie funcțională - caracteristică a funcțiilor analogice din cele două emisfere cerebrale și a organelor
de simț perechi de a avea o dezvoltare inegală, unul dintre centrii dispuși simetric fiind mai activ și
ocupând o poziție funcțională dominantă.
 asistență psihologică - totalitatea acțiunilor, măsurilor și îngrijirilor acordate de o persoană specializată în
vederea întăririi, fortificării și însănătoșirii psihice a unui om.
 asociație:
- legătură care se stabilește între percepții, reprezentări, idei, stări afective;
- proprietate a psihicului de a lega între ele diferite imagini senzoriale, idei etc, apariția unei reprezentări determinând în conștiință o altă
reprezentare asemănătoare sau întâlnită anterior.

 asociaționism - curent mecanicist în psihologia din secolele al XVII-lea și al XIX-lea, care explica

activitatea psihică prin asocierea mecanică și progresivă a unor procese psihice simple.
 asociere - stabilire de relații între idei, stări etc, după anumite legi psihologice; exemplu: asociere
între cauză și efect.
 asomatognozie - pierdere a capacității cuiva de a recunoaște existența unei părți a propriului corp sau a
întregului corp.
 astazobazofobie - teamă nemotivată care apare la unii bolnavi atinși de tulburări de echilibru, la
ridicarea în picioare sau în timpul mersului.
 astenie:
- diminuarea generală a energiei și a performanțelor organismului (oboseală intensă și prelungită, slăbiciune fizică, scădere a capacității de
muncă intelectuală etc.) fără relație cauză-efect cu un efort;
- stare de irascibilitate și proastă dispoziție permanentă.

 astenie de primăvară (sau de toamnă) - vezi astenie nervoasă.

 astenie nervoasă - stare subiectivă de oboseala intensă și prelungită, însoțită de epuizare, lipsa de
tonus adecvat pentru o activitate susținută; spre deosebire de oboseală, nu dispare după repaus; alte
denumiri: nevroză astenică, astenie de primavară, toamnă.
 astenofobie - teamă excesivă și nemotivată de oboseală.
 astenomanie - obsesie patologică a asteniei.
 astenonevrotic - care ține de astenia nervoasă, care se referă la astenia nervoasă; (persoană) care
suferă de astenie nervoasă.
 astereognozie - incapacitate patologică de a recunoaște formele obiectelor numai prin palpare, ca
urmare a unor leziuni nervoase.
 asteropsie - formă de agnozie vizuală constând în imposibilitatea de localizare a obiectelor
apropiate, care par plasate în același plan în spațiu.
 astrafobie - teamă patologică de fulgere.
 astrofobie - teamă patologică de
fenomene atmosferice sau cosmice (uragane și furtuni, tunete și fulgere, cutremure etc).
 atac de panică - episod intens de anxietate.
 ataraxie - stare psihică a unor bolnavi, caracterizată prin nepăsare și prin afișarea ostentativă a
unui aer de superioritate față de semeni.
 ataxie - tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri
nervoși; vezi și amiotaxie.
 ataxofemie - (în logopedie) tulburare în coordonarea musculaturii aparatului fonator.
 ataxofobie - fobie față de dezordine.
 ataxoparaplegie - combinare a ataxiei cu paralizia, ca urmare a leziunii simultane a coloanelor
posterioare și laterale ale măduvei spinării.
  atefobie - teamă patologică de ruine, de dărâmături.
 atenție - însușire a conștiinței individuale, care constă în orientarea și concentrarea activității
psihice într-o anumită direcție.
 atenție spontană - atenție provocată instantaneu, involuntar de un obiect care iese în evidență.
 atetoză - tulburare motrice care constă în mișcări involuntare, lente, aritmice, neregulate și cu
amplitudine mică, localizate în special la extremitățile membrelor (mâini și picioare), accentuată
de emoții și de activitate intelectuală.
 atimhormie - scădere accentuată a afectivității și deficit al dinamismului vital ce apare
în schizofrenie, din care derivă toate simptomele esențiale ale bolii: dezinteres, inerție, lipsă
de afectivitate.
 atimie - absență a manifestărilor afective, stare de indiferență, de inactivitate totală, frecventă la
persoanele bolnave de schizofrenie.
 atitudine
- poziție față de un eveniment sau aspect al realității;
- stadiu pregătitor care precedă un anumit act perceptiv sau anumite reacții.

 atrabilar - (despre temperamente) care aparține tipului umoral melancolic.

 atrabiliar - (despre oameni) care este irascibil, iritabil; care este coleric.
 audiție colorată - particularitate a unor persoane de a asocia constant imagini colorate la
auzirea unor anumite sunete.
 aură:
- presupusă radiație energetică care ar fi emanată de persoane cu o mare forță spirituală;
- senzație de neliniște care prevestește apropierea unei crize de epilepsie.

 autism - stare patologică manifestată prin trăire intensă, excesivă, a propriei vieți interioare
și pierderea contactului vital cu realitatea, cu lumea exterioară, întâlnită în unele forme
de psihoze infantile sau ca manifestare tipică a schizofreniei la adult.
 autoacuzare - formă de delir, întâlnită mai ales în melancolie, caracterizată prin aceea că
bolnavul se învinovățește pentru fapte pe care nu le-a comis.
 autoapreciere adecvată - termen utilizat la pacienții care își înțeleg
perfect personalitatea și recunosc că au probleme psihice.
 autochestionare - tehnică bazată pe afirmarea dublului status cognitiv al
fiecărei personalități în cadrul interacțiunii umane: statusul de observat și statusul de
observator.
 autocontrol - operație complementară comenzii, care constă în supravegherea propriilor
reacții și comportamente, precum și în ponderarea, accelerarea sau suspendarea lor.
 autocunoaștere - metodă de cunoaștere a propriei persoane prin introspecție.
 autodepășire - atitudine față de sine și de propria evoluție prin activitate; lege
fundamentală a personalității; principiu al formării caracterului și a capacităților.
 autoechilibrare - regăsire prin forțe proprii a echilibrului sufletesc, a liniștii interioare.
 autoecolalie - simptom al unor boli mintale, care constă în repetarea stereotipă a
propriilor cuvinte.
 autoerotism - formă de manifestare a impulsiei sexuale, în măsura în care impulsia nu se
orientează spre alte persoane sau spre obiecte exterioare, ci se satisface în propriul corp
al subiectului.
 autofagie - stare morbidă observată în unele boli mintale, constând în ingestia de către
bolnav a unor fragmente provenind din propriul corp.
 autognoză - cunoaștere de sine însuși.
 autohipnoză - hipnoză provocată de subiectul însuși în care, de obicei, se face uz
de autosugestie.
 autolatrie - (termen învechit) adorare a propriei persoane; exagerare a eului propriu.
 autoliniștire - proces de conștiință prin care o persoană își judecă propriile fapte,
motivându-le, pentru a găsi împăcarea cu sine.
 automat:
- (despre manifestări sau despre acțiuni ale oamenilor) care se face, se execută de la sine, în mod reflex, fără participarea rațiunii sau a voinței;
exemplu: gest automat;
- persoană lipsită de voință și de initiațivă, care fac totul mecanic.

 automatism
- proces fiziologic care se desfășoară fără participarea conștiinței.
- proces care inițial era îndeplinit în mod conștient și care, pe baza mecanismelor reflex-condiționate devine stereotip.

 automatism ambulatoriu - mers automat, fără controlul conștiinței.

 automutilare - mutilare, rănire (cu un obiect) a propriei persoane sau manifestare
de autopedepsire întâlnită în depresiile profunde și în schizofrenie sau în scopul
obținerii unui avantaj.
 autonomia voinței - libertate a voinței pe baza legilor morale interne, independent
de cauzele externe sau de pornirile afective.
 autoobservație - metodă de cercetare, caracterizată prin faptul că observația se
efectuează asupra propriilor manifestări de conduită; a nu se confunda
cu introspecție.
 autoobstacol - obstacol pe care cineva și-l creează singur, fără voie.
 autopregătire - luptă cu sine însuși în vederea ameliorării unor rezultate aflate la
limita superioară a posibilităților fizice și psihice.
 autopuniție - conduită a unor persoane afectate de nevroze sau de psihoze, care
suferă de un sentiment de culpabilitate nemotivat, cu risc de automutilare sau chiar
de suicid.
 autorelaxare - relaxare normală, pe cale naturală, fără administrare de calmante.
 autosugestie - sugestie involuntară sau intenționată exercitată asupra
propriei persoane prin influențarea propriei conștiințe prin reprezentări
sau idei care capătă caracter dominant.
 autotest - chestionar la care răspunde însuși autorul, pe baza unor coeficienți
numerici stabiliți pentru fiecare întrebare.
 autotopagnozie - tulburare a imaginii despre propriul corp, caracterizată prin
pierderea posibilităților de localizare a părților corpului, uneori asociată cu
sentimentul pierderii unui segment sau altul.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

B[modificare | modificare sursă]

 baby-test - sistem de probe vizând relațiile spațiale pentru studiul nivelului de

dezvoltare psihică a copiilor preșcolari.
 Bálint, sindromul ~ - complex tulburări neuropsihologice severe: incapacitatea de
a percepe câmpul vizual ca un întreg (simultanagnozia), dificultate de fixare
a ochilor (apraxia oculomotorie) și incapacitatea de a muta mâna la un obiect
specific prin utilizarea vederii (ataxie optică).
 balistofobie - teamă patologică de proiectile, explozii și arme de foc.
 bandă - termen peiorativ ce desemnează o microgrupare caracterizată prin
indisciplină și anarhie.
 baraj psihic - (observat mai ales la schizofrenie) oprire bruscă și nemotivată a unui
act.
 barbarolalie - vorbire neinteligibilă, sacadată, la bolnavii de schizofrenie.
 barbiturice - grup de medicamente utilizate în trecut ca sedative și hipnotice, dar
care produc dependență fizică și psihică.
 barbiturism - intoxicația cu barbiturice, care se manifestă prin:
confuzie, vorbire neclară, somnolență, căscat, pierdere de memorie, pierderea
echilibrului, diminuarea reflexelor musculare.
  barem - tablou care indică o scară de măsuri organizată pe centile, privind trăsături
variabile fizice, psihice, pedagogice, folosit în orientarea și selecția profesională.
 barieră - (în psihanaliză) mecanism de apărare, datorat unei motivații negative și
care conduce la ignorare, refuz, abandon.
 baritimie - tulburare de afectivitate manifestată prin dificultate în
exprimarea emotivității.
 barofobie - teamă patologică de gravitație.
 barognozie - capacitate de a aprecia, fără a vedea, greutatea obiectelor.
 batarism - tulburare de limbaj, care rezultă din accelerarea exprimării verbale, având drept urmare o incorectă pronunțare a cuvintelor.
 baterie de teste - sistem de probe standardizate care vizează diagnosticarea a diverse însușiri și procese referitoare la aptitudinea individului la o
anumită activitate.
 batofobie - teamă patologică de adâncime.
 batracofobie - teamă patologică de broaște.
 bavardaj - hiperactivitate verbală, lipsită de consistență în ce privește conținutul de idei și informații.
 bazofobie - teamă morbidă de a cădea în mers.
 bâlbâială - vezi logonevroză.
 beatitudine - stare de satisfacție totală, echilibrare spirituală superioară, condiționată de înțelepciune.
 behaviorism - teorie psihologică mecanicistă și agnostică, care reduce psihologia la studiul reacțiilor exterioare ale individului la diverși stimuli,
eliminându-se total rolul conștiinței.
 belonofobie - teamă patologică de înțepăturile cu acul.
 beneficiu - (în psihanaliză) idee generală potrivit căreia formarea simptomelor permite subiectului o reducere a tensiunilor generate de o situație
conflictuală, în conformitate cu principiul plăcerii.
 beție - stare de intoxicație cu alcool, care se caracterizează prin amețeală, tulburare a minții etc; stare de ebrietate.
 beție rece (sau albă, cu stupefiante) - stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de
introducerea stupefiantelor în organism; intoxicație provocată de stupefiante; toxicomanie.
 bias - orice deformare a anchetelor.
 biblioclastie - act patologic de negare, de distrugere a cărților; atitudine de respingere și condamnare a unor lucrări înainte de a fi citite.
 bibliofobie - aversiune patologică, ură față de cărți, albume, biblioteci.
 biblioterapie - metodă de tratament în psihiatrie prin lecturi selecționate.
 bimodal - care se referă la distribuția frecvenței unor rezultate în cercetări psihologice cînd ele prezintă două moduri.
 binaural - care implică recepția sunetelor cu ambele urechi.
 binocular - care se referă la vederea cu ambii ochi.
 bioanaliză - inventariere a manifestărilor somatice care apar în bolile psihice.
 biocentrism - concepție care abordează de pe o poziție fiziologică motivația unui comportament psihic.
 bioconștiință - formă de conștiință atribuită în special animalelor superioare.
 bioenergie - doctrină psihologică elaborată de Wilhelm Reich, medic și psihanalist austriac, în cadrul căreia, pe baza "energiei somatice" și a
"energiei mentale", sînt formulate diferite practici terapeutice, utilizând contactul corporal, masajul sau eliberarea expresiei emoționale.
 biomorfism - interpretarea particularităților psihice ca fiind determinate de particularitățile morfologice constituționale.
 biopsihologie - vezi psihobiologie.
 biotip - ansamblul însușirilor constituționale, structurale și fiziologice, care determină, pe de o parte, individualitatea membrilor unei colectivități,
iar pe de altă parte, similitudinea și specificul etnico-rasial al grupurilor
 bipolar - (despre tulburări afective) în care pot apărea, deopotrivă, episoade maniacale și depresie.
 bismutomanie - obicei morbid de a ingera bismut în doze mari.
 bisociație - principiu operațional al creativității.
 blam public - opinie publică de dezaprobare a acțiunilor individuale sau de grup aflate în dezacord cu normele și valorile social acceptate.
 blefarotic - tic convulsiv al pleoapelor.
 blindism - tic manifestat la copiii deficienți vizual constând în mișcări stereotipe ale capului, trunchiului sau membrelor, în frecarea la ochi etc.
 blocare - inhibare din cauze afective, cognitive sau voluntare.
 boală mintală - tulburare funcțională a creierului, care afectează sentimentele și comportamentul persoanei.
 bovarism - atitudine de apreciere a propriei persoane, idealizare de sine, refuzul existenței comune, în condițiile imaginării unui destin personal
excepțional.
 bradiartrie - articulare foarte lentă, sacadată și monotonă a cuvintelor, întâlnită în leziuni de tip extrapiramidal.
 bradiestezie - percepere întârziată a senzațiilor.
 bradifazie - faptul de a vorbi sau de a pronunța cuvintele lent, cu o încetineală anormală.
 bradifemie - vezi bradilalie.
 bradifrenie - încetinire a ritmului proceselor psihomotorii.
 bradiglosie - vezi bradilalie.
 bradilalie - tulburare de limbaj, specifică unor boli nervoase, care constă în articularea lentă a cuvintelor; sinonime: bradifemie, bradiglosie.
 bradilexie - încetinire a ritmului cititului.
 bradipsihie (sau bradipsihism):
- ritm lent de desfășurare a proceselor psihice;
- lentoare accentuată a proceselor de ideație reprezentând un simptom în unele boli endocrine sau primul element evolutiv al unei stări patologice
de disoluție a conștiinței; debilitate mentală.

 brainstorming - tehnică de stimulare dirijată a creativității individuale a unor indivizi constituiți în grupe și în care se
încurajează comunicarea deschisă și participarea deplină a tuturor membrilor grupului, fără a aduce nici un fel de critici.
 breakdown - vezi depresie.
 bricomanie - automatism masticator prin mișcări bruște și repetate, în
timpul somnului; bruxism.
 brontofobie - teamă patologică de trăsnete.
 bruxism - vezi bricomanie.
 bulimie - stare patologică manifestată prin foame excesivă, continuă;
sinonime: adefagie, hiperorexie; poliorexie; vezi și potomanie.
 buton terminal - denumire generică pentru ultimele ramificații ale axonului.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  
Z  ↓

C[modificare | modificare sursă]

 cachinație - râs nestăpânit, puternic și în condiții neadecvate, deseori observat

în schizofrenia dezorganizată.
  cacofagie - comportament patologic caracterizat prin ingestia de substanțe
improprii consumului alimentar.
 cacofonie - grupare de sunete sau cuvinte care generează asociații inestetice,
dezagreabile.
 cacografie - (la demenți și afazici) scriere cu deformarea cuvintelor și cu
greșeli de sintaxă.
 cacolalie - vorbire defectuoasă, agramată, neinteligibilă, plină de cacofonii.
 cafeinism - intoxicație cu cafeină, manifestată prin : neliniște, tremurături,
agitație psihomotorie, insomnie, creșterea diurezei, înroșirea feței etc.
 calm:
- stare psihică de echilibru bazată pe autocontrol, dozare a excitației și de evitare a enervării, panicii și deznădejdii;
- stăpânire de sine, sânge rece, tact în acțiuni, în vorbire; liniște sufletească, împăcare.

 canal de comunicație - traseu de natură fiziologică sau tehnică prin care se

transmit mesaje informaționale.
 canalizare - aspect al dezvoltării personalității, care se referă la tendința de
a dirija necesitățile umane, ca urmare a modurilor din ce în ce mai specifice
și mai divergente de satisfacere a acestora, în contextul în care motive
identice sînt canalizate în mod diferit de oameni.
 cancerofobie - teamă patologică de boala cancerului.
 capacitate:
- ansamblul aptitudinilor și posibilităților fizice și intelectuale ale unei persoane;
- posibilitatea, priceperea, abilitatea unei persoane de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva; competență.

 capriciu - tendință impulsivă, dorință sau acțiune, care apare pe

neașteptate și care are un caracter nemotivat, imprevizibil și instabil.
 captație - luare în posesiune a unor obiecte prin manifestarea unei
violențe și mărginiri egoiste.
  caracter:
- ansamblul însușirilor fundamentale psihico-morale ale omului, care se manifestă în modul de comportare și în acțiunile sale, în atitudinea față
de societate, față de muncă, de oameni și de propria persoană;
- personalitate, însușire morală caracterizată prin perseverență, voință fermă, corectitudine, consecvență, integritate etc.

 caracter(i)ologie - disciplină care se ocupă cu studiul caracterelor

și îndeosebi de clasificarea lor.
 caracteropatie - complex de trăsături anormale care influențează
negativ comportarea socială și care se manifestă prin dificultăți în
adaptarea socială, schimbarea frecventă a ocupației și
impulsivitate.
 cardiofobie - teamă patologică de bolile de inimă.
 carență afectivă - stare rezultată din insatisfacerea nevoii de
asistență afectivă, mai ales la vârsta copilăriei.
 carfologie - mișcări involuntare asemenea celor de prindere sau de
culegere a unor obiecte mici, observate în stări delirante,
boli febrile grave sau ca preambul al morții; sinonim: crocidism.
 carismatic (scris și charismatic):
- (despre autoritatea unor personalități) care se bazează pe valoarea personală extraordinară a cuiva, pe caracterul sacru, istoric sau exemplar al
unui individ ce își asumă rolul de conducător;
- (despre personalități) care posedă calități înnăscute sau atribuite, însușiri exemplare, bucurându-se de un foarte mare prestigiu, de putere de
convingere, de capacitate de comandă.

 carismă (scris și charismă):
- complex de însușiri, de puteri extraordinare pe care le are o persoană care își asumă rolul de conducător și care se manifestă în interiorul unui
grup religios, cultural, economic, politic etc.;
- ansamblul trăsăturilor spirituale deosebite ale unei persoane.

 cartoforie - patimă a jocului de cărți.

 catafazie - tulburare a vorbirii care constă în repetarea
mecanică a acelorași cuvinte sau propoziții.
 catagelofobie - teamă patologică de a fi ridicol.
 catagrafie - tulburare a scrisului constând în
repetarea cuvintelor sau a propozițiilor.
 catalepsie - stare anormală care constă în lentoarea, inerția
și lipsa de independență a activității musculare și psihice.
 catalexie - tulburare a cititului, care constă în tendința de
repetare a cuvintelor sau a propozițiilor.
 catamneză - operație de sinteză și reorganizare a datelor
privind evoluția bolnavului și a maladiei.
 cataplexie - tulburare provocată de obicei de
o emoție intensă, caracterizată prin încetarea bruscă și de
scurtă durată a oricărei mișcări (fără pierderea cunoștinței).
 catatimie - tulburare a afectivității care constă în îngustarea
sferei de interese și în intensificarea trăirii.
 catatonie - sindrom psihomotor al schizofreniei, care se
caracterizează prin stare de fixare a corpului în anumite
poziții, prin rupere de mediul exterior, cu refuzul de a vorbi,
pierdere a inițiativei, opoziție la orice solicitare sau pasivitate,
conduită stereotipă, tulburări neurovegetative.
 catharsis - (în psihanaliză) efect terapeutic obținut prin
recunoașterea și verbalizarea evenimentelor traumatizante
uitate, prin descărcarea unei trăiri refulate; eliberare psihică.
 catoptrofobie - teamă patologică de oglinzi.
 cauzalagie - senzație dureroasă de arsură, localizată, de
obicei, la mâini sau la picioare, însoțită de tulburări circulatorii
și datorată lezării nervilor simpatici din regiunile respective.
 caz de conștiință - împrejurare în care cineva ezită între
sentimentul datoriei și un interes propriu.
 cămașă de forță - cămașă specială, confecționată
din pânză rezistentă, prevăzută cu cordoane, cu care se
 imobilizează temporar persoanele iresponsabile psihic și care
pot deveni agresive.
 câmp psihologic - totalitatea faptelor fizice, biologice,
psihologice (conștiente și inconștiente) care exista la un
moment dat pentru individ sau un grup, determinându-
le comportamentul.
 cecitate psihică - pierdere a capacității de recunoaștere a
obiectelor cu ajutorul văzului.
 cecitate verbală - vezi și alexie.
 cenestezie - impresie generală, nediferențiată, pe care o are
fiecare subiect despre propriul său corp, în mișcare sau în
stare imobilă, într-un anumit echilibru spațio-temporal și în
relație cu lumea înconjurătoare, pe baza unor semnale
senzoriale multiple, acumulate progresiv, caracterizându-se
printr-o dispoziție plăcută sau neplăcută; sensibilitate care
reflectă propria existență fizică.
 cenofobie - teamă patologică de spații foarte largi
(deșerturi, câmpii, mări); scris și: kenofobie, chenofobie.
 centru psihomotor - regiune a scoarței cerebrale care intră
în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice.
 cenzură - (în psihanaliză) instanță psihică ce
cuprinde mecanisme de apărare a eului, constând în
travestirea conținutului dorințelor inconștiente, oprimate de
obicei de conștiința morală.
 cerebral, sindrom ~ - tulburări de comportament, de
motricitate sau de sensibilitate determinate de anumite
afecțiuni ale creierului mare.
 cerebralizare - dezvoltare a creierului, ca unul dintre
aspectele fundamentale ale evoluției biologice.
 cerebrastenie - formă de astenie a creierului determinată de
traumatisme craniene și cerebrale, care se manifestă prin
iritabilitate, labilitate emoțională, scăderea atenției și
a memoriei, senzație de epuizare etc.
 cerebromalacie - ramolisment al substanței cerebrale.
 cerebropatie - maladie a creierului.
 cerebroscleroză - sclerozare a arterelor cerebrale.
 cerebrospinal - care este caracteristic pentru creier și
pentru măduva spinării.
 cerebrotonic - hipersensibil, anxios, introvertit.
 charismatic - vezi carismatic.
 charismă - vezi carismă.
 cheilofagie - tic care constă în mușcarea buzelor.
 cheirofobie - teamă patologică de a scrie.
 chemorecepție - modalitate senzorială prin care se
semnalizează modificări chimice din mediul exterior sau
interior, determinate de stimuli externi și interni.
 chenofobie - vezi cenofobie.
 cheraunofobie - teamă patologică de tunete.
 cheraunoparalizie - paralizie isterică provocată de fulgurații.
 cherofobie - aversiune patologică față de veselie, de buna
dispoziție.
 cheromanie - tendință patologică către starea de voioșie.
 chestionar - metodă utilizată în cercetări descriptive sau în
diagnosticul psihologic, prin care un grup de persoane (numit
eșantion) își exprimă opiniile despre comportamentele în
anumite circumstanțe.
 chimiatrie - teorie medievală potrivit căreia acțiunile psihice
se datorează unor reacții chimice.
 chimioșoc - metodă terapeutică, biologică specială de
tratare a unor afecțiuni psihice prin administrarea unor doze
mari de substanțe.
 chinantropie - manie în care bolnavul se crede transformat
în câine.
 chionofobie - teamă patologică de (fulgi de) zăpadă; a nu se
confunda cu cinofobie.
 ciclofrenie - tulburare psihică cu caracter reversibil periodic,
de tip afectiv.
 ciclostenie - formă atenuată de psihoză maniacală
depresivă, caracterizată prin ușoare stări
de astenie periodice.
 ciclotimie - stare psihică în care depresiunea alternează cu
buna dispoziție, cu o frecvență variabilă, cu o anumită
regularitate (ciclică).
 cinantropie - manie a unui bolnav care se crede transformat
în câine.
 cinofab - (persoană) care suferă de cinofobie.
 cinofobie - teamă patologică de câini; a nu se confunda
cu chinofobie.
 clacare - cedare psihică în urma unei suprasolicitări.
 clastomanie - înclinație morbidă spre a distruge toate
obiectele din jur.
 coach - vezi coaching.
 coaching - formă de dezvoltare personală în care
o persoană (numită coach) oferă sfaturi, îndrumare și formare
unei alte persoane în scopul realizării unui obiectiv
profesional.
 coeficient de inteligență - raportul dintre vârsta mentală și
cea cronologică a unui individ.
 cogniție - acțiunea mentală sau procesul de achiziționare
a cunoștințelor și înțelegerea acestora
prin gândire, experiență și simțuri.
 competență - vezi capacitate.
 complex - ansamblu de tendințe, amintiri etc. (inconștiente)
formate în copilărie pe baza anumitor
relații familiale și sociale, care determină comportarea
ulterioară a persoanei.
o complex de inferioritate - sentiment de neîncredere în
forțele proprii, care se formează de obicei în copilărie,
uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică.
o Complexul lui Dumnezeu - stare patologică ce se
caracterizează prin sentimente emfatice, umflate,
exagerate, infatuate constant de capacitate personală,
privilegiu sau infailibilitate.
o complexul lui Oedip - atașament erotic al copilului față
de părintele de sex opus.
  comportament - activitatea observabilă a individului ce
apare în interacțiune cu mediul.
 compulsie - necesitate acută și tendință obsesivă spre
desfășurarea unei conduite repetitive, cu semnificație
patologică care, dacă nu se manifestă, conduce la tensiune
psihică, neliniște etc.
 comutare - particularitate a atenției unei persoane de a trece
cu ușurință de la o activitate la alta.
 concentrare - însușire a atenției care constă în fixarea
activității psihice asupra unui obiect, fenomen, făcând
abstracție de celelalte care nu intră momentan în centrul
preocupărilor persoanei.
 concept - condensare informațională, generalizare
despre obiecte, ființe și fenomene ce au caracteristici
similare.
 conduită - manifestare exterioară a actelor de conștiință,
modalitate de acțiune a omului; conduita este influențată de
însușirile psihice ale persoanei, de temperamentul acesteia.
 confabulație - simptom întâlnit în unele boli mintale și care
constă în relatarea unor fapte neadevărate, imaginate de
bolnav.
 conflict:
- stare posibilă a unei persoane supusă unor tendințe și interese opuse de valori aproximativ egale;
- formă a relațiilor interpersonale generată de interesele divergente ale indivizilor; de exemplu conflictul între generații.

 conștient - (despre procese psihice) care reflectă

existența socială a individului, determinând un
comportament corespunzător condițiilor realității și
acțiunilor având un numit scop.
 continguitate - principiu al asociației, după care
percepția sau reprezentarea unui obiect sau fenomen
determină amintirea altor obiecte sau fenomene.
 controlul minții - gamă largă de tactici psihologice
folosite pentru a submina controlul unui individ asupra
propriilor sale gânduri, comportament, emoții sau liber
arbitrului; altă denumire: spălare a creierului.
 coprofagie - vezi pica.
 cortex cerebral - vezi scoarță cerebrală.
 cratomanie - plăcere morbidă pentru putere și
preeminență.
 crocidism - vezi carfologie.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

D[modificare | modificare sursă]
 daltonism - incapacitate de a vedea roșul și verdele,
acestea fiind confundate între ele.
 debilitate mintală - forma cea mai ușoară de deficiență
mintală, caracterizată prin gândire insuficient dezvoltată,
manifestată prin înțelegere cu dificultate, limitată la
aspectele limitate ale fenomenelor, dar și prin primitivism
emoțional.
 decerebrare - operație de îndepărtare a emisferelor
cerebrale, menținându-se centrii inferiori.
 decompensare - perturbarea echilibrului în urma unui
deficit sau privațiune.
 dedublarea personalității - fenomen psihopatologic,
întâlnit în isterie, psihoze alcoolice,
stări maniacale și schizofrenice, de disociere a unității
personalității, prin apariția a două euri diferite care
coexistă.
 deficit de atenție și hiperactivitate - vezi ADHD.
 defulare - manifestare liberă a ideilor și
tendințelor refulate în subconștient.
 déjà-vu - impresie intensă, în fața unei situații prezente,
de a fi fost trăită în trecut.
 delir - tulburare de scurtă durată a conștiinței, prin
pierderea simțului realității.
 demență - tulburare psihologică, în special la persoanele
în vârstă, ce constă în pierderi de memorie, gândire și
alte abilități intelectuale.
 dependență (de substanțe psihotrope) - stare
caracterizată prin necesitatea stringentă a
unui drog sau medicament, cu tendința creșterii
progresive a dozelor, având consecințe grave
asupra sănătății organismului (sinonim: adicție).
 depersonalizare - simptom caracterizat prin
dispariția conștiinței propriei persoane, care apare mai
ales în unele boli psihice.
 depresie - stare mentală, caracterizata prin tristețe
patologică, durere morală, pesimism, autodevalorizare,
dezinteres, anxietate, la care se asociază o încetinire
psihomotorie și simptome somatice; altă
denumire: breakdown.
 depresie post-natală - vezi depresie postpartum.
 depresie postpartum (sau depresie post-natală) - stare
de depresie care poate surveni asupra mamei la scurt
timp după naștere, care poate fi asociată și prin atitudini
anormale față de nou-născut.
 deprindere - modalitate de acțiune consolidată prin
exercițiu și executată cu ușurință, având uneori aspecte
automatizate, dar fără pierderea controlului conștient
(exemple: deprinderea de a merge, de a citi, de a scrie
etc.).
 descărcare afectivă - eliberarea unei emoții puternice
asociată cu pierderea memoriei.
 deviație sexuală (vezi și perversiune) -
comportament sexual considerat anormal de
către societate.
 dezvoltare personală - activitățile și experiențele care
au scopul final de a îmbunătăți starea de conștientizare,
dezoltare a talentelor și abilităților personale,
îmbunătățirea calității vieții și realizarea aspirațiilor
personale.
 diferențiere - proces prin care se realizează analiza
însușirilor deosebite ale obiectelor, în cadrul percepțiilor,
respectiv al gândirii.
 dislalie - tulburare de pronunțare a cuvintelor,
determinată de modificarea patologică a
funcțiilor aparatului locomotor; vezi și afazie, dislexie.
 dislexie - tulburare a înțelegerii cuvintelor scrise. Vezi
și alexie, dislalie.
 dismorfofobie - tulburare psihică, ce constă din
ideea obsesivă de a avea un defect fizic, inestetic, de
obicei al feței.
 dominantă - focar de excitație puternică, precumpănitor
la un moment dat în activitatea nervoasă superioară.
 dromomanie - impuls patologie de a se deplasa fără un
scop determinat; poate constitui unul din
simptomele epilepsiei.
 dualism - teorie potrivit căreia între fizic și psihic nu
există raporturi de interdependență, cu o natură și funcții
distincte.
 durere - senzație subiectivă complexă, reflectând
afectarea tisulară și răspunsul afectiv la aceasta și care
adesea este asociată cu anxietate și hiperre-
activitatea sistemului nervos simpatic.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

E[modificare | modificare sursă]
 echilibru emoțional - formă particulară a echilibrului
psihic prin care cele două categorii de trăiri afective
polarizate (stenic și astenic, pozitiv și negativ) au același
nivel.
 ecmnezie - simptom întâlnit în isterie, epilepsie și în stări
de șoc emoțional, caracterizat prin amintirea unor fapte
aparent uitate.
 ecnoia - stare de frică și anxietate la copii,
influențând somnul, apetitul și funcțiile excretorii.
  efectul lui Auesberg - deformarea imaginii
unui pătrat ce este rotit rapid.
 efectul slab - (sau efectul kappa () iluzie după care
intervalele spațiale influențează percepția asupra
intervalelor temporale.
 efectul tare - (sau efectul tau () iluzie după care
intervalele de timp influențează asupra percepției
intervalelor spațiale.
 eferent - traiectorie nervoasă care pornește de la centrii
cerebrospinali către periferie (vezi și aferent).
 egocentrism - atitudinea subiectivistă a aceluia care
reduce totul sa sine însuși, care judecă totul prin prisma
intereselor personale.
 egoism - trăsătură morală care constă în punerea
intereselor personale mai presus de interesele obștești.
 egotism - supraapreciere a persoanei proprii, a meritelor
și importanței acesteia; dragoste de sine exagerată.
 eidetism - formă specifică a memoriei vizuale, care
constă în reproducerea cu mare fidelitate a imaginilor.
 emotivitate:
- gradul reacției emotive a unui individ;
- reacție emotivă exagerată la excitațiile externe.

 emoție - proces psihic care reflectă intercțiunea

dintre diferite împrejurări de viață și necesitățile
individului; cele mai cunoscute emoții
sunt: bucuria, tristețea, mânia, frica, entuziasmul.
 eu - ceea ce constituie
individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea
propriei existențe de către conștiința individuală a
omului; vezi și: noneu, supraeu.
 euforie - stare patologică de bună dispoziție, de
optimism nemotivat, întâlnită în intoxicația cu alcool,
cu opiu și în unele boli psihice.
 exantropie - vezi antropofobie.
  experiment - provocarea unor condiții psihice, bine
determinate, în scopul verificării unei ipoteze, a unei
relații cauzale.
 extaz - stare psihică de mare intensitate,
caracterizată prin suspendarea aparentă a
contactului cu lumea înconjurătoare și scăderea
controlului asupra propriei persoane.
 extroversiune (sau extraversiune) - înclinație psihologică specială către lucrurile exterioare, din afara eului propriu și adaptarea la ambianța
socială; vezi și introversiune.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  
Z  ↓

F[modificare | modificare sursă]
 fabulație - construirea, în mod conștient sau nu, cu
ajutorul cuvintelor, a unei situații fictive.
 facultate psihică - capacitate de a întreține un
anumit gen de relații psihice și de a dezvolta o
activitate senzorială sau mintală specifică.
 fanatism - adeziunea dogmatică la o idee și
activitatea de nestăvilit în scopul realizării condițiilor
impuse de ideea respectivă.
 fantasmă - formație imaginativă sau fantezistă
particulară care nu corespunde realului.
 fantezie (uneori și imaginație) - plăsmuire, născocire,
formație imaginativă care se abate mult de la real și
chiar de posibil.
 fericire - stare de mulțumire intensă și totală,
determinată în special de satisfacerea unei aspirații.
 fetișism - perversiune a simțului genezic,
caracterizată prin înlocuirea persoanei iubite cu o
parte a corpului acesteia sau cu un obiect.
 freudism - curent în psihologie, care
considera instinctele în general, și instinctul sexual
 (libido) în special, ca factori determinanți în viața
psihică și socială a omului.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  
Z  ↓

G[modificare | modificare sursă]
 ganglion nervos - formațiune multicelulară la nivelul
căreia se realizează conexiunile sinaptice nervoase.
 gaslighting - formă de abuz psihologic în care
victima este deziluzionată, îndoindu-se de
propria memorie, percepție și sănătate mintală.
 gândire - proces psihic secundar care reflectă în
mod generalizat realitatea obiectivă
prin noțiuni, judecăți, teorii.
 generalizare - operațiune a gândirii constând în
reuniunea neaditivă a caracteristicilor mai multor
obiecte sau situații și extensiunea mintală a
respectivelor conddensate informaționale asupra
întregii clase sau categorii de obiecte și fenomene
considerate.
 geniu - persoană cu o dotare excepțională, cu
un IQ peste 140.
 geofagie - vezi pica.
 gerontopsihiatrie - ramură a psihiatriei care se
ocupă cu tulburările mentale survenite la vârsta
senectuții.
 gerontopsihologie - ramură a psihologiei care are
ca obiectiv studiul fenomenellor psihice concomitente
îmbătrânirii.
 gest - mișcare voluntară sau involuntară cu funcții de
expresie, simbolizare, intervenție activă.
  gestaltism - curent în psihologie care susține
primordialitate întregului asupra părților în activitatea
psihică.
 glosolalie - sindrom caracterizat prin utilizarea unui
limbaj primitiv și fantezist de construcție proprie.
 gnozie - recunoașterea obiectelor după însușirile lor
palpabile.
 grafologie - studiul scrisului în vederea determinării
identității și particularității autorului.
 grafomanie - tendință patologică spre exprimare
în scris.
 grijă:
- teamă sau neliniște simțite de cineva la gândul unei eventuale primejdii sau întâmplări neplăcute pe care le-ar putea îndura;
- interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  
X  Y  Z  ↓

H[modificare | modificare sursă]
 hadefobie - vezi nictofobie.
 haló - fenomen psihologic normal, frecvent
întâlnit, constând în contagiunea și
influențarea percepției și a evaluării sau a
aprecierii unui subiect (poate fi pozitiv sau
negativ).
 halucinație - percepere, în stare de veghe, a
unui obiect care în realitate nu există.
 hedonism - tendință exagerată de a căuta
plăcerea, frecventă în stările maniacale.
 hidrofobie (sau acvafobie) - teamă patologică
de apă; reprezintă unul din simptomele de bază
în boli ca turbarea, tetanosul etc.
 hidromanie - tulburare psihică a cărei
caracteristică este tendința
 de sinucidere prin înec; se întâlnește frecvent la
bolnavii de pelagră.
 hiperactivitate - tulburare de comportament
caracterizată prin activitate excesivă,
impulsivitate, dificultăți de concentrare (vezi
și ADHD).
 hiperorexie - vezi bulimie.
 hipnoză - stare modificată a conștiinței, aflată
între veghe și somn, precum și tehnica ce
permite obținerea acestei stări.
 hormism - curent pseudoștiințific, care atribuie un rol determinant în activitatea psihică și în conduita oamenilor impulsurilor de ordin instinctual,
diminuând rolul conștiinței formate sub influența mediului social și al educației.
 Huntington, boala - afecțiune neurologică
ereditară a adultului, caracterizată prin mișcări
anormale (coree), tulburări mentale și
deteriorări intelectuale.

I[modificare | modificare sursă]
 iatrogen - caracteristică etiologică a unei maladii
de a fi produsă sau agravată prin sugestie pe
cale psihogenă de către medic.
 ictus emoțional - scădere bruscă
a tonusului conștient sub influența unei emoții
puternice, însoțit de o inhibiție motorie, de un
blocaj emotiv sau/și selectiv.
 idealizare - reducere la o schemă abstractă și
optimizare a obiectelor și fenomenelor, prin
înlăturarea aspectelor negative și reliefarea celor
pozitive.
 ideație - proces psihic spontan de apariție și
dezvoltare prin filiație asociativă a ideilor;
sinonim cu jocul de idei.
 igienă mentală - măsuri pentru
păstrarea sănătății mentale, pentru
prevenirea tulburărilor psihice.
 ihtiofobie - teamă patologică de pești.
 impostor, sindromul ~lui - tipar psihologic în
care un individ își pune la
îndoială abilitățile, talentele sau realizările și are
o teamă persistentă interiorizată de a fi expus ca
„impostor”.
 infarct cerebral - vezi accident vascular
cerebral ischemic.
 insomnie - tulburare a somnului care constă în
reducerea duratei și a calității acestuia;
sinonim: agripnie.
 intimidare - acțiunea de determinare a unui
subiect astfel încât acesta să își piardă siguranța
de sine sau să simtă teamă sau frică.
 introspecție - (sau autoobservație) formă a
observației care are ca obiect
propriul comportament, propriile gândiri și
trăiri afective (vezi și observație).
 introversiune - orientare a stărilor
de conștiință spre lumea interioară (către
propriul eu), retragere în sine însuși; vezi
și extroversiune.
 inversiune afectivă - tulburare
a afectivității care apare mai ales în schizofrenie,
caracterizată prin modificarea sentimentelor;
bolnavul manifestă ostilitate față de persoanele
care îi sunt apropiate.
 ipohondrie - preocupare excesivă pentru
propria sănătate, cu teama obsesivă de a fi
bolnav, sindrom răspândit cu precădere
la anxietate, depresie, psihastenie.
   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  
X  Y  Z  ↓

J[modificare | modificare sursă]
   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  
X  Y  Z  ↓

K[modificare | modificare sursă]
 kenofobie - vezi cenofobie.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  
X  Y  Z  ↓

L[modificare | modificare sursă]
 labilitate - atitudine schimbătoare, nestatornică.
 labilitate afectivă - tulburare de afectivitate
constând în trecerea rapidă de la o stare la alta
și întâlnită
în manie, isterie, epilepsie, hipertiroidism, stări
de intoxicație alcoolică.
 laudă - expresie verbală a stării de satisfacție a
subiectului față de performanța, succesul sau
atitudinea cuiva.
 liber arbitru - noțiune prin care se exprimă
libertatea voinței de a comanda arbitrar
comportamentele umane.
 libertinaj - mod de manifestare inadecvată a
libertății subiectului, prin desconsiderarea
normelor și modelelor din societate și care se
exteriorizează în limbaj, vestimentație, relațiile cu
semenii, în propagarea de idei ce aduc prejudicii
moralei publice.
 litofagie - vezi pica.
  localizare cerebrală - conexarea diverselor
procese psihice de anumite regiuni ale scoarței
cerebrale.
 logonevroză - (sau bâlbâială) tulburare
a vorbirii care constă în dezordinea pronunției,
repetări convulsive, blocaje a unor foneme în
articularea cuvintelor.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  
X  Y  Z  ↓

M[modificare | modificare sursă]
 macropsie - iluzie vizuală, ce constă în impresia
că unele din dimensiunile obiectelor sau mai
mari decât în realitate.
 maniaco-depresiv, sindrom - afecțiune mentală
caracterizată prin alternarea ritmică a unor
accese de supra excitație maniacală
cu depresii profunde și nejustificate psihic.
 manie:
- stare mintală întâlnită în unele boli psihice (îndeosebi în psihoza maniaco-depresivă) și caracterizată printr-o creștere exagerată a
activității psihice și motorii și printr-o stare de bună dispoziție nemotivată;
- tulburare a spiritului, manifestată prin prezența unei idei fixe;
- obișnuință exagerată și obsedantă; purtare ciudată.

 masochism - perversiune constând în
obținerea satisfacției sexuale prin suferințe
fizice și morale produse de către partener(ă);
sinonim: algolagnie.
 măduva spinării - parte a sistemului nervos
central, situată în canalul vertebral și
alcătuită dintr-un cordon nervos cilindric.
 mecanicism - orientare metodologică
reducționistă ce aplică principiile mecanicii la
 interpretarea unor fenomene mai complexe,
cum sunt cele biologice, psihologice, sociale.
 mecanism - substratul material, modul de
producere al unui fenomen psihic, considerat
prin reducționism și prin ignorarea valorii
reflectorii sau creative a acestuia.
 mecanisme de apărare - (în psihanaliză)
operații care se opun ruperii echilibrului și
dezagregării individualității biopsihice și care
adesea se declanșează în mod inconștient,
cele mai cunoscute fiind: refuzul
realității, fantezia, compensația, identificarea,
introjecția, proiecția, raționalizarea,
represiunea, formația reacțională,
deplasarea, izolarea, recesiunea, repararea
răului, sublimarea.
 memorie - proces psihic care constă în
întipărirea, recunoașterea și
reproducerea senzațiilor, sentimentelor,
mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut.
 mesaj subliminal - semnal
sau mesaj conceput să fie transmis sub
limitele normale ale percepției și care are un
efect deosebit în publicitate și propagandă.
 metalofagie - vezi pica.
 metodă - o serie de demersuri sau reguli pe
care le adoptăm în vederea atingerii unui
scop.
 miatrofie - vezi amiotrofie.
 misofobie - teamă patologică de murdărie
sau de contaminare.
 motivație - ansamblul factorilor care
declanșează activitatea individului, o
orientează către anumite scopuri și o susține
energetic.
   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  
V  W  X  Y  Z  ↓

N[modificare | modificare sursă]
 narcisism - stare anormală, caracterizată
printr-o dragoste intensă a individului față de
propriile calități.
 narcolepsie - perturbare a echilibrului dintre
stările de vigilență și stările de somn în
favoarea celor din urmă și în sensul
înclinației patologice spre somn.
 narcomanie - atracție patologică spre
substanțele ce induc efecte narcotice,
sedative,
stimulative, halucinatorii asupra sistemului
nervos.
 negativism - tulburare de comportament
constând din exprimarea unei atitudini
negative de refuz, rezistență sau ostilitate
față de orice solicitare venită din exterior.
 neocortex - formațiunea cea mai evoluată și
mai recentă din punct de
vedere filogenetic a sistemului nervos.
 neofilie - afinitate excesivă, patologică
pentru tot ceea ce este nou.
 neurastenie (nevroză astenică) - afecțiune
psihogenă caracterizată prin slăbiciune
iritativă.
 neurofibrile - fibre extrem de fine din
interiorul axonilor, constituind conductorii
nervoși ai acestora.
 neuroleptice - substanțe farmacodinamice
care exercită o acțiune depresivă.
 neuron - unitatea de structură a sistemului
nervos, reprezentând în același timp și o
 unitate trofică, genetică, morfologică,
biologică și funcțională.
 neuroplegie - caracteristică a unui stimul
sau reacție ce are o consecință paralizantă
asupra centrilor nervoși superiori.
 neuropsihiatrie - disciplină medicală care
se adresează ansamblului de afecțiuni
ale sistemului nervos incluzând bolile psihice
cu sau fără suport organic cunoscut.
 nevroză astenică - vezi astenie nervoasă.
 nevroză fobică - tulburare caracterizată prin
crize de fobie, teamă de spații închise (sau
deschise), de privirea altei persoane etc.
 nictofobie - teama patologică
de întuneric sau de locuri întunecoase;
sinonime: acluofobie, hadefobie, scotofobie.
 nivel de aspirație - nivel pe
care subiecții speră să îl atingă în
executarea unei activități specifice și
standardizate, care se evaluează prin
raportarea succesului real la succesul
presupus.
 noneu - ceea ce există în afara eului; ceea
ce nu este eu; vezi și supraeu..

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  
V  W  X  Y  Z  ↓

O[modificare | modificare sursă]
 observație - studierea sistematică și
intenționată a comportamentului în condiții
naturale, în absența intervenției
observatorului (psihologului), în scopul unei
descrieri detaliate (vezi și introspecție, studiu
de caz).
 ortodrom - (despre influxul nervos) care se
propagă normal în sens aferent sau eferent.
 ortopsihologie - disciplină psihoeducativă
care se ocupă cu corectarea dezvoltării
capacităților intelectuale la copii.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  
V  W  X  Y  Z  ↓

P[modificare | modificare sursă]
 pagofagie - vezi pica.
 paleocortex - ansamblu de zone de la
baza emisferelor cerebrale și care participă
la reglajul comportamentului alimentar.
 palilalie - repetarea aceluiași cuvânt sau
frază în mod involuntar și inutil.
 palpebral - calificarea reflexului de clipire ce
se declanșează necondiționat la lumini și
sunete puternice.
 panalgie - simptom de durere gerneralizată
și difuză ce apare în boli
ca: nevroză astenică, isterie, arterioscleroză.
 panică - reacție afectivă de frică alarmantă,
caracterizată prin dezorganizări ale conduitei
și pierderea autocontrolului.
 pantomimă - ansamblul mișcărilor expresive
ale corpului și în special ale membrelor.
 parabioză - stare a unui segment nervos,
caracterizată prin inerție și încălcarea legii
corespondențelor dintre mărimea stimulului
și cea a excitației.
 parafrenie - delir cronic extrem de intens,
împlicând grave devieri de la interpretarea
adecvată a realității.
 paralexie - tulburare de vorbire in
cadrul afaziei senzoriale, caracterizata prin
citirea greșită, deformată, a cuvintelor. Vezi
și alexie, dislexie.
 patofobie - teamă morbidă de boli.
 patografie -
studierea biografiei unor personalități cu
scopul evidențierii unor trăsături
psihopatologice ale acestora.
 patomimie - stare morbidă caracterizată prin
nevoia de simulare a unei boli, uneori chiar
prin automutilare.
 patopsihologie - psihologie patologică.
 personalitate - ceea ce este propriu
unei persoane și o distinge ca individualitate;
ansamblu de trăsături morale sau
intelectuale prin care se remarcă o
persoană; felul personal de a fi al cuiva.
 persuasiune - formă de influențare prin
intermediul căreia o persoană încearcă să
convingă o altă persoană sau un grup de
persoane să creadă sau să facă un anumit
lucru.
 perversiune - (vezi și deviație sexuală)
căutarea unei satisfacții patologice, cum ar
fi: sadomasochism, fetișism, voyeurism, exhi
biționism, coprofagie.
 pica - tulburare psihică caracterizată
prin apetit pentru substanțe care sunt în
mare parte non-nutritive, cum ar
fi gheața (pagofagie), păr (tricofagie), hârtie (
xilofagie), gips, carton sau vopsea, obiecte
ascuțite
(acufagie), metal (metalofagie), pietre (litofag
ie)
sau sol (geofagie), sticlă (hialofagie), fecale (
coprofagie) și cretă.
  polifonie - halucinație auditivă constând în
perceperea simultană a mai
multor voci inexistente.
 poliorexie - vezi bulimie.
 potomanie - nevoia nestăpânită de a bea în
permanență, care se poate întâlni în
cazul isteriei și a unor forme de diabet; vezi
și bulimie.
 preconcepție:
- părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor
sau impusă prin educație, societate; sinonim prejudecată;
- fază incipientă în procesul ontogenetic de însușire și formare a conceptelor, la copil.

 primul sistem de semnalizare -

activitatea de semnalizare legată de
„semnalele directe”, adică de
însușirile optice, acustice, olfactive etc.
ale obiectelor din realitate; vezi și: al
doilea sistem de semnalizare.
 problemă - chestiune care apare atunci
când o persoană își propune să atingă
un scop sau să reacționeze într-o
situație și nu are pentru aceasta un
răspuns dinainte pregătit.
 psihanaliză - metodă de analiză
psihologică și de tratament al bolilor
neuropsihice, propusă de Sigmund
Freud, care își propune, prin diverse
probe, asociații de cuvinte, relatări
de vise, interpretări de figuri confuze
etc., să descopere
cauzele nevrozelor și psihozelor și să
vindece aceste boli prin defulare.
 psihedelic - care face
manifest psihicul (în special prin efecte
de lumină, culoare, atmosferă sonoră ),
 care dezvăluie psihicul (mai ales
prin drogare).
 psihiatrie - disciplină medicală care se
ocupă cu studiul bolilor
psihice și tratamentul acestora.
 psihobiologie - disciplină care
studiază psihicul în legătura sa cu
funcțiile biologice; altă
denumire: biopsihologie.
 psihodiagnostic - metodă de explorare
a personalității bazată pe interpretarea
liberă de forme accidentale.
 psiholingvistică - disciplină care
studiază mecanismele mentale implicate
în exersarea facultății limbajului
articulat: vorbire,
ascultare, citire, scriere, precum și
fenomene ca: achiziția limbajului,
tulburări de limbaj, relația dintre limbaj și
memorie, expresia lingvistică a
stărilor afective etc.
 psihologie:
- știința care se ocupă cu studiul proceselor și al particularităților psihice;
- totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate;
- totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate.

 psihologia mulțimii - ramură a psihologiei sociale care studiază comportamentul unui grup de oameni ca fiind diferit de suma
comportamentelor indivizilor.
 psihologie abisală - termen generic pentru denumirea curentelor psihanalitice care se ocupă cu studiul straturilor celor mai vechi și
mai profunde ale personalității, accentuând rolul fenomenelor psihice, al dorințelor, al tendințelor afective în determinarea psihicului.
 psihologie cognitivă - domeniu al psihologiei care studiază procesele mentale ca: atenția,
utilizarea limbajului, memoria, percepția, gândirea.
 psihologie de urgență - domeniu al psihologiei care studiază comportamentul individual, de grup și comunitar în situații de criză:
calamitate, dezastre și alte situații de urgență.
 psihopatie anancastică - stare patologică în care o persoană se simte forțată să gândească, să acționeze sau să simtă
împotriva voinței sale, manifestând slăbirea simțului realului, tendință spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate.
 psihoterapie - tratament bazat pe
influențarea psihicului
(prin hipnoză, sugestie etc.).
 psihotrop - care exercită acțiune
asupra psihicului.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  
R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

R[modificare | modificare sursă]
 ramolisment (mental sau cerebral) -
slăbire și deteriorare a activității
intelectuale legată de senilitate,
cauzată deseori de scleroza vaselor
sanguine.
 ranversibilitate - proprietate a
acțiunii de a fi parcursă în sens
opus, revenind la punctul de plecare,
fără ca subiectul să aibă conștiința
identității acțiunii executate în cele
două sensuri.
 raptus - impuls brusc și
necontrolabil care pune subiectul în
situația de a comite acte violente și
grave (suicid, crimă).
 raționament -
formă logică fundamentală care
constă dintr-o înlănțuire de judecăți,
prin care se obțin noi cunoștințe.
 reactanță (psihologică) -
reacție emoțională la impuneri reale
sau aparente, care constă în
tendința de a respinge regulile sau
indicațiile provenind de la alții și care
 sunt percepute ca o limitare
a libertății personale.
 reacție antisocială - dereglare
a personalității care îl împinge
pe individ să fie într-
un conflict cronic cu societatea.
 recepție - proces neuropsihic
constând în formarea
unor imagini prin detectarea,
captarea și codificarea la nivelul
analizatorilor a informațiilor primite.
 regresiune - distrugerea progresivă
a memoriei.
 reproducere - proces
al memoriei prin care se evocă, se
reactualizează mintal imagini, idei,
cunoștințe însușite în cursul
experienței anterioare, în lipsa
obiectelor, textelor etc. respective.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  
R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

S[modificare | modificare sursă]
 scoarță cerebrală - pătură
de substanță cenușie, situată la
suprafața emisferelor cerebrale, care
se dezvoltă progresiv pe
scara filogenetică, atingând gradul
maxim la om (sinonim: cortex
cerebral).
 scotofobie - vezi nictofobie.
 semnal - excitant sau stimul
senzorial care declanșează un reflex
 condiționat; vezi și: sistem de
semnalizare.
 sentiment -
stare afectivă complexă, combinație
de elemente emotive și imaginative,
mai mult sau mai putin clară, stabilă,
care persistă în absenţa oricărui
stimul.
 senzație - captarea și transformarea
energiei din mediu în energie
nervoasă, recunoscută ca atare
de sistemul nervos.
 sindrom de efort - stare
de anxietate marcată după o
afecțiune cardiacă sau a sistemului
circulator și acompaniată de o
conștientizare mărită a bătăilor inimii
și respirației.
 sindromul însoțitor delirant -
tulburare psihică la care persoanele
afectate cred că anumite obiecte
moarte posedă conștiință și pot
gândi independent și pot
avea emoții.
 sinestezie -
fenomenul perceptiv prin care
stimularea unei
căi senzoriale sau cognitive duce la
experiențe involuntare într-o a doua
cale senzorială sau cognitivă.
 sistem de semnalizare -
totalitatea semnalelor prin
care organismul se pune în legătură
cu mediul înconjurător, prin
intermediul scoarței cerebrale;
vezi: primul sistem de
 semnalizare, al doilea sistem de
semnalizare.
 sociopsihiatrie - disciplină care
studiază acțiunea patogenă a
mediului concret asupra vieții
psihice.
 socioterapie - ansamblu de tehnici
psihoterapeutice prin care se
urmărește reducerea tulburărilor
mintale prin folosirea interacțiunilor
psihologice dintre bolnav și mediul
social în care acesta trăiește.
 spălare a creierului - vezi controlul
minții.
 stereognozie - facultate de a
recunoaște prin simțul tactil, fără
participare vizuală, proprietățile
fizice ale obiectelor.
 stereotipie - simptom al unor boli
psihice, manifestat prin repetarea
stereotipă a acelorași cuvinte sau
mișcări.
 Stockholm, sindromul ~ - răspuns
psihologic care se dezvoltă atunci
când victima unei răpiri sau a
unui abuz se atașeaza emoțional de
abuzator, ajungând chiar să-i
justifice atitudinea.
 structură - conformație, factură,
formație psihologică.
 studiu de caz - investigarea foarte
detaliată a unui individ sau grup, în
scopul de a generaliza rezultatele
observației la întreaga populație
(vezi și observație).
 subiect - ființă aflată sub observație,
supusă anchetei, experimentului
 etc.; individ care prezintă anumite
caracteristici.
 sugestie - proces de influență
socială prin care intenția unui individ
determină îndeplinirea acesteia de
către alt individ (subiect).
 suicid - moarte care rezultă dintr-un
act săvârșit de victima însăși și de al
cărei rezultat era conștientă.
 suplețe - aptitudine fizică de a
executa mișcări de mare
amplitudine.
 supradeterminare - caracterul
unei conduite determinate de mai
multe motivații concurente.
 supraeu - parte
a personalității (a eului) considerată
ca cenzor al
întregului comportament social
al individului; vezi și noneu.
 supraliminar - se spune despre un
stimul care se situează sub pragul
absolut sau despre o distanță între
doi stimuli care se situează
deasupra pragului diferențial.
 supunere - starea unui individ care,
într-o relație socială, este dominat
de un alt individ (dominant).
 surâs - expresie facială a unei stări
de satisfacție.
 surdomutism - surditate congenital
ă sau precoce, care împiedică
achiziția normală a limbajului.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  
R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓
T[modificare | modificare sursă]
 tahifrenie - rapiditate anormală a
activității mentale.
 tahilalie - defect
de vorbire caracterizat printr-un debit
exagerat de cuvinte și care conduce
la articulare defectuoasă și
incompletă.
 temperament - totalitatea
particularităților individuale ale
psihicului, manifestate prin
rapiditatea și intensitatea
desfășurării proceselor psihice și
prin gradul de sensibilitate și care,
alături de elementele biologice,
definesc personalitatea.
 tendință - dispoziția internă a
unui organism de a efectua anumite
acțiuni sau de a le facilita
executarea.
 teoria minții - termen care
evaluează gradul de capacitate
individuală a unui om
pentru empatie și înțelegere a
celorlalți.
 teritorialitate - fenomen răspândit în
lumea animală de delimitare,
apărare și utilizare a unui teritoriu.
 test - situație standardizată în care
răspunsurile oamenilor sunt
măsurate folosind etaloane specifice
populației din care fac parte.
 test cognitiv - probă standardizată
utilizată pentru a caracteriza indivizii
în raport cu media unui grup,
 conform cu diferite aspecte ale
activității lor cognitive.
 testul lui Szondi - selectarea de
către un individ dintr-o serie
de fotografii în simpatice și
antipatice, în scopul studierii
pulsiunilor profunde ale
personalității.
 tic - mișcări involuntare, bruște,
rapide și repetate, care implică un
ansamblu de mușchi.
 timbru - senzație dată de
calitatea sunetului și care exprimă
capacitatea de a distinge
sonoritățile instrumentelor
muzicale și ale vocilor.
 timiditate - incapacitatea de a trece
la act în conduitele verbale,
profesionale sau sexuale de o
oarecare importanță.
 tip auditiv - persoană care percepe
lumea exterioară mai ales prin
intermediul sunetelor.
 tipologie - ramură a psihologiei care
studiază trăsăturile psihice
caracteristice ale diferitelor tipuri de
oameni.
 tomomanie - tendință patologică de
a executa sau de a fi supus
la intervenții chirurgicale.
 tonus - stare permanentă de
excitație (în condiții de repaus) a
centrilor nervoși.
 toxicomanie - obișnuința de a
consuma droguri, în scopul repetării
unor senzații și trăiri
neobișnuite, euforice și care
 antrenează o dependență fizică sau
psihică.
 training autogen - totalitatea
tehnicilor psihoterapeutice bazate pe
destinderea spontană
a subiectului care se concentreză
asupra lui însuși.
 transă - stare
de conștiență modificată,
caracterizată prin reducerea
sensibilității la stimuli și chiar o
pierdere temporară a contactului cu
mediul ambiant, indusă prin hipnoză,
substanțe psihotrope sau
practici religioase.
 transfer - (în psihanaliză) procesul
prin care fantasmele inconștiente se
actualizează în cursul tratamentului
și se exteriorizează în relația cu
psihanalistul.
 trăire - totalitatea evenimentelor
înscrise în fluxul existenței, așa cum
acestea sunt percepute și integrate
de conștiința subiectivă.
 trebuința - expresia psihică a
necesităților înăscute sau dobândite
ale individului.
 tricofagie - vezi pica.
 tulburare de personalitate
antisocială - stare patologică
întâlnită în special la adolescenți,
care își pierd identitatea și nu mai au
interese comune cu grupul din care
fac parte.
 tulburare hiperchinetică cu deficit
de atenție - vezi ADHD.
   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  
R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

U[modificare | modificare sursă]
 undă cerebrală - variație
a potențialului electric tranzitoriu
legată de activitatea ansamblurilor
neuronale ale creierului.
 unitate motorie - cel mai mic
element al unui mușchi supus
inervației distincte a unei singure
fibre nervoase.
 ură - sentiment intens al unei
persoane față de alta căreia îi
dorește răul și a cărei nenorocire îi
determină bucuria și este declanșată
de invidie, gelozie, injustiție sau de
rănirea amorului propriu.
 utilitarism - doctrină morală și
politică, sistematizată de Jeremy
Bentham în 1781, care face din
utilitate criteriul oricărei judecăți
morale și conform căreia acțiunile
indivizilor sunt considerate bune în
măsura în care aduc bunăstarea
comunității.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  
R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

V[modificare | modificare sursă]
 valențe (psihice) - fenomene care
se includ în structura motivației,
constând în caracteristicile pozitive
 sau negative pe care le dobândește
în raport cu dinamica satisfacerii
necesităților, acțiunea anumitor
obiecte și situații-stimuli (vezi
și motivație).
 valoare - relație socială prin care
comunitățile umane exprimă
concordanța dintre lucruri, idei, fapte
sau procese și necesitățile sociale
istoricește condiționate de praxis.
 vandalism - conduită agresivă
împotriva ambientului fizic, vizând
distrugerea, desfigurarea sau
scoaterea lui din funcțiune.
 vedere - totalitatea funcțiilor
asigurate de ochi și de structurile
nervoase și musculare aferente
acestuia.
 victimologie - domeniu particular
al criminologiei care studiază
raporturile interpersonale ale
conduitei criminale și distinge
grupurile și tipurile de victime.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  
R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

X[modificare | modificare sursă]
 xenopatie - delir în care bolnavul
are impresia că este influențat de la
distanță prin sugestie, hipnoză.
 xilofagie - vezi pica.
    ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  
R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Z[modificare | modificare sursă]
 zoofilie - atracție sexuală patologică
către animale.
 zoofobie - teamă patologică față
de animale.
 zoopsie - halucinație vizuală în care
se percep diverse animale (hidoase
sau periculoase), manifestată
în intoxicații cu alcool, stupefiante et
c.
 stereotipie - simptom al unor boli psihice, manifestat prin repetarea stereotipă a acelorași cuvinte sau mișcări.