1.

 marchează elidarea (lipsa) unei vocale, evitarea hiatului, reducerea

numărului de silabe:

 n-am (teamă) - elidarea vocalei „u”, evitarea hiatului, reducerea

numărului de silabe

 pân-acasă - elidarea vocalei „ă”, evitarea hiatului, reducerea

numărului de silabe

2. marchează rostirea într-o silabă a două părți de vorbire diferite

(reducerea numărului de silabe):

 bine-ai făcut, înțelegându-l

3. marchează atașarea unor prefixe sau sufixe:

 ex-primar, prim-ministru, pro-educație

4. marchează legarea articolului hotărât de cuvinte greu flexionabile:

 pH-ul, x-ul, și-ul, show-urile

5. marchează o formă verbală inversă (caracteristică vorbirii populare):

 crezut-au, jelui-te-ai

6. marchează legarea formanților „-lea”, „-a” de numeralele ordinale și „-

ime” în cazul numeralelor fracționare scrise cu cifre:

 secolul al XX-lea, clasa a IX-a, 3-ime, 11-ime

7. unește elementele unor cuvinte compuse prin alăturare:

 flori de nu-mă-uita, după-amiază

8. unește componentele secvențelor formate din substantiv (care denumesc

grade de rudenie, relații sociale) și adjectiv pronominal posesiv:

 bunică-tu, frate-tu, maică-sa, taică-su

9. marchează cantitatea, fiind poziționată între două numerale:

patru-cinci (melci), o sută-două (de cuvinte)