Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REGISTRELE LINGVISTICE sunt varietăţi ale limbii, manifestate în procesul vorbirii, determinate
social şi cultural; apar şi sub denumirea de limbaje, diferenţiate lexical şi sintactic, de la un vorbitor la
altul sau pe grupe de interlocutori.
§ numarul mare de cuvinte cumulative („Ce lucruri interesante ai mai făcut?”);
§ ticuri verbale („Şi deci, cum am spus...”; „Mă rog, o să vină el.”);
§ repetiţii;
§ locuţiuni;
§ formule de adresare („băi”, „măi”, „bade”, „neică”, „domle”); vocative, imperative;
§ elemente paraverbale (debitul verbal, pauza, prelungirea unor sunete, timbrul vocal etc.)
§ registru funcţional redus: stilul colocvial, limbajul solemn (al creaţiilor folclorice), limbajul tehnic
(al ocupaţiilor şi al meşteşugurilor tradiţionale);
§ redundanţă;
C. REGISTRUL ORAL diferenţiază, pe coordonata lexicală, limbajul popular originar (rural) de oralitatea
citadină, dar se recunoaşte prin aceleaşi particularităţi ale vorbirii:
§ forme pronominale sau verbale scurte („Casa-i pe deal.”, „Că-l foloseşte”);
§ folosirea articolului posesiv „a” invariabil („A găsit nişte cărţi a copiilor.”);
§ articolul hotărât proclitic pentru substantive de gen feminin (lui mama, lui Irina);
§ verbe la prezent, trecut şi viitor nediferenţiate (nu acţionează concordanţa timpurilor
gramaticale);
§ interjecţii;
§ locuţiuni;
§ expresii echivalente negaţiei („mare lucrul”, „ba bine că nu!”, „pe naiba!”);
§ repetiţia;
§ anacolutul;
§ oralitatea cultă se remarcă prin frecvenţa formulelor de adresare, exclamaţii, interogaţii, repetiţii
emfatice, enumeraţii retorice, elipse, suspensii (în discursul oratoric).
E. REGISTRUL ARHAIC vizează opţiunea vorbitorului în a folosi particularităţi ale limbii române vechi:
§ folosirea vocalei „u” („serviciu”, „Mateiu”) în poziţie finală (sub influenţa transcrierii kirilice a unor
cuvinte);
§ formele verbale de perfect simplu şi mai-mult-ca-perfect, plural, fără sufixul „ră” („Noi
luptasem...”);
F. REGISTRUL REGIONAL apare în vorbirea dintr-o anumită zonă a ţării, caracterizat fiind, printre altele,
de:
G. ARGOUL este un limbaj codificat, înţeles numai de cei care îl folosesc (grupuri sociale: elevi, studenţi,
delincvenţi etc.). Se remarcă prin:
§ folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun („cobzar” - 'informator'; „mititica”
- 'închisoare'; „curcan” - 'poliţist'; „mate” - 'matematică' ; „diriga” - 'diriginta' etc.).
H. JARGONUL se prezintă ca variantă a limbii naţionale, delimitat după criterii sociale şi culturale sau
profesionale. Constă în folosirea folosirea excesivă a unor cuvinte străine (neogreceşti, franţuzeşti,
englezeşti), cu intenţia emiţătorului de a epata, ceea ce implică preţiozitate lingvistică.
Vorbitorii tineri utilizează frecvent elemente de jargon („bye-bye”, ,,merci”, ,,full”, ,,cool”).